ACED Manual - Cresterea Merelor PDF

DIN PARTEA POPORULUI
AMERICAN
PRODUCEREA MERELOR
Proiectul Competitivitatea Agricolă şi

Eugeniu GUDUMAC
Andrei CUMPANICI
Dezvoltarea Întreprinderilor
Ananie PEŞTEANU
Vasile BABUC
PRODUCEREA MERELOR
Elaborarea acestui manual a devenit posibilă datorită susţinerii

din partea poporului american prin intermediul Agenţiei pentru
Dezvoltare Internaţională a SUA şi contribuţiei din partea com-
ACED Manual Tehnologic
paniei DAI. Conţinutul publicaţiei nu reflectă neapărat viziunile
oficiale ale USAID, MCC, DAI sau ale Guvernului SUA. Vasile BABUC Eugeniu GUDUMAC
Ananie PEŞTEANU Andrei CUMPANICI Chişinău 2013
ACED
Proiectul Competitivitatea Agricolă
şi Dezvoltarea Întreprinderilor
Vasile BABUC Eugeniu GUDUMAC

Ananie PEȘTEANU Andrei CUMPANICI
CHIŞINĂU, 2012
CZU: ______________________
____________________________
Acest material a fost elaborat de către Vasile BABUC, doctor habilitat, profe-
sor universitar al catedrei Pomicultură a Universităţii Agrare de Stat din Moldova,
membru-corespondent al Academiei de Ştiinţe a Moldovei (prefaţă, cap. 2, 3, 4,
5, 8); Ananie PEŞTEANU, doctor în agricultură, conferenţiar universitar al cate-
drei Pomicultură a Universităţii Agrare de Stat din Moldova (cap. 2, 3, 4, 5, 7, 8, 9);
Eugeniu GUDUMAC, doctor în agricultură, Specialist Producerea Fructelor în ca-
drul Proiectului Competitivitatea Agricolă și Dezvoltarea Întreprinderilor (ACED)
(cap. 1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8, 9); Andrei CUMPANICI, doctor în horticultură, conferen-
ţiar universitar al catedrei de Tehnologia Produselor Alimentare a Universității
Tehnicie a Moldovei, Specialist Siguranţa Alimentului şi SPS în cadrul Proiectului
Competitivitatea Agricolă și Dezvoltarea Întreprinderilor (ACED), (cap. 10, 11, 12).
Descrierea CIP a Camerei Naţionale a Cărţii
Acest material a fost posibil de elaborat cu sprijinul acordat de poporul ame-

rican prin intermediul Agenției Statelor Unite pentru Dezvoltare Internațională
(USAID). Conținutul este responsabilitatea exclusivă a DAI și nu reflectă neapărat
punctul de vedere al USAID sau al Guvernului SUA.
ISBN _______________________
©V. BABUC, A. PEȘTEANU, E. GUDUMAC, A. CUMPANICI, 2013

©ACED, 2013
CUPRINS
PREFAȚĂ.............................................................................................................................................................6
1. SORTIMENTUL MĂRULUI ÎN REPUBLICA MOLDOVA..............................................................................7
1.1. Caracteristica soiurilor principale de mere înregistrate................................................................................... 7
1.2. Caracteristica soiurilor principale de mere admise temporar pentru testare în condiții de producție.... 16
1.3. Caracteristica portaltoaielor............................................................................................................................... 27
2. CERINȚELE MĂRULUI FAȚĂ DE FACTORII DE MEDIU.............................................................................29
3. ÎNFIINŢAREA LIVEZILOR DE MĂR...........................................................................................................31
3.1. Sisteme de cultură................................................................................................................................................ 31
3.2. Proiectul livezii..................................................................................................................................................... 31
3.3. Alegerea și evaluarea terenului........................................................................................................................... 32
3.4. Organizarea teritoriului...................................................................................................................................... 34
3.5. Pregătirea terenului şi solului în vederea plantării livezii............................................................................... 34
3.6. Alegerea şi amplasarea polenizatorilor............................................................................................................. 37
3.7. Materialul săditor................................................................................................................................................. 43
3.8. Distanţe de plantare a pomilor........................................................................................................................... 48
3.9. Plantarea pomilor................................................................................................................................................ 49
3.10. Bugetul estimativ la înfințarea unei livezi de măr........................................................................................... 54
3.11. Îngrijirea pomilor după plantare....................................................................................................................... 60
4. CONDUCEREA ȘI TĂIEREA POMILOR......................................................................................................61
4.1. Bazele biologice ale conducerii şi tăierii pomilor............................................................................................ 61
4.2. Modul și gradul tăierilor..................................................................................................................................... 63
4.3. Procedee complementare tăierii pomilor......................................................................................................... 69
4.4. Aplicarea regulatorilor de creștere cu acțiune retardantă............................................................................... 71
4.5. Tăierea rădăcinilor............................................................................................................................................... 74
4.6. Tipuri de tăieri..................................................................................................................................................... 75
4.7. Termenele și tehnica tăierii pomilor................................................................................................................. 80
4.8. Tăierea mecanizată pentru formarea gardului fructifer................................................................................. 83
4.9. Particularitățile creșterii, fructificării și tăierii pomilor de măr.................................................................... 86
4.10. Sisteme de conducere a pomilor de măr........................................................................................................... 91
4.10.1. Palmeta etajată cu brațe oblice.............................................................................................................. 91
4.10.2. Palmeta mixtă sau liber aplatizată........................................................................................................ 95
4.10.3. Fus obişnuit............................................................................................................................................. 99
4.10.4. Fus zvelt ameliorat................................................................................................................................ 104
4.10.5. Ax vertical ............................................................................................................................................. 109
4.10.6. Piramida mixtă cu volum redus.......................................................................................................... 111
4.11. Sisteme de perspectivă în conducerea pomilor de măr................................................................................ 113
4.12. Arhitectonica plantațiilor de măr.................................................................................................................... 119
5. NORMAREA ÎNCĂRCĂTURII DE ROD A POMILOR DE MĂR.................................................................121
6. SPORIREA COLORĂRII MERELOR.........................................................................................................131
7. SISTEMELE DE SUSŢINERE ȘI ANTIGRINDINĂ A POMILOR UTILIZATE ÎN LIVEZILE DE MĂR............135
7.1. Sistemul de susținere al pomilor...................................................................................................................... 135
7.2. Sistemul de protecție a pomilor cu ajutorul plaselor antigrindină.............................................................. 142
8. SISTEMUL DE ÎNTREŢINERE, LUCRARE A SOLULUI, IRIGARE ŞI FERTILIZARE ÎN LIVEZILE DE
MĂR........................................................................................................................................................146
8.1. Întreţinerea şi lucrarea solului.......................................................................................................................... 146
8.2. Irigarea livezii..................................................................................................................................................... 152
8.3. Fertilizarea livezilor........................................................................................................................................... 158
8.3.1. Fertilizarea în livezile tinere................................................................................................................ 158
8.3.2. Fertilizarea în livezile pe rod............................................................................................................... 159
8.3.3. Fertirigarea............................................................................................................................................ 161
8.3.4. Fertilizarea extraradiculară (foliară).................................................................................................. 162
9. PROTECŢIA POMILOR DE MĂR CONTRA BOLILOR, DĂUNĂTORILOR ŞI A UNOR FENOMENE
METEOROLOGICE..................................................................................................................................170
9.1. Caracteristica, metodele de prevenire și combatere a principalelor boli ale mărului............................... 170
9.2. Caracteristica, metodele de prevenire și combatere a principalilor dăunători ai mărului....................... 174
9.3. Schema de tratare pentru cultura mărului..................................................................................................... 183
9.4. Protejarea pomilor contra rozătoarelor.......................................................................................................... 184
9.5. Protejarea pomilor contra unor fenomene meteorologice........................................................................... 186
9.5.1. Eficacitatea stațiilor meteo în livadă................................................................................................... 187
9.5.2. Protejarea pomilor de măr contra înghețurilor târzii de primăvară.............................................. 188
9.5.3. Protejarea pomilor și fructelor contra grindinei.............................................................................. 192
9.5.4. Protejarea pomilor de măr contra vătămărilor termice................................................................... 195
10.1. Gardul de maturitate......................................................................................................................................... 197
10.2. Recoltarea merelor............................................................................................................................................. 199
10.3. Condiţii necesare privind păstrarea merelor.................................................................................................. 200
10.3.1. Temperatura aerului ............................................................................................................................ 201
10.3.2. Umiditatea relativă a aerului............................................................................................................... 201
10.3.3. Puritatea aerului.................................................................................................................................... 202
10.3.4. Compoziţia atmosferei interioare spaţiului de depozitare.............................................................. 202
10.3.5. Ventilaţia şi distribuţia aerului............................................................................................................ 202
10.3.6. Tratarea merelor după recoltare.......................................................................................................... 202
10.3.7. Ambalarea şi modul de aşezare al produselor.................................................................................. 203
10.3.8. Gradul de încărcare cu produse a spaţiului de depozitare.............................................................. 203
10.3.9. Exploatarea spaţiului tehnologic al instalaţiei frigorifice aferente................................................. 203
10.3.10...........................................................................................................................................................Măsuri
igienico-sanitare....................................................................................................................................... 204
11.1. Depozitara în atmosferă normală ................................................................................................................... 205
11.2. Depozitarea în atmosferă controlată .............................................................................................................. 205
11.3. Elementele unui sistem de atmosferă controlată (AC)................................................................................. 206
12.1. Cerinţe minime de calitate............................................................................................................................... 209
12.2. Categoria Extra................................................................................................................................................... 212
12.2.1. Toleranţe de calitate pentru Categoria Extra.................................................................................... 214
12.3. Categoria I........................................................................................................................................................... 214
12.3.1. Toleranţe de calitate pentru Categoria I............................................................................................ 216
12.4. Categoria II......................................................................................................................................................... 216
12.4.1. Toleranţe de calitate pentru Categoria II........................................................................................... 219
12.5. Dispoziţii privind calibrarea............................................................................................................................. 219
12.5.1. Toleranţe de calibru.............................................................................................................................. 219
12.6. Dispoziţii privind prezentarea......................................................................................................................... 219
12.6.1. Omogenitate.......................................................................................................................................... 219
12.6.2. Ambalare................................................................................................................................................ 220
12.7. Dispoziţii privind marcajul............................................................................................................................... 220
12.7.1. Identificare............................................................................................................................................. 220
12.7.2. Natura produsului................................................................................................................................ 220
12.7.3. Originea produsului............................................................................................................................. 221
12.7.4. Caracteristici comerciale..................................................................................................................... 221
12.7.5. Marcajul de control oficial (opţional)................................................................................................ 221
ANEXE............................................................................................................................................................227
PREFAȚĂ
Pomicultura a fost și va rămâne pentru viitor una din ramurile principale în agricultura și economia
Republicii Moldova. Mărul este specia pomicolă predominantă, căruia îi revine 60-70 % din producția de
fructe și un loc important în export.
Direcția strategică a intensificării producerii merilor constă în înlocuirea consecutivă a livezilor epui-
zate prin livezi noi de tip intensiv și superintensiv, cu un sortiment modern, tehnologii avansate, energe-
tic și ecologic echilibrate, ce asigură intrarea timpurie pe rod și creșterea rapidă a recoltei până la 40-50 t/ha
de fructe calitative, solicitate și competitive pe piața internă și externă.
Realizarea obiectivelor indicate se efectuează prin utilizarea corectă a asociațiilor soi/portaltoi în con-
formitate cu cerințele lor față de mediu și aplicarea tehnologiilor moderne, adaptate la condițiile concrete
de producție, în scopul utilizării eficiente a potențialului ecologic, biologic, tehnologic, economic carac-
teristic fiecărul sector de teren și întreprinderi agricole.
Aplicarea soiurilor de performanță și a tehnologiilor avansate, diferențiate, în cadru unei baze tehni-
co-materiale moderne, necesită cunoștințe profunde și abilități practice perfecte, profesioniste.
Lucrarea în cauză include generalizarea rezultatelor cercetărilor științifice și a practicii avansate autoh-
tone în cultivarea mărului (”Codru-ST” SRL, ”Alfa-Nistru” SA, ”Mere-Nord-AV” SRL, ”Scutaru Victor”
GȚ, ”Agrodenidan” SRL), precum și din alte țări, adaptate la condițiile pedo-climaterice și de producere
din țara noastră. Materialul este expus consecutiv, în mod argumentativ, ilustrat cu scheme și fotografii,
acceptabil pentru aplicarea în practică.
Autorii exprimă profundă recunoștință tuturor celor care au contribuit și contribuie la modernizarea
și sporirea eficienței producerii merelor.
6 P R O D U C E R E A M E R E LO R
Vasile BABUC | Ananie PEȘTEANU | Eugeniu GUDUMAC | Andrei CUMPANICI
1. SORTIMENTUL MĂRULUI ÎN REPUBLICA
MOLDOVA
1.1. Caracteristica soiurilor principale de mere înregistrate12

MANTET1
Soi obţinut în Canada.
Pomul: are vigoarea de creştere mijlocie, cu coroana
larg-piramidală. Întră pe rod precoce, epoca de înflorire
este timpurie. Tipul II de fructificare. Pomii nu sunt pre-
tenţioşi faţă de sol, au rezistenţă bună la iernare, mij-
locie la secetă, cu o rezistenţă mijlocie la rapăn şi este
atacat puternic de făinare.
Fructul: este de mărime mijlocie, cu forma conică-glo-
buloasă. Culoarea acoperitoare este roşie portocalie,
cu striuri sub formă de dungi, ocupând circa 50 % din
suprafaţa fructului. Pulpa este fină, crocantă, suculentă,
de culoare albă-gălbuie, cu gust dulce-acrişor o aromă
potrivită.
Perioada de recoltare: sfârşitul lunii iulie începutul lunii august.
Productivitatea, depozitarea: este de 24-30 t/ha. Fructele sunt comparativ rezistente la manipulare
şi transportare, se păstrează 8-15 zile, se folosesc în stare proaspătă.
RED MELBA2
Este o mutaţie mugurală a soiului Melba.
Pomul: are o vigoare de creștere mijlocie, coroana glo-
buloasă, largă. Pretenţios faţă de fertilitatea solului. Re-
zistenţă slabă la secetă, rapăn şi făinare.
Fructul: este de mărime mijlocie, cu forma globuloasă-

conică. Culoarea este galbenă-verzuie acoperită cca 75-
80% cu roşu-carmin intens.
Perioada de recoltare: sfârşitul lunii iulie – începutul lunii august.

Productivitatea, depozitarea: înaltă – până la 25-35 t/ha. Fructele sunt rezistente la manipulare şi
transport, se păstrează 6-8 zile, se folosesc în stare proaspătă şi industrializare.
http://www.sumperacek.webpark.cz/images/Apple/Mantet.jpg
1
http://www.ovocnaskolka.cz/ovocnestromky/eshop/1-1-OVOCNE-STROMKY/1-2-JABLONE/5/948-jablon-Red-Melba
2
P R O D U C E R E A M E R E LO R 7
ROMUS 33
Soi obţinut prin selecţie hibridă la Universitatea Rutgers
în SUA.
Pomul: are vigoarea de creştere mijlocie. Fructifică pre-
dominant pe ţepuşe, tip semispur. Intră pe rod în anul
3 după plantare. Are rezistenţă genetică la rapăn tip Vf.
Fructul: este de mărime mijlocie, cu forma ovoidală. Cu-

loarea acoperitoare este roşie aprins, ocupând 2/3 din
suprafaţă. Pulpa este albă, suculentă, cu un gust foarte
bun.
Perioada de recoltare: prima decadă a lunii august.

Productivitatea, depozitarea: este de circa 25 t/ha. Fructele se pot păstra 7-14 de zile în depozite
frigorifice.
SLAVA PEREMOJȚIAM4
Soi originar din Ucraina.
Pomul: are vigoarea de creştere mare, coroana larg-pi-
ramidală, mijlociu deasă spre rară. Intră pe rod în anii
4-5 după plantare. Rezistenţă înaltă la secetă şi rapăn,
mijlocie la făinare.
Fructul: este de mărime mijlocie, cu forma conică-glo-

buloasă spre globuloasă, culoarea galbenă-verzuie,
acoperită cu roşu mai mult de 50%.
Perioada de recoltare: prima jumătate a lunii august.

Productivitatea, depozitarea: circa 18-20 t/ha. Fructele se păstrează 35-40 zile. Consum în stare
proaspătă şi industrializare îndată după recoltare.
34
3
http://www.pepinieracornesti.ro/2012/02/01/mar-romus/
4
http://yabloki.by/slava-pobeditelyam/
AKANE5
Soi obţinut în Japonia.
Pomul: are vigoarea de creştere mijlocie, cu coroana
globuloasă, mijlociu de deasă sau rară. Întrarea pe rod
este semiprecoce spre târzie, epoca de înflorire este mij-
locie spre târzie. Tipul III de fructificare. Pomii sunt pre-
tenţioşi faţă de sol şi umiditate, au rezistenţă bună la
ger, slabă la secetă. De asemenea are rezistenţă slabă
la rapăn şi mijlocie la făinare.
Fructul: este de mărime mijlocie, cu forma globuloasă
sau globuloasă-aplatizată. Culoarea acoperitoare este
roşie cu nuanţe de caramin, ocupând aproximativ toată
suprafaţa fructului şi cu un strat fin de pruină. Pulpa este
tare, crocantă, suculentă, fină, de culoare albă-crem, cu
gust foarte bun vinuriu-acidulat.
Perioada de recoltare: sfârşitul lunii august sau la începutul lunii septembrie.
Productivitatea, depozitarea: este de 18-24 t/ha. Fructele sunt rezistente la manipulare şi transpor-
tare, se păstrează 70-90 zile şi se folosesc pentru consum în stare proaspătă.
COREDANA6
Soi obţinut la I.C.P. din Republica Moldova.
Pomul: are vigoarea de creştere mică până la mijlocie,
cu coroana sferică aplatizată. Fructifică pe pinteni, nu-
ieluşe şi pe ramuri anuale. Întră pe rod precoce, epoca
de înflorire este mijlocie. Tipul III de fructificare. Pomii
nu sunt pretenţioşi faţă de sol, are rezistenţă înaltă la
iernare, mijlocie la secetă şi arşiţă. De asemenea, soiul
posedă rezistenţă genetică la rapăn şi mijlocie la făinare.
Fructul: este de mărime mare, cu forma sferică, uneori

aplatizată. Culoarea acoperitoare este roşie, cu striuri.
Pulpa este de culoare albă-crem, fină, suculentă, cro-
cantă, cu gust dulce-acidulat.
Perioada de recoltare: sfârşitul lunii august sau la începutul lunii septembrie.

Productivitatea, depozitarea: este 28-35 t/ha. Merele sunt rezistente la manipulare şi transport.
Fructele se pot păstra 120-130 zile.
56
5
http://adamapples.blogspot.com/2010/08/akane.html
6
http://inagro.md/ro/main/secondmenu/60
GENEROS7
Soi obţinut în România la Staţiunea de Cercetare şi Pro-
ducţie Pomicolă Voineşti.
Pomul: are vigoarea de creştere slabă, cu coroana invers-
piramidală. Întră pe rod precoce, epoca de înflorire este
mijlocie. Tipul II de fructificare. Pomii nu sunt pretenţi-
oşi faţă de sol, are rezistenţă bună la iernare, mijlocie la
secetă, precum şi la rapăn şi făinare.
Fructul: este de mărime mijlocie sau mare, cu forma
globuloasă sau conică-globuloasă, uneori aplatizată.
Culoarea acoperitoare este roşie-portocalie, cu striuri,
ocupând circa 65-85 % din suprafaţa fructului. Pulpa
este de culoare galbenă, fină, suculentă, crocantă, cu
gust foarte bun.
Perioada de recoltare: decada a doua a lunii septembrie.
Fructele se pot păstra 125-140 zile şi se consumă în stare proaspătă.
ČAMPION8
Originar din Republica Cehă.
Pomul: are o vigoare de creştere mijlocie, cu coroană
sferică. Fructifică mai mult pe pinteni şi mlădiţe. Întră pe
rod precoce, epoca de înflorire este mijlocie. Tipul III de
fructificare. Pomii nu sunt pretenţioşi față de sol, au o
rezistenţă bună la iernare, ger secetă şi arşiţă.
Fructul: este sferic sau sferic-aplatizat, de mărime mijlo-

cie spre mare. Culoarea acoperitoare este roşie porto-
caliu cu striuri pe circa 50% din suprafaţa fructului. Pul-
pa este de culoare albă-gălbuie, crocantă, acidulată cu
gust foarte bun. Masa fructului este de 150-180 g.
Perioada de recoltare: a doua-treia a lunii septembrie.

Productivitatea, depozitarea: este de 30-40 t/ha şi mai mult. Fructele sunt rezistente la manipulare.
Perioada de păstrare este de circa 140-190 zile.
78
7
http://www.pepinieraistrita.ro/specii-si-soiuri/mar/view/generos
8
http://www.fruitsad.pl/oferta.html
COREDOVA9
Soi obţinut în Republica Moldova (IP) în colabo-
rare cu Germania.
Pomul: are o vigoare mijlocie de creștere, coroa-
na globuloasă, mijlociu de deasă. Pretenţios faţă
de sol şi umiditate. Imun la rapăn. Comparativ
rezistent la făinare, slab la secetă.
Fructul: este de mărime mijlocie. Forma conic-

globuloasă, culoarea de fond galbenă-verzuie,
acoperită cu roşu purpuriu pe 90% din suprafa-
ţa fructului.
Perioada de recoltare: 20-30 septembrie.

Productivitatea, depozitarea: productivitate înaltă – 35-40 t/ha. Se păstrează 140-180 zile.
Sunt rezistente la manipulare şi transport. Consum în stare proaspătă şi industrializare.
EMPIRE10
Este de origine din SUA.
Pomul: are vigoare mijlocie spre slabă, coroana
globuloasă. Întră pe rod precoce, epoca de în-
florire este mijlocie. Tipul II de fructificare. Po-
mii nu sunt pretenţioşi faţă de sol, au rezistenţă
bună la ger şi mijlocie spre slabă la secetă şi ar-
şiţă. Este puternic atacat de către rapăn, dar mai
puţin de către făinare.
Fructul: este de mărime mijlocie, cu forma glo-
buloasă-aplatizată şi suprafaţă netedă. Culoa-
rea acoperitoare este roşie, uneori cu striuri mai
întunecate. Pulpa este fină, crocantă, de culoare
albă-crem, suculentă, dulce-acidulată, cu gust
foarte bun şi aromă plăcută.
Perioada de recoltare: decada a treia a lunii septembrie.
Productivitatea, depozitarea: este de 28-33 t/ha. Fructele sunt rezistente la manipulare şi se
păstrează circa 170-180 zile.
910
9
Foto Victor Bucarciuc
10
http://www.holyrootfarm.com/HRF_Varieties.html
FLORINA
Soi creat în Franţa.
Pomul: are vigoarea de creştere mare, cu coroana glo-
buloasă. Fructifică mai mult pe ramuri de rod lungi, însă
formează şi ramuri de rod scurte. Întră pe rod precoce,
epoca de înflorire este mijlocie. Tipul IV de fructificare.
Pomii nu sunt pretenţioşi faţă de sol, are rezistenţă bună
la iernare, ger şi mijlocie la secetă şi arşiţă. De asemenea,
soiul posedă rezistenţă genetică la rapăn, este tolerant
la arsura bacteriană, dar nu-i rezistent la făinare.
Fructul: este de mărime mijlocie spre mare (150-180 g),
cu forma conică-globuloasă sau conică-trunchiată. Cu-
loarea acoperitoare este roşie-oranj sau roşie-zmeurie
cu striuri pe circa 80% din suprafaţă. Pulpa este de cu-
loare albă-gălbuie, fină, suculentă, crocantă, slab acidu-
lată şi cu o aromă fină.
Perioada de recoltare: decada a doua-treia a lunii septembrie.
Fructele se pot păstra 170-200 zile.
GALA DELICIOUS
Soi obţinut în Noua Zelandă.
Pomul: are vigoare mijlocie spre viguroasă, cu coroana
larg-piramidală spre sferică. Fructifică pe nuieluşe şi
mlădiţe. Întrarea pe rod precoce spre mijlocie, epoca de
înflorire este târzie. Tipul III de fructificare. Pomii sunt
pretenţioşi faţă de sol, au rezistenţă mijlocie la ger şi
secetă. Are rezistenţă foarte slabă la rapăn şi făinare.
Fructul: este de mărime mijlocie spre mare, cu forma
conică-globuloasă spre conică-trunchiată. Culoarea
acoperitoare este roşie-portocalie şi ocupă 50-85% din
suprafaţa fructului. Pulpa este fină, crocantă, de culoare
gălbuie-crem, suculentă, dulce, slab-acidulată, cu gust
foarte bun şi aromă plăcută.
Perioada de recoltare: decada a treia a lunii august.
Productivitatea, depozitarea: este de 30-40 t/ha. Fructele sunt rezistente la manipulare şi se păs-
trează circa 180-210 zile şi se consumă în stare proaspătă. În perioada de păstrare merele pierd
aciditatea şi devin dulci. Recoltarea întârziată a fructelor provoacă apariţia unor crăpături mici în
regiunea pedunculului, fapt care influenţează termenul de păstrare a fructelor.
GOLDEN DELICIOUS
A fost descoperit în SUA.
Pomul: are o vigoare medie, cu coroana larg-piramidală
spre sferică. Fructifică, mai des, pe nuieluşe şi mlădiţe.
Intrarea pe rod este precoce, epoca de înflorire este
târzie. Tipul III de fructificare. Pomii sunt pretenţioşi
faţă de sol, au rezistenţă mijlocie la ger şi slabă la secetă,
este foarte puternic atacat de rapăn şi posedă rezistenţă
slabă la făinare.
Fructul: este mijlociu până la mare, are formă conică-
oblongă spre conică-trunchiată şi suprafaţa netedă. Cu-
loarea acoperitoare, de obicei, lipseşte. Pulpa este fină,
suculentă, de culoare galbenă-deschis, dulce, puţin aci-
dulată, cu gust foarte bun şi aromă plăcută.
Perioada de recoltare: decada a treia a lunii septembrie – începutul lunii octombrie.
Productivitatea, depozitarea: este de 30-40 t/ha. Fructele sunt rezistente la manipulare şi transport,
fiind păstrate bine circa 180-210 zile şi se consumă mai mult în stare proaspătă.
IDARED11
Este obţinut la Staţiunea Agricolă Experimentală Idaho
din Moscow, statul Idaho (SUA).
Pomul: este de vigoare mijlocie spre slabă, cu coroană
larg-piramidală spre sferică şi mijlociu de deasă. Fructi-
ficarea are loc, mai ales, pe mlădiţe şi nuieluşe. Întră pe
rod precoce, epoca de înflorire este timpurie spre mijlo-
cie. Tipul III de fructificare.
Fructul: este mare spre mijlociu, având forma variabilă,
de la globuloasă-aplatizată până la conică-globuloasă,
deseori cu o proeminenţă caracteristică în regiunea pe-
dunculului şi suprafaţa netedă. Culoarea acoperitoare
este roşie, uneori cu striuri mai întunecate, foarte atră-
gătoare şi ocupă 45-80% din suprafaţa fructului. Pulpa
este de textură mijlocie, fină, crocantă, suculentă de cu-
loare albă-crem, cu un gust dulce-acidulat bine echili-
brat.
Perioada de recoltare: decada a doua a lunii septembrie.
tare, se păstrează foarte bine 200-220 zile, se folosesc în stare proaspătă şi sunt indicate pentru
industrializare.
11
http://ro.wikipedia.org/wiki/Fi%C8%99ier:Malus-Idared_on_tree.jpg
11
JONAGOLD
Este obţinut în SUA.
Pomul: are o vigoare mare de creştere, cu coroană sferi-
că. Fructificarea predomină pe mlădiţe şi ramuri de rod
scurte. Întră pe rod în anii 3-4 după plantare, epoca de
înflorire este mijlocie. Tipul IV de fructificare. Pomii nu
sunt pretenţioşi faţă de sol, au rezistenţă mijlocie la ier-
nare şi ger, slabă la secetă, rapăn şi făinare.
Fructul: este de mărime mare sau foarte mare, cu forma

conică-globuloasă. Culoarea acoperitoare este un roşu
striat pe circa 30 % din suprafaţa fructului. Pulpa este
fină, crocantă, de culoare galbenă sau galbenă-crem,
suculentă, slab acidulată, cu gust foarte plăcut.

Productivitatea, depozitarea: este de 30-40 t/ha. Fructele sunt rezistente la manipulare, transport,
se pot păstra 160-210 de zile şi se consumă în stare proaspătă. Soiul este triploid şi nu poate servi
ca polenizator pentru alte soiuri.
MELROSE
Soi obţinut la Staţiunea Agricolă Experimentală Wooster
din statul Ohio (SUA).
Pomul: are o vigoare mare, cu coroana sferică. Intră pe
rod este mijlocie, epoca de înflorire este mijlocie spre
târzie. Tipul III de fructificare. Pomii sunt pretenţioşi faţă
de sol, au rezistenţă bună la iernare şi mijlocie la secetă,
de asemenea are rezistenţă mijlocie la rapăn şi făinare.
Fructul: este mijlociu spre mare, are formă globuloasă-

aplatizată sau conică-trunchiată. Culoarea acoperitoare
este roşie sau roşie-întunecată şi ocupă circa 55-85 %
din suprafaţa fructului. Pulpa este fină, suculentă, de
culoare albă-crem spre gălbuie, cu gust dulce-acidulat.

fiind păstrate bine circa 200-220 zile şi se consumă în stare proaspătă.
RENET SIMIRENCO12
Se presupune că este soi originar din Anglia.
Pomul: are o vigoare mijlocie de creştere, cu coroană
globuloasă sau globuloasă-semiplată. Fructificarea pre-
domină pe nuieluşe şi mlădiţe. Întră pe rod precoce,
epoca de înflorire este târzie. Tipul III de fructificare. Po-
mii nu sunt pretenţioşi faţă de sol, au rezistenţă mijlocie
la ger şi secetă, dar este foarte puternic atacat de rapăn
şi slab rezistent la făinare.
Fructul: este de mărime mijlocie până la mare, cu forma
variabilă de la conică-globuloasă spre globuloasă-apla-
tizată, asimetrică. Culoarea acoperitoare este verde la
recoltare şi galbenă-verzuie până la galbenă-pai după
păstrare şi cu pruină. Pulpa în perioada recoltării este
de culoare verde, tare, crocantă, suculentă, dulce-vinu-
rie iar după perioada păstrării – de culoare albă-gălbuie,
fină, dulce, puţin acidulată, cu gust foarte bun.
Productivitatea, depozitarea: este de 30-40 t/ha. Fructele sunt, comparativ, rezistente la manipulare
şi transport, se pot păstra 180-220 zile şi se consumă în stare proaspătă.
SIR PRISE (GOLDEN REZISTENT)

Soi obţinut în SUA.
Pomul: are o vigoare mare de creștere, cu coroana larg
piramidală spre sferică, relativ deasă. Intră pe rod în anii
3-4 după plantare. Tipul III de fructificare. Imun la rapăn,
receptiv către făinare. Rezistenţă slabă la secetă.
Fructul: de mărime mijlocie spre mare, cu forma conic-

globuloasă sau conic-oblongă, culoarea galbenă-verzu-
ie.
Perioada de recoltare: prima jumătate a lunii septembrie

Productivitatea, depozitarea: este de 25-30 t/ha, se păstrează 100-120 zile, se recomandă pentru
consum în stare proaspătă şi industrializare.
12
http://forum.vinograd.info/album.php?albumid=2470&pictureid=41018
12
SUPER CHIEF13
Este creat în SUA, fiind o mutaţie a soiului Red Chief®.
Pomul: este de vigoare mijlocie, tip „spur”. Intră pe rod
economic în al 3-4 an de la plantare. Pomii sunt sensibil
la boli şi la ger.
Fructul: este de mărime mijlocie (145-170 g), cu forma

conică-alungită cu vârful costat. Culoarea acoperitoare
este roşu-închis, suflat-striat pe toată suprafaţa. Pulpa
galbenă sau crem, dulce-acidulată, cu aromă fină şi plă-
cută, suculentă, crocantă.
Perioada de recoltare: decada a doua-treia a lunii septembrie.

Productivitatea, depozitarea: este 27-38 t/ha. Fructele se păstrează circa 180-210 zile şi sunt reco-
mandate pentru consum în stare proaspătă. Transportabilitate înaltă.
1.2. Caracteristica soiurilor principale de mere admise temporar

pentru testare în condiții de producție1314
BRAEBURN14
Soi obţinut în Noua Zeelandă.
Pomul: are o vigoare mijlocie spre mare. Fructifică pe
pinteni, mlădiţe şi nuieluşe. Intrarea pe rod are loc în
anii 3-4, epoca de înflorire este târzie. Tipul III de fructi-
ficare. Pomii nu sunt pretenţioşi faţă de sol, au rezisten-
ţă slabă la iernare, ger, secetă şi arşiţă, de asemenea are
rezistenţă slabă la rapăn şi făinare.
Fructul: este mijlociu, cu formă sferică, uşor aplatizată.

Culoarea acoperitoare este roşie şi ocupă circa 50 % din
suprafaţa fructului. Pulpa este fină, crocantă, suculentă,
de culoare albă-verzuie, cu gust plăcut.
Perioada de recoltare: prima şi a doua decadă a lunii octombrie.

fiind păstrate bine circa 200-220 zile şi se consumă în stare proaspătă.
13
http://www.pepival.com/?Superchief&lang=en
14
http://www.cameronnursery.com/images/photoalbum/photoalbum-Images/29.jpg
BRAEBURN MARIRI RED15
Clon al soiului Braeburn, Noua Zelandă.
Pomul: are o vigoare de creștere slabă spre medie. In-
trarea pe rod este rapidă. Perioada de înflorire este simi-
lară soiului Granny Smith, adică 2 zile înainte de Golden
Delicious. Tipul III de fructificare are o creștere mai de-
grabă plângătoare. În cazul când se obțin recolte înalte
este slab predispus la alternanța de rodire. Este mediu
susceptibil la rapăn, slab susceptibil la făinare, arsura
bacteriană și cancer.
Fructul: are un calibru de 65-80 mm; culoarea acoperi-
toare este roșie-închisă foarte atractivă, cu striuri înroșit,
aproape pe toată suprafața; pulpa foarte fermă; cu gust
dulce și ascuțit, specific pentru Braeburn.
Perioada de recoltare: similară soiului Braeburn (1 săptămână după ultima culegere a soiului Gol-
den Delicious).
Productivitatea, depozitarea: recolta foarte bună; se păstează în depozite frigorifice cu atmosferă
normală până în martie, iar în cele cu atmosferă controlată până în iunie şi se consumă, în special,
în stare proaspătă.
DISCOVERY16
Soi obţinut în Marea Britanie.
Pomul: are vigoare de creştere mijlocie, cu coroana sfe-
rică şi deasă. Fructifică pe mlădiţe şi nuieluşe. Întră pe
rod precoce, epoca de înflorire este timpurie. Tipul III de
fructificare. Pomii nu sunt pretenţioşi faţă de sol, au re-
zistenţă bună la iernare, slabă la secetă, cu o rezistenţă
mijlocie la rapăn şi făinare.
Fructul: este de mărime mijlocie, cu forma globuloasă

şi suprafaţa netedă. Culoarea acoperitoare este roşie
aprins cu nuanţe de oranj, ocupând circa 60-80% din
suprafaţa fructului. Pulpa este tare, crocantă, suculentă,
de culoare albă-crem şi gust dulce-acidulat.
Perioada de recoltare: decada a doua a lunii august.

tare, se păstrează 10-15 zile.
1516
http://www.pepival.com/?Aporo-mariri-red&lang=en
15
http://www.mailordertrees.co.uk/Malus+%27Discovery%27+%28Discovery+Apple+Tree%29/0_caaa100_caaa143/PRAA147.
16
htm
ELSTAR17
Soi creat în Olanda.
Pomul: are vigoarea de creştere mijlocie spre mare.
Fructifică pe pinteni şi mlădiţe. Întră pe rod în anii 3-4
de la plantare, epoca de înflorire este mijlocie. Tipul III
de fructificare. Pomii nu sunt pretenţioşi faţă de sol, au
rezistenţă bună la iernare, ger, mai slabă la secetă, sunt
comparativ rezistenţi la rapăn şi făinare.
Fructul: este de mărime mijlocie, cu forma tronconică.

Culoarea acoperitoare este roşie-portocaliu, cu striuri
pe circa 25-65 % din suprafaţa fructului. Pulpa este fină,
crocantă, suculentă, de culoare albă-gălbuie, cu gust
excelent.
Perioada de recoltare: decada a doua şi a treia a lunii septembrie.

Productivitatea, depozitarea: este de 30-40 t/ha. Fructele sunt rezistente la manipulare, se păstrea-
ză 140-190 zile şi se folosesc în stare proaspătă.
FUJI18
Este creat în Japonia.
Pomul: are vigoarea de creştere mijlocie. Fructifică pe
pinteni şi mlădiţe. Intrarea pe rod în anii 3-4, epoca de
înflorire mijlocie. Pomii nu sunt pretenţioşi faţă de sol,
au rezistenţă bună la iernare, ger, secetă şi arşiţă. Tipul
III de fructificare.

cu forma conică spre cilindrică. Culoarea acoperitoare
este roşie portocaliu pe circa 50 % din suprafaţă fruc-
tului. Pulpa este albă-verzuie, tare, suculentă, crocantă,
slab acidulată, dulce, excelentă la gust.
Perioada de recoltare: decadele 1-2 a lunii octombrie.

Productivitatea, depozitarea: este 30-40 t/ha. Fructele sunt rezistente la manipulare, se păstrează
circa 190-230 zile şi se consumă, în special, în stare proaspătă.
1718
17
http://www.pepinieranunudoru.ro/pomifructiferi.php
18
http://www.bombayharbor.com/Product/46518/Fuji_Apple.html
FUJI KIKU FUBRAX19
Clon al Fuji Kiku® 8 Brak, Italia.
Pomul: are vigoarea de creştere mare (se recomandă de

altoit pe portaltoii M9 Pajam®1 Lancep, M9 T337 sau M9
NAKB). Perioada de înflorire este similară soiului Golden
Delicious. Tipul III de fructificare. Intrarea pe rod rapidă.
În cazul când se obțin recolte înalte este predispus la
alternanța de rodire. Este mediu susceptibil la rapăn,
slab susceptibil la făinare, arsura bacteriană și cancer.

toare este roșie striată cu un nivel de colorare mai bun
în comparație cu Fuji Kiku® 8 Brak; pulpa este crocantă,
suculentă și fină; gust dulce, cu aproape nici o aciditate.
Perioada de recoltare: similară soiului Fuji (20 de zile după soiul Golden Delicious).
Productivitatea, depozitarea: recolta bună spre foarte bună; se păstează în depozite frigorifice cu
atmosferă normală până în martie, iar în cele cu atmosferă controlată până în iunie şi se consumă,
în special, în stare proaspătă.
FUJI ZHIN AZTEC20

Clon al soiului Fuji, Noua Zeelandă.
Pomul: are vigoarea de creştere mare (se recomandă de
altoit pe portaltoii M9 Pajam®1 Lancep, M9 T337 sau M9
NAKB). Perioada de înflorire este similară soiului Golden
Delicious. Tipul III de fructificare. Intrarea pe rod rapidă.
În cazul când se obțin recolte înalte este predispus la
alternanța de rodire. Este mediu susceptibil la rapăn,
slab susceptibil la făinare, arsura bacteriană și cancer.
toare este roșie foarte atractivă (clonul cel mai tare co-
lorat al soiului Fuji), înroșit cu unele striuri; pulpa este
crocantă, suculentă și fină; gust dulce, cu aproape nici
o aciditate.
Perioada de recoltare: similară soiului Fuji (20 de zile după soiul Golden Delicious).
Productivitatea, depozitarea: recolta bună spre foarte bună; se păstează în depozite frigorifice cu
atmosferă normală până în martie, iar în cele cu atmosferă controlată până în iunie şi se consumă,
în special, în stare proaspătă.
1920
http://www.pepival.com/?Kiku-R-Fubrax-c-o-v&lang=en
19
http://www.pepival.com/?Aztec&lang=en
20
GALA MUST21
A fost creat în Noua Zeelandă.
Pomul: are o vigoare de creştere mijlocie, cu coroana
larg piramidală spre sferică. Intrarea pomilor pe rod tim-
purie. Tipul III de fructificare. Pomii sunt pretenţioşi faţă
de sol.
Fructul: este de mărime mijlocie până la mare, are forma

conică globuloasă cu suprafaţa netedă. Culoare aco-
peritoare este roşie intens foarte atrăgătoare. Punctele
subcuticulare sunt potrivit de multe şi de mari. Pulpa
este de culoare alb-crem, fină, crocantă la recoltare, su-
culentă, dulce, foarte slab acidulată, cu gust foarte bun
şi aromă plăcută, specifică.

Productivitatea, depozitarea: este de circa 40 t/ha, cu fructe de calitate înaltă, se obţin pe soluri bo-
gate, uşoare şi umede. Fructele sunt rezistente la manipulare, se păstrează 90 zile şi se consumă în
stare proaspătă. În perioada de păstrare merele pierd aciditatea şi devin dulci. Recoltarea întârziată
a fructelor provoacă apariţia unor crăpături mici în regiunea pedunculului, fapt care influenţează
termenul de păstrare a fructelor.
GALA BROOKFELD BAIGENT22

Clon al soiului Gala Tenroy, în Noua Zeelandă.
Pomul: are o vigoare de creştere mijlocie. Intrarea pe rod
rapidă. Tipul III de fructificare. Perioada de înflorire este
mijlocie. Soiul este slab predispus la alternanța de rodi-
re, susceptibil la rapăn și cancer.
Fructul: are un calibru între 65-80 mm. Culoarea acope-

ritoare este roșu-intens cu multe striuri; pulpa este cro-
cantă și suculentă; cu gust dulce.
Perioada de recoltare: similară soiului Gala (cu o lună înainte de Golden Delicious).
Productivitatea, depozitarea: recoltă bună, fructele se păstrează în depozite frigorifice cu atmosferă
normală până în decembrie, iar în cele cu atmosferă controlată până în martie şi se consumă, în
special, în stare proaspătă.
2122
21
http://www.arno.agro.pl/?pl_gala-must,55
22
http://www.pepival.com/?Brookfield&lang=en
GALA BUCKEYE SIMMONS23
Clon al soiului Gala, SUA.
Pomul: are o vigoare mijlocie de creștere. Tipul III de
fructificare. Perioada de înflorire este mijlocie. Intră ra-
pid pe rod. Soiul este susceptibil la rapăn și cancer. Slab
predispus la alternanța de rodire.

ritoare este roșu-intens cu striuri și cu un nivel bun de
colorare. Pulpa este crocantă și suculentă, cu gust dulce.
Perioada de recoltare: similară soiului Gala (cu o lună înainte de Golden Delicious).
Productivitatea, depozitarea: recoltă bună, fructele se păstrează în depozite frigorifice cu atmosferă
normală până în decembrie, iar în cele cu atmosferă controlată până în martie şi se consumă, în
GLOSTER24
Este obţinut în Germania.
Pomul: are vigoare mare, cu coroana piramidală spre
larg-piramidală. Fructifică preponderent pe pinteni şi
mlădiţe. Intrarea pe rod este în anii 4-5, epoca de înflori-
re este mijlocie. Tipul III de fructificare.
Fructul: este de mărime mare, cu masa de 170-190 g,

forma este conică sau conic trunchiată. Culoarea aco-
peritoare este roşie închis pe circa 85 % din suprafaţă
şi mai mult. Pulpa este galbenă-verzuie, fină, suculentă,
crocantă, acidulată, excelentă la gust şi aromă plăcută.

Productivitatea, depozitarea: este 30-40 t/ha şi mai mult. Fructele sunt rezistente la manipulare, se
păstrează circa 160-210 zile şi sunt pentru consum în stare proaspătă.
2324
http://www.pepival.com/?Buckeye&lang=en
23
http://www.arno.agro.pl/?pl_gloster,56
24
GOLDEN REINDERS25
Reprezintă o mutaţie mugurală a soiului Golden Deli-
cious.
Pomul: are o vigoare medie, cu coroana larg-piramida-
lă, deasă. Fructifică, mai ales, pe ţepuşe, nuieluşe, bur-
se şi vetre de rod. Intră pe rod foarte precoce, epoca
de înflorire este mijlocie. Tipul III de fructificare. Pomii
sunt pretenţioşi faţă de sol, au rezistenţă mijlocie la ger
şi submedie la secetă, fiind puternic atacaţi de rapăn şi
posedă rezistenţă la făinare.
Fructul: este mijlociu până la mare, are formă conică-
oblongă spre conică-trunchiată şi suprafaţa netedă.
Culoarea acoperitoare, de obicei, lipseşte, însă fructele
expuse la soare pot fi acoperite cu o rumeneală slabă
portocalie.
Productivitatea, depozitarea: este de 30-40 t/ha. Fructele se păstrează 180-210 zile şi se consumă
mai mult în stare proaspătă.
GOLDEN SIMOOTHEE26
Clon al Golden Delicious, USA.
Pomul: are o vigoare medie de creștere. Perioada de
înflorire este medie spre târzie. Tipul III de fructifica-
re. Intrarea pe rod foarte rapidă. Este slab predispus la
alternanța de rodire. Este susceptibil la rapăn, mediu
susceptibil la făinare și slab susceptibil la cancer.
Fructul: are un calibru între 70-85 mm; neted, cu lentice-

le ușoare, slab predispus la ruginire; pulpa este crocantă
și suculentă; gust cu o balanță bună între zahăr și acidi-
tate (în general calități bune, în zonele adaptate).
Perioada de recoltare: similară soiului Golden Delicious.

Productivitatea, depozitarea: recolta excelentă în zonele cu condiții adecvate; se păstează în depo-
zite frigorifice cu atmosferă normală până în februarie, iar în cele cu atmosferă controlată până în
iunie/iulie şi se consumă, în special, în stare proaspătă.
2526
25
http://www.arno.agro.pl/?pl_golden-d.-reinders,52
26
http://www.pepival.com/?Smoothee&lang=en
GRANNY CHALLENGER DALIVAIR27
Clon al soiului Granny Smith.
Pomul: are o vigoare mare de creștere. Perioada de înflo-
rire este timpurie (3 zile înainte de Golden Delicious). Ti-
pul IV de fructificare. Intră pe rod mediu. Soiul este sus-
ceptibil la rapăn și posibil este predispus la alternanța
de rodire.

ritoare este verde cu lenticele albe mai pronunțate ca
la soiul Granny Smith. Pulpa este crocantă și suculentă;
acidulată și nu prea dulce.
Perioada de recoltare: similară soiului Granny Smith (o săptămână după Golden Delicious).
Productivitatea, depozitarea: recoltă bună, fructele se păstrează în depozite frigorifice cu atmosfe-
ră normală până în ianuarie, iar în cele cu atmosferă controlată până în aprilie şi se consumă, în
GRANNY SMITH28
Soi obţinut în Australia.
Pomul: are o vigoare de creştere medie spre mare, cu
coroana răsfirată. Fructifică pe nuieluşe, mlădiţe, dar şi
pe ramuri scurte de rod. Întră pe rod în anii 3-4 după
plantare, epoca de înflorire este târzie. Tipul IV de fructi-
ficare. Pomii nu sunt pretenţioşi faţă de sol, au rezisten-
ţă slabă la iernare, ger, secetă şi arşiţă.
Fructul: este de mărime mijlocie, cu forma sferică puţin

alungită. Culoarea acoperitoare este verde deschis pe
întreaga suprafaţă. Pulpa de culoare albă-verzuie până
la crem-verzuie, tare, crocantă, suculentă, cu gust plă-
cut.
Perioada de recoltare: prima şi a doua decadă a lunii octombrie.

Productivitatea, depozitarea: este 30-40 t/ha. Fructele sunt rezistente la manipulare, se păstrează
200-220 zile şi se consumă în stare proaspătă.
2728
http://www.pepival.com/?Challenger-R-Dalivair-c-o-v&lang=en
27
http://www.pepival.com/?Granny-Smith&lang=en
28
JONICA
Este descoperit în Germania.
Pomul: are o vigoare mare cu coroana sferică, mijlociu
de deasă. Fructifică în special, pe mlădiţe. Intrarea pe
rod este precoce, epoca de înflorire este târzie. Tipul IV
de fructificare. Pomii sunt pretenţioşi faţă de sol. Rezis-
tenţa la iernare este mijlocie, are rezistenţă, comparativ,
slabă la secetă şi arşiţă. De asemenea, este slab rezistent
la rapăn şi făinare, are rezistenţă mijlocie la arsura bac-
teriană.
Fructul: este mijlociu spre mare, cu forma conică-glo-
buloasă şi suprafaţa netedă. Culoarea acoperitoare este
roşie-aprinsă, uneori cu striuri mai întunecate, foarte
atrăgătoare şi ocupă 80-95% din suprafaţa fructului.
Punctele sub cuticulare sun potrivit de multe şi de mari,
cenuşii sau cafenii-albicioase, exprimate.
Productivitatea, depozitarea: este de 30 t/ha. Fructele sunt rezistente la manipulare şi transport, se
pot păstra foarte bine 200 de zile şi mai mult fără să-şi piardă calităţile gustative înalte. Soiul este
tripliod şi nu poate servi ca polenizator pentru alte soiuri.
JEROMINE29
Clon al soiului Early Red One® Erovan (Red Delicious).
Pomul: are o vigoare slabă spre mijlocie de creștere
(se recomandă de altoit pe portaltoaiele: M9 Pajam 2®
Cepiland sau M9 EMLA). Tipul II / III (semispur) de fructi-
ficare. Perioada de înflorire este cu 3 zile înainte de soiul
Golden Delicious. Intră rapid pe rod. Soiul este suscep-
tibil la rapăn și cancer; mediu predispus la alternanța de
rodire.
Fructul: are un calibru între 70-85 mm. Culoarea acoperi-

toare este roșie foarte intensă. Pulpa este albă la culoa-
re, cu o fermitate de la tare până la moale, slab acidula-
tă, cu gust dulce.
Perioada de recoltare: similară soiului Golden Delicious.

Productivitatea, depozitarea: recoltă bună, fructele se păstrează în depozite frigorifice cu atmo-
sferă normală până în februarie, iar în cele cu atmosferă controlată până în iunie şi se consumă, în
29
29
http://www.pepival.com/?Jeromine-c-o-v&lang=en
JONAGORED
Este depistat în Belgia, ca mutant al soiului Jonagold,
având fructe intens colorate.
Pomul: este viguros, cu coroana sferică, mijlociu de dea-
să. Fructifică cu preponderenţă pe mlădiţe, formând şi
ramuri de rod scurte. Pomii intră pe rod precoce spre
mijlociu, epoca de înflorire este târzie. Tipul IV de fructi-
ficare. Pomii sunt pretenţioşi faţă de sol, au rezistenţă
mijlocie la iernare şi foarte slabă la secetă şi arşiţă, sunt
comparativ slab rezistenţi la rapăn şi făinare, mijlociu
la arsura bacteriană.
Fructul: este de mărime mare sau foarte mare (180-230
g), de formă conică-globuloasă cu suprafaţa netedă.
Culoarea acoperitoare este roşie-portocalie, uneori cu
striuri mai întunecate, foarte atrăgătoare, care ocupă
45-60% din suprafaţa fructului. Pulpa este de culoare
galbenă sau galbenă-crem, consistentă, fină, suculentă,
crocantă, slab acidulată şi cu un gust foarte plăcut.
Productivitatea, depozitarea: este de 30-40 t/ha şi mai mult. Fructele se păstrează 160-210 zile şi se
consumă mai mult în stare proaspătă. Soiul este triploid şi nu poate servi ca polenizator pentru alte
soiuri.
MUTSU30
Soi obţinut în Japonia.
Pomul: are o vigoare mare de creştere, cu coroană sfe-
rică-semiplată. Fructificarea predomină pe mlădiţe şi
ramuri de rod scurte. Întră pe rod în anii 3-4 după plan-
tare, epoca de înflorire este mijlocie. Tipul III de fructifi-
care. Pomii nu sunt pretenţioşi faţă de sol, au rezistenţă
slabă la iernare şi ger, sunt foarte puternic atacați de ra-
păn şi mai puţin de făinare.
Fructul: este de mărime mare sau foarte mare, cu forma
conică-globuloasă. Culoarea acoperitoare este verde-
gălbuie până la galbenă-verzuie, dar pe partea însorită
a fructelor apare rumeneală slabă. Pulpa este tare, cro-
cantă, de culoare albă-gălbuie, suculentă, cu gust foarte
plăcut.
Perioada de recoltare: decada a treia a lunii septembrie – începutul primei decade a lunii octombrie.
Productivitatea, depozitarea: este de 30-40 t/ha. Fructele sunt rezistente la manipulare, transport,
se pot păstra 190-210 de zile şi se consumă în stare proaspătă. Soiul este triploid şi nu poate servi
ca polenizator pentru alte soiuri.
30
http://www.marketmanila.com/archives/picking-a-peck-of-macintoshes-mutsus
30
REDFREE31
Soi obţinut în SUA.
Pomul: are vigoarea de creştere mijlocie, cu coroana sfe-
ric-plată şi rară. Întră pe rod precoce, epoca de înflori-
re este mijlocie. Tipul IV de fructificare. Pomii nu sunt
pretenţioşi faţă de sol, au rezistenţă bună la iernare,
mijlocie la secetă, deţine rezistenţă genetică la rapăn şi
mijlocie la făinare.
Fructul: este de mărime mijlocie, cu forma globuloa-

să sau conică-globuloasă. Culoarea acoperitoare este
roşie intens, ce ocupă 70-90 % din suprafaţă fructului.
Pulpa este fină, crocantă, de culoare albă-crem, dulce-
acidulată, cu gust foarte bun.

tare, se păstrează circa 20-25 zile se recomandă pentru consum în stare proaspătă.
WILTON’S RED JONAPRINCE®32

Clon al soiului Jonagold, Olanda.
Pomul: are vigoarea de creștere mare (se recomandă de
altoit pe portaltoii: M9 Pajam® 1 Lancep, M9 NAKB sau
M9 T337). Tipul III de fructificare. Intrarea pe rod medie
spre timpurie. Perioada de înflorire este mijlocie (1-2
zile înainte de Golden Delicious). Soiul are susceptibili-
tate medie la rapăn și este susceptibil la făinare.
Fructul: are calibrul de 70-90 mm, cu o culoare aco-

peritoare este roșu-intens pe toată suprafața fructu-
lui (100%). Pulpa este suculentă, crocantă și fină; cu
calități gustative bune în cazul în care pomii nu sunt
supraîncărcați.
Perioada de recoltare: similară soiului Jonagold.

Productivitatea, depozitarea: recolta excelentă; se păstează în depozite frigorifice cu atmosferă nor-
mală până în februarie, iar în cele cu atmosferă controlată până în iunie şi se consumă, în special,
în stare proaspătă.
3132
31
http://www.acnursery.com/acn_apple.php?id=redfree&apple=View
32
http://www.pepival.com/?Wilton-s-Red-Jonaprince-R-c-o-v,63&lang=en
PINOVA33
Este obţinut în Germania.
Pomul: are o vigoare de creştere medie spre viguroasă,
cu coroana piramidală, bine ramificată. Fructifică pe ţe-
puşe, nuieluşe, mlădiţe. Intrare rapidă pe rod. Tipul II şi
III de fructificare.

cu forma conică-trunchiată puţin alungită. Culoarea
acoperitoare este roşu–deschis cu striuri mai întuneca-
te ce ocupă 50% din suprafaţa fructului. Pulpa de culoa-
re verde-gălbuie, consistentă, suculentă, cu gust plăcut
şi aromă exprimată.
Perioada de recoltare: decada a doua - a treia a lunii septembrie.

Productivitatea, depozitarea: este 30-40 t/ha. Fructele sunt rezistente la manipulare şi se păstrează
180-210 zile.
1.3. Caracteristica portaltoaielor33

În Republica Moldova pentru altoirea soiurilor de măr, de regulă, se folosesc portaltoaie vegetative
cu vigoare de creștere mijlocie – MM 106 și cu vigoare de creștere mică – M 26, M 9 și diferite clone ale
acestuia.
Portaltoiul MM 106. Este un portaltoi cu vigoare de creștere mijlocie, actualmente cel mai răspândit
în livezile intensive de măr. Compatibibilitatea cu toate soiurile este bună. Pomii, altoiți pe MM 106,
sunbt semiviguroși, au potențial de adaptivitate relativ sporit față de proprietățile fizice ale solului, fiind
mai sensibili decât, cei, altoiți pe M 4, la conținutul de carbonați în sol. Suportă suficient vecinătatea tem-
porară cu apele freatice, fiind relativ rezistent la asficxia rădăcinilor. Rezistența la secetă este moderată,
datorită căreea pomii, altoiți pe MM 106, se cultivă cu succes și pe terenuri fără irigare, în special în zona
pomicolă de Nord. Ancorarea pomilor în sol este suficientă. Imprimă pomilor altoiți intrarea pe rod eco-
nomic în anii 3-4 după plantarea în livadă. Respectarea tehnologiilor recomandate asigură recolte înalte
de fructe calitative la un cost acceptabil.
Portaltoiul M 26. Este un portaltoi de vigoare slabă. Sistemul radicular este mai puternic decât la
pomii altoiţi pe portaltoiul M 9 şi le imprimă o vigoare intermediară între M 9 şi M 7, însă, de asemenea
necesită sistem de susţinere şi irigare. Portaltoiul M 26 are afinitate bună cu soiurile de măr, dar este
pretenţios faţă de sol (necesită soluri bine drenate). Acest portaltoi are rezistenţă satisfăcătoare la ger şi
mediocră la secetă. Pomii de măr altoiţi pe portaltoiul M 26 în sistemul superintensiv de cultură intră pe
rod economic în anul trei după plantare, producând recolte înalte cu fructe de calitate superioară. Este
recomandat pentru toate zonele pomicole ale Republicii Moldova.
Portaltoiul M 9. Reprezintă un portaltoi vegetativ de vigoare mică, cunoscut în practica pomicolă din
Republica Moldova. Sistemul radicular al pomilor altoiţi pe M 9 este fasciculat, foarte ramificat, amplasat
relativ superficial. Pomii necesită suporturi artificiale (sistem de susţinere), sunt foarte exigenţi faţă de fer-
tilitatea şi umiditatea solului, fiind foarte sensibili la excesul de umiditate în spaţiul amplasării sistemului
radicular. Are afinitate bună cu toate soiurile de măr şi rezistenţă satisfăcătoare la ger. Înălţimea pomilor,
altoiţi pe acest portaltoi, atinge circa 2,5-3,0 m. Este recomandat în toate zonele pomicole ale republicii pe
http://www.toulemonde.fr/pomme.htm
33
terenuri cu sol fertil, suficient aprovizionate cu umiditate, inclusiv prin irigare. Portaltoiul M 9 imprimă
pomilor altoiţi: pretabilitate pentru sistemul superintensiv de cultură, intrarea timpurie pe rod – în anii
doi-trei de la plantarea în livadă; recolte mari, stabile (la un nivel agrotehnic înalt) de fructe cu calităţi
superioare, competitive. În prezent M 9 şi clonele sale: M 9 – Fleuron 56; M 9 – Pajam 1 (Lancep); M 9 –
Pajam 2 (Cepiland); M 9 – Nic 29; M 9 – T337; M 9 – EMLA; etc., este portaltoiul cel mai solicitat pentru
înfiinţarea plantaţiilor superintensive pe plan mondial. În continuare va fi redată caracteristica succintă a
principalelor clone a acestui portaltoi.
M 9 – Fleuron 56 este un clon fără viruşi, obţinut în Olanda. Imprimă soiurilor altoite o vigoare de
creştere mai mică cu 15% faţă de cele altoite pe portaltoiul M 9. Are compatibilitate bună cu soiurile de
măr, necesită sistem de susţinere. Pomii intră timpuriu pe rod economic, au productivitate înaltă cu fruc-
te de calitate superioară.
M 9 – Pajam 1 (Lancep) reprezintă un clon fără viruşi, obţinut în Franţa. Pomii, altoiţi pe acest por-
taltoi, au o vigoare de creştere mai mică cu 10 % în comparaţie cu cei altoiţi pe portaltoiul M 9. Preferă
terenurile cu sol fertil, irigate, însă, de asemenea necesită sistem de susţinere. Are afinitate bună cu soiurile
de măr. Pomii intră timpuriu pe rod economic, cu productivitate sporită şi fructe de calitate superioară.
M 9 – Pajam 2 (Cepiland) este un clon al portaltoi M 9 fără viruşi, obţinut în Franţa. Imprimă po-
milor, altoiţi pe acest portaltoi, o vigoare de creştere mai mare cu 10 % faţă de cei altoiţi pe portaltoiul
M 9. Pomii intră timpuriu pe rod economic, au productivitate înaltă cu fructe de o calitate foarte bună,
necesită sistem de susţinere, terenuri cu sol fertil şi irigare.
M 9 – Nic 29 reprezintă o clonă a portaltoiului M 9, obţinută în Belgia. Acest clon este asemănător cu
portaltoiul M 9, numai că are sistemul radicular mai bine dezvoltat. Datorită acestui fapt, pomii altoiţi pe
M 9 – Nic 29 au o durată de viaţă mai îndelungată în livadă decât a celor altoiţi pe portaltoiul M 9 de tip
standard. Preferă terenurile cu sol fertil, irigate. Acest portaltoi necesită sistem de susţinere.
M 9 – T337 este un clon fără viruşi, obţinut în Olanda. Dezvoltarea pomilor în livadă este similară cu
a celor altoiţi pe portaltoiul M 9, imprimându-le o intrare timpurie pe rod economic şi o productivitate
înaltă cu fructe mari de calitate superioară. Preferă terenurile cu sol fertil, irigate. Pomii necesită sistem
de susţinere.
M 9 – EMLA este un clon fără viruşi, obţinut în Marea Britanie. Imprimă pomilor altoiţi pe acest por-
taltoi o vigoare de creştere puţin mai mare faţă de cei altoiţi pe portaltoiul M 9. Preferă terenurile cu sol
fertil, irigate, însă, de asemenea necesită sistem de susţinere. Pomii intră timpuriu pe rod economic, având
o productivitate înaltă cu fructe de calitate superioară.
Portaltoiul 62-396. Este un portaltoi vegetativ de vigoare mică. Pomii de măr altoiţi pe acest portaltoi
au vigoare de creştere aproximativă cu cei altoiţi pe M 9. Intră pe rod economic în anul trei după plantare,
producând recolte abundente cu fructe de calitate superioară. De asemenea necesită sistem de susţinere.
Acest portaltoi posedă rezistenţă sporită la ger, făinare şi putregaiul rădăcinilor, dar relativ scăzută la
secetă.
2. CERINȚELE MĂRULUI FAȚĂ DE FACTORII DE
MEDIU
Lumina. Mărul are cerințe relativ mari față de lumină. Intensitatea radiației solare optimale pentru
activitatea fotosintetică normală a plantelor se consideră circa 70%, iar cea minimală, inclusiv pentru
diferențierea mugurilor floriferi – 30% din radiația normală pentru teren deschis. În condiții optime de
iluminare: coroanele pomilor se ramifică normal și uniform; lăstarii sunt de vigoare moderată, groși cu
muguri bine dezvoltați; frunzele sunt de culoare verde-închis, de dimensiuni și activitate fotosintetică
normală, caracteristice soiului respectiv; ramurile de rod bine dezvoltate ce diferențiază muguri flori-
feri și fructifică normal; se obțin recolte înalte, stabile de fructe calitative. Fructele bine iluminate cu
dimensiuni și calități gustative caracteristice soiului, sunt mai intens colorate, conțin mai multe glucide
și substanțe aromatice, sunt mai transportabile și se păstrează o perioadă mai îndelungată de timp în
comparație cu cele formate în condiții de iluminare insuficientă. Cerințele ridicate a mărului față de lu-
mină sunt satisfăcute, în primul rând, de resursele radiației solare suprasuficiente pe teritoriul țării noas-
tre și modul de distribuire a lor în funcție de: arhitectonica plantației; schema și distanțele de plantare a
pomilor; sistemul de conducere și tăiere a pomilor, etc.
Căldura. Mărul are cerințe relativ reduse față de căldură. Se dezvoltă bine în regiunile cu temperatura
medie anuală în limitele de +7,5…+11,00C, și respectiv în perioada de vegetație de circa +13…+180C.
Desfacerea mugurilor depinde de epoca de înflorire a soiurilor și începe atunci când suma temperatura
supra 00C este de 74…970C, iar începutul înfloririi la 340…3900C, fiind deobicei la sfârșitul lunii aprilie
începutul lunii mai. Florile se deschid când temperatura aerului depășește +110C. Suma temperaturilor
peste 00C necesară pentru parcurgerea normală a ciclului întreg de vegetație variază în funcție de soi și
este în mediu de 36000C. În general condițiile termice pe teritoriul Republicii Moldova sunt favorabile
pentru cultivarea mărului. Dar la înființarea și exploatarea plantațiilor se iau în considerație diversitățile
regimului termic în zonele pomicole și elementele reliefului, în special, rezistența la temperaturile scăzute
(tab. 1).
Tabelul 1. Rezistenţa organelor pomilor de măr la temperaturile joase.
Organele pomului Temperatura, 0C

Mugurii floriferi rezistă la -33...-35
Boboci florali sunt atacaţi la -4
Florile deschise sunt atacate la -2
Fructele tinere recent legate sunt atacate la -1,5
Rădăcinile îngheaţă la temperatura solului de -7...-12
Măsurile principale ale satisfacerii cerințelor față de căldură sunt: amplasarea corectă a asociaților soi/
portaltoi pe zonele pomicole, iar în fiecare zonă pe elementele reliefului; amenajarea corectă a teritoriului
plantației cu înființarea, la necesitate a fâșiilor forestiere de protecție contra vânturilor reci; complexul
avansat de procedee agrotehnice, care asigură creșterea și fructificarea normală a pomilor, acumularea
substanțelor de rezervă necesare, încheierea la timp a vegetației și pregătirea bună a plantelor pentru
iernare.
Apa. Mărul este o specie pomicolă care are cerinţe mari faţă de umiditatea solului şi a aerului. El re-
uşeşte bine în zonele cu precipitaţii anuale de circa 700 mm, raţional repartizate pe parcursul anului şi
unde apa din sol reprezintă 70-75% din capacitatea de câmp. În Republica Moldova, mai ales în zonele
centrală şi de sud, cât şi de nord, prin irigare se obţin recolte mult mai înalte şi mai calitative.
Cerinţele mărului faţă de apă depind de asociaţia soi-portaltoi utilizată în livadă. În livezile superin-
tensive de măr, de regulă, cerinţele faţă de apă sunt mai mari în comparaţie cu celelalte tipuri de plantaţii,
şi se datorează faptului că la plantare sunt utilizaţi pomi altoiţi pe portaltoi de vigoare slabă, ce au înrădă-
cinare superficială şi înregistrează un deficit permanent de umiditate în perioada de vegetaţie. Insuficien-
ţa apei din sol influenţează negativ creşterea lăstarilor, dezvoltarea normală a aparatului foliar, mărimea
şi calitatea fructelor, de asemenea scurtează durata de viaţă a rădăcinilor active ori frânează creşterea
de toamnă a acestora. În rezultat scade vigoarea pomilor, pomii îmbătrânesc prematur, scade mărimea
recoltei precum şi regularitatea producţiei, care nu mai poate fi asigurată pe viitor. Pomii de măr, altoiţi
pe portaltoi vegetativ pitic, sunt mai sensibili la secetă. Soiurile văratice de măr sunt mai rezistente faţă
secetă în comparaţie cu cele tomnatice şi iernatice.
Excesul de apă din sol are o influenţă negativă asupra creşterii, dezvoltării şi fructificării normale a po-
milor de măr. În cazul în care cantitatea de apă din sol este mai înaltă decât 75% din capacitatea de câmp,
fructele sunt supuse îmbolnăvirilor fiziologice, au un aspect exterior şi calităţi organoleptice inferioare,
o păstrare slabă. Soiurile de măr se dezvoltă bine în cazul când umiditatea relativă a aerului cuprinsă în
limitele de 70-80%. Măsurile principale de ameliorare a regimului de umiditate în plantație constau în:
acumularea și utilizarea rațională a resurselor de apă din precipitațiile atmosferice, precum și din irigare,
prin alegerea și amplasarea corectă a asociațiilor soi/portaltoi pe zonele geografice precum și pe terito-
riul livezii în conformitate cu cerințele lor față de apă; optimizarea distanțelor de plantare, sistemului de
conducere și tăiere a pomilor, precum și a încărcăturii cu fructe conform cu resursele disponibile de apă;
sistemului de întreținere a solului, fertilizarea și alte procedee agrotehnice, orientate la utilizarea eficientă
a resurselor de apă pe fiecare sector de teren.
Solul. Mărul preferă soluri fertile, profunde, bine aerisite și drenate cu textura luto-nisipoasă și lutoa-
să. Tipurile favorabile de sol sunt: cernoziomurile levigate, podzolice, tipice, obișnuite, cenușii și cenușii
închise de pădure. Criteriile limită principale de favorabilitate a solului pentru livezile intensive de măr
sunt: grosimea stratului de sol penetrat de 90-95% din sistemul radicular – 1,6-2,0 m, iar a celui humi-
ficat (A+B) nu mai mică de 60-70 cm; densitatea aparentă – 1,3-1,4 g/cm3; conținutul de humus – 2,5%;
conținutul de carbonați 2-4%; reacția solului cu pH între 6,5-7,5; săruri solubile (rezidul sec) – 0,10%;
nivelul apelor freatice – 1,5 metri de la nivelul solului. Indicatorul integral al favorabilității solului este
bonitatea, care trebuie să fie nu mai mică decât 60-70 unități. În limitele indicate mai sensibili la însușirile
fizico-chimice și fertilitatea solului sunt pomii de măr altoiți pe portaltoi de vigoare mică (M 9, etc.).
Relieful. Influențează considerabil asupra redistribuirii favorabilității factorilor pedo-climaterici în
funcție de expoziția și gradul de înclinare al versanților, părțile inferioară, mijlocie și superioară a lor.
Nu sunt favorabile pentru amplasarea livezilor: platourile deschise, unde vânturile puternice adesea aduc
prejudicii esențiale pomilor; văile închise și fundăturile văilor deschise, unde se adună aerul rece, care
mărește pericolul afectării pomilor iarna de ger, iar primăvara de înghețurile târzii, în special la înflorire.
Condiții favorabile pentru cultivarea mărului se creează pe terenurile cu relief plan și cu înclinație mică
– până la 40, protejate natural de vânturile puternice, dar cu un regim permanent moderat de circulație
a aerului. Satisfăcătoare sunt părțile inferioare ale versanților cu înclinație până la 60, situate cu 25 m, pe
verticală, mai sus de fundul văilor deschise, se recomandă versanții cu expoziție de nord, nord-vest și
nord-est.
3. ÎNFIINŢAREA LIVEZILOR DE MĂR
3.1. Sisteme de cultură

În Republica Moldova actualmente la producerea merelor se practică, preponderent, sistemul intensiv
și superintensiv de cultură a mărului.
Sistemul intensiv de cultură include: soiuri de performanță, altoite pe portaltoi semiviguroși (MM
106); terenuri plane sau cu înclinație până la 4-50, conținutul de humus în stratul 0-40 cm nu mai mic
de 2,5-3,0%; desimea pomilor, în funcție de vigoarea de creștere, fertilitate a soiului și aprovizionarea cu
umiditate – 600-1250 buc/ha; distanțele dintre rânduri 4-5 m iar între pomi pe rând 2,5-3,5 m; conduce-
rea pomilor, în majoritate, cu coroane aplatizate pe direcția rândului; coronament continuu, uniform am-
plasat într-un plan vertical pe direcția rândului; tehnologii moderne de cultivare. În livezile de producere
a merelor pentru prelucrare industrială se recomandă conducerea pomilor după sistemul Dublu Ypsilon
cu formarea coronamentului continuu pe direcția rândului, amplasat în două planuri oblice în formă ”V”.
Intrarea pomilor pe rod economic în anii 4-5 de la plantarea în livadă. Potențialul mediu de producti-
vitate în jurul la 25-30 t/ha. Perioada cea mai eficientă de exploatare a plantației este 22-25 ani. Consumul
forței de muncă aproximativ 120-130 zile om/ha, iar productivitatea muncii 60-80 ore la 1 tonă de fructe.
Sistemul superintensiv de cultură. Sunt utilizate soiuri valoroase, altoite pe portaltoi de vigoare mică
(M 9, etc.). Plantația se înființează pe teren cu relief plan sau cu o înclinare până la 3-40, cu conținutul
de humus în stratul 0-40 cm nu mai mic de 2,5-3,0%, suficient aprovizionat cu umiditate, inclusiv prin
irigare. Desimea pomilor de la 1250 buc/ha până la 4500 buc/ha, amplasați la distanțe de circa 3,5 m în-
tre rânduri și 1,0-1,5 m pe direcția rândului. Conducerea pomilor în sistem fusiform, care în ansamblu
cu distanțele optimale dintre pomi formează un coronament continuu, uniform, amplasat într-un plan
vertical pe direcția rândului. De perspectivă se consideră structurarea coronamentului rândului în două
planuri oblice în formă de ”V” din pomi, conduși în sistem fus zvelt ameliorat, fiind înclinați în alternanță
față de verticală la circa 35-370.
Intrarea pomilor pe rod economic în anul 3 după plantarea în livadă. Potențialul de productivitate
până la 40-50 t/ha și mai mare. Durata de exploatare eficientă a plantației până la 13-15 ani de la înființare.
Consumul forței de muncă 125-135 zile om/ha, productivitatea muncii – 40-50 ore/tona de fructe.
3.2. Proiectul livezii

Înfiinţarea plantaţiilor pomicole, inclusiv a livezilor de măr ce depăşesc o suprafaţă mai mare de 0,5
ha, conform prevederilor Legii nr.728-XIII „Cu privire la pomicultură», se face în baza unor proiecte
tehnico-economice. Aceste proiecte duc la evitarea greşelilor nereparabile, ce au consecinţe negative pe
toată perioada de exploatare a plantaţiei. Proiectele sunt elaborate numai de către instituţiile (organizaţi-
ile) autorizate de Ministerul Agriculturii şi Industriei Alimentare, deţinătoare ale licenţei de activitate în
domeniul respectiv.
Elaborarea Proiectului tehnico-economic cât şi transferul în natură se efectuează în baza unui contract
dintre agent economic şi instituţiile (organizaţiile) autorizate. Proiectul conține cele mai adecvate soluții
în vederea: alegerii corecte, amenajării teritoriului și pregătirii terenului către plantarea pomilor; stabilirii
sortimentului și amplasării asociațiilor soi/portaltoi pe teritoriu în conformitate cu cerințele lor față de
factorii ecologici; plantării pomilor și implementării tehnologiilor moderne; argumentării economice a
producției de fructe. Este necesar punerea livezii la evidență, întocmirea unui plan de afaceri și realizarea
soluțiilor proiectate. În baza actului de punere la evidență a plantației, prezentat organului administrativ
local, agenţii economici sunt scutiţi, în conformitate cu legislaţia în vigoare, de plata impozitului funciar
pe perioada de la înfiinţare până la intrarea livezii pe rod. De asemenea, în conformitate cu legea în vi-
goare privind subvenţionarea investiţiilor capitale la înfiinţarea plantaţiilor pomicole în baza depunerii
actelor necesare la Agenţia de Intervenţie şi Plăţi pentru Agricultură (AIPA), agentului economic i se
acordă subvenţii pentru compensarea parţială a cheltuielilor (investiţiilor) efectuate la fondarea livezii.
3.3. Alegerea și evaluarea terenului

Alegerea terenului se efectuează prin luarea în considerație a unui șir de factori ecologici (climatul
și microclimatul din cadrul terenului, solul, relieful, panta, expoziția, etc.), economici (existența forței
de muncă, sursele de aprovizionare cu apă pentru irigare, rețeaua de drumuri, etc.), tehnici (sistemul de
cultură, parametrii tehnologici, etc.), care vor influența semnificativ asupra obținerii recoltelor stabile de
fructe calitative și eficienței economice a producției.
Evaluarea terenului actualmente, în majoritate, are ca bază respectarea parametrilor limitativi ai fac-
torilor ecologici admisibili pentru cultivarea mărului, prezentați în compartimentul Cerințele mărului
față de factorii de mediu (cap.2).
În natură există o mare diversitate a parametrilor factorilor ecologici de la cei limitativi, caracteristici
pragului inferior admisibil pentru cultivarea mărului, până la cei superiori, foarte favorabili. Această di-
versitate, nu rareori, se întâlnește și în cadrul unui teren relativ nu prea mare. Ca urmare devine oportună
și necesară concretizarea parametrilor factorilor principali ai potențialului de productivitate și definitiva-
rea claselor de favorabilitate a terenurilor destinate cultivării mărului (tab. 2).
Nu totdeauna în cadrul unui teren, destinat înființării livezii, se află în ansamblu toți parametrii facto-
rilor clasei respective de favorabilitate. Se întâlnesc abateri ai parametrilor unor factori din clasa respecti-
vă de favorabilitate. În aceste cazuri este oportună încadrarea terenului în clasa corespunzătoare valorilor
factorilor abativi, luându-se în considerație posibilitatea ameliorării lor prin diverse procedee tehnice
și tehnologice cum ar fi: nivelarea terenului, ameliorarea proprietăților solului, măsuri antierozionale,
fertilizarea, irigarea, etc.
Tabelul 2. Criterii principale de evaluare a favorabilităţii şi potenţialului de productivitate al terenurilor pretabile pentru cultivarea mărului
Condiţii de sol Relief Umiditate
suma
conţinutul norma anuală Sistemul de cultură,
Clasa de grosimea nivelul anuală a
plan, gradul orientativă de potenţialul de pro-
Nr. favorabi- stratului de humus asigurării cu bonitatea, precipi- ductivitate,
pantă, erodării irigare, m3/ha;
litate humifiat în stratul forme asimi- puncte taţiilor
grade solului aspersiune/ t/ha
(A+B), cm 0-40 cm, % labile, NPK atmosfe-
picurare
rice, mm
irigare, superintensiv,
1600/900 > 50 t/ha
plan, pan- intensiv,
Foarte ne ero- irigare,
I ≥100 ≥4,0 ridicat 90-100 tă până la 450-500
favorabil dat 1400/800 30-35 t/ha
2-3o
semiintensiv,
-
20-25 t/ha
1600/900 40-50 t/ha
plan, pan- ne ero-
irigare, intensiv,
II Favorabil 90-100 3,5-4,0 relativ optim 80-90 tă până la dat, slab 450-500
1200/700 30-35 t/ha
3-4o erodat
semiintensiv,
-
20-25 t/ha
plan, pan- ne ero- 1600/900 35-40 t/ha
III Moderat 70-80 3,0-3,5 moderat 70-80 tă până la dat, slab 400-450 irigare, intensiv,
4-5o erodat 1400/800 20-25 t/ha
- semiintensiv, ≥20 t/ha
plan, pan- ne
irigare, intensiv,
IV Scăzut 60-70 2,5-3,0 scăzut 60-70 tă până la erodat, 350-400
moderat 1200/600 ≥20 t/ha
5-6o erodat
P R O D U C E R E A M E R E LO R
33
3.4. Organizarea teritoriului
Organizarea corectă a terenului livezii asigură folosirea eficientă a forţei de muncă, maşinilor şi unel-
telor pentru a obţine o producţie pomicolă cu un randament înalt. Proiectul de organizare a terenului
livezii prevede: parcelarea, trasarea reţelei de drumuri, construcţiilor hidrotehnice şi reţelei de irigare, a
zonelor de întoarcere, a perdelelor antierozionale şi de protecţie contra vânturilor dominante, amplasarea
centrului gospodăresc şi a altor dotări tehnice.
Parcelarea terenului se face în funcţie de dimensiunile plantaţiei, sistemul de cultură utilizat, forma
proprietăţii, relief, amenajările antierozionale. Cea mai eficientă formă a tarlalelor este dreptunghiulară
cu lungimea de aproximativ de 2 ori mai mare decât lăţimea, în unele cazuri tarlalele pot avea şi altă for-
mă, în dependenţă de relief sau alţi factori.
Pentru livezile de tip comercial-industrial, amplasate pe terenuri plane sau pe pante până la 30 încli-
nare şi uniforme, sunt recomandate tarlale cu următoarele dimensiuni: 600 m lungime şi 300 m lăţime
sau 300 m lungime şi 150 m lăţime. Aceste dimensiuni asigură folosirea raţională a terenului, amplasarea
sistemelor de irigare, aplicarea eficientă a utilajelor pentru mecanizarea lucrărilor, precum şi transportul
recoltei.
Direcţia de orientare a rândurilor de pomi în livezile intensive și superintensive de măr amplasate pe
terenurile plane, în Republica Moldova este recomandată nord-sud sau în imediata apropiere de această di-
recţie, cu o abatere de până la 300.
Reţeaua de drumuri utilizată în livadă este strict coordonată cu parcelarea terenului, amplasarea reţe-
lei de irigare, a perdelelor forestiere, precum şi a amenajării antierozionale. Ea trebuie să asigure accesul
liber, direct în orice anotimp către toate obiectele de pe teren cu cheltuieli minime de resurse energetice
şi timp. În livezile de măr se recomandă ca lăţimea drumurilor principale să fie de 5-6 m, iar celor secun-
dare – de 3-4 m. Dimensiunile reţelei de drumuri pot fi modificate în funcţie de micşorarea suprafeţei
livezii, sistemului de cultură a pomilor şi tehnicii aplicate.
Lăţimea zonelor de întoarcere a agregatelor la capetele rândurilor este determinată în funcţie de di-
mensiunile tehnicii aplicate, dar să nu fie mai mare de 4-6 m.
Perdelele de protecţie contra vântului se recomandă să fie amplasate numai pe teritoriile lipsite de
adăposturi naturale din partea vânturilor puternice. Perdelele de protecţie contra vântului de obicei sunt
alcătuite din speciile silvice, bine adaptate la condiţiile locale şi care favorizează dezvoltarea faunei fo-
lositoare pentru livadă. La noi în ţară sunt recomandate următoarele specii forestiere: arţarul, jugastru,
salcâmul, plopul piramidal, etc. Nu sunt recomandate specii fructifere ce au boli şi dăunători comuni cu
speciile cultivate pe teritoriul livezii.
Stabilirea şi amplasarea centrului gospodăresc precum şi a altor construcţii auxiliare trebuie să fie
prevăzute din timp. Deoarece pentru a produce fructe de calitate înaltă şi a minimaliza cheltuielile de
producere se recomandă ca fiecare plantaţie de tip comercial-industrial să fie înzestrată cu: centru gos-
podăresc, amplasat pe cât este posibil, în centrul livezii asigurat cu apă potabilă, electricitate, telecomu-
nicaţii, cu acces favorabil la şosele sau drumuri care asigură circulaţia normală a mijloacelor de transport
în orice timp; şoproane pentru a ţine fructele la umbră până a fi transportate la depozitele de păstrare,
precum şi dacă este necesar pentru sortare şi ambalarea lor; magazii pentru îngrăşăminte şi pesticide;
depozite pentru păstrarea tehnicii agricole, etc. În unele cazuri în pe teritoriul livezi pot fi prevăzute şi
construirea unor depozite frigorifice pentru păstrarea fructelor, când cantitatea de mere este foarte mare
şi nu este rentabilă transportarea lor la distanţe foarte mari.
3.5. Pregătirea terenului şi solului în vederea plantării livezii

Pregătirea terenului către plantarea livezilor de măr constă în efectuarea unor lucrări agrotehnice în
perioadele cele mai optime de timp cu scopul de a realiza condiţii bune de prinderea şi creştere a pomilor,
fiind de obicei începute cu 2-5 ani înainte de plantarea pomilor.
Principalele lucrări agrotehnice utilizate la pregătirea terenului în vederea plantării livezii sunt limitate
la curăţirea lui (defrişarea) de vegetaţia lemnoasă, nivelarea, perioada de repaus al solului (după necesita-
te), fertilizarea de fond, arătura (afânarea) adâncă, dezinfectarea terenului, parcelarea terenului, bilonarea
(dacă este cazul), asigurarea unei surse constante de apă, etc. Ansamblul lucrărilor agrotehnice cât şi du-
rata de timp pentru pregătirea terenului variază în funcţie de culturile premărgătoare, starea fitosanitară
a terenului, fertilitatea solului, etc. şi trebuie efectuate astfel încât să fie respectate cerinţele ecologice de
ameliorare a solului şi a mediului.
În cazul prezenţei pe terenul selectat a arborilor sau a arbuştilor spontani, de asemenea şi a rămăşiţelor
plantaţiilor multianuale anterioare, se efectuează defrişarea lor minuţioasă, îndepărtând totodată de pe
teren şi diferite pietre, trunchiuri şi rădăcini mari. O atenţie deosebită necesită amplasarea speciilor po-
micole după defrişarea vegetaţiei şi succesiunea speciilor pomicole, în special a mărului pe acelaşi loc,
datorită manifestării negative pronunţate a fenomenului de „oboseală” a solului ca rezultat al monocul-
turii îndelungate. Pentru a avea un succes sigur şi de lungă durată, înainte de plantarea livezii cu minim
4 ani terenul selectat nu trebuie să fie ocupat cu cultura mărului, 3 ani – cu cultura părului şi 2 ani – cu
cultura speciilor sâmburoase.
Ulterior după defrişarea masei lemnoase terenul trebuie nivelat sau modelat, fiind un procedeu obli-
gatoriu, în special, pentru livezile superintensive de măr. Nivelarea pe terenuri plane este sumară şi constă
în distrugerea muşuroaielor, umplerea cu pământ a şanţurilor şi gropilor rezultate în timpul defrişării
pentru a facilita efectuarea lucrărilor mecanizate şi irigarea plantaţiilor. Nivelarea terenului se execută
după defrişare sau concomitent cu aceasta.
În cazul când terenul ales este invadat de buruieni perene (pălămida - Cirsium arvense, pirul gros -
Cynodon dactylon, pirul târâtor - Agropyron repens, volbura - Convolvulus arvensis, etc.) se aplică erbi-
cidarea sau distrugerea lor mecanică. În calitate de erbicide se utilizează unul din preparatele sistemice
recomandate, spre exemplu Tornado VR în doză de 4-5 l/ha. Aceste erbicide sistemice sunt administrate
în perioada când buruienile au atins înălţimea de 10-15 cm. Ele pătrund prin frunze până la sistemul
radicular, distrugând rizomii acestora. Efectuarea acestei operaţii tehnologice este foarte importantă de-
oarece ulterior combaterea buruienilor perene în livadă devine o problemă destul de majoră.
Următoarea operaţiune tehnologică la pregătirea terenului în vederea plantării este fertilizarea de
fond şi constă în introducerea sub arătura adâncă înaintea plantării pomilor a îngrăşămintelor organice
(gunoi de grajd fermentat, mraniţă, compost, etc.) şi minerale cu fosfor şi potasiu. Pentru cultura mărului
în sistemul intensiv și superintensiv de cultură pe terenuri irigabile cu sol moderat de profund şi cu un
conţinut mediu sau supramediu de humus, fosfor şi potasiu, se recomandă de introdus sub arătura adân-
că circa 60-80 t/ha de gunoi de grajd fermentat şi K400. Pe aceleaşi soluri însă cu un conţinut sub mediu
de humus, fosfor şi potasiu mobil este recomandat circa 100-120 t/ha de gunoi de grajd, P200 şi K400. Pe
soluri profunde cu conţinutul de humus de circa 4% în stratul arabil şi cu un nivel înalt de asigurare cu
fosfor mobil şi potasiu schimbabil nu este raţională introducerea îngrăşămintelor înainte de înfiinţarea
livezilor. În lipsa îngrăşămintelor organice se recomandă de a fi utilizate reziduurile culturilor premărgă-
toare ce sunt adunate pe parcursul a trei ani sau într-un termen mai scurt prin cultivarea lor în calitate de
îngrăşăminte verzi. Cele mai preferabile culturi premărgătoare utilizate ca reziduuri pe parcursul a trei
ani pentru cultura mărului sunt leguminoasele perene şi în special lucerna, dar pot fi folosite în primul
an şi reziduurile de porumb, în special zaharat, după recoltarea ştiuleţilor, în anul următor reziduurile
de rapiţă după recoltarea boabelor, iar în anul trei paiele de grâu sau de orz. Pentru a accelera descompu-
nerea acestor reziduuri se recomandă ca ele să fie mărunţite cu ajutorul discurilor şi să se administreze
îngrăşăminte cu azot N45-60 înainte de încorporarea lor în sol sub arătură. Ca îngrăşăminte verzi se vor
fi folosite amestecul de secară cu măzăriche sau rapiţa fiind mărunţite şi încorporate în sol sub arătură
adâncă cu două săptămâni după înflorire, când a început lignificarea tulpinilor.
Este oportun ca cantitatea (doza) de îngrăşăminte minerale cu fosfor şi potasiu utilizate la fertilizarea
de fond să fie calculată pentru a fi readus conținutul elementelor respective în sol la nivelul relativ optim
pentru fiecare sector de teren în parte cu ajutorul următoarei formule (după D. Davidescu citat de V.
Babuc, 2008):
1
D= (C0–Rt)  Csa (1)  K, în care:
Cu
D – doza de substanţă activă a elementului respectiv în îngrăşămintele minerale care trebuie introdu-
se, kg/ha.
C0 – conţinutul considerat relativ optim care trebuie atins în sol, mg/kg sol. Valorile medii ale con-
ţinutului de substanţe nutritive (C0), considerat relativ mediu pentru stratul de sol 0-40 cm este: 5
mg/100 g de NO3-+NH4+, 3,0 mg/100 g de P2O5 şi 25 mg/100 g de K2O când desimea pomilor la un
hectar este până la 1200 buc.; 6 mg/100 g de NO3-+NH4+, 3,5 mg/100 g de P2O5 şi 30 mg/100 g de K2O
când desimea pomilor la un hectar este de 1800 buc. şi respectiv 7 mg/100 g de NO3-+NH4+, 4,0 mg/100
g de P2O5 şi 35 mg/100 g de K2O în cazul când desimea pomilor este de 2400 buc. la un hectar.
Rt – rezerva totală în sol de fosfor (P2O5) sau de potasiu (K2O) potenţial asimilabil mg/kg sol.
Csa – masa stratului arabil de sol care trebuie îmbogăţit, t/ha. Valorile Csa sunt: pe solurile cu textura
argiloasă şi cu o densitate aparentă între 1,18-1,25 g/cm3 masa stratului arabil de sol la adâncimea de 0-30
cm constituie aproximativ 3540-3750 t/ha, la adâncimea de 0-40 cm – 4700-4840 t/ha, la adâncimea de
0-50 cm – 5900-6250 t/ha şi, la adâncimea 0-60 cm – 7050-7260 t/ha; pe solurile cu textura lutoasă şi cu
o densitate aparentă între 1,28-1,33 g/cm3 masa stratului arabil de sol la adâncimea de 0-30 cm consti-
tuie 3840-3990 t/ha, la adâncimea de 0-40 cm – 5100-5300 t/ha, la adâncimea de 0-50 cm – 6400-6650
t/ha, la adâncimea 0-60 cm – 7650-7950 t/ha; pe solurile cu textura nisipoasă şi cu o densitate aparentă
între 1,38-1,42 g/cm3 masa stratului arabil de sol la adâncimea de 0-30 cm constituie 4140-4260 t/ha, la
adâncimea de 0-40 cm – 5500-5700 t/ha, la adâncimea de 0-50 cm – 6900-7100 t/ha şi la adâncimea 0-60 cm
– 8250-8550 t/ha.
Cu – coeficientul de utilizare a elementelor nutritive din îngrăşămintele care se aplică. Valorile medii
ale coeficientului de utilizare a elementelor nutritive (Cu) din îngrăşămintele organice şi în special a gu-
noiului de grajd, este de 0,20-0,25 azot (N), 0,30-0,35 fosfor (P2O5) şi 0,65-0,70 potasiu (K2O). În cazul
îngrăşămintelor chimice valorile medii de utilizare a elementelor nutritive sunt de 0,40-0,70 azot, 0,12-
0,40 fosfor şi respectiv 0,55-0,65 potasiu.
K – coeficientul de corectare a dozei în raport cu conţinutul solului în materie organică, pH, gradul
de gleizare, conţinutul de argilă. Valorile K sunt: pe solurile ce conţinut de matrie organică sub 2% de 1,2
pentru azot şi 1,4 pentru potasiu; pe solurile cu conţinut de materie organică 2-3% - pentru azot 0,9-1,0,
iar pentru potasiu 1,2. Pentru fosfor valorile K constituie: pe solurile cu pH – 6,6-7,5 textură uşoară sau
mijlocie, slab gleizate – 1,0-1,2 şi 1,3-1,4 pentru cele mediu şi puternic gleizate.
În livezile intensive și superintensive de măr se recomandă ca fertilizarea de fond a solului să fie efec-
tuată pe toată suprafaţa, deoarece sistemul radicular al pomilor valorifică din plin spaţiul de sol oferit în
primii 3-4 ani după plantare.
Următoarea etapă de pregătire a solului este cea mai importantă şi constă în afânarea adâncă a lui sau
aşa numita desfundarea solului ce are drept scop crearea unor condiţii mai favorabile pentru creşterea
şi dezvoltarea pomilor noi plantaţi. Desfundarea solului se efectuează cu 2-3 luni înainte de plantarea
pomilor. Pentru plantarea de toamnă a pomilor desfundarea solului se efectuează în lunile iulie-august,
iar la plantarea de primăvară – nu mai târziu de luna octombrie.
Cea mai eficientă metodă de desfundare a solului în livezile intensive și superintensive de măr constă
în arătura lui la adâncimea de 30-33 cm. Imediat, după arătură pe linia viitoarelor rânduri, pe o fâşie lată
de circa 1,0 m se efectuează afânarea adâncă a solului cu ajutorul scarificatorului până la adâncimea de
0,5-0,6 m (Fig. 1.a). În lipsa scarificatorului această operaţiune poate fi efectuată cu ajutorul unei scoabe
speciale ce are lăţimea de lucru de 0,9 m şi adâncimea de 0,5-0,6 m. La viteză stabilă a agregatului tăişul
slab înclinat al scoabei ridică şi scutură tot stratul de sol, afânându-l fără al întoarce (Fig. 1.b).
a b
Fig. 1. Maşinile utilizate pentru desfundare a solului în livezile de măr: a. – cu ajutorul scarifi-
catorului34; b. – cu ajutorul scoabei speciale.
Dezinfectarea terenului este necesară înainte de înfiinţarea plantaţiilor mai ales în cazul folosirii po-
milor liberi de virusuri pentru distrugerea, în special a nematozilor transportatori de viruşi şi a celorlalţi
dăunători prezenţi în sol şi care pot dăuna semnificativ asupra livezilor tinere de măr. Dezinfectarea se
efectuează în baza analizei solului şi recomandărilor laboratorului specializat şi autorizat în domeniul
respectiv.
3.6. Alegerea şi amplasarea polenizatorilor

Mărul este o specie pomicolă ce necesită polenizare încrucişată care poate fi valorificată pe deplin
numai în prezenţa soiurilor polenizatoare. Amplasarea şi repartizarea soiurilor în plantaţie trebuie să se
efectueze în strictă conformitate cu însuşirile lor de interpolenizare. Soiurile mutante ale unuia şi ace-
luiaşi soi (spre exemplu: grupul de soiuri provenite din soiul Gala, Golden Delicious, Jonagold şi altele)
între ele nu se interpolenizează. Pentru ca interpolenizarea să se efectueze pe deplin repartizarea pomilor
şi rândurilor în livadă poate fi egală sau se oferă prioritate unuia sau la două soiuri de bază. Nu se reco-
mandă ca în livadă să se planteze mai puţin de trei soiuri diploide sau trei diploide şi unul triploid. În
tabelul de mai jos este prezentată lista polenizatorilor soiurilor principale, înregistrate şi admise temporar
pentru testare în condiții de producție pentru Republica Moldova.
Tabelul 3. Lista polenizatorilor la soiurile principale de mere înregistrate și admise temporar
pentru testare în condiții de producție pentru Republica Moldova
Soiul Polenizatorii
Soiuri principale de mere înregistrate
Mantet Melba, Red Melba, Papirovca
Red Melba Papirovca, Mantet, Quinte
Romus 3 Romus 1, Romus 2, Primula, Redfree, Prima
Slava Peremojțiam Akane, Prima, James Grieve Red
Akane Slava Peremojţiam, Prima, James Grieve Red
Coredana Redfree, Prima, Coredova, Priam, Pionier, Slava Peremojţiam, Akane
Generos Rewena, Remo, Coredana, Coredova, Priam, Florina, Coredova
Čampion Renet Simirenco, Golden Delicious, Gala, Super Chief, Idared
Coredova Priam, Rewena, Remo, Corelita, Coreagat, Coretard, Generos
34 http://ien.kverneland.com/Kverneland-Soil-Equipment/Cultivators/Subsoilers/Kverneland-CLE-Subsoiler
Soiul Polenizatorii
Renet Simirenco, Golden Delicious, Goldspur, Super Chief, Gala, Idared,
Empire
Čampion
Florina Corelita, Coreagat, Coredova, Generos
Gala Delicious Renet Simirenco, Golden Delicious, Idared, Super Chief, Čampion
Golden Delicious Idared, Renet Simirenko, Melrose, Delicious, Speranţa, Aurel, Empire
Idared Renet Simirenko, Golden Delicious, Melrose, Delicious, Empire
Jonagold Renet Simirenco, Golden Delicious, Empire, Gala, Super Chief, Idared
Melrose Idared, Renet Simirenco, Golden Delicious, Empire
Renet Simirenko Idared, Golden Delicious, Melrose, Delicious, Empire
Rewena, Remo, Coredana, Generos, Priam, Pionier, Florina, Corelita,
Sir Prise (Golden Rezistent)
Coreagat, Coredova
Super Chief Renet Simirenco, Golden Delicious, Empire, Gala
Soiuri principale de mere admise temporar pentru testare în condiții de producție
Renet Simirenco, Golden Delicious, Empire, Gala, Super Chief, Idared,
Braeburn
Granny Smith, Fugi, Gloster
Braeburn Mariri Red Granny Smith, Gala, Red delicious, Idared
Romus 1, Romus 2, Romus 3, Primula, Redfree, Quinte,
Discovery
Slava Peremojţiam
Elstar Gala, Golden Delicious, Renet Simirenko, Gloster, Idared
Fuji
Braeburn, Granny Smith, Gloster
Fuji Kiku Fubrax Gala, Golden Delicious, Granny Smith, Elstar
Fuji Zheh Aztec Gala, Golden Delicious, Granny Smith, Elstar
Gala Must Idared, Renet Simirenco, Melrose, Empire
Gala Brookfield Baigent Braeburn, Granny Smith, Fuji, Golden Delicious, Idared
Gala Buckeye Simmons Braeburn, Granny Smith, Fuji, Golden Delicious, Idared
Renet Simirenco, Golden Delicious, Empire, Idared, Super Chief,
Gloster
Čampion
Renet Simirenco, Golden Delicious, Goldspur, Empire, Gala, Super
Golden Reinders
Chief, Idared
Golden Smoothee Red Delicious, Granny Smith, Gala, Fuji, Elstar, Idared
Granny Challenger Dalivair Idared, Braeburn, Fuji, Gala, Golden Delicious
Granny Smith
Braeburn, Fuji, Gloster
Jonika Renet Simirenco, Golden Delicious, Empire, Gala, Super Chief, Idared
Jeromine Golden Delicious, Granny Smith, Gala, Fuji
Jonagored Gala, Braeburn, Granny Smith, Renet Simirenko, Idared
Renet Simirenco, Golden Delicious, Goldspur, Empire, Gala, Super
Mutsu
Chief, Idared
Redfree Romus 1, Romus 2, Romus 3, Primula, Discovery, Prima
Wilton’s Red Jonaprince Idared, Gala, Elstar, Granny Smith
Pinova Golden Delicious, Empire, Red Delicious, Renet Simirenko
Notă: Soiurile „Sir Prise (Golden Rezistent)”, „Jonagold” şi „Mutsu” precum şi mutanţii săi (specific soiului Jonagold) sunt triploide şi
nu pot servi ca polenizatori.
De asemenea în calitate de polenizatori pentru unele soiuri cultivate sunt apte şi soiurile ornamentale
de măr, fiind practicate pe larg în Europa în cazul utilizării în livezi numai a unui soi (metoda 3).
Fig. 2. Aspectul livezii superintensive de măr unde predomină numai un singur soi de bază.
Aceste soiuri ornamentale de măr produc o cantitate mare de polen fertil pentru polenizarea soiurilor
cultivate de măr. În tabelul ce urmează sunt redate cele mai utilizate soiuri ornamentale, precum şi peri-
oada lor de înflorire şi care soiuri cultivate de măr le polenizează (după Ghena N, ș.a., 2004).
Tabelul 4. Soiurile ornamentale de măr apte ca polenizatori.
Soiuri orna- Perioada de

Polenizatorii pentru soiurile cultivate de măr
mentale de măr înflorire
Evereste mijlocie-timpurie Elstar, Golden Delicious, Jonagold, Gala, Fuji
Dolgo mijlocie-timpurie Jonagold
Golden Gem mijlocie-târzie Elstar, Florina, Golden Delicious, Jonagold
Sibirnaya Zaria mijlocie Golden Delicious, Red Delicious, Jonagold
Crimson Gold mijlocie Boskoop, Red Delicious, Golden Delicious, Jonagold, Fuji
Golden Hornet mijlocie Boskoop, Elstar, Gala, Gloster, Golden Delicious, Jonagold
Hilleri mijlocie Boskoop, Jonagold
Wintergold mijlocie-târzie Jonagold
Prof. Sprenger mijlocie-târzie Gloster, Jonagold, Golden Delicious
Cele mai preferabile sunt soiurile ornamentale de măr cu florile albe până la uşor roze. Soiurile orna-
mentale cu florile roşii nu se recomandă de utilizat deoarece sunt mai atractive pentru albine şi prezintă
o concurenţă pentru florile care vor fi polenizate la soiurile cultivate de măr.
Fig. 3. Aspectul florilor şi frutelor ale soiului ornamental „Evereste”35,36 de măr ce se utilizează
ca polenizatori pentru soiurile cultivate.
În livezile moderne se practică următoarele scheme de amplasare a soiurilor de bază şi polenizatoare:
1. în benzi – varianta optimală este formată din 4 rânduri soiul ce trebuie de polenizat şi 4 rânduri
soiul polenizator, formând raportul de 50% la 50%, în cazul când ele au o importanţă economică înaltă.
În cazul când soiul polenizator nu are o valoare economică înaltă atunci se recomandă raportul 75% la
25% format din 4 rânduri soiul de bază şi 2 rânduri soiul polenizator.
2. fiecare al treilea pom din al treilea rând este polenizator iar ceilalţi pomi reprezintă soiul de bază.
35
http://www.pictokon.net/bilder/2007-09/pflanzenbilder-malus-evereste-zierapfel-rosa-weiss-2.jpg
36
http://gallery.nen.gov.uk/assets/0912/0000/0149/dsc05160.jpg
3. în fiecare rând peste 10-11 pomi este un pom polenizator iar restul se plantează pomii soiului de bază.
O influenţă considerabilă la legarea fructelor îl joacă albinele. Cu ajutorul lor are loc polenizarea în-
crucişată a pomilor prin transferarea polenului de la un soi polenizator la un soi ce este polenizat, creând
prin aceasta circa 85 % din recoltă.
Fig. 4. Amplasarea stupilor de albine în livada superintensivă de măr.

În livezile de măr se recomandă de a se utiliza 3-4 familii de albine (stupi cu albine) pentru un hectar,
repartizându-se raţional pe toată suprafaţa. Familiile de albine se aduc în livadă la începutul fenofazei de
înflorire, după apariţia a 5% de flori şi se ţin pe toată perioada înfloririi. Stupii se pun lângă drumurile ce
trec de-a curmezişul rândurilor pentru a favoriza zborul albinelor de-a lungul rândurilor de pomi sau în
pachete distanţate la 300-500 m.
Fig. 5. Aspectul unui bondar (Bambus terrestris)37
În ultimii ani pentru polenizarea florilor de măr se folosesc și bondarii (Bambus terrestris).
Avantajele folosirii acestora sunt următoarele:
• sunt activi deja la temperatura aerului de 10°C, iar albinele - 15-18°C;
• sunt foarte activi şi în zilele înnourate, în timp ce albinele sunt mai pasive;
• albinele zboară numai dacă viteza vântului este mai mică de 30 km/oră, pe când bondarii până la
70 km/oră;
• bondarii sunt mai puţin atraşi de alte flori din livadă decât albinele;
• polenizează mai eficient decât albinele, deoarece ei caută polen nu nectar şi mai des trec de la un
pom la altul;
• sunt mai eficienţi decât albinele în livezile acoperite cu plasă antigrindină, fiindcă se orientează
mai bine în spaţiu;
• este mai mic pericolul să fii înţepat de bondari, deoarece sunt mai puţini şi rareori înţeapă;
• pot coexista în acelaşi mediu cu albinele.
S-a stabilit că în condiţii normale un bondar polenizează timp de o zi peste 14 mii de flori. Bondarii sunt
crescuţi în acest scop de firme specializate, de exemplu: Koppert Biological Systems, fără boli şi dăunători, şi
se comercializează în stupi numiţi TRIPOL.(Gh. Cimpoieş, 2012) Stupii TRIPOL (Fig. 6.a) conțin 3 colonii
de bondari și un număr total inițial de 350-400 de bondari lucrători, regine, pupe, ouă și larve. Durata vieții a
acestor bondari este de circa 7-10 săptămâni. Stupii sunt confecționați din plastic izolat termic.
Se recomandă de amplasat câte 2-3 stupi TRIPOL pentru un hectar de livadă de măr dacă nu sunt
alți polenizatori. Amplasarea lor fiind realizată uniform pe toată suprafața (Fig. 6.c.), cu poziționare pe
stănduri orizontale.
37
http://www.freshplaza.it/photoalbum/PAViewAlbum.asp?ID=532&CMD=THUMB&photo=52
a
b c
Fig. 6. Aspectul stupilor TRIPOL (a.)38 și amplasarea39 lor în livadă (b. – incorectă; c. - corectă).
Ţinând cont că în perioada înfloririi pomilor de măr în Moldova deseori condiţiile climaterice nu sunt
favorabile zborului albinelor şi nu se asigură suficient polenizarea, merită de folosit şi bondarii.
3.7. Materialul săditor

Pomii de măr, destinaţi plantării în livada de tip intensiv și superintensiv, trebuie să fie: altoiţi pe por-
taltoi de vigoare mijlocie (MM 106) și respectiv mică (M 9, etc.); autentici, de categoriile „Certificat” (C),
„Standard” (St) sau „Obişnuit”.
Materialul „Certificat” (C) – materialul săditor de pomi altoiţi care: este produs de agenţi economici
autorizaţi; provine din pomi altoiţi din plantaţii-mamă, înfiinţate cu material săditor de pomi altoiţi din
categoria biologică „Bază”; este liber de viroze şi de alte organisme dăunătoare; cu caracter respectiv în
producerea şi comercializarea pomilor altoiţi de specii sămânţoase; este destinat pentru înfiinţarea plan-
taţiilor producătoare de fructe sau a plantaţiilor producătoare de material de înmulţire de pomi altoiţi din
categoria biologică „Standard” (St).
Notă: Utilizarea materialului săditor devirozat (virus free) la înfiinţarea livezilor duce la majorarea
dezvoltării pomilor, volumului producţiei şi duratei de exploatare a lor cu 10% în comparaţie cu cel nede-
virozat.
http://universalsem.ro/bondari/bondari_pentru_polenizare/Tripol/21.html#bondari
38
http://www.freshplaza.it/photoalbum/PAViewAlbum.asp?ID=532&CMD=THUMB&photo=52
39
Materialul „Standard” (St) – materialul săditor de pomi altoiţi care: este produs de agenţi economici
autorizaţi; provine din ramuri-altoite recoltate din plantaţii-mamă, înfiinţate cu material săditor de pomi
altoiţi din categoria biologică „Certificat”; este liber de organisme dăunătoare; cu caracter respectiv în
producerea şi comercializarea pomilor altoiţi de specii sămânţoase; este destinat pentru înfiinţarea plan-
taţiilor producătoare de fructe.
Materialul „Obişnuit” – materialul săditor de pomi altoiţi care: este produs de agenţi economici au-
torizaţi; provine din ramuri-altoite recoltate din plantaţii-mamă respective şi plantaţii producătoare de
fructe, eliberate în prealabil de impurităţi, pomi slabi productivi şi bolnavi; este destinat pentru înfiinţa-
rea plantaţiilor producătoare de fructe.
Indiferent de categoria calităţii biologice pomii altoiţi, după indicii morfologici trebuie să corespun-
dă standardului în vigoare (SM 155:2003 – Pomi altoiţi de specii sămânţoase şi sâmburoase). Conform
standardului pomii de măr, altoiţi pe portaltoi de vigoare mică (M 9, etc,) și mijlocie (MM 106, etc.), se
clasifică în clasa întâi şi clasa a doua de calitate (tab. 5).
Tabelul 5. Caracteristicile părţii aeriene a pomilor de măr altoiţi pe portaltoi pitic.
Condiţii de admisibilitate
pomi fără coroană pomi cu coroană
Clasa de înălţimea înălţimea lungimea mi-
calitate minimă a diametrul minimă a diametrul
nimă a ramu-
pomului, minim al trun- trunchiului, minim al trun-
rilor de bază,
chiului, mm chiului, mm
cm cm cm
Pomi de măr în vârstă de un an, altoiți pe portaltoi pitic (M 9, etc.)
I 110 10 50-60 14 30
II 90 8 50-60 12 20
Pomi de măr în vârstă de doi ani, altoiți pe portaltoi pitic (M 9, etc.)
I - - 50-60 16 40
II - - 50-60 14 30
Notă: - Pentru pomii de măr de un an ai soiurilor de tip „spur” (de ex.: Super Chief, etc.), precum şi a soiului Idared înălţimea
minimă a pomului stabilită este cu 20 cm mai mică în comparaţie cu celelalte soiuri altoite pe acelaşi portaltoi.
- Pentru pomii de măr de doi ani ai soiurilor de tip „spur” (de ex.: Super Chief, etc.), precum şi a soiului Idared lungimea mini-
mă a ramurilor de bază stabilită este cu 10 cm mai mică în comparaţie cu celelalte soiuri altoite pe acelaşi portaltoi.
Pomii de măr clasaţi după prevederile standardului trebuie să corespundă următoarelor cerinţe spe-
cifice:
99 cu o puritate a soiului de 100%;
99 cu o puritate a portaltoiului de 100%;
99 cu un sistem radicular bine dezvoltat, după aspect întreg şi fără vătămări, să nu conţină rădăcini
deshidratate, fără vătămări produse de păduchele lânos, să nu aibă umflături de cancer radicular
pe colet sau la baza rădăcinilor mari, să nu posede lăstari (drajoni) din rădăcinile portaltoiului, să
nu deţină rădăcini principale uscate sau îngheţate (în special scoarţa şi cambiul);
99 cu tulpina după aspect fără vătămări şi nedeshidratată, după poziţie verticală sau aproape verti-
cală, se admit răni mici cicatrizate după suprimarea lăstarilor şi a porţiunii de portaltoi, să fie fără
frânturi, să nu aibă zgârieturi superficiale la scoarţă şi cioturi de la tăierea lăstarilor laterali, nu
se admite incompatibilitatea altoiului cu portaltoiul exprimată prin umflarea ţesuturilor altoiului
deasupra locului altoirii şi desprinderea îngroşării portaltoiului;
a b
Fig. 7. Pomi de măr, altoiți pe M 9, cu vârsta altoiului de un an, obţinuţi în pepiniera pomicolă
prin oculare: a. – pomi necronaţi (vergi); b. – pomi cronaţi (cu baza coroanei formată
din lăstari anticipaţi).
99 cu baza coroanei formată din ramuri normale şi ramificări anticipate bine dezvoltate şi repartizate
uniform, prezenţa axului central este obligatorie cu excepţia în cazul când pomii în livadă sunt for-
maţi după tufa ameliorată, sunt bine venite unghiurile de inserţie mari şi cu muguri floriferi depuşi
la finele ramurilor, nu se admite degerarea scoarţei şi a cambiului la ramuri, precum şi prezenţa
concurenţilor etc.
Notă: Folosirea pomilor cronaţi la înfiinţarea livezilor duce la micşorarea timpului de intrare pe rod
economic cu 1-2 ani, în unele cazuri pomii fructifică (2-5 fructe/pom) chiar şi în primul an după plantare.
a b
Fig. 8. Pomi de măr, altoiți pe M 9, cu vârsta altoiului de doi ani, obţinuţi în pepiniera pomi-
colă prin altoirea la masă: a. – pomi cu baza coroanei formată din lăstari anticipaţi; b. –
pomi cu baza coroanei formată din lăstari obţinuţi din muguri din vegetaţia preceden-
tă la baza coroanei şi mai sus a 2-3 lăstari anticipaţi.
La contractarea unui material săditor din alte țări, parametrii fitometrici al pomilor pot fi diferiți față
de prevederile standardului din Republica Moldova. Spre exemplu, pepiniera CAROLUSTREES din Bel-
gia comercializează pomi de măr de mai multe tipuri care sunt descrise în tabelul ce urmează.
Tabelul 6. Parametrii fitometrici ai pomilor de măr ce se comercializează la pepiniera CARO-
LUSTREES40 din Belgia.
Diametrul
Înălțimea Înălțimea Înălțimea
minim al
Tipul pomilor portalto- trunchiu- pomilor, Ramificări
altoiului,
ilor, m lui, m m
mm
Minim 5 ramificări cu lungimea
Pomi de 9 luni –
0,40 0,70 1,30-1,50 de 30 cm și 2 ramificări de 15- 10-12
tipul AA7+
30 cm la înălțimea potrivită
Minim 5 ramificări cu lungimea
Pomi de 9 luni –
0,40 0,70 1,30-1,50 de 25-30 cm la înălțimea potri- 10-12
tipul AA5-7
vită
Minim 5 ramificări sau/și nuelu-
Pomi de 9 luni –
0,40 0,60 1,30-1,50 şe cu o lungime de 10 – 20 cm 10–12
tipul Fruit Wall
la înălțimea potrivită
40
http://www.carolustrees.com/en/production-process/selection/apple
Diametrul
Înălțimea Înălțimea Înălțimea
minim al
Tipul pomilor portalto- trunchiu- pomilor, Ramificări
altoiului,
ilor, m lui, m m
mm
Pomi de 9 luni – Minim
0,40 - - 10-12
tipul B 1,30–1,50
Pomi de tip Knip Minim 7 ramificări cu o lungime
0,40 0,60 1,70–2,00 -
ramificați AA7+ de 30 cm la înălțimea potrivită
0,40 0,60 1,70–2,00 -
ramificați AA5-7 de 30 cm la înălțimea potrivită
Minim 5 ramificări cu o lungime
Pomi de tip Knip
0,40 0,60 1,70–2,00 de 15 cm la înălțimea potrivită -
ramificați A5+
+ pinteni
0,40 0,60 1,70-2,00 -
ramificați A4 de 30 cm la înălțimea potrivită
Minim 4 ramificări sau nueluşe
Pomi de tip Knip cu o lungime de la 15 cm până
0,40 0,60 1,70-2,00 -
pintenat B la 40 cm amplasați la întâmpla-
re pe partea de sus
Eticheta pomilor importaţi de peste hotare (Fig. 9) include următoarele:

1. Organul de certificare;
2. Numele soiului;
3. Portaltoiul utilizat;
4. Organismele responsabile pentru controale;
5. Statutul în domeniul sănătății materialului săditor;
6. Categorie de echipamente (dicretul ministerial);
7. Declarație cu privire la organismele de carantină;
8. Cod de identificare a pepinierei pomicole;
9. Numele speciei botanice la care se atibuie planta dată;
10. Numărul de plante și de identificare a anului de producție.
Fig. 9. Aspectul etichetei41 materialului săditor de peste hotare.

Procurarea materialului săditor se recomandă să fie efectuată prin încheierea unui contract cu cel
puțin 2 ani înainte de înființarea livezii în care se stipulează soiul, portaltoiul și tipul materialului dorit
sau din toamnă în anul plantării, din pepiniere pomicole licenţiate, recunoscute oficial şi controlate de
organismele de resort, care garantează originalitatea (autenticitatea) şi calitatea pomilor.
Transportarea pomilor procuraţi se efectuează direct către gospodărie, protejând rădăcinile de con-
tactul cu aerul, de curent sau căldură, cu scopul să nu se deshidrateze. Transportarea pomilor se permite
în timpul când temperatura aerului nu este mai mică de +30C...+40C. În funcţie de termenii plantării,
pomii se pot păstra în beciuri pe o perioadă scurtă de timp, menţinându-se o umiditate corectată prin
41 http://www.vivaitopplant.it/
udarea rădăcinilor. În cazul când pomii vor fi păstraţi pe un termen mai îndelungat, ei se pun la strati-
ficare în şanţuri cu adâncimea şi lăţimea de aproximativ 50 cm, făcute la adăpostul clădirilor, în scopul
protecţiei pomilor. Materialul săditor se va aşeza în şanţ în poziţie verticală, în legături, cu etichetă. Între
rădăcini se introduce sol reavăn, se tasează (calcă) bine pentru a exclude golurile, apoi se adaugă sol bine
mărunţit până la înălţimea de 20-30 cm mai sus de locul altoirii. După aceasta solul se calcă bine şi se
udă abundent. Materialul săditor pomicol mai poate fi păstrat şi în depozite frigorifice cu atmosferă con-
trolată la temperatura +1…+20C și umeditatea aerului de 95-97 %, fiind plantaţi individual în containere
sau în diferite pungi de plastic cu amestec de pământ sau rumeguș de conifere umectat și dezinfectat cu
zeamă bordoleză (concentrația soluției – 1%).
Notă: Se propune ca între agenţii economici care comercializează material săditor şi cumpărător să se
încheie un contract, unde se specifică: specia pomicolă, soiul pomologic, tipul portaltoiului, vârsta pomilor,
starea fitosanitară, categoria biologică, clasa de calitate, indicativul prezentului standard, etc.
3.8. Distanţe de plantare a pomilor

Distanţa de plantare a pomilor de măr în livadă se stabileşte în funcţie de vigoarea soiului, portaltoiu-
lui, forma de coroană, cerinţele plantelor faţă de lumină, fertilitatea solului, aprovizionarea cu umiditate
şi tehnica mecanizată folosită. Toate acestea duc la crearea unui coronament continuu uniform şi raţional
îndesit. De asemenea, distanţa de plantare, în mare măsură, determină cantitatea recoltei, calitatea fruc-
telor şi eficienţa economică a plantaţiei de măr.
Tabelul 7. Distanţele de plantare a pomilor de măr cu coronamentul rândului într-un plan ver-
tical.
Vigoarea de Distanţe, m
Forma de
Portaltoiul creştere a so- între între pomi Numărul de
coroană pomi, buc./ha
iului rânduri în rând
mare 3,50 1,50 1905
mijlocie Fus zvelt ameliorat 3,50 1,25 2286
M 9,
sub mijlocie 3,50 1,00 2857
62-396
sub mijlocie 3,00 1,00 3333
Ax vertical
mică 3,00 0,80 4167
mare 4,00 2,00 1250
M 26 mijlocie Fus obişnuit 4,00 1,75 1429
mică 4,00 1,50 1667
mică, Piramida mixtă cu
4,00 1,50 1667
de tip „spur” volum mic
MM 106 mare 4,00 3,50 714
Palmeta etajată,
mijlocie 4,00 3,00 833
M 26, Palmeta mixtă
mică 4,00 2,50 1000
M7
mare Dublu Ypsilon per- 5,00 3,00 666
mijlocie pendicular direcției 5,00 2,50 800
mică rândului 5,00 2,00 1000
Pe terenuri cu fertilitate înaltă a solului – conţinutul de humus în stratul 0-40 cm mai mare de 3,5 %
distanţele dintre pomi în rând se măresc cu circa 15-20%. În conformitate cu distanțele de plantare se
efectuează pichetarea terenului.
Pichetarea terenului constă în stabilirea locului, pe care-l va ocupa fiecare pom. În sistemul intensiv
și superintensiv de cultură se recomandă de utilizat sistemul de pichetare în triunghi. Acest sistem este
caracterizat prin faptul că distanţele dintre pomi pe rând sunt mai mici în comparaţie cu distanţa între
rânduri, oferind posibilitatea valorificării foarte bune a suprafeţei şi spaţiului nutritiv, echilibrează vigoa-
rea de creştere a pomilor de măr cu sistemul de formare a lor, contribuie şi la majorarea calităţii fructelor.
Pichetarea terenului pentru plantarea pomilor se efectuează numai în conformitate cu proiectul ela-
borat. Parţial acest lucru este efectuat de geodezistul biroului de proiectare ceea ce ţine de transpunerea
în natură a tarlalelor, drumurilor şi fâşiilor de protecţie. Acest lucru se transferă în natură cu ajutorul
teodolitului, nivelă şi alte dispozitive.
a b
Fig. 10. Pichetarea terenului înainte de plantarea pomilor de măr: a. – cu un singur pichet; b. –
cu trei picheți.
Pe urmă, se efectuează pichetarea cu ajutorul sârmei speciale (de pichetare). Mai devreme de a începe
acest procedeu solul se lucrează minuţios şi se planează, astfel ca suprafaţa lui să devină netedă, fără bul-
gări. Apoi pe două laturi a tarlalei se întind sârmele de pichetare, pe care sunt marcate lungimea multiplă
distanţei dintre rândurile de pomi. Imediat după ce sârma a fost întinsă se fixează capetele rândurilor (în
faţa marcajelor de pe sârmă) cu picheţi mai mari, care rămân până la finisarea plantării pomilor. După ce
au fost marcate rândurile de pomi se purcede la pichetarea locurilor de plantare pe rând. Pentru aceasta
se foloseşte o altă sârmă, pe care sunt stabilite distanţele dintre pomi cu ajutorul marcajelor pe rând. Tre-
când această sârmă de pe un rând la altul se fixează locul fiecărui pom cu ajutorul unor picheţi (stuf, etc.)
mai mici de culoare deschisă. De regulă, pentru fiecare groapă se foloseşte, un singur pichet (Fig. 10.a).
În cazul plantării pomilor cu ajutorul scândurii de repichetat, se folosesc la pichetare 3 picheţi pentru
fiecare groapă (Fig. 10.b).
3.9. Plantarea pomilor

Termenii plantării. În condiţiile Republicii Moldova pomii de măr pot fi plantaţi toamna (în a doua
jumătate a lunii octombrie) sau primăvara devreme (înainte de începutul vegetaţiei mărului).
La pomii plantaţi de cu toamnă rădăcinile cresc mai intens în perioada octombrie-noiembrie şi se
realizează calusarea rănilor provocate prin tăieri, se formează rădăcini noi, se stabileşte un contact intim
între rădăcini şi sol, ceea ce permite ca pomii să pornească în vegetaţie cu 15-20 zile înaintea celor plantaţi
– primăvara. La plantarea de toamnă se folosesc mai raţional resursele umane şi tehnica agricolă.
Plantarea de primăvară se va efectua atunci când pregătirea terenului a fost întârziată, nu a fost procu-
rat sau scos materialul săditor la timp, timpul nefavorabil, etc. Plantarea în această perioadă se va efectua
cât mai devreme este posibil, până la umflarea mugurilor.
Notă: Materialul săditor de măr importat de peste hotare (Italia, Grecia, Polonia, Belgia, etc.) se va
planta numai în perioada de primăvară pentru a exclude riscul afectării de temperaturi joase în perioada
de iarnă.
Săpatul gropilor, se efectuează mecanizat (Fig. 11) cu ajutorul agregatului SG-1, precum şi a motobur-
ghiului, în preajma pichetului (locul pe care-l va ocupa pomul). Gropile pentru plantare trebuie să aibă
diametrul 30-60 cm şi adâncimea de 60 cm.
a b
Fig. 11. Săparea gropilor: a. – cu agregatul SG-1; b. - motoburghiul; c. – aspectul gropilor efec-
tuate mecanizat.
Gropile se fac cu puţin timp înainte de plantare. În cazul plantării de primăvară, gropile pot fi pregătite
de cu toamnă.
În lipsa agregatelor (burghiului) săparea gropilor poate fi efectuată şi manual. În acest caz gropile au
forma de pătrat şi au următoarele dimensiuni 60 cm în diametru şi 40 cm în adâncime. În unele cazuri la
plantarea pomilor de măr în vârstă de un an se foloseşte şi burghiul hidraulic (Fig. 12).
Fig. 12. Folosirea burghiului hidraulic la plantarea pomilor de măr în vârstă de un an.
Adâncimea sondei, forate cu burgiul hidraulic trebuie să fie nu mai mică de 50 cm, iar diametrul nu
mai mic de 20 cm și să fie umplută cu mocirlă rară de sol. Cu scopul de a mări diametrul sondei pentru
plantare burghiul hidraulic se dotează cu niște fâșii înguste de metal, sudate în zona sondării (Fig. 13).
Fig. 13. Aspectul burghiului hidraulic dotat cu fâșii înguste de metal.

Pregătirea pomilor pentru plantare. După ce pomii de măr au fost scoși de la păstrare (stratificare),
ei sunt supuşi unui nou control vizual, înlăturându-se cei ce nu corespund criteriilor pentru plantare.
Ulterior pomii de măr sunt supuşi fasonării şi mocirlirii rădăcinilor.
Fasonarea rădăcinilor se face cu scopul de a împrospăta secţiunile la rădăcinile de schelet mai groase
de 3-4 mm. Ţinând cont că prinderea pomilor în livadă se face pe baza rădăcinilor groase, de schelet,
acestea se lasă cât mai lungi dacă nu sunt rănite, în caz contrar acestea se fasonează deasupra rănii. Prin
aceasta cu foarfecele de livadă se înnoiesc tăieturile rămase din timpul scosului pomilor din pepinieră, se
scurtează rădăcinile frânte sau rănite, imediat deasupra rănii, lăsându-se întregi cele sănătoase principale.
Rădăcinile subţiri, sub un milimetru în diametru, se scurtează la 1-2 cm, iar cele uscate se suprimă de la
bază, pentru a stimula apariţia altor rădăcini noi. În cazul când plantarea pomilor de un an are loc cu aju-
torul burghiului hidraulic rădăcinile sunt tăiate scurt (până la 10 cm). După ce a fost efectuată fasonarea
rădăcinilor acestea se mocirlesc.
Mocirlirea rădăcinilor constă în scufundarea repetată a rădăcinilor pomilor într-un amestec alcătuit
din: 1/3 balegă proaspătă de bovină, 1/3 pământ de ţelină (înţelenit) şi 1/3 apă. Această mocirlă stimu-
lează vindecarea rănilor şi apariţia rădăcinilor noi. Pomii se vor planta imediat după această operaţiune
pentru ca mocirla să nu se usuce pe rădăcini.
Tehnica plantării. Cu scopul de a efectua o plantare cât mai corectă a pomilor, la plantare se recoman-
dă de a folosi sârma de repichetare. În cazul, când pichetarea a fost executată prin trei picheţi – se va uti-
liza scândură de repichetat. Curbura tulpinii pomilor în locul altoirii trebuie să fie amplasată pe direcţia
rândului din partea de nord sau spre direcţia vântului dominant.
Înainte de plantarea pomilor, gropile se umplu aproximativ la jumătate cu sol reavăn amestecat cu
îngrăşăminte organice şi minerale, dozele fiind recomandate de biroul de proiectare conform proiectu-
lui. De obicei aceste doze sunt alcătuite din 10-15 kg de gunoi de grajd bine fermentat (mraniţă) şi 25-30
grame de fosfor (P2O5) Aceste componente se amestecă bine cu circa 10 kg de sol, fiind aşezate la fundul
fiecărei gropi, și modelate în formă de con. După ce la fundul gropii sa pus acest amestec (îngrăşăminte
şi sol), se recomandă ca deasupra lui să se adauge un strat de sol de circa 5-10 cm, fiind urmat de o tasare
slabă. Pomii imediat după mocirlire, sunt repartizaţi la gropile de plantare, fiind aşezaţi în aşa mod încât
vârful pomului să fie orientat spre intervalul dintre rânduri. După efectuarea acestor operaţiuni se pur-
cede la plantarea pomului.
Plantarea pomilor se face manual prin aşezarea rădăcinilor, într-o poziţie aproape orizontală nefor-
ţată, pe conul de amestec reavăn. Atenție deosebită se atrage la adâncimea plantării, deoarece pentru
livezile de tip intensiv locul altoirii pomilor se recomandă a fi la nivelul suprafeței solului sau maximum
cu 5 cm deasupra lui (după tasare), iar pentru cele de tip superintensiv cu 10-15 cm mai sus de suprafața
solului (Fig. 14).
Fig. 14. Instalarea pomului, altoit pe M 9, cu 10-15 cm mai sus de suprafața solului în livada de
tip superintensiv.
După așezarea pomilor la adâncimea recomandată, rădăcinile se acoperă cu un strat de sol, fără a lăsa
goluri între ele. După ce au fost acoperite rădăcinile, pomul se scutură ușor de câteva ori (fără să fie tras
afară) pentru ca solul să pătrundă bine între toate rădăcinile. După ce rădăcinile pomului au fost acope-
rite sau după astuparea gropii de plantare, solul se tasează foarte atent începând de la marginea gropii,
apoi spre centrul ei. În apropierea tulpinii tasarea solului se efectuează cu o mare atenţie pentru a nu rupe
rădăcinile. După acoperirea completă a gropii solul se tasează bine cu efectuarea unui lighean pentru
udarea pomilor (Fig. 15).
a b
Fig. 15. Plantarea pomilor: a. – amplasarea pomului în centrul gropii cu ajutorul scândurii de
repichetat; b. – acoperirea rădăcinilor cu sol reavăn și tasarea ușoară.
În cazul în care la plantarea pomilor de măr în vârstă de un an se utilizează burghiul hidraulic, găurile
de plantare trebuie împlute bine cu apă eventual mocirlă cu sol, în care se introduce imediat pomul în
poziţie verticală. Locul altoirii pomilor se amplasează similar ca şi în cazul precedent. După ce apa din
gaura de plantarea s-a infiltrat, pentru un contact mai bun (strâns) dintre rădăcini şi sol, el se tasează cu
un tasator special. Tasatorul se introduce în sol la o distanţă de circa 35 cm de la tulpina pomului sub un
unghi de 40-450 în zona de amplasare a rădăcinilor, fiind îndepărtat de la pom cu scopul de a tasa solul
din apropierea rădăcinilor, apoi în direcţia pomului, pentru a tasa solul în zona rădăcinilor, tasatorul se
împinge printr-o singură mişcare. După scoaterea tasatorului din sol, tulpina pomului se muşuroieşte, se
tasează uşor făcându-se acel lighean pentru udare. Tasatorul are atât forma cât şi dimensiunile aproxima-
tiv egale cu cele ale burghiului hidraulic, fiind puțin mai lat.
În ultima perioadă, la înființarea livezilor superintensive, unde se planifică sistemul de protejare a po-
milor cu ajutorul plasei antigrindină, se practică o altă metodă eficientă de plantare a pomilor ce constă
în: instalarea sistemului de suport dorit pentru susținerea pomilor și a plasei antigrindină (vezi capitolul
7), montarea primei sârme pe care ulterior se fixează piesa de legare a pomilor (Fig. 17) în locul unde
trebuie să fie amplasat pomul, apoi se deschid rigolele de plantare (Fig. 16), după care se purcede direct la
plantarea propriu-zisă a pomilor (Fig. 18).
Fig. 16. Aspectul rigolelor deschise pentru plantarea Fig. 17. Piesa de legare a pomilor de
pomilor. măr care se fixează pe prima
sârmă în locul unde se ampla-
sează pomul.
Imediat după plantarea pomilor se efectuează udarea lor cu circa 20-30 litri de apă. Udarea este ab-
solut necesară la plantare pentru că apa drenează bine solul între rădăcini, eliminându-se aerul, ceea ce
duce la prevenirea apariţiei mucegaiului. După ce apa s-a infiltrat în sol, se corectează poziţia pomilor şi
apoi se bilonează (muşuroiesc). Această operaţiune are ca scop de a proteja rădăcinile pomului împotriva
îngheţului din timpul iernii.
Fig. 18. Reânoirea rigolii pentru plantarea pomilor de măr.
3.10. Bugetul estimativ la înfințarea unei livezi de măr

În continuare se redau două modele de bugete estimative privind înființarea și întreținerea unei livezi
de tip intensiv și superintensiv cu diferite distanțe de plantare a pomilor și diferite suprafețe totale a
plantațiilor. Însă volumul investițiilor poate varia în funcție de: biotipul portaltoiului, distanței de plan-
tare, tipul materialului săditor, forma coroanei pomilor, termenii intrării lor pe rod economic, prezenței
irigării, sistemului de protecție a plantelor utilizat, de asemenea și de un șir de alți factori.
Cantita- Preţ uni- Anul înfi-
U.m. Anul 1 Anul 2 Anul 3 Anul 4
tea tar inţării
Numarul de hectare pentru plantare 11
1. Vânzări lei 5.0 0 0 654,762 1,047,619 1,571,429
Recolta total kg 0 130,952 209,524 314,286
Recolta la 1 pom kg 5 8 12
2. Costul investitiei lei 3,848,353 92,475 13,815 13,815 13,815
Procurarea terenului ha 11 10,000 110,000
Proiect de plantare unit 1 21,000 21,000
Arătura ha 11 1,000 11,000
Afînarea adîncă pe direcția viitoarelor
ha 11 2,500 27,500
rînduri
Prelucrarea terenului cu grapele (pt.
ha 11 1,000 11,000
plantare)
Procurarea materialului săditor buc. 26,190 48 1,257,143
Lucrari de plantare (pichetare, etc.) buc. 26,190 5 130,952
Procurarea tehnicii agricole unit 1 x 680,800 64,375 2,375 2,375 2,375
Procurarea stîlpilor de susţinere (lemn) unit 3,394 140 475,200
Instalarea stîlpilor de susţinere buc. 3,394 20 67,886
Procurarea ancorelor unit 503 70 35,200
Procurarea tros cu lacata p/u ancore unit 503 70 35,200
Lăcăţi pentru legat sîrma buc. 503 13 6,537
Sîrmă p/u stîlpi (I rind) kg 1,277 22 28,100
Sîrmă p/u stîlpi (II rind) kg 1,277 22 28,100
Sîrmă p/u stîlpi (III rind) kg 1,277 22 28,100
Scoabe de prins sîrma de stîlp unit 10,183 12 122,194
Papuci metal pt. stoparea îngropării stîl-
buc. 503 112 56,320
pilor
Tutore de bambus buc. 26,190 9 235,714
Instalarea tutorelor de bambus buc. 26,190 0.5 13,095
Fixator p/u tutore de bambus + instalare buc. 78,571 1.0 78,571
Rafie sintetică kg 286 40.0 11,440 11,440 11,440 11,440
Sistem irigare prin picurare unit 11.0 22,400 246,400
Pompa unit 1 46,000 46,000
Procurarea seminţelor pentru înierbare kg 440 100 44,000
Plasa pentru gard de imprejmuire m.l. 1,380 30 41,400
Stilpi pentru gardul de imprejmuire buc. 345 80 27,600
3. Costul lucrărilor mecanizate lei 0 206,800 206,800 448,800 448,800
Aplicarea produselor de uz fitosanitar unit 16 22,000 132,000 132,000 352,000 352,000
Aplicarea ierbicidelor unit 2 11,000 22,000 22,000 22,000 22,000
Apa pentru irigare m3 2,750 8 22,000 22,000 22,000 22,000
Cosirea ierbii între rînduri unit 5 4,400 22,000 22,000 22,000 22,000
Aplicarea ingrasemintelor unit 2 11,000 22,000 22,000
Efectuarea operaţiunilor cu freză unit 2 4,400 8,800 8,800 8,800 8,800
4 Costul lucrărilor manuale ulterioare lei 0 207,012 229,929 261,357 257,429
Tăierea în uscat om/zi 131 150 9,821 13,095 13,095 19,643
Lucrări în verde om/zi 175 150 26,190 26,190 26,190
Rărirea manuală a fructelor om/zi 131 150 19,643 19,643
Recoltarea lei/tona 1 150 0 19,643 31,429 47,143
Salariul angajatilor permanenti om/lună 5 3,000 171,000 171,000 171,000 171,000
5 Cheltuieli neprevăzute (5%) lei 5% 192,418 25,314 22,527 36,199 36,002
6 Total Cheltuieli de Producere lei 4,040,770 531,601 473,071 760,171 756,046
7 Taxe şi Impozite lei 1,650 57,543 96,469 124,597 149,727
Impozitul funciar lei 1,650 1,650 1,650 1,650 1,650
Fondul Social si alte impozite lei 55,893 62,081 70,566 69,506
Asigurarea livezii lei 0.05 32,738 52,381 78,571
8 Flux net de resurse băneşti lei -4,042,420 -589,144 85,222 162,851 665,656
9 Flux net cumulat de resurse băneşti lei -4,042,420 -4,631,564 -4,546,342 -4,383,491 -3,717,835
Anul 5 Anul 6 Anul 7 Anul 8 Anul 9 Anul 10 Anul 11 Anul 12 Anul 13 Anul 14 Anul 15

1,833,333 2,029,762 2,029,762 2,029,762 2,029,762 2,029,762 2,029,762 1,898,810 1,767,857 1,636,905 1,505,952
366,667 405,952 405,952 405,952 405,952 405,952 405,952 379,762 353,571 327,381 301,190
14 16 16 16 16 16 16 15 14 13 12
13,815 13,815 13,815 13,815 13,815 13,815 13,815 13,815 13,815 13,815 13,815

2,375 2,375 2,375 2,375 2,375 2,375 2,375 2,375 2,375 2,375 2,375

11,440 11,440 11,440 11,440 11,440 11,440 11,440 11,440 11,440 11,440 11,440

448,800 448,800 448,800 448,800 448,800 448,800 448,800 448,800 448,800 448,800 448,800
352,000 352,000 352,000 352,000 352,000 352,000 352,000 352,000 352,000 352,000 352,000
22,000 22,000 22,000 22,000 22,000 22,000 22,000 22,000 22,000 22,000 22,000
22,000 22,000 22,000 22,000 22,000 22,000 22,000 22,000 22,000 22,000 22,000
22,000 22,000 22,000 22,000 22,000 22,000 22,000 22,000 22,000 22,000 22,000
22,000 22,000 22,000 22,000 22,000 22,000 22,000 22,000 22,000 22,000 22,000
8,800 8,800 8,800 8,800 8,800 8,800 8,800 8,800 8,800 8,800 8,800
265,286 271,179 271,179 271,179 271,179 271,179 271,179 267,250 263,321 259,393 255,464
19,643 19,643 19,643 19,643 19,643 19,643 19,643 19,643 19,643 19,643 19,643

19,643 19,643 19,643 19,643 19,643 19,643 19,643 19,643 19,643 19,643 19,643
55,000 60,893 60,893 60,893 60,893 60,893 60,893 56,964 53,036 49,107 45,179
171,000 171,000 171,000 171,000 171,000 171,000 171,000 171,000 171,000 171,000 171,000
36,395 36,690 36,690 36,690 36,690 36,690 36,690 36,493 36,297 36,100 35,904
764,296 770,483 770,483 770,483 770,483 770,483 770,483 766,358 762,233 758,108 753,983
164,944 176,356 176,356 176,356 176,356 176,356 176,356 168,748 161,140 153,531 145,923
1,650 1,650 1,650 1,650 1,650 1,650 1,650 1,650 1,650 1,650 1,650
71,627 73,218 73,218 73,218 73,218 73,218 73,218 72,158 71,097 70,036 68,975
91,667 101,488 101,488 101,488 101,488 101,488 101,488 94,940 88,393 81,845 75,298
904,094 1,082,922 1,082,922 1,082,922 1,082,922 1,082,922 1,082,922 963,703 844,484 725,265 606,046
-2,813,742 -1,730,819 -647,897 435,025 1,517,948 2,600,870 3,683,792 4,647,496 5,491,980 6,217,245 6,823,291
Bugetul estimativ pentru producerea merelor
(Suprafaţa 15 ha. Livadă intensivă, Distanţa de plantare 4.0 x 3.0 m)
Cantita- Anul înfiin-
U.m. Preţ unitar Anul 1 Anul 2 Anul 3
tea ţării
Numarul de hectare pentru plantare 20
1. Vânzări lei 4.5 0 0 0 0
Recolta total kg 0 0 0
Recolta la 1 pom kg
2. Costul investitiei lei 1,531,800 64,375 2,375 2,375
Procurarea terenului ha 20 10,000 200,000
Proiect de plantare unit 1 26,000 26,000
Arătura ha 20 1,000 20,000
Afînarea adîncă pe direcția viitoarelor rînduri ha 20 2,500 50,000
Prelucrarea terenului cu grapele (pt. plantare) ha 20 1,000 20,000
Procurarea materialului săditor buc. 16,667 16 266,667
Lucrari de plantare (pichetare, etc.) buc. 16,667 5 83,333
Procurarea tehnicii agricole unit 1 x 680,800 64,375 2,375 2,375
Sistem irigare prin picurare unit 20 22,400
Pompa unit 1 55,000
Procurarea seminţelor pentru înierbare kg 800 100 80,000
Plasa pentru gard de imprejmuire m.l. 2,100 30 63,000
Stilpi pentru gardul de imprejmuire buc. 525 80 42,000
3. Costul lucrărilor mecanizate lei 0 336,000 336,000 376,000
Aplicarea produselor de uz fitosanitar unit 16 40,000 240,000 240,000 240,000
Aplicarea ierbicidelor unit 2 20,000 40,000 40,000 40,000
Apa pentru irigare m3 5,000 0 0 0 0
Cosirea ierbii între rînduri unit 5 8,000 40,000 40,000 40,000
Aplicarea ingrasemintelor unit 2 20,000 40,000
Efectuarea operaţiunilor cu freză unit 2 8,000 16,000 16,000 16,000
4 Costul lucrărilor manuale ulterioare lei 0 261,375 283,250 298,875
Tăierea în uscat om/zi 417 150 6,250 20,833 31,250
Lucrări în verde om/zi 208 150 3,125 10,417 15,625
Rărirea manuală a fructelor om/zi 208 150
Recoltarea lei/tona 1 150 0 0 0
om/
Salariul angajatilor permanenti 7 3,000 252,000 252,000 252,000
lună
5 Cheltuieli neprevăzute (5%) lei 5% 76,590 33,088 31,081 33,863
6 Total Cheltuieli de Producere lei 1,608,390 694,838 652,706 711,113
7 Taxe şi Impozite lei 3,000 73,571 79,478 83,696
Impozitul funciar lei 3,000 3,000 3,000 3,000
Fondul Social si alte impozite lei 70,571 76,478 80,696
Asigurarea livezii lei 0.05 0 0
8 Flux net de resurse băneşti lei -1,611,390 -768,409 -732,184 -794,809
9 Flux net cumulat de resurse băneşti lei -1,611,390 -2,379,799 -3,111,983 -3,906,791

750,000 1,650,000 2,100,000 2,250,000 2,325,000 2,325,000 2,325,000 2,325,000 2,325,000 2,325,000 2,325,000
166,667 366,667 466,667 500,000 516,667 516,667 516,667 516,667 516,667 516,667 516,667
10 22 28 30 31 31 31 31 31 31 31
2,375 2,375 2,375 2,375 2,375 2,375 2,375 2,375 2,375 2,375 2,375

2,375 2,375 2,375 2,375 2,375 2,375 2,375 2,375 2,375 2,375 2,375

776,000 776,000 776,000 776,000 776,000 776,000 776,000 776,000 776,000 776,000 776,000
640,000 640,000 640,000 640,000 640,000 640,000 640,000 640,000 640,000 640,000 640,000
40,000 40,000 40,000 40,000 40,000 40,000 40,000 40,000 40,000 40,000 40,000
0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0
40,000 40,000 40,000 40,000 40,000 40,000 40,000 40,000 40,000 40,000 40,000
40,000 40,000 40,000 40,000 40,000 40,000 40,000 40,000 40,000 40,000 40,000
16,000 16,000 16,000 16,000 16,000 16,000 16,000 16,000 16,000 16,000 16,000
370,750 432,000 447,000 452,000 454,500 454,500 454,500 454,500 454,500 454,500 454,500
62,500 62,500 62,500 62,500 62,500 62,500 62,500 62,500 62,500 62,500 62,500
31,250
62,500 62,500 62,500 62,500 62,500 62,500 62,500 62,500 62,500 62,500
25,000 55,000 70,000 75,000 77,500 77,500 77,500 77,500 77,500 77,500 77,500
252,000 252,000 252,000 252,000 252,000 252,000 252,000 252,000 252,000 252,000 252,000
57,456 60,519 61,269 61,519 61,644 61,644 61,644 61,644 61,644 61,644 61,644
1,206,581 1,270,894 1,286,644 1,291,894 1,294,519 1,294,519 1,294,519 1,294,519 1,294,519 1,294,519 1,294,519
140,603 202,140 228,690 237,540 241,965 241,965 241,965 241,965 241,965 241,965 241,965
3,000 3,000 3,000 3,000 3,000 3,000 3,000 3,000 3,000 3,000 3,000
100,103 116,640 120,690 122,040 122,715 122,715 122,715 122,715 122,715 122,715 122,715
37,500 82,500 105,000 112,500 116,250 116,250 116,250 116,250 116,250 116,250 116,250
-597,184 176,966 584,666 720,566 788,516 788,516 788,516 788,516 788,516 788,516 788,516
-4,503,975 -4,327,009 -3,742,343 -3,021,776 -2,233,260 -1,444,744 -656,228 132,289 920,805 1,709,321 2,497,838

2,325,000 2,325,000 2,325,000 2,325,000 2,325,000 2,325,000 2,100,000 1,875,000 1,650,000 1,425,000 1,200,000
516,667 516,667 516,667 516,667 516,667 516,667 466,667 416,667 366,667 316,667 266,667
31 31 31 31 31 31 28 25 22 19 16
2,375 2,375 2,375 2,375 2,375 2,375 2,375 2,375 2,375 2,375 2,375

2,375 2,375 2,375 2,375 2,375 2,375 2,375 2,375 2,375 2,375 2,375

776,000 776,000 776,000 776,000 776,000 776,000 776,000 776,000 776,000 776,000 776,000
640,000 640,000 640,000 640,000 640,000 640,000 640,000 640,000 640,000 640,000 640,000
40,000 40,000 40,000 40,000 40,000 40,000 40,000 40,000 40,000 40,000 40,000
0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0
40,000 40,000 40,000 40,000 40,000 40,000 40,000 40,000 40,000 40,000 40,000
40,000 40,000 40,000 40,000 40,000 40,000 40,000 40,000 40,000 40,000 40,000
16,000 16,000 16,000 16,000 16,000 16,000 16,000 16,000 16,000 16,000 16,000
454,500 454,500 454,500 454,500 454,500 454,500 447,000 439,500 432,000 424,500 417,000
62,500 62,500 62,500 62,500 62,500 62,500 62,500 62,500 62,500 62,500 62,500

62,500 62,500 62,500 62,500 62,500 62,500 62,500 62,500 62,500 62,500 62,500
77,500 77,500 77,500 77,500 77,500 77,500 70,000 62,500 55,000 47,500 40,000
252,000 252,000 252,000 252,000 252,000 252,000 252,000 252,000 252,000 252,000 252,000
61,644 61,644 61,644 61,644 61,644 61,644 61,269 60,894 60,519 60,144 59,769
1,294,519 1,294,519 1,294,519 1,294,519 1,294,519 1,294,519 1,286,644 1,278,769 1,270,894 1,263,019 1,255,144
241,965 241,965 241,965 241,965 241,965 241,965 228,690 215,415 202,140 188,865 175,590
3,000 3,000 3,000 3,000 3,000 3,000 3,000 3,000 3,000 3,000 3,000
122,715 122,715 122,715 122,715 122,715 122,715 120,690 118,665 116,640 114,615 112,590
116,250 116,250 116,250 116,250 116,250 116,250 105,000 93,750 82,500 71,250 60,000
788,516 788,516 788,516 788,516 788,516 788,516 584,666 380,816 176,966 -26,884 -230,734
3,286,354 4,074,870 4,863,386 5,651,903 6,440,419 7,228,935 7,813,601 8,194,418 8,371,384 8,344,500 8,113,766
3.11. Îngrijirea pomilor după plantare
Pomii de măr plantaţi de cu toamnă sunt supuşi pregătirii pentru iernare, prin protejarea (învelirea)
trunchiului cu diferite materiale (plasă de sârmă împletită, plasă de plastic, hârtie, etc.) contra rozătoa-
relor.
Pe parcursul primului an după plantare, solul se menţine în stare curată şi afânat. În cazul în care se
constată insuficienţă umiditate în sol, biloanele (muşuroaiele) se desfac, prin efectuarea unui lighean
se udă cu cel puţin 20-30 litri de apă pentru fiecare pom, apoi după infiltrarea apei bilonul se reface. În
perioada de primăvară-vară se recomandă de a aplica 2-3 udări suplimentare ceea ce duce la o prinderea
mai înaltă a pomilor, precum şi la o dezvoltare mai bună a lor.
Fig. 19. Îngrijirea pomilor de măr în primul an după plantare în livada superintensivă.
Primăvara, până la umflarea mugurilor, pomii plantaţi în livadă se supun tăierii în conformitate cu
forma de coroană prevăzută în proiectul de plantare a culturii.
4. CONDUCEREA ȘI TĂIEREA POMILOR
Importanța. Conducerea şi tăierea pomilor cuprinde un complex de procedee cu influenţă directă şi

rapidă, orientată la formarea şi menţinerea unei coroane cu raport raţional dintre macrostructura (sche-
let) permanentă şi microstructura (semischelet) dinamică de rod, adecvate particularităţilor biologice
ale asociaţiilor soi/portaltoi, condiţiilor pedoclimatice şi tehnologiilor moderne cu potenţial superior de
producţie. Este una din verigile principale ale tehnologiilor moderne în pomicultură.
În sistemul intensiv și superintensiv de cultură a mărului, conducerii şi tăierii raţionale a pomilor
îi revin o importanţă majoră, datorită densităţii relativ mare a pomilor la unitatea de suprafaţă, creării
şi menţinerii unui raport foarte favorabil dintre procesele de creştere şi fructificare, direcţionat către
obţinerea recoltelor înalte de fructe calitative şi competitive cu indici economici superiori.
Obiectivele principale ale conducerii şi tăierii pomilor de măr în sistemul intensiv și superintensiv de
cultură sunt: intrarea timpurie pe rod economic a pomilor în anii 2-3 de la plantare şi creşterea rapidă a
recoltei; recolte înalte stabilite până la 40-50 t/ha fructe de calitate superioară și mai mult, compeptitive
pe piețele interne și externe.
Principiile de bază ale conducerii şi tăierii pomilor de măr în sistemul superintensiv de cultură con-
stau în: formarea şi menţinerea coroanelor cu volum relativ mic, structurate bazitonic raţional, în confor-
mitate cu particularităţile asociațiilor soi/portaltoi; reducerea la minimul necesar a ramurilor de schelet
în favoarea celor de rod (semischelet); aplicarea modificării orientării, în special verticale, a lăstarilor şi
ramurilor, prin metode accesibile pentru producţie în vederea stabilirii echilibrului optimal dintre creşte-
re şi fructificare; minimalizarea raţională a gradului tăierilor de formare în special, al scurtării lăstarilor şi
ramurilor, orientate la urgentarea intrării pomilor pe rod economic; renovarea ramurilor de rod cu ciclul
de 3-4 ani şi menţinerea lor în vârsta cea mai productivă; optimizarea încărcăturii pomilor cu fructe prin
sistemul de tăiere; reglarea legării şi răritul fructelor prin metode accesibile, iar la necesitate şi manual, în
scopul asigurării recoltelor planificate, stabile şi calităţii superioare a fructelor.
Cerinţele generale faţă de conducere şi tăiere a pomilor în livezile intensive și superintensive de măr
prevăd: coroane constructiv necomplicate; tehnica de formare şi tăiere a pomilor simplă şi uşoară de în-
suşit; consum redus de manoperă la îngrijirea pomilor şi recoltarea fructelor; condiţii favorabile pentru
circularea agregatelor şi mecanizarea la maximum a lucrărilor în livadă; contribuţie la reducerea resur-
selor energetice şi materialelor costisitoare la unitatea de producţie; să asigure condiţii favorabile pentru
sporirea productivităţii muncii la efectuarea tuturor lucrărilor din livadă şi reducerea costului de mere.
4.1. Bazele biologice ale conducerii şi tăierii pomilor

Pentru o amplasare mai raţională a macro și microstructurii în coroana pomilor, şi menţinerea echili-
brului fiziologic între creştere şi fructificare în plantaţiile intensive și superintensive, la formarea şi tăierea
lor este necesar de a cunoaşte următoarele particularităţi biologice:
Excitabilitatea mugurilor este raportul dintre mugurii porniţi în creştere la numărul lor total de pe
o ramură anuală cu lungimea nu mai puţin de 30-35 cm exprimat în procente. Deosebim excitabilitate
foarte înaltă (70%), înaltă (50-70%), medie (30-50%), joasă (20-30%) şi foarte joasă (20%). La soiurile de
măr de tip „spur” ea este mai mare în comparaţie cu cele de tip „standard”.
Capacitatea de a forma lăstari (de lăstărire) se caracterizează prin raportul dintre lăstarii apăruţi la
totalul mugurilor porniţi în vegetaţie exprimat în procente. Capacitatea de lăstărire poate fi foarte înaltă
(25%), înaltă (15-25%), mijlocie (10-15%), joasă (5-10%) şi foarte joasă (5%). La soiurile cu capacitate
înaltă de ramificare, de regulă, nu sunt expuse scurtării ramurile anuale deoarece îndesesc coroana. Pre-
tabile pentru livezile intensive și superintensive de măr sunt soiurile cu o excitabilitate înaltă a mugurilor
și o capacitate moderată de lăstărire, formând anual cantitatea necesară de ramuri vegetative și de rod
pentru o fructificare constantă.
Polaritatea este proprietatea întregii plante, a ţesuturilor şi celulelor din care este alcătuită, de a for-
ma două poluri de diferenţiere funcţională a organelor active şi a intensităţii funcţionării lor. Polaritatea
longitudinală, sub aspectul intensificării proceselor de creştere, se manifestă mai pronunţat la pomii, ra-
murile şi lăstarii tineri. În acest caz, datorită polarităţii longitudinale, intensitatea proceselor fiziologice,
biochimice şi de creştere este mai mare în partea superioară a ramurilor şi lăstarilor de orientaţie vertica-
lă, în special, în punctele, care ocupă poziţie dominantă în spaţiu şi scade de la vârfurile ramurilor anuale
şi lăstarilor până la aceea că la baza lor o parte din muguri rămân dorminzi, iar la cele multianuale apare
degarnisirea. Polaritatea transversală, sau radială se manifestă prin faptul că la ramurile cu înclinare de
la poziţia verticală din mugurii situaţi pe partea superioară se dezvoltă lăstari mai viguroşi decât pe cea
inferioară. Diferenţa în creştere a lăstarilor de pe partea inferioară şi superioară a ramurilor creşte simul-
tan cu mărirea unghiului de înclinare până la poziţia orizontală, când vârful mugurilor sau lăstarilor de
pe partea superioară ocupă poziţia dominantă, de pol în spaţiu.
Dominanţa apicală constă în aceea că plantele tinere manifestă tendinţa de a-şi ridica vegetaţia către
vârf. Cei mai puternici lăstari se formează din mugurele terminal şi cei amplasaţi în apropiere. Dominan-
ţa apicală la măr poate fi limitată prin îndepărtarea mugurelui terminal şi a câtorva muguri din partea
superioară a ramurii. În urma scurtării apare un număr mai mare de lăstari, vigoarea cărora descreşte de
la vârf către bază iar unghiul de inserţie se măreşte. Pentru atenuarea dominanţei apicale se recomandă
şi schimbarea poziţiei de creştere a lăstarilor de la verticală către orizontală. Acest fenomen este folosit
pe larg la formarea coroanelor.
Acrotonia constă în sporirea intensităţii dezvoltării lăstarilor şi ramurilor de la partea inferioară că-
tre cea superioară a tulpinii, coroanei, ramurilor de schelet. Datorită acrotoniei în partea superioară
a ramurilor se dezvoltă lăstari, apoi ramuri mai puternice, iar cele din partea inferioară, din interiorul
coroanei în urma inhibiţiei apicale, insuficienţei de lumină, îmbătrânirii premature se usucă, urgentând
degarnisirea.
Bazitonia este fenomenul de creştere şi dezvoltare mai intensivă la baza plantei, coroanei sau a ramurii
în comparaţie cu vârful lor. Particularitatea biologică menţionată permite de a avea un regim optim de
iluminare în coroana pomilor. La soiurile cu coroana bazitonică foarte pronunţată se reduce intensitatea
creşterii ramurilor de la baza coroanei prin tăieri şi alte procedee.
Mezotonia se manifestă prin dezvoltarea mai pronunţată a ramificaţiilor în zona medie a tulpinii,
coroanei, ramurii, prezentând un fenomen intermediar între acrotonie şi bazitonie. Se întâlneşte la unele
soiuri care formează pomi cu coroane ovale. În sistemul de cultură acestora li se impune structura bazi-
tonică.
Fig. 20. Bazitonia (stânga), Acrotonia (dreapta).
Etajarea se manifestă prin alternarea pe toată lungimea (înălţimea) axului a grupelor de ramuri (eta-
je) cu sectoare inserate cu formaţiuni de rod sau muguri dorminzi. Numărul excesiv de ramuri în etaj
inhibă dezvoltarea axului. De regulă se preferă amplasarea solitară a ramurilor pe ax. Dar, în scopul res-
pectării principiului bazitonic, la formarea coroanelor de măr se recomandă amplasarea unui etaj rărit
(2-4 ramuri) la baza coroanei, iar mai sus ramificări solitare.
Paralelismul morfologic se manifestă prin identitatea relativă a creşterii şi dezvoltării ramificărilor,
care ocupă aceeaşi poziţie în coroană (etaj). La formarea coroanelor echilibrul de creştere a ramurilor din
etaje se realizează prin scurtarea celor mai viguroase la nivelul (vârful) celei mai slabe.
Subordonarea verticală constă în dezvoltarea mai puternică a ramurilor de la baza coroanei sau şar-
pantei cu diminuare a gradului de dezvoltare a lor către verticală, pentru a menţine structura bazitonică
favorabilă.
Capacitatea de regenerare a lăstarilor este proprietatea pomilor de a-şi restabili organele sau părţile
lor pierdute din muguri dorminzi de pe ramurile multianuale. Capacitatea de regenerare a lăstarilor este
mai pronunţată la pomii de măr în rezultatul dereglării corelaţiei dintre sistemul radicular şi tulpină, in-
clusiv prin tăieri severe și alți factori.
Corelaţia este raportul şi interdependenţa dintre organele principale ale pomului, care se află în relaţii
de reciprocitate. În procesul de formare şi tăiere a pomilor de măr o importanţă practică au corelaţiile
între: partea aeriană şi sistemul radicular; unele părţi şi organe în coroană; dintre creştere şi fructificare;
dintre nivelul de asigurare cu factori necesari pentru activitatea vitală a plantelor.
Localizarea este însuşirea pomului de a limita într-o oarecare măsură răspândirea proceselor şi a fe-
nomenelor în cadrul unui organ sau a unei părţi a acestuia. În practica pomicolă, localizarea se manifestă
mai frecvent în cazul scurtării unei ramuri – pe partea ei rămasă în imediata apropiere de locul tăierii
sporeşte numărul de lăstari şi intensitatea creşterii lor. Pe măsura îndepărtării de la locul tăierii, numărul
de lăstari nou formaţi şi vigoarea lor de creştere se reduce. În cazul intervenţiilor mai severe, tăierea are
nu numai un efect local, dar şi general.
4.2. Modul și gradul tăierilor

În pomicultura modernă dirijarea creşterii şi fructificării pomilor de măr se realizează prin tăieri pro-
priu-zise (scurtare, rărire), operaţii de modificare a poziţiei ramurilor şi lăstarilor a direcţiei de creştere a
lor, stropirea plantelor vegetante cu regulatori de creștere.
Scurtarea este operaţia tehnică prin care se înlătură o anumită parte din lungimea unui lăstar, ramuri
anuale sau de mai mulţi ani.
Scurtarea ramurilor şi lăstarilor influenţează cel mai eficient asupra dirijării creşterii şi fructificării la
pomii de măr. La ramurile şi lăstarii expuşi scurtării, polaritatea şi dominanţa apicală se manifestă mai
lent, intensificându-se excitabilitatea mugurilor, capacitatea de formare a lăstarilor, activizând astfel în
general procesele de creştere.
Capacitatea de regenerare a lăstarilor, inclusiv anticipați, este mai pronunţată în apropierea locului de
scurtare şi diminuează pe măsura îndepărtării de la el. Legitatea menţionată este direct proporţională cu
gradul de scurtare a lăstarilor și ramurilor.
Scurtarea ramurilor anuale. În dependenţă de lungimea porţiunii ramurii anuale înlăturate, scurtarea
poate fi slabă, mijlocie şi puternică. Dacă din ramura anuală înlăturăm până la 1/4 din lungimea ei se
consideră scurtare slabă, când se taie la 1/3-1/2 – medie, iar la eliminarea unei porţiuni mai mari de 1/2
din lungimea ramurii se numără scurtare puternică (Fig. 21).
Scurtarea puternică (tăierea scurtă) are ca efect creşterea pe porţiunea rămasă, din mugurii axilari, a
numeroşi şi viguroşi lăstari. Din mugurii plasaţi sub tăiere cresc 3-4 lăstari foarte viguroşi, iar mai jos
– câţiva lăstari de vigoare mijlocie cu unghi de inserţie mai mare de 450. În cazul unei scurtări foarte pu-
ternice se indică numărul de muguri rămaşi – scurtarea la 3-10 muguri.
Fig. 21. Influenţa gradului de scurtare asupra ramurilor anuale: a. – scurtare puternică; b. –
scurtare mijlocie; c. – scurtare slabă; d. – ramură neexpusă tăierii.
La scurtarea puternică se recurge în plantaţiile intensive și superintensive de măr pentru structurarea
mai raţională a şarpantelor degarnisite şi a axului central. Ramura anuală viguroasă se taie scurt formând
lăstari viguroşi, care se elimină în aceiaşi perioadă de vegetaţie lăsând doi la bază cu poziţie aproape de
orizontală. Poziţia oblică şi scurtarea repetată duce la fenomenul de „oboseală a tăierilor”, ramura îşi epu-
izează resursele de creştere, apar formaţiuni de rod şi se transformă în ramură de semischelet.
Scurtarea puternică aplicată la pomii tineri în cursul tăierilor de formare, provoacă o ramificare exce-
sivă care îndeseşte coroana, se majorează volumul de manoperă la tăiere, se reţine cu câţiva ani formarea
primei recolte şi se prelungeşte perioada de formare a coroanei.
Scurtarea puternică este contraindicată pe scară largă în pomicultura modernă ca operaţiune tehnică
de amploare.
Scurtarea mijlocie (tăiere moderată) permite de a obţine din mugurii situaţi sub tăiere a 2-3 lăstari
viguroşi spre vârf şi mai mulţi lăstari de vigoare mijlocie şi slabă spre bază, evoluând în ramuri roditoare.
Zona mugurilor dorminzi, care nu pornesc în vegetaţie de la baza coroanei se majorează. În urma supri-
mării lăstarilor concurenţi se înregistrează o garnisire uniformă cu ramuri de rod şi o corelaţie echilibrată
între creştere şi fructificare.
Scurtarea mijlocie se recomandă în perioada de formare a coroanei la soiurile de măr cu o excitabi-

litate a mugurilor şi o capacitate de a forma lăstari joasă, pentru o structurare cu ramuri de semischelet
mai uniformă a şarpantelor. Astfel de tăieri pot fi practicate la pomii pe rod, în perioada când creşterile
lor vegetative slăbesc şi la care este evident un început al dezechilibrului între creştere – fructificare. La
soiurile de măr ce fructifică pe ramuri anuale prin scurtare se normează încărcătura cu muguri de rod şi
reactivarea creşterilor vegetative.
Scurtarea slabă (tăierea lungă) are un efect stimulator redus asupra creşterii, formând un lăstar ter-
minal viguros, câţiva lăstari subterminali de vigoare relativ slabă, iar restul lăstarilor rămân foarte scurţi,
devenind ramuri de rod. Mugurii de la baza ramurii rămân dorminzi.
Scurtarea slabă se recomandă la pomii tineri cu scopul echilibrării ramurilor desemnate ca şarpante,
ramificării ramurilor de schelet, de a garnisi mai raţional ramurile de semischelet, a accelera începutul
fructificării pomilor şi majorarea recoltei.
La pomii tineri de măr, soiuri cu capacitate înaltă şi mijlocie de lăstărire nu se recomandă de a scurta
ramurile de un an cu lungimea de până la 50-60 cm, iar cei cu capacitate joasă de lăstărire cu lungimea de
până la 45 cm. Ramurile anuale mai lungi de parametrii menţionaţi sunt expuse scurtării slabe.
Ramurile anuale de vigoare slabă şi mijlocie poziţionate către orizontală sau aproape de orizontală nu
sunt expuse scurtării.
Scurtarea ramurilor multianuale sau reducția. Pomii maturi, an de an, formează creşteri anuale mai
mici care fiind expuse scurtării nu pot stimula creşterea şi regenerarea lăstarilor. Aceasta impune tăieri
mai puternice, de reducţie, în „lemn vechi” pentru intensificarea germinării mugurilor, creşterilor anuale
şi a ramurilor rămase.
Scurtarea ramurilor multianuale se face, de obicei, deasupra unei ramuri fiice a cărui diametru la bază
constituie cel puţin 1/2 din diametrul ramurii mamă la locul de inserţie şi are o direcţie favorabilă în spa-
ţiu. Tăierea de reducție se efectuează deasupra inelului cambial, în apropierea ramurii expuse tăierii, sub
unghi de circa 300 față de orizontală.
Reducţia la lemn cu vârstă de 2-4 ani se consideră slabă, la cel de 5-7 ani medie, la lemn mai vârstnic
puternică, care în sistemul intensiv și superintensiv de cultură este inoportună.
Efectul de stimulare a tăierilor de reducţie este cu atât mai puternic, cu cât se operează în lemn mai
vârstnic, cu atât e mai puternică reacţia de regenerare şi efectul se observă mai departe de la locul tăierii
ramurii.
Reducţiei, în pomicultura intensivă și superintensivă, se expun şarpantele şi ramurile de semischelet
pentru reechilibrarea elementelor din coroană, menţinerea formei şi parametrilor în conformitate cu
cerinţele adecvate şi datorită tăierii de fructificare de a obţine recolte înalte, constante şi de calitate supe-
rioară (Fig. 22).
a
Fig. 22. Scurtarea şi reducţia ramurilor: a. – majorarea unghiului de inserţie a şarpantelor; b. –

garnisirea ramurilor de semischelet; c. – schimbarea direcţiei de creştere a ramurilor.
Reducţia la o ramificaţie laterală se recomandă pentru majorarea unghiului de înclinare a şarpantelor,
a stimula formarea şi garnisirea ramurilor de semischelet şi a rări zonele excesiv îndesite a coroanei.
Reducţia slabă este principalul procedeu de tăiere a pomilor fructiferi prin care se normează încăr-
cătura optimă cu ramuri de rod şi se menţine echilibrul fiziologic între creştere şi fructificare. În cazul
diminuării creşterilor anuale se aplică reducţia mijlocie.
Scurtarea lăstarilor poate fi slabă sau moderată (Fig. 23).
Scurtarea slabă poartă denumirea de „ciupire” şi constă în îndepărtarea vârfului erbaceu (nelemnifi-
cat) a lăstarului în creştere cu câteva frunze încă slab dezvoltate.
a b
Fig. 23. Scurtarea lăstarilor: a. – în perioada început de creştere; b.- în perioada de creştere
intensivă.
Ciupirea se efectuează lăstarilor viguroşi care nu participă la formarea elementelor de schelet a coroa-
nei. În fenofaza creşterii intensive a lăstarilor, când lungimea lor constituie 20-30 cm, se atenuează do-
minanta apicală, se încetează temporar (12-15 zile) creşterea lăstarilor, se intensifică procesul de lemnifi-
care, iar din mugurii axilari – apariţia lăstarilor anticipaţi, concomitent, favorizând dezvoltarea lăstarilor
învecinaţi ne ciupiţi. Dacă lăstarii reîncep să crească mai viguros, la necesitate ciupitul se repetă la 2-3
frunze. La măr, pe lăstarii ciupiţi se formează viitoarele ramuri de rod (ţepuşe, nuieluşe).
Ciupirea în pomicultura modernă se foloseşte în plantaţiile tinere, în perioada de formare a coroa-
nelor, adică la subordonarea elementelor între ele deoarece oferă posibilitatea conducerii creşterii fără
pierderi mari de energie.
Nu se expun ciupirii lăstarii de vigoare slabă şi mijlocie, care datorită creşterii temperate, fără nici o
intervenţie devin ramuri de rod.
Scurtarea moderată a lăstarilor constă în eliminarea a 1/3-1/2 din lungimea totală a lăstarilor erecţi şi
semierecţi, când aceştia au atins 20-30 cm şi mai mult. Provoacă emiterea a câtorva lăstari anticipaţi cu
creştere moderată.
În acest mod se curtează lăstarii viguroşi de prelungire a şarpantelor la pomii tineri ai soiurilor, care
nu emit suficient lăstari anticipaţi, necesari pentru garnisirea uniformă a scheletului.
Se scurtează, de asemenea, la 1/3-1/2 din lungimea totală la unii lăstari erecţi sau semierecţi cu creş-
tere intensă, situaţi în locurile degarnisite, în scopul de a fi transformaţi în ramuri de garnisire prin scur-
tarea repetată în primăvara anului următor
Suprimarea constă în eliminarea mugurilor, tăierea de la baza lăstarilor și ramurilor de orice vârstă
tangent pe inelul cambial. La eliminarea până la 1/10 din numărul total de lăstari sau ramuri din coroană
se consideră suprimare (rărire) slabă, până la 1/4 - mijlocie, și mai mult de 1/4 - puternică.
Suprimarea mugurilor include eliminarea de la bază a mugurilor, de regulă, la începutul vegetației,
când sunt umflați. În livadă se aplică la degajarea trunchiului pomilor plantați cu vârsta de un an. În unele
cazuri poate fi aplicată în procesul formării coroanei pomilor tineri – se suprimă mugurii în apropierea
vârfului axului sau al șarpantelor, păstrându-se intact mugurele terminal, pentru a stimula creșterea do-
minantă a lăstarului de prelungire.
Suprimarea lăstarilor (plivirea) constă în eliminarea lăstarilor vegetanţi. Lăstarii lacomi, şi cei ce cresc
vertical pe partea superioară a ramurilor înclinate se suprimă când aceștia ating 5-7 cm în lungime, iar
concurenţii – 18-20 cm. În rezultatul suprimării lăstarilor se evită irosirea substanţelor organice pentru
formarea lor în zone nedorite, stimulând dezvoltarea celor rămaşi şi îmbunătăţirea condiţiilor de lumină.
Pentru o structurare mai raţională a coronei, la soiurile cu dominanţă apicală mai accentuată, concu-
renţii axului central, şarpantelor şi ramurilor de semischelet, sunt tăiaţi la ramura de un an cu trecerea
la lăstarul situat mai jos cu o poziţie favorabilă în spaţiu. Pentru soiurile cu dezvoltare echilibrată şi bazi-
tonie pronunţată a coroanei, concurenţii sunt pliviţi lateral pentru intensificarea creşterii axului central.
Tot în acest scop este oportună echilibrarea în creștere a lăstarilor subterminali prin ”ciupirea” celui mai
viguros (Fig. 24)
a b a b
1. 2.
Fig. 24. Influenţa metodei de plivire a lăstarilor concurenţi: a. – în perioada de vegetaţie; b.

– după căderea frunzelor. 1 – cu trecerea la un lăstar concurent; 2 – plivirea lăstarilor
laterali concurenţi.
Plivirea timpurie a lăstarilor viguroşi de pe partea superioară a şarpantelor, porţiunea superioară a ra-
murilor înclinate şi în zonele efectuării tăierii în perioada de repaus stimulează garnisirea mai uniformă
a elementelor din coroană şi previne formarea ramurilor viguroase şi lacome cu poziţie verticală pentru
suprimarea cărora este necesară de manoperă suplimentară (Fig. 25).
Fig. 25. Suprimarea lăstarilor verticali de pe partea superioară a şarpantelor (a.), efectul plivirii
lăstarilor (b.).
Ciupitul şi plivitul lăstarilor trebuie aplicate moderat pentru să nu se îndepărteze mai mult de 20-30 %
din frunzişul pomilor pentru evitarea dezechilibrului fiziologic.
Suprimarea ramurilor anuale, de regulă, se efectuează în perioada de repaus biologic al pomilor,
până la dezmugurire. Se suprimă deasupra inelului cambial ramurile concurente ale prelungirii axului și
șarpantelor, cele hulpave cu creștere verticală și care supraîndesesc coroana. În sistemul intensiv și supe-
rintensiv de cultivare a mărului are scopul de a corecta unele omiteri admise la suprimarea lăstarilor în
perioada de vegetație și, practic, se efectuează după aceleași principii.
Suprimarea ramurilor multianuale. Se suprimă deasupra inelului cambial ramurile bolnave, trauma-
tizate, dispuse în afara scheletului formei proiectate și care supraîndesesc coroana. Extinderea efectului
suprimării asupra regenerării și intensității creșterii organelor învecinate, este mult mai mică decât a
scurtării, fiind proporțională cu numărul și vigoarea ramurilor suprimate. Prin acesta suprimarea ramu-
rilor multianuale contribuie direct la rărirea rațională a coroanei cu ameliorarea regimului de iluminare
și aerisire. Nu se admite suprimarea a două ramuri relativ groase situate suprativ, fiindcă rănile mari,
aproape circulare, de regulă nu se cicatrizează.
4.3. Procedee complementare tăierii pomilor

Dresarea ramurilor şi lăstarilor constă în aducerea lor în poziţie verticală, cu scopul de a favoriza
creşterea. Ea se aplică şarpantelor cu unghiuri de inserţie prea mari şi cu creştere dezechilibrată faţă de
omoloagele sale.
Fig. 26. Metode de înclinare a ramurilor la pomii de măr.
Înclinarea este operaţia, prin care ramurilor şi lăstarilor li se măreşte unghiul de înclinare, temperând
prin aceasta vigoarea de creştere, datorită diminuării gradului de manifestare a polarităţii, dominanţei
apicale, fototropizmului, precum şi altor fenomene ce decurg în plantele pomicole. Operaţia este reco-
mandată şi este folosită pe scară largă la pomii tineri în curs de formare a coroanei.
Majorarea unghiurilor de înclinare a ramurilor, temperează vigoarea de creştere a lor în partea su-
perioară, sporeşte gradul de excitabilitate a mugurilor şi capacitatea de lăstărire, contribuie la formarea
ramurilor de rod intensificând fructificarea (Fig. 27).
Fig. 27. Creşterea (1) ramificarea (2) şi fructificarea (3) în funcţie de înclinarea ramurilor; 4;5 –
efectul arcuirii ramurilor.
Ramurile cu poziţie verticală în spaţiu au o creştere mai viguroasă, excitabilitatea mugurilor mică,
capacitatea de lăstărire joasă, formând un număr redus de ramuri de rod, fructele de regulă lipsesc.
Pe măsura îndepărtării de la poziţia verticală a ramurilor, procesul de creştere diminuează în favoarea
fructificării. La ramurile cu poziţie oblică creşte excitabilitatea mugurilor şi capacitatea de lăstărire, dimi-
nuează lungimea lăstarilor, însă numărul lor este mai mare.
Ramurile oblice (45-600) formează o cantitate mai mare de lăstari cu creștere moderată şi sunt mai ra-
ţional garnisite cu ramuri de rod, ce permite stabilirea echilibrului favorabil între creştere şi fructificare.
Ramurile se orientează în poziţie oblică prin tăieri de transfer, iar în unele cazuri prin înclinarea forţată
şi fixare în această poziţie.
Ramurile cu înclinare aproape de orizontală (900±300) au un grad de excitabilitate a mugurilor foarte
mare şi capacitate de lăstărire atenuată. Cei mai viguroşi lăstari sunt amplasaţi pe partea superioară a
ramurii, iar vigoarea lor scade de la baza ramurii spre vârful ei. Pe aceste ramuri predomină fructifi-
carea faţă de creştere. În anii ulteriori, pe ramurile cu poziţie suborizontală partea terminală a ramurii
înclinate îmbătrâneşte înainte de vreme, scade cu mult productivitatea, iar la baza lor se formează lăs-
tari noi viguroşi cu poziţie verticală şi fără rod.
Fig. 28. Crestarea axului la măr.

Operațiile tehnice secundare – crestarea (Fig. 28), decorticarea inelară, torsionarea și altele au efect
mai scăzut și utilizare mai restrânsă, în reglarea creșterii și fructificării, decât tăierea și schimbarea poziției
în plan vertical a ramurilor. Se aplică preponderent în plantațiile familiare și la pomii conduși în forme
artistice palisate.
4.4. Aplicarea regulatorilor de creștere cu acțiune retardantă

În pomicultura modernă, pentru diminuarea vigorii de creștere, menţinerea parametrilor biocon-
structivi şi structurarea mai raţională a coronamentului la pomii de măr se utilizează stropitul cu regula-
tori de creştere cu acţiune retardantă.
În ultimii ani, tot mai frecvent, vigoarea de creştere la pomii de măr este influenţată de preparatele a
căror substanţă activă o constituie prohexadion de calciu, produse de concernul german BASF.
Regulatorul de creştere Regalis 10 WG a fost elaborat pentru monitorizarea dezvoltării creşterilor
anuale a pomilor de măr, însă importanţa preparatului se majorează datorită eficienţei sporite la tratarea
valului doi de infecţie a focului bacterian.
În diferite ţări denumirea comercială a acestui preparat, este diferită. În SUA, preparatul respectiv este
realizat sub denumirea comercială Apogee a cărui concentraţie a substanţei active constituie 27,5%. În
Comunitatea Europeană, preparatul respectiv, se realizează sub denumirea comercială Regalis 10 WG,
substanţa activă constituind 10%.
În Polonia, regulatorul de creştere a fost înregistrat în anul 2006 şi sunt cercetări, care demonstrează,
că rezultate pozitive sunt obţinute şi în cazul utilizării normei de consum de 1,5 kg/ha.
În Republica Moldova, regulatorul de creştere cu acţiune retardantă Regalis 10WG, a fost înregistrat
pentru măr la 28.12.2009, cu norma de consum 1,25 kg/ha la soiurile cu creştere moderată şi 2,5 kg/ha
la soiurile cu creştere viguroasă.
În cazul utilizării normei de 2,5 kg/ha, tratamentul de efectuat când lungimea lăstarilor este de 2-5 cm
(2-5 frunze dezvoltate pe lăstar) (Fig. 29). Când norma de consum se recomandă de divizat în două rate
a câte 1,25 kg/ha, primul tratament de efectuat când lungimea lăstarilor este de 2-5 cm (2-5 frunze dez-
voltate pe lăstar), iar al II-lea peste 3-5 săptămâni după primul (fenofaza creşterii intensive a lăstarilor).
Norma maximală de consum pentru măr 2,5 kg/ha, dizolvate în 1000 litri de apă.
Fig. 29. Aspectul lăstarului când poate fi efectuat primul tratament cu Regalis 10 WG.
În plantaţiile tinere de măr, adică primii trei ani după plantare, tratările cu regulatorul de creştere nu
este permanent argumentată, deoarece scopul principal în perioada dată constă în formarea coroanei şi
în utilizarea raţională a proiecţiei coroanei.
În rezultatul tratării pomilor cu regulatorul de creştere Regalis 10 WG în plante se blochează procesul
de sinteză a giberelinei şi etilenei, se înregistrează schimbări în metabolismul flavonoizilor. Formarea
unei cantităţi mai mici de giberelină, induce la inhibarea proceselor de creştere şi la diminuarea numă-
rului şi lungimii medii a ramurilor anuale. Se mai înregistrează unele schimbări pozitive în morfologia
plantelor ca: frunzele au o epidermă mai dezvoltată; coroana pomilor se aeriseşte mai uniform şi mai
rapid se usucă după ploaie; pomii mai precoce finalizează fenofaza de creştere a lăstarilor, se formează
mugurele terminal şi începe mai rapid diferenţierea mugurilor de rod.
Fig. 30. Rezultatul obținut la pomii de măr în cazul aplicării tratamentelor cu Regalis 10 WG.
Formarea unei cantităţi mai mari de etilenă în plantă poate intensifica căderea florilor şi a fructelor.
Diminuarea gradului de sinteză a etilenei permite de a majora numărul ovarelor legate în coroana po-
mului, se obţin producţii constante în ani cu fructificare periodică, ori când unele flori şi ovare au fost
afectate de temperaturi târzii de primăvară. În rezultatul diminuării creşterilor anuale sporeşte cantitatea
de pinteni inelaţi şi ţepuşe de rod în coroana pomilor, iar produsul procesului de fotosinteză este distri-
buit către creşterea şi maturarea fructelor. Aceasta permite de a majora productivitatea plantaţiei şi în
cazul unei cantităţi insuficiente de inflorescenţe, neînregistrând o influenţă negativă asupra procesului de
înflorire în anul următor.
Fig. 31. Reacția soiului Čampion la tratarea cu Regalis 10WG(stânga) și fără tratare (dreapta).
Studiul recent a demonstrat că regulatorul de creştere Regalis 10 WG influenţează asupra schimbului
de substanţe în plantă. Se sintetizează o cantitate mai mare de flavonoizi şi alţi fenoli, care diminuează
pătrunderea diferitor agenţi patogeni şi concomitent fortifică funcţiile de protejate a plantelor.
Pentru măr, se consideră pozitiv, efectul preparatului Regalis 10 WG când creşterile anuale diminuează
cu 40-60% (Fig. 30). Aceasta permite de a menţine echilibrul fiziologic între creştere și fructificare; scade
cantitatea de manoperă la tăiere (60 om/ore ha), comparativ fără tăiere (100 om/ore ha); sporeşte eficien-
ţa prelucrărilor fitosanitare cu 20% pe contul acoperirii mai uniforme a suprafeţei foliare; se ameliorează
regimul de iluminare, fructele se colorează mai intens datorită cantităţii mai reduse de creşteri anuale
în coroana pomilor, majorând calitatea producţiei şi perioada de păstrare; se obţin producţii constante.
Până la final nu este definitivată o claritate în privinţa normei de consum în funcţie de vârsta planta-
ţiei, asociaţia soi/portaltoi şi condiţiile climaterice din anul utilizării regulatorului de creştere cu acțiune
retardantă.
4.5. Tăierea rădăcinilor

Cercetările efectuate în domeniul pomiculturii au demonstrat, că monitorizarea creşterilor vegetative
a pomilor de măr se mai poate de efectuat şi prin tăierea rădăcinilor. La luarea deciziei de a tăia rădăci-
nile pomilor influenţează mai mulţi factori determinativi ca: vârsta plantaţiei, soiul, portaltoiul şi nu în
ultimul rând timpul şi modul de executare.
Tăierea rădăcinilor, mai ales, când acest procedeu agrotehnic se efectuează pe ambele părţi ale rându-
lui, inhibă puternic dezvoltarea pomilor, diminuând neînsemnat producţia de fructe şi calitatea ei. Mai
frecvent, tăierea rădăcinilor se poate de efectuat eşalonat. Adică, într-un an se taie rădăcinile pe o parte a
rândului, iar în anul ulterior pe cea opusă.
Fig. 32. Tăierea rădăcinilor pomilor de măr42,43.

Tăierea rădăcinilor se poate de efectuat în perioada de repaus (lunile martie, aprilie), ori de la declan-
şarea înfloririi florilor şi de finalizat nu mai târziu decât 10 zile după căderea petalelor. Tăierea rădăcini-
lor în perioada de repaus ori de înflorire deplină, reduce suprafaţa transversală a trunchiului, diminuează
lungimea lăstarilor, mărimea frunzelor, a fructelor şi reduce neînsemnat recolta. Tăierea rădăcinilor în
perioada căderii ovarelor din iunie şi în termeni mai târzii, nu are influenţă vădită asupra dezvoltării lăs-
tarilor şi a suprafeţei foliare, însă majorează ponderea fructelor căzute în perioada de prerecoltare.
42
http://www.extension.org/pages/60767/controlling-apple-tree-size-by-horticultural-means
43
http://npseymour.co.uk/machinery/root-pruner/
Fig. 33. Tăierea rădăcinilor în perioada de repaus44 ale pomilor de măr.
Zona de lucru a cuţitului de tăiere a rădăcinilor este considerată periferia proiecţiei coroanei (60 – 80
cm) iar adâncimea de lucru 25 – 30 cm (Fig. 34; 35).
Fig. 34. Modele de utilaje pentru tăierea rădăcinilor45,46 la pomii de măr.

Vigoarea de creştere a pomilor şi productivitatea lor determină necesitatea efectuării tăierii rădăci-
nilor. Pomii caracterizaţi printr-o vigoare mai mare de creştere şi o producţie mai redusă de fructe sunt
mai predispuşi la tăierea rădăcinilor. În cazul unii vigori mai sporite de creştere, pentru un efect mai
inhibator, se poate de efectuat tăierea repetată a rădăcinilor după 30 zile de la prima intervenţie. Tăierea
rădăcinilor în general reduce diametru fructelor cu 1/8, însă, în cazul anilor cu temperaturi pozitive mai
ridicate, până la 1/4. Tăierea rădăcinilor diminuează conţinutul de N, P şi K în frunze, insă majorează
gradul de înflorire în anul următor.
În general, tăierea rădăcinilor trebuie efectuată cu atenţie şi selectiv, în funcţie de multipli factori pe-
dologici, tehnologici, climatici etc.
4.6. Tipuri de tăieri

În livezile intensive și superintensive de măr se aplică următoarele tipuri principale de tăiere a pomi-
lor: de formare a coroanei; de fructificare; de reîntinerire; de restabilire a coroanei; de igienizare.
Tăierea de formare a coroanei. Scopul constă în formarea coroanei după sistemul recomandat pentru
asociaţia soi/portaltoi respectivă şi condiţiile de cultură.
44
http://www.agricom.nl/pag/product_detail.php?id=57&cat=fruit&kop=Orchard%20equipment&taal=en
45
http://www.agricareuk.com/index.php?route=product/product&path=639_571&product_id=4514
46
http://www.agricom.nl/pag/product_detail.php?id=57&cat=fruit&kop=Orchard%20equipment&taal=en
Obiectivele principale constau în: formarea ramurilor de schelet; garnisirea lor cât mai rapidă, unifor-
mă şi din plin cu ramuri semischelet, inclusiv de rod; intrarea la timpul oportun a pomilor pe rod econo-
mic şi creşterea rapidă a recoltei de fructe calitative. La realizarea eficientă a acestor obiective contribuie
aplicarea în procesul formării coroanei preponderent a operațiilor în verde, care permit direcționarea
asimilațiilor către ramurile necesare pentru formarea coroanei, în special a celor de garnisire, inclusiv de
rod, și reducerea la minimul necesar al tăierilor, în special a scurtărilor, în perioada de repaus vegetativ.
Operaţiile în verde (Fig. 35) care constau în: suprimarea lăstarilor concurenţi şi a celor verticali de pe
laturile superioare ale ramurilor principale, scurtarea unor lăstari pentru a le reţine creşterea şi ai trans-
forma în ramuri de rod. Schimbarea poziţiei ramurilor şi lăstarilor, în special în plan vertical, pentru
dirijarea raţională a proceselor de creştere şi fructificare. În perioada de repaus se suprimă ramurile con-
curente ale axului şi şarpantelor, cele cu creştere verticală în interiorul coroanei; se scurtează ramura de
prelungire a axului şi a şarpantelor numai în cazul, când acestea depăşesc lungimea de 60-70 cm, pentru
stimularea ramificării şi garnisirii, precum şi unele ramuri verticale, situate în locurile degarnisite pentru
a le transforma în ramuri de rod.
Fig. 35. Efectuarea operațiilor în verde la pomii de măr ce se utilizează la formarea coroanei.
Este oportun ca coroana pomilor tineri să fie relativ îndesită cu ramuri de garnisire, inclusiv de rod,
care după intrarea pomilor pe rod economic, concomitent cu extinderea coroanei şi sporirea recoltei de
fructe, se reduc la lemn de 3-4 ani, iar în locurile supraândesite se suprimă.
Tăierea de fructificare. Începe după intrarea pomilor pe rod economic şi continuă cu anumite modifi-
cări, condiţionate de vârsta pomilor şi alţi factori, în decursul întregii perioade de exploatare a plantaţiei.
Obiectivul principal constă în crearea şi menţinerea în ansamblu cu alte procedee fitotehnice a core-
laţiei dinamice favorabile dintre procesele de creştere şi fructificare a pomilor, care asigură recolte stabile
de fructe calitative cu cheltuieli minime la unitatea de producţie.
În linii generale, obiectivul indicat se realizează prin: eliminarea din coroană a ramurilor de garnisire
epuizate (slabe, traumate, pandante, etc.); asigurarea prin tăieri şi alte procedee agrotehnice a creşterii
ramurilor anuale cu lungimea medie de 30-40 cm pentru a înlocui dinamic ramurile, care au fructificat;
reântinerirea dinamică a ramurilor semischelet, inclusiv de rod de circa 2-5 ani pentru a le menține în
stare tânără, fiziologic activă, productivă; normarea echilibrată prin tăieri și alte procedee a încărcăturii
pomilor cu muguri floriferi şi fructe.
La majoritatea soiurilor de măr tăierea de fructificare se efectuează preponderent prin reîntinerirea
ramurilor semischelet cu ciclul de 3-4 ani cu formarea verigilor de rod sau respectarea acestui principiu
pe un anumit sector al șarpantei sau a axului central (Fig. 36).
A B
Anii
I
1
II
1 2 3
Fig. 36. Schema formării şi tăierii ramurilor de garnisire după principiul de înlocuire ciclică
a celor care au fructificat. I – în cazul fructificării de bază pe ramuri de trei ani: A – cu
formarea verigii de rod; B – fără formarea verigii de rod. II – în cazul fructificării parțiale
pe ramuri anuale cu formarea ulterior a verigii de rod.
La soiurile, care fructifică considerabil pe ramurile anuale (Čampion, Jonagold, Granny Smith, etc.) o
parte din ramurile anule, de regulă mai puternice (~60 cm), se scurtează la cep cu 3-4 muguri pentru a
obține ramuri anuale bine dezvoltate, care fructifică sau evoluează ulterior în verigi de rod cu 3 ramuri.
În astfel de cazuri ciclul de renovare al ramurilor anule se consideră 2 ani.
Fig. 37. Efectul cepului la pomii de măr: până la tăiere (stânga); după tăiere (dreapta).
Dacă unele ramuri semischelet sunt alungite și supraîncărcate cu muguri floriferi ele se scurtează prin
lemn de doi ani pentru a norma încărcătura corespunzătoare cu muguri floriferi.
În cazul, când numărul mugurilor floriferi este scăzut pentru a obține o recoltă scontată, o parte din
ramurile semischelet cu vârsta de trei ani, de regulă cele mai puternice se lasă pentru a fructifica încă un
an. Acest ciclu de reîntinerire devine de 4 ani.
La soirile de tip ”spur” (Red Delicious, Starkspur, Red Chief, etc.), care au ramificare scăzută și fruc-
tifică normal pe ramurile de 2-5 ani, se recomandă reîntinerirea ramurilor de schelet și semischelet cu
ciclu de 5 ani.
Tăierea de reântinerire. Se aplică la pomii îmbătrâniţi cu creşterea ramurilor atenuată. Scopul prin-
cipal constă în activizarea proceselor de creştere prin tăieri de reducţie, care activează creșterea ramuri-
lor de schelet și provoacă creșterea ramurilor noi de garnisire pentru înlocuirea celor cu productivitate
epuizată.
Gradul de întinerire a ramurilor se determină în funcţie de gradul atenuării a proceselor de creştere.
Când creşterile de un an de la vârfurile ramurilor de schelet au în lungime doar 10-15 cm şi alte procedee
agrotehnice nu intensifică creşterea lor, se efectuează tăierea uşoară de întinerire la lemnul de 3-4 ani. La
pomii care îmbătrânesc şi au la vârfurile ramurilor de schelet prelungiri anuale de 3-5 cm se efectuează
tăierea de reântinerire mijlocie la lemnul de 5-7 ani. Reântinerirea mai profundă a ramurilor pomilor de
măr în sistemul intensiv și superintensiv de cultură este inoportună.
Eficacitatea tăierii de întinerire este strâns legată de alegerea exactă a locului de tăiere pe porţiunile
de diferite vârste ale ramurilor. De obicei, cele mai bune rezultate se obţin atunci, când tăierea se execută
pe sectorul ramurii cu creşterea anuală de cel puţin 30-40 cm cu transfer la o ramificaţie puternică, unde
sunt muguri bine dezvoltaţi. Numărul ramurilor tăiate la reântinerire într-un an nu trebuie să depăşească
1/3 din numărul total de ramuri schelet în coroană, iar diametrul ramurilor tăiate nu mai mare de 5-6 cm.
Tăierea de restabilire a coroanei. Scopul constă în readucerea la stare normală a pomilor neglijaţi,
precum şi a celor afectaţi de ger, grindină şi alte calamităţi naturale.
Tăierea pomilor afectați de grindină. Dacă pomii nu sunt vătămați puternic de grindină, rănile nu prea
mari de pe ramurile de schelet și cele de garnisire se cicatrizează timp de o vegetație – două. În acest caz
tăierile se efectuează conform recomandărilor în vigoare pentru asociația respectivă de soi/portaltoi. În
cazul, când scoarța de pe trunchi și ramurile principale este vătămată considerabil, rănile se curăță cu un
cuțit bine ascuțit până la țesutul sănătos și se ung cu mastic de livadă. Aceasta contribuie la o mai bună
cicatrizare a rănilor. Ramurile vătămate foarte puternic, cu răni mari, adânci până la lemn, se taie până la
locul unde sunt vătămate mai puțin, deasupra unui lăstar viguros (Fig. 38). Rănile mari de pe trunchi și
ramurile de schelet se tratează conform recomandărilor, descrise la tăierile de igienizare. Pentru a favori-
za cicatrizarea rănilor, regenerarea porțiunilor vătămate ale coroanei și a asigura o fructificare suficientă
este necesară o agrotehnică superioară.
a b
Fig. 38. Tăierea pomilor de măr afectați de grindină: a. până la tăiere; b. după tăiere.
Tăierea pomilor afectați de ger. Afectarea considerabilă de ger a pomilor de măr în condițiile climate-
rice ale Republicii Moldova este un fenomen rar.
Mai sensibili la temperaturile foarte scăzute de lungă durată sunt mugurii floriferi și formațiunile
de rod. Pentru a stabili gradul de înghețare a mugurilor, mai frecvent se aplică punerea la dezmugurire
a probelor de ramuri, luate de la câțiva pomi tipici, amplasați în sectorul ecologic dat. Probele de ra-
muri, introduse cu partea bazală în găleți cu apă, se amplasează în încăperi cu temperatura aerului de
+180…+220C. După dezmugurire și înflorire, se numără mugurii înghețați pe fiecare ramură și se calculă
media lor în procente față de numărul total. Gradul de înghețare a mugurilor floriferi se ia în considerație
la tăierea de normare a încărcăturii pomilor cu rod.
La ramurile înghețate, gradul și granițele de degerare se determină după starea și culoarea cojii, bruni-
ficarea lemnului, scoarței, cambiului. Dacă țesutul cambial nu este înghețat ramurile tinere pot regenera
pe contul noilor elemente – xilemul și floiemul nou, formate în rezultatul activității cambiului.
În cazul înghețării slabe și mijlocii a ramurilor pomilor tineri, acestea se taie până la țesuturile
sănătoase, iar ulterior din lăstarii de regenerare se formează coroana după sistemul respectiv recomandat.
Dacă, pomii tineri au înghețat puternic până la nivelul stratului de zăpadă sau până la suprafața solu-
lui, ei se retează până la țesuturile sănătoase pentru a crește din nou.
La pomii roditori cu gradul slab de înghețare a ramurilor, tăierea se efectuează în termenele recoman-
date după principiul de reîntinerire ușoară și mijlocie a ramurilor până la scoarța și țesutul de cambiu
sănătos. Dacă gradul de înghețare a pomilor roditori este mijlociu sau puternic (au înghețat ramurile de
schelet și semischelet), tăierea se amână pentru vară, când se vede clar granița porțiunii înghețate și unde
deja au crescut lăstarii de regenerare. În cazul, când lăstarii de regenerare nu au crescut suficient de in-
tens, tăierea pomilor cu gradul de înghețare a ramurilor mijlociu și puternic se amână pentru anul viitor.
Tăierea de corectare a coroanei. Se aplică la pomii, care nu au fost formați și întreținuți în conformitate
cu recomandările pentru structurarea coroanei pomilor soiului și asociației soi/portaltoi respective.
Constă n readucerea, în măsura posibilă, la formarea coroanei recomandate, sau aproape de acesta, prin:
suprimarea ramurilor de schelet de prisos, care nu corespund structurii preconizate și supraîndesec
coroana; subordonarea bazitonică în vigoarea de creștere a ramurilor situate pe axul central precum și în
cadrul fiecărei șarpante; rărirea ramurilor de garnisire în sectoarele supraîndesite, în primul rând prin su-
primarea celor epuizate, și reântinerirea celor în curs e epuizare la lemn de 3-5 ani; scurtarea de reducție
la lemn de 2-3 ani a unor ramuri de schelet supraalungite.
În funcție de vârsta și gradul de plasare a pomilor, tăierile de corectare a coroanei se efectuează în de-
curs de 2-4 ani pentru a evita scăderea considerabilă a recoltei de fructe și provocarea creșterii exagerate.
Tăierea de igienizare sau îngrijire a pomilor constă în suprimarea ramurilor uscate, bolnave, tratarea
ramurilor, etc.
Ramurile frânte se taie deasupra țesuturilor sănătoase. În funcție de grosimea lor pot fi tăiate prin
transfer la o ramificare cu poziția potrivită, la inelul cambial de la bază, sau la un mugur vegetativ.
Ramurile bolnave și pornite în uscare se taie deasupra zonei cu țesuturi sănătoase îndată după ce s-a
observat afectarea lor.
Rănile mari se netezesc cu cuțitul până la țesuturi vii, se dezinfectează cu sulfat de cupru sau sulfat de
fier în concentrație de 3% și se ung cu mastic de livadă sau cu vopsea pe bază de ulei.
La unele soiuri sensibile la făinare (Idared, Golden Delicious, etc.) se recomandă eliminarea lăstarilor
afectați de această boală.
4.7. Termenele și tehnica tăierii pomilor

Termenele tăierii. După termenele de efectuare se deosebesc tăieri în perioada de repaus vegetal și în
perioada de vegetație ”în verde”.
În perioada de repaus termenele de tăiere se diferențiază pe soiuri, asociații soi/portaltoi, vârsta pomi-
lor, în corespundere cu rezistența lor la ger și iernat.
Pomii tineri, până la intrarea pe rod economic, se taie primăvara devreme (martie, aprilie). În perioada
de creștere și fructificare a pomilor tăierea poate fi începută în luna februarie după ce a trecut revenirea
gerurilor mari. La pomii în perioada de plină fructificare tăierea poate fi începută cu 1-2 săptămâni după
căderea frunzelor și efectuată în decursul întregii ierni, în zilele când temperatura aerului nu coboară sub
-50…-60C. La temperaturi mai scăzute, lemnul devine fragil, este mai anevoios de tăiat, rănile de la tăiere
sunt fracturate și se tămăduiesc greu. Tăierea pomilor, în cadrul căreia se fac răni mari pe axul central și
ramurile de schelet, se efectuează numai primăvara, când a trecut pericolul gerurilor aspre.
Tăierea ”în verde” se aplică preponderent la pomii tineri, cu scopul de a urgenta formarea coroanei și
intrarea pomilor pe rod economic. Când au atins lungimea de circa 15-20 cm și a început lignificarea la
bază, se plivesc sau se taie deasupra inelului cambial al lăstarilor concurenți ai celui de prelungire a axului
central și a șarpantelor, precum și cei erecți, situați pe laturile superioare ale șarpantelor și în sectoarele
supraîndesite de pe axul central. Se scurtează unii lăstari erecți, situați pe sectoarele degarnisite, la care
trebuie întreruptă temporar creșterea pentru a fi transformați în ramuri de garnisire, inclusiv de rod.
Prin tăierea „în verde” se evită consumul substanţelor sintetizate pentru creşterea lăstarilor inutili, se
favorizează creşterea ramurilor, în special a celor de garnisire şi diferenţierea mugurilor de rod, se îmbu-
nătăţeşte regimul de iluminare şi aerisire în coroană, se reduce considerabil volumul tăierilor în perioada
repausului de iernare.
Tehnica tăierii. Eficienţa tăierii depinde în mare măsură de efectuarea corectă a anumitor operaţii:
suprimarea şi scurtarea ramurilor, tăierea de transfer pentru a le da poziţia necesară, tratarea rănilor etc.
După efectuarea corectă a tăierii şi altor operaţii (incizie, crestare etc.) rănile se cicatrizează repede, starea
pomilor nu se înrăutăţeşte, se creează premize reale pentru a spori recolta şi calitatea fructelor.
Tăierea ramurilor de un an „la mugur” trebuie să se înceapă pe partea opusă la vârful mugurelui şi să
se termine cu 1-2 mm mai sus de vârful lui (Fig. 39.A.1). Tăietura, care începe mai jos de baza mugurelui,
nu trebuie să fie prea înclinată, întrucât după aceasta mugurele adesea se usucă, iar chiar dacă germinează
– din el creşte un lăstar slab. Dacă, de-asupra mugurelui rămâne un cep cu lungimea de 5-7 mm, sau mai
mare lăstarul terminal se înclină de la direcţia creşterii ramurii, iar rana se cicatrizează greu.
1 2 3 4
1 2 3 4
1 2 3 4
1 2 3 4
Fig. 39. Tăierea ramurilor. A – scurtarea la mugure: 1 – corect; 2,3,4 – incorect. B – scurtarea cu
transfer la o ramificaţie laterală: 1,2 – corect; 3,4 – incorect. C – suprimarea ramurilor de
grosime moderată „la inel”: 1,2 – corect; 3,4 – incorect. D – suprimarea ramurilor groase
„la inel”: 1,2,3 – corect; 4 – incorect.
În cazul scurtării ramurilor cu transfer la o ramificaţie laterală cu poziţia necesară, tăietura se face
nemijlocit deasupra inelului cambial al ramurii lăsate, paralel cu direcţia evoluării de la baza ei (Fig. 39.
B. 1, 2.). Nu se admite cep, nici tăietură prea oblică, întrucât după aceasta slăbeşte rezistenţa la dezbinare
şi creşterea ramurii rămase (Fig. 39. B. 3, 4.).
Tăierea ramurilor la baza lor (suprimarea) se face deasupra inelului cu ţesuturi de regenerare şi sub-
stanţe de rezervă, care contribuie la cicatrizarea rănii. Se execută astfel ca suprafaţa plană, netedă a tăietu-
rii să treacă nemijlocit deasupra marginii superioare a inelului (Fig. 39. C. 1, 2.). Fibrele mici rămase îm-
piedică cicatrizarea rănii. Tăierea executată mai adânc de inel măreşte suprafaţa rănii şi reţine cicatrizarea
ei. Dacă unghiul de ramificare este mai mic de 450, în partea superioară de la baza ramurii lipseşte inelul
cambial. În acest caz pentru a stabili corect locul tăieturii din punctul superior a ramurii, ce urmează
să fie tăiată, se trag imaginar două linii: una paralel cu ramura de bază, iar alta perpendiculară direcţiei
ramurii, care trebuie tăiată. Tăierea se face pe linia (bisectoarea) ce împarte acest unghi drept în două.
Nu se poate de tăiat concomitent două ramuri mari radial opuse. Rănile mari, care se formează, slă-
besc considerabil creşterea ramurilor situate mai sus.
În cazul executării tăierii cu foarfecele de pomi, lama tăietoare se îndepărtă spre partea ramurii lăsate,
fiindcă partea groasă a plăcii antităietoare strânge şi striveşte ţesuturile ramurii şi, ca urmare rănile se
cicatrizează anevoios. În procesul de tăiere nu se admite schimbarea direcţiei tăieturii şi întoarcerea
foarfecelor. Pentru a uşura executarea tăieturii, ramura se apleacă puţin în direcţia părţii ramuri care se taie.
În cazul suprimării directe a ramurilor groase cu ferestrăul, sub greutatea lor, dedesubt, o parte din
scoarţă şi lemn se dezbină şi apar răni mari, care se cicatrizează greu. Fenomenul acesta poate fi evitat,
când pe latura inferioară a ramurii la 20-30 cm de la bază se face o tăietură adâncă până la 1/3 din dia-
metru, după care urmează suprimarea definitivă a ramurii deasupra inelului. Ramurile foarte mari se taie
în trei reprize: la început la distanţa de circa 30-40 cm de la bază ramura se taie dedesubt, până când se
blochează ferestrăul; apoi deasupra, cu 3-5 cm mai sus de prima tăietură se taie până când ramura cade;
cepul rămas de taie deasupra inelului (Fig. 39. 1, 2, 3.).
Pentru o vindecare mai bună suprafaţa rănilor cu diametrul mai mare de 2 cm se curăţă cu lama as-
cuţită a foarfecelor de pomi sau a briceagului de altoit şi se acoperă cu mastic special de livadă sau cu
vopsea pe bază de ulei. Cel mai bun este masticul fabricat la întreprinderile industriale. Vopseaua pe bază
de ulei este de dorit să fie de culoare galbenă sau cafenie. Rănile trebuie acoperite imediat după tăiere.
Tărăgănarea, chiar 2-3 ore, scade eficienţa acestui procedeu.
În scopul de a ridica productivitatea muncii şi calitatea tăierii se recomandă să se respecte o anumită
succesiune la executarea operaţiilor la fiecare pom: mai întâi se taie ramurile bolnave, rupte şi cele care
supraândesesc coroana, apoi se taie concurenţii şi ramurile ce se ramifică sub un unghi ascuţit; se taie
ramurile inutile de garnisire de pe axul central; mai apoi, în aceiaşi ordine, se taie fiecare ramură de
ordinul întâi, începând de la vârf cu respectarea principiului structurii bazitonice.
Calitatea tăieturilor şi productivitatea muncii la tăiere, depind foarte mult de: uneltele folosite, pregă-
tirea lor pentru lucru, utilizarea după destinaţie şi corectă (Fig. 40).
Suprimarea şi scurtarea ramurilor cu diametrul până la 2-2,5 cm se execută cu foarfecul de livadă
(secator), iar cele mai groase cu foarfecul mare cu mânere lungi, sau cu ferestrăul. Ramurile din partea
superioară a coroanei se taie cu emondorul (foarfecă întărită pe o prăjină) sau prin utilizarea unei foar-
fece universale pentru tăierea ramurilor la înălțime.
1 2 3 4 5
6 7
Fig. 40. Unelte principale utilizate la operaţiunile de tăiere a pomilor: 1. – foarfece de pomi
(secator); 2. – ferestrău; 3. – foarfecă universală pentru tăierea ramurilor la înălţime; 4.
– foarfece cu mânere lungi pentru ramuri groase; 5. – emondorul; 6. - foarfece pneuma-
tic; 7. – foarfece electric.
Pentru a uşura tăierea şi a ridica productivitatea muncii se utilizează foarfece pneumatice, incluse în
agregat cu tractorul cu platformă, care asigură posibilitatea de a executa tăierea prin metoda în flux pe
etaje la toată înălţimea coroanei, sau agregate cu mânerul lung al foarfecelor. În ultimul timp se practică
foarfecele hidraulice şi electrice (cu curent de la acumulator portativ), inclusiv montate pe un mâner
lung, care permite efectuarea tăierii la diverse înălţimi (Fig. 40).
Mijloace tehnice pentru tăierea pomilor sunt în curs de perfecționare în vederea sporirii productivității
muncii și a calității tăierilor.
4.8. Tăierea mecanizată pentru formarea gardului fructifer

În Republica Moldova, în anii 1975-1980, în livezile intensive de măr a mai multor întreprinderi
pomicole, s-a aplicat tăierea mecanizată periodică la contur în perioada de repaus al pomilor, completată
cu corecţia manuală. Scopul principal a fost reducerea extinderii excesive a coronamentului rândului de
pomi şi micșorarea volumului de manoperă la tăierea pomilor. Nu s-a înregistrat o reducere semnificativă
a manoperei la tăierea pomilor, iar producţia a fost mai mică şi de o calitate inferioară. Ca rezultat, tă-
ierea mecanizată periodică la contur, în perioada de repaus a pomilor, în livezile intensive de măr a fost
respinsă.
În ultimii ani, pentru a exclude stresul provocat pomilor prin tăierea mecanizată de contur în
perioada de repaus, cercetătorii europeni din domeniul pomicultorii, propun de efectuat această operaţie
tehnologică în perioada de vegetaţie şi de condus pomii după sistemul perete de fructe.
Tăierea mecanizată, pentru formarea unui perete fructifer, se caracterizează prin aceea, că pomii se
taie mecanizat cu ajutorul unor maşini dotate cu mecanisme de tăiere. Aparatele de tăiere sunt de tip
cositoare sau cu discuri rotative, care secţionează toate ramurile ce intersectează planul de tăiere. Aceste
maşini efectuează următoarele tăieri de contur: de limitare a înălţimii şi lăţimii coroanei. Sistemul pere-
te de fructe pentru prima dată a fost dezvoltat în Franţa, pentru a îmbunătăţi performanţele tehnice şi
economice în livezile de măr. Peretele de fructe permite o mai mare utilizare a mecanismelor şi modifică
structura internă a coronamentului în livezile de măr.
Peretele de fructe reprezintă o acoperire cu mere, pe ambele părţi ale rândului. Tăierea de iarnă se
înlocuieşte cu tăierea mecanică în timpul verii. Lăţimea limitată a peretelui fructifer permite fructelor să
crească uniform pe ambele laturi ale rândului, care cu uşurinţă sunt expuse lucrărilor manuale şi meca-
nizate.
Astăzi, sistemul perete de fructe este folosit în multe plantaţii pomicole de măr din Europa. În fiecare
an, noi livezi sunt fondate pentru mecanizarea procedeelor agrotehnice şi a diminua costurile sporite a
forţei de muncă. În Europa, primele livezi plantate şi conduse după sistemul perete de fructe au fost în
Spania, şi mai târziu în Belgia, Germania etc.
Direcţia rândurilor pentru astfel de sistem de conducere a coroanelor se recomandă a fi de la nord la
sud, şi ca pomii în primii ani de vegetaţie să aibă o dezvoltare mai viguroasă.
Soiurile de mere ce se cultivă în livezile comerciale sunt pretabile pentru sistemul perete de fructe.
Portaltoii, trebuie să aibă vigoare mică de creştere (M9 şi biotipurile sale). Distanţa de plantare între
rânduri 3,5 m. Distanţe mai mari duc la scăderea randamentului la hectar, în timp ce distanţele mai mici
necesită echipamente speciale. Distanţa între pomi pe rând depinde de soi, vigoarea portaltoiului, fertili-
tatea solului, şi forma de conducere a pomilor. Pentru pomii condusi după sistemul axul structurat, dis-
tanţa între pomi pe rând poate fi 0,75-1,25 m. Pomii, la momentul plantării, trebuie să fie bine dezvoltaţi.
Peretele de fructe în partea de la bază a coroanei, se recomandă să aibă o lăţime de 100 cm, iar în par-
tea de sus 60 cm. Grosimea peretelui fructifer este menţinută în fiecare an prin tăiere mecanică în perioa-
da de vegetaţie. Această operaţiune se efectuează anual, la şase sau şapte săptămâni de la înflorire, atunci
când pe lăstarii anuali sunt 12 frunze bine dezvoltate (Fig. 41.). Formarea peretelui vegetativ începe în al
doilea an de la plantare, în cazul în care pomii au o creştere vegetativă puternică.
a
b c
Fig. 41. Tăierea mecanizată a pomilor de măr în perioada de vegetație: a. – nemijlocit procesul
de tăiere47; b.,c. – aspectul pomilor după tăiere.
Până la sfârşitul verii, datorită inducţiei antogene şi diferenţierii mugurilor de rod, în zona, unde s-a
efectuat tăierea mecanică a lăstarilor, se formează creşteri anuale noi, cu lungime mai redusă şi cu un
mugure terminal florifer (Fig. 43).
Fig. 42. Tăierea mecanizată a pomilor de măr în perioada de repaus vegetativ.48

În timpul iernii, după necesitate, se efectuează tăierea manuală (suplimentară) pentru a elimina ramu-
rile frânte, ramuri care concurează cu axul central, cele ce au o dezvoltare mai slabă şi cele degarnisite.
47
http://www.famapruning.com/eng_prodotti_frutteti.htm
48
http://www.famapruning.com/eng_prodotti_frutteti.htm
Fig. 43. Efectul tăierii mecanizate la pomilor de măr.
Productivitatea potenţială al peretelui fructifer este reglementată de zona producătoare (suprafaţa la-
terală a coroanei) şi numărul de fructe pe metru pătrat. Suprafaţa laterală a unui hectar de livadă perete
de fructe trebuie să varieze de la 13000 la 17000 m2. Numărul lăsat de fructe să fie de 25 buc/m2 de su-
prafaţă laterală a coroanei, plus sau minus 3-5 fructe, în funcţie de soi şi cerinţele de calitate înaintate de
marketing.
Avantajele sunt următoarele:
• Peretele de fructe este pretabil pentru toate soiurile de măr.
• Permite producerea unei cantităţi înalte şi similare de fructe şi de o calitate mai omogenă (diame-
tru, aromă, culoare).
• Peretele de fructe este mai pretabil la utilizarea echipamentului nou pentru întreţinerea plantaţi-
ei, cum ar fi rărirea mecanică a florilor (Darwin), normarea încărcăturii de rod cu regulatorii de
creştere etc.
• Peretele de fructe elimină necesitatea în lucrătorii calificaţi şi permite ca personalul nou angajat
să fie instruit rapid.
• Tăierea mecanizată a plantaţiei conduse după sistemul perete de fructe constituie 3 ore/ha.
• Peretele de fructe sporeşte productivitatea muncii la rărirea manuală a fructelor, recoltarea lor şi
facilitează alte lucrări manuale în plantaţie.
De asemenea are și unele dezavantaje:
• Costul mai înalt la înfiinţarea unui ha de livadă perete de fructe în comparaţie cu o plantaţie obiş-
nuită, deoarece este necesitate de elemente de susţinere mai extinse.
• Sistemul perete de fructe solicită investiţii pentru procurarea echipamentelor noi pentru întreţi-
nerea plantaţiei pomicole.
• Dificultate în acceptarea în producere a sistemului perete de fructe şi adaptarea metodelor de
lucru unui concept nou.
Conceptul perete de fructe în pomicultură permite mai amplu de utilizat diverse mecanisme care
reduc costurile de producţie şi utilizează metode de producere durabile, dorite de către producători şi
consumatori deopotrivă.
La momentul actual, în unele întreprinderi din ţară, se experimentează tăierea pomilor de măr la con-
tur în perioada de vegetaţie, pentru a forma perete de fructe şi în scopul determinării eficienţei acestea în
condiţiile Republicii Moldova.
4.9. Particularitățile creșterii, fructificării și tăierii pomilor de măr
Sistemul de conducere şi tăiere a pomilor se stabileşte în funcţie de particularităţile creşterii şi fructi-
ficării asociaţiei soi/portaltoi utilizate, condiţiile pedoclimatice şi sistemul de cultură.
Vigoarea de creştere a pomilor de măr variază, în funcţie de soi şi portaltoi, de la foarte mare, până
la foarte mică şi se ea în consideraţie la alegerea formei de coroană, recomandate pentru asociaţia soi/
portaltoi utilizată.
Pomii de măr fructifică pe următoarele ramuri (formațiuni) de rod: țepușă, pinten, nuelușă, mlădiţă,
smicea, vatră de rod (Fig. 44).
7
1 2 3
Fig. 44. Ramurile principale de rod la măr: 1. – pinten; 2. – ţepuşă; 3. – bursa de rod; 4. – vatră
de rod; 5. – nueluşă; 6. – mlădiță; 7.– ramură de rod multianuală.
Pintenul este o ramură anuală prefloriferă asemănătoare cu ţepuşa, dar are mugurile terminal vege-
tativ. Se formează în anii când nu sunt condiţii necesare pentru diferenţierea mugurilor floriferi. În anii
următori evoluează în ramuri de rod cu muguri floriferi.
Ţepuşa reprezintă o ramură anuală foarte scurtă (0,5-5,0 cm) cu mugure terminal mixt (generativ-ve-
getativ). Internodurile sunt extrem de scurte, iar cicatricele apropiate ale fostei rozete de frunze formează
inele.
Nuieluşa este o ramură anuală de rod cu lungimea de 10-30 cm. Mugurele terminal este florifer.
Mlădiţa reprezintă o ramură anuală de rod cu lungimea de 10-60 cm. Mugurele terminal şi câţiva
muguri laterali sunt floriferi, micşti. Ceilalţi muguri laterali sunt vegetativi.
Smiceaua reprezintă o ramură anuală prefloriferă de dimensiuni asemănătoare nuieluşei, dar cu mu-
gurele terminal şi cei laterali vegetativi. În anul următor poate evolua în ramură de rod, mai frecvent în
nuieluşă sau mlădiţă.
Bursa sau puntea de rod este o ramură bienală de rod, scurtă, cu partea superioară îngroşată, una sau
două ramificaţii laterale. Provine din mugurele mixt terminal al ţepuşei, nuieluşei sau mlădiţei după o
fructificare.
Vatra de rod reprezintă o formaţiune de rod multianuală, ramificată, alcătuită din două sau mai multe
burse.
Ramura de rod multianuală este compusă din ramuri de rod bienale și mai în vârstă, care poartă
burse, țepușe, nuelușe, mlădițe, precum și formațiuni vegetative.
Dominarea anumitor ramuri de rod în componența microstructurii roditoare a coroanei este o ca-
racteristică ereditară a soiurilor, care determină tipul de fructificare și, respectiv, modul de conducere și
tăiere a pomilor.
După particularitățile de fructificare, soiurile de măr înregistrate și admise temporar pentru testare în
condiții de producție în Republica Moldova sunt grupate în 4 tipuri.
Tipul I denumit Spur fructifică pe ramuri de rod ca: pinteni, ţepuşe, burse şi vetre de rod apropiate
între ele datorită internodurilor scurte. Ramurile de rod sunt situate pe lemn de 2-5 ani sau chiar şi mai
bătrân, direct pe şarpante. Volumul zonei productive de pe fiecare şarpantă este redus datorită capacităţii
de lăstărire foarte joase. Creşterea bazitonică a pomului atenuează dominanţa apicală a axului central,
şarpantele nu se degarnisesc prematur, iar zona productivă se menţine în centrul coroanei, ori are o înde-
părtare lentă de la ax (Fig. 41. I.). Din acest tip fac parte soiurile: Goldspur, Granny Smith Spur, Starkri-
mson, Starkspur Red Delicious, Wellspur Delicious, Red Chief, Super Chief etc.
Tipul II denumit şi Reine de Reinette fructifică pe ramuri de rod ca: pinteni, ţepuşe, burse, vetre de
rod, mai rar pe nuieluşe, situate pe lemn în vârstă de 2-5 ani. Volumul zonei productive se majorează, de-
părtându-se lent pe axul pomului şi al şarpantei, fără a modifica forma coroanei datorită inserţiei lor sub
unghiuri relativ deschise şi rezistenţei sporite la dezbinare (Fig. 41. II.). La pomii pe portaltoi cu vigoare
mică, de creştere bazitonică a coroanelor este inhibată (atenuată) de dominanţa apicală a axului central.
Din acest tip fac parte soiurile: Alkmene, Generos, Mantet, Speranţa etc.
Tipul III denumit standard sau „Golden Delicious” fructifică pe toate tipurile de ramuri de rod, însă
mai frecvent pe nuieluşe şi mlădiţe situate pe lemn de 2-3 ani. Datorită tipului de fructificare, volumul
zonei de fructificare este mare, depărtându-se rapid de la centru spre periferie, ramurile semischelet se
apleacă sub greutatea rodului şi se epuizează prematur, degarnisind şarpantele. Creşterea echilibrată a
axului central faţă de şarpante dă pomului un aspect de trunchi de con (Fig. 41. III.). Din acest tip fac
parte soiurile: Braeburn, Coredana, Coredar, Coredem, Čampion, Golden Delicious, Discovery, Elstar,
Fuji, Gala, Jonared, Mutsu, Pionier, Prima, Plat, Red Melba, Reglindis, Remo, Renet Simirenko, Rewena,
Romus 1 etc.
Tipul IV denumit şi Granny Smith fructifică preponderent pe nuieluşe, mlădiţe şi neînsemnat pe
formaţiuni de rod scurte amplasate pe lemn de 2-3 ani. Ramificarea este mult mai evidenţiată în partea
superioară a coroanei, volumul zonei productive se deplasează foarte rapid spre periferie, iar ramurile se
arcuiesc puternic sub greutatea rodului. Prelungirea ramurilor se realizează prin ramificaţiile apărute pe
curburi. Pomii au o accentuată tendinţă acrotonică (Fig. 41. IV.). Din acest tip fac parte soiurile: Granny
Smith, Banană de Iarnă, Coremodet, Florina, Jonagold, Jonagored, Gloster, Mantuaner etc.
I II III IV
Fig. 45. Tipurile de fructificare49

Tipul de fructificare al pomilor impune anumite particularităţi tehnice în procesul de formare a co-
roanei şi tăierii de fructificare.
Tăieri de formare a coroanei. Indiferent de tipul de fructificare al soiului şi forma coroanei utilizate în
procesul de formare trebuie să predomine operaţiile în verde faţă de cele efectuate în perioada de repaus.
Pomii soiurilor cu tipul I şi II de fructificare, având coroanele piramidale sau invers piramidale, capa-
citatea de ramificare scăzută, zona de fructificare îngustă, sunt mai pretabili pentru formarea coroanelor
globuloase natural ameliorate. Tendinţa bazitonică evident necesită limitarea numărului şarpantelor şi
evitarea etajării lor în zona bazală a coroanei, stimularea creşterii axului în conformitate cu recoman-
dările bioconstructive pentru forma de coroană utilizată. În scopul urgentării intrării pomilor pe rod
economic sunt necesare şarpante provizorii, amplasate în intervalele dintre cele de bază, prevăzute în
macrostructura coroanei respective. După intrarea pomilor pe rod economic şarpantele provizorii se
elimină eşalonat pe ani până la atingerea perioadei de plină fructificare.
La soiurile cu tipul III şi IV de fructificare pomii sunt adaptivi pentru diverse forme de conducere. Ac-
tualmente, în livezile de măr din Republica Moldova, în funcţie de vigoarea de creştere a asociaţiilor soi/
portaltoi, se practică conducerea pomilor în forme de coroane aplatizate, semiaplatizate şi fusiforme. La
soiurile cu ramificare abundentă şi ramuri de semischelet lungi (Renet Simirenco, Golden Delicious etc.)
numărul, modul şi distanţele de amplasare a ramurilor de schelet trebuie să fie în strictă conformitate
cu recomandările pentru forma de coroană utilizată ca să se evite supraîndesirea în interiorul coroanei.
În locurile supraândesite se suprimă unii lăstari sau ramuri, iar dacă permite spaţiul, pot fi scurtate
la 3-4 muguri pentru a fi transformate ulterior în ramuri semischelet, înlocuindu-le pe cele care au
fructificat. La unele soiuri cu pomii viguroşi (Florina etc.), în procesul formării coroanei, este uneori
necesară scurtarea ramurilor semischelet supraalungite prin transfer la o ramificare laterală mai slabă.
La soiurile cu ramificarea scăzută sau moderată în intervalele dintre şarpantele de bază se recomandă
amplasarea şarpantelor provizorii, menţinute prin vigoarea de creştere mai mică faţă de cele principale.
După intrarea pomilor pe rod economic şarpantele provizorii se elimină treptat prin tăieri de reducţie.
La unele soiuri cu tipul IV de fructificare şi pomi viguroşi (Florina etc.) o parte de ramuri anuale, sau
lăstari prea viguroşi se scurtează la 4-5 muguri pentru a fi transformaţi ulterior în ramuri semischelet de
vigoare moderată. De altfel, acestea, fructificând la vârf, se arcuiesc şi în mare parte rămân degarnisite.
49
http://p1.asprus.ru/blog/?p=289
Pomii soiurilor de tipul III şi IV de fructificare cu acrotonia pronunţată (Golden Delicious, Florina
etc.) tind către activizarea proceselor de creştere în partea superioară a coroanei în detrimentul celei
inferioare. Pentru menţinerea structurii bazitonice a coroanei şi evitarea formării „cupolei” spre direcţia
dintre rânduri, în partea bazală se formează ramuri semischelet de vigoare mai mare, care cu deplasarea
către partea superioară diminuează până la slabă şi se menţine aşa ulterior.
Tăieri de fructificare. Scopul tăierii de fructificare constă în menţinerea raportului favorabil dintre
procesele de creştere şi fructificare, în conformitate cu particularităţile biologice ale asociaţiilor soi/por-
taltoi utilizate, pentru obţinerea recoltelor stabile de fructe calitative.
La soiurile cu tipul I de fructificare, veriga principală a tăierilor de producţie o constituie renovarea
ramurilor de schelet, pe care sunt inserate ramuri scurte de rod şi foarte puţine ramificări de semischelet.
Primele tăieri de reântinerire a ramurilor de schelet se efectuează după 3-4 fructificări prin transfer la
o ramificare laterală, situată în treimea bazală a şarpantei. Aceasta, crescând ca prelungire a ramurii de
schelet formează consecutiv ramuri de rod pe lemn de 2-3 ani, iar fructificarea continuă timp de 6-7 ani.
Cu înaintarea în vârstă, ramurile de rod se epuizează şi ca rezultat, fructe calitative se formează pe ramu-
rile cu vârsta de 2-5 ani. Pentru a menţine fructificarea constantă pe întreaga lungime a ramurii de schelet
se efectuează tăieri de reducţie periodice la lemn în vârsta 3-5 ani cu transfer la o ramificare laterală. Si-
multan cu renovarea zonei productive, tăierile periodice de reducţie a ramurilor de schelet contribuie la
emiterea lăstarilor în partea inferioară care ulterior se dezvoltă în ramuri de garnisire, semischelet.
Concomitent cu scurtarea ramurilor de schelet se renovează vetrele de rod, care au fructificat de 4-5
ori, prin tăieri de transfer la un pinten sau ramificare vegetativă, situată în partea bazală. Dacă cantitatea
vetrelor de rod este exagerată se recomandă rărirea lor. Renovarea şi rărirea vetrelor de rod, de regulă, se
efectuează în anii cu număr exagerat de muguri floriferi.
În cazul când în coroană există ramuri semischelet, acestea se renovează eşalonat cu ciclul de 4-5 ani
prin transfer la o ramificaţie laterală sau la un cep cu lungimea de 2-3 cm, pe care se formează noi ramuri
semischelet.
Pomii soiurilor Super Chief şi Goldspur au excitabilitatea mugurilor înaltă, capacitatea de formare a
lăstarilor mijlocie, unghiuri de inserţie ale ramurilor de semischelet largi. Formaţiunile de rod, în majori-
tate, sunt situate pe ramurile de semischelet. Din aceste considerente pomii altoiţi pe portaltoi de vigoare
mijlocie (MM 106), se recomandă să fie conduşi după sisteme fusiforme. Baza tăierii de fructificare o
constituie renovarea ramurilor de semischelet cu ciclul de 3-4 ani. Scurtarea acestora se efectuează la
lemn de 3-4 ani prin transfer la o ramificaţie laterală sau la un cep cu lungimea de 3-4 cm.
La soiurile cu tipul II de fructificare, care au un grad de ramificare mai înalt, faţă de tipul I, majoritatea
formaţiunilor de rod sunt amplasate pe ramurile de semischelet cu vârsta de 2-5 ani. Ramurile anuale
preconizate pentru a deveni elemente de semischelet se lasă să crească liber până se garnisesc normal
cu ramuri de rod. Apoi se supun tăierii de reântinerire cu ciclul de 3-4 ani în funcţie de încărcătura cu
muguri floriferi.
Soiurile cu tipul III şi IV de fructificare au formaţiuni de rod, situate preponderent pe ramuri de se-
mischelet relativ lungi cu vârsta până la 3-4 ani, care sub greutatea fructelor se arcuesc şi se epuizează. Ca
urmare, veriga principală a tăierilor de fructificare constă în reîntinerirea ciclică a ramurilor semischelet
la lemn cu vârstă de 3-4 ani cu anumite modificări, condiţionate de particularităţile biologice ale asocia-
ţiilor soi/portaltoi şi încărcătura cu muguri floriferi.
La majoritatea soiurilor cu tipul III de fructificare formaţiunile de rod sunt amplasate preponderent
pe ramuri semischelet de 2-4 ani, iar tăierile de rodire constau, respectiv, în renovarea semischeletului cu
ciclul de 3-4 ani. Normarea încărcăturii în anii cu mulţi muguri floriferi se efectuează prin ciclul de în-
locuire de 3 ani şi, la necesitate, şi prin tăieri de reducţie a unor ramuri de semischelet supraâncărcate cu
muguri de rod, iar în anii cu mai puţini muguri floriferi – prin mărirea ciclului de înlocuire a ramurilor
semischelet bine dezvoltate până la 4 ani.
Pomii soiurilor: Čampion, Jonagold şi clonele acestora, precum şi a soiurilor Melba, Granny Smith,
Coredar, fructifică în mare măsură pe ramurile anuale, de aceea în coroană trebuie să fie şi ramuri de rod
cu vârsta de un an. Ramurile anuale mai lungi de 60 cm şi cele de vigoare slabă, care îndesesc coroana, de
regulă, se suprimă „la inel”. O parte din ramurile anuale bine dezvoltate rămân intacte (întregi) pentru a
fructifica, iar altele, de regulă, erecte și mai puternice se scurtează la cep cu lungimea de 1,5-2 cm pentru a
obţine noi ramuri anuale bine dezvoltate. Astfel, în coroană, se formează ramuri de semischelet cu vârste
diferite şi ani de fructificare alternativi.
Fig. 46. Aspectul pomilor de măr formaţi după Fus zvelt ameliorat unde a fost aplicată tăierea
de fructificare în sistemul superintensiv de cultură.
În fond, tăierea de fructificare la soiurile menţionate constă preponderent în reânnoirea periodică a
semischeletului care a depăşit vârsta de 2 ani. Dacă pe ramurile anuale mugurii floriferi sunt relativ în
exces, încărcătura se normează prin scurtarea a circa 1/4 din lungimea lor.
Pentru soiurile cu tipul IV de fructificare (Granny Smith, etc.) scurtarea semischeletului arcuit se efec-
tuează la o ramură anuală formată la curbură, eliminându-se porţiunea pandantă. Ramurile semischelet
degarnisite prea puternic sunt reîntinerite la cep de înlocuire cu lungimea de 8-10 cm.
La soiul Florina cu vigoare mare de creştere, excitabilitatea mugurilor şi capacitatea de formare a lăsta-
rilor scăzută, când ramurile anuale au lungimea mai mare de 50-60 cm, 3/4 de la baza lor rămân degarni-
site. Pentru garnisirea mai uniformă cu ţepuşe şi nuieluşe, ramurile anuale lungi sunt scurtate la 1/4-1/3
din lungimea lor. Pentru temperarea creşterilor viguroase la tăierea ciclică de reânnoire a ramurilor de
semischelet lungimea cepului de înlocuire la pomii altoiţi pe portaltoi cu vigoare mică de creştere, trebuie
să fie de 8-10 cm, iar pe portaltoi de vigoare submijlocie şi mijlocie – 15-20 cm în scopul de a obţine pe
cep 3-4 ramuri anuale cu lungimea de 30-40 cm.
Fig. 47. Lungimea optimă a cepului la pomii soiului Florina, altoiți pe portaltoi de vigoare mij-
locie.
În conformitate cu particularitățile biologice ale asociațiilor soi/portaltoi și condițiile de cultivare în
Republica Moldova pentru livezile intensive și superintensive de măr sunt recomandate și se aplică în
practică următoarele forme de conducere și tăiere a pomilor: palmeta etajată cu brațe oblice, palmeta
mixtă sau liber aplatizată, fus obișnuit, fus zvelt ameliorat, ax structurat (superfus), piramida mixtă cu
volum redus.
4.10. Sisteme de conducere a pomilor de măr
4.10.1. Palmeta etajată cu brațe oblice

Se recomandă în sistemul intensiv de cultură pentru soiurile cu tipurile III şi IV de fructificare şi pomii
viguroşi (Slava Peremojţam, Florina, Gloster, Melrose, Jonagold, Sir Prise, etc.) şi pentru cele cu gradul
mare de ramificare (Renet Simirenko, etc.), altoiţi pe portaltoi de vigoare mijlocie (MM 106). Înălţimea
trunchiului 50-60 cm. Coroana constă din axul central vertical, bine dezvoltat, pe care în trei etaje sunt
amplasate 6 ramuri de schelet (şarpante). În fiecare etaj câte două şarpante distanţate la 10-12 cm între
ele şi orientate în direcţii opuse de-a lungul rândului. Distanţa dintre etaje circa 70 cm, iar unghiul de
înclinare al şarpantelor faţă de verticală de la 45-500 pentru soiurile cu coroane piramidale şi până la 58-
600 – pentru cele cu coroana larg piramidală sau răsfirată. Unghiul necesar de înclinare se formează prin
2-3 tăieri a axului şarpantei la o ramificare laterală cu poziţia potrivită. Pe ax şi şarpante, după principiul
bazitonic, la intervale de 20-25 cm sunt amplasate ramurile semischelet cu poziţia aproape de orizontală,
orientate preponderent către intervalele dintre rânduri (Fig. 48). În perioada de plină fructificare ramu-
rile semischelet se reântineresc cu ciclul de 3-4 ani.
Fig. 48. Schema Palmetei etajate cu braţe oblice la pomii de măr.
În anul întâi. După plantare, primăvara devreme, pomii fără ramificări (vergi) se scurtează la 70-75
cm de la nivelul solului.
Dacă pomii au ramificaţii bine dezvoltate în zona de proiectare a coroanei, din ele se aleg două diame-
tral opuse – viitoarele şarpante ale etajului întâi. Acestea se scurtează la 1/3 din lungime, respectându-se
echilibrarea în creştere, astfel, ca vârfurile lor să fie la acelaşi nivel. Celelalte ramificaţii se suprimă la inel.
Axul central se scurtează cu 20 cm mai sus de nivelul vârfurilor ramurilor din etajul întâi.
În cazul, când pomii plantaţi în zona de proiectare a coroanei au una, două ramificări, amplasate
nepotrivit, sau mai multe ramificări slabe, din acestea una sau două, situate opus se scurtează la 2-3
muguri pentru a regenera ulterior 2 lăstari – viitoarele şarpante ale etajului întâi, iar celelalte se suprimă
la inel. Axul se taie puţin mai sus de ramurile scurte la 2-3 muguri.
După desfacerea mugurilor ei se suprimă în zona trunchiului la înălţime de 50 cm de la sol.
Când lăstarii ating lungimea 15-20 cm şi s-a început lignificarea lor la bază, fixându-se unghiul de in-
serţie, se suprimă lăstarii verticali, concurenţii axului. Este preferabil ca eliminarea lăstarilor concurenţi
să se efectueze prin tăiere de transfer a lăstarului terminal, sau împreună cu 1-2 lăstari verticali subtermi-
nali, la un lăstar lateral vertical, care devine ca prelungire a axului.
La pomii care au fost plantaţi în formă de vergi, în acelaşi timp în zona proiectării coroanei se aleg 2
lăstari diametral opuşi cu unghiuri largi de inserţie şi interval de 10-12 cm – viitoarele şarpante. Aceştea
se echilibrează în creştere prin scurtarea celui mai lung lăstar la nivelul vârfului celui mai scurt. Lăstarii
inutili pentru formarea coroanei se suprimă la inel.
La pomii cu şarpantele etajului întâi, proiectate la plantare, eliminarea concurenţilor axului central se
efectuează în modul descris mai sus. Apoi se elimină concurenţii axului şarpantelor prin tăieri de transfer
la un lăstar lateral cu unghiul necesar de înclinare. Concomitent se efectuează echilibrarea în creştere a
şarpantelor, se elimină lăstarii verticali de pe laturile superioare a lor şi alţi lăstari inutili pentru formarea
coroanei.
În ambele cazuri pe parcursul perioadei de vegetaţie, la necesitate se efectuează operaţiuni în verde de
corecţie a formării coroanei, inclusiv de echilibrare în creştere a şarpantelor.
În anul al doilea. Primăvara devreme, la pomii bine dezvoltaţi se scurtează axul central cu 15-20 cm
mai sus de distanţa dintre etaje pentru a obţine lăstari noi şi a forma etajul doi. Se taie la inel ramurile
rămase pe trunchi, între şarpantele din primul etaj, precum şi în raza de 15 cm de la baza lor pentru a le
stimula creşterea.
Se elimină concurenţii axului central, ramurile anuale verticale, care cresc pe ax şi latura superioară a
şarpantelor etajului întâi, supraândesind coroana. Unele din aceste ramuri, care sunt situate în spaţiul li-
ber, degarnisit, se scurtează la 4-6 muguri şi se transferă apoi, prin scurtarea repetată la ramificări laterale
aproape orizontale, în ramuri semischelet.
La necesitate se corectează unghiul de înclinare al şarpantelor prin tăieri de transfer la o ramificare
laterală. Aceasta se scurtează la circa 1/4, dacă are lungimea mai mare de 50-60 cm, pentru a stimula ra-
mificarea şi garnisirea cu ramuri semischelet.
Echilibrarea vigoarei de creştere a şarpantelor din etajul întâi se efectuează prin scurtarea lor, astfel
ca vârfurile să fie la acelaşi nivel, iar acestea – cu circa 25 cm mai jos de vârful axului pentru a respecta
principiul de subordonare.
Pe ax şi şarpante rămân intacte ramurile cu poziţia orizontală, puţin ridicată sau înclinată (60-1200).
În cazurile când şarpantele sunt mai viguroase, sau cu mult mai slabe faţă de ax, precum şi când
vigoarea de creştere diferă esenţial între ele, acestea se echilibrează în creştere şi se subordonează faţă de
axul central. În situaţii excepţionale – când există numai o şarpantă bine dezvoltată, aceasta se scurtează
la 2-3 muguri, iar formarea coroanei se ia de la început.
Operaţiile în verde se efectuează când lăstarii ating lungimea de 15-20 cm. Se taie la inel lăstarii con-
curenţi ai axului, cei verticali, hulpavi ce cresc pe ax şi latura superioară a şarpantelor din etajul întâi şi
supraândesesc coroana. În spaţiul degarnisit unii lăstari verticali se scurtează la 4-5 muguri pentru a ob-
ţine ulterior ramuri semischelet. La necesitate, se corectează unghiul de înclinare al şarpantelor din etajul
întâi prin tăieri de transfer la un lăstar lateral cu poziţia potrivită.
La distanţa proiectată dintre etaje se alege lăstarul de prelungire a axului, iar mai jos de el doi lăstari
opuşi orientaţi pe direcţia rândului cu unghiuri largi de inserţie – viitoarele şarpante din etajul doi. Dis-
tanţa dintre ele 10-12 cm. Între viitoarele şarpante, mai sus şi mai jos de ele, la o distanţă de 15 cm se
suprimă toţi lăstarii.
În anul al treilea. Primăvara devreme, dacă axul central a atins lungimea necesară el se scurtează cu
circa 20 cm mai sus de distanţa dintre etaje pentru a forma al treilea etaj, dar dacă este mai mic, se scur-
tează slab pentru a stimula garnisirea.
Se corectează unghiul de înclinare şi se echilibrează vigoarea de creştere a şarpantelor din etajele întâi
şi doi. Dacă ramurile anuale de prelungire ale şarpantelor depăşesc lungimea de 50-55 cm, acestea se
scurtează la lungimea indicată. Această scurtare de stimulare a garnisirii este foarte importantă pentru
soiurile cu pomii viguroşi, în special, cele cu tipul IV de fructificare.
Se suprimă ramurile de prisos, care au crescut în zona primului şi celui de al doilea etaj, precum şi cele
hulpave, care cresc în interiorul coroanei.
Pe ax, între şarpante şi pe şarpantele din etajul întâi, în locurile supraîndesite ramificaţiile se răresc
prin: scurtarea unora la cep cu lungimea de 3-4 muguri pentru a obţine ramificări şi a iniţia ciclul de
renovare a semischeletului la lemn de 3-4 ani; suprimarea celor prea puternice şi erecte la inel. La soiu-
rile viguroase, în special, cu tipul IV de fructificare (Florina, etc.) ramurile anuale cu lungime exagerată,
lăsate pentru semischelet, se scurtează la 1/4, deoarece acestea, fructificând la vârf, devin pandante şi
degarnisite prematur. Pentru semischelet rămân ramuri laterale de vigoare mijlocie cu poziţia aproape
de orizontală.
Operaţiile în verde au menirea de eliminare a concurenţilor, lăstarilor hulpavi ce cresc în interiorul co-
roanei etc., precum şi de formare a etajului al treilea, care se efectuează în acelaşi termen şi după aceleaşi
principii ca şi în anul al doilea.
În anul al patrulea. Primăvara devreme se corectează unghiul de înclinare al şarpantelor din etajele
unu şi doi prin tăieri de transfer la ramificări laterale. Concomitent se echilibrează vigoarea de creştere a
şarpantelor din fiecare etaj. Dacă ramurile de prelungire ale şarpantelor au lungimea mai mare 50-55 cm
ele se scurtează la această lungime.
Pe ax se elimină concurenţii, iar ramura de prelungire se scurtează cu 25 cm mai sus de vârfurile şar-
pantelor ultimului etaj.
Se suprimă ramurile verticale hulpave, care cresc în locurile supraândesite, pe ax şi laturile superioare
ale şarpantelor. Pe porţiunile degarnisite ramurile anuale viguroase, orientate spre verticală, se scurtează
la 4-6 muguri pentru a fi transformate ulterior prin tăieri de transfer în ramuri semischelet cu poziţie
aproape de orizontală.
Pe ax şi şarpante în locurile relativ îndesite o parte din ramurile anuale, de regulă, mai viguroase se
scurtează la cep cu lungimea de 4-6 cm în partea bazală a coroanei şi 2-3 cm în partea superioară. La
soiurile cu pomii viguroşi (Florina, Melrose etc.) lungimea cepurilor trebuie să fie mai mare – până la
10-15 cm pentru a obţine mai multe ramificări de lungime moderată, din care se aleg viitoarele ramuri
semischelet. La aceste soiuri ramurile anuale lungi, lăsate pentru semischelet, se scurtează la 1/4, iar cele
de 2-3 ani prea lungi se scurtează la o ramificare de orientare orizontală spre direcţia rândului.
Operaţiile în verde de eliminare a lăstarilor concurenţi, hulpavi verticali ce cresc în interiorul coroanei
şi rărirea lor în locurile supraândesite se execută în aceiaşi termeni, similar cu anii precedenţi.
În anul al cincilea. Primăvara devreme continuă tăierile de formare, similar cu anii precedenţi.
Se corectează unghiurile de înclinare ale şarpantelor prin tăieri de transfer la ramificări laterale. La
soiurile cu acrotonia pronunţată şi cele cu pomii viguroşi unghiul de înclinare al şarpantelor etajului
superior trebuie să fie puţin mai mare faţă de cel inferior pentru a atenua creşterea excesivă în partea de
sus a coroanei.
Se echilibrează prin scurtări, sau tăieri de transfer la ramificări laterale, vigoarea de creştere a şarpan-
telor din fiecare etaj, respectându-se principiul bazitonic – şarpantele etajului inferior trebuie să fie mai
bine dezvoltate faţă de cel superior.
Principiul bazitonic se respectă şi în cadrul fiecărei şarpante – ramurile semischelet din zona bazală
sunt mai bine dezvoltate, diminuând în creştere cu deplasarea spre vârf.
Axul central la nivelul vârfurilor şarpantelor ultimului etaj se scurtează la o ramificare laterală cu
unghi larg de inserţie, orientată pe direcţia rândului.
Ca şi în anul precedent se suprimă ramurile verticale, hulpave, care cresc în interiorul coroanei. În
locurile îndesite, o parte din ramuri se scurtează la cep de înlocuire, iar altele, prea viguroase, se suprimă
la inel. Ramurile semischelet cu lungimea exagerată, se scurtează, inclusiv prin transfer la ramificări late-
rale, pentru a stimula garnisirea şi a le menţine în cadrul parametrilor proiectaţi ai coroanei.
Este oportun ca la soiurile cu pomi viguroşi, care intră întârziat pe rod, între etajele şarpantelor, să se
formeze 2-3 ramuri semischelet mai viguroase cu poziţie orizontală în scopul urgentării intrării pe rod.
După 2-3 fructificări aceste ramuri sunt scurtate şi transformate în ramuri de garnisire sau tăiate la inel.
În partea inferioară a coroanei se începe tăierea de fructificare. Ramurile semischelet, care au fructificat
odată sau două ori, se reîntineresc prin lemn de 3-4 ani fiind scurtate la cep de înlocuire cu o ramificare
vegetală, formaţiune de rod, sau cu muguri dorminzi. Lungimea cepului 6-8 cm, iar la soiurile cu pomi
viguroşi – 10-15 cm.
În anul al şaselea. Se încheie procesul de formare a coroanei după principiile, utilizate în anii ante-
riori. Concomitent se efectuează tăieri de fructificare după metodele descrise anterior. În anii următori
se efectuează tăieri de menţinere a coroanei în parametrii şi structura proiectată, dar veriga principală o
constituie reântinerirea periodică a ramurilor semischelet prin lemn de 3-4 ani în ansamblu cu normarea
încărcăturii cu muguri floriferi pentru fiecare ramură.
Tăierea de fructificare se efectuează în conformitate cu tipul de fructificare al soiurilor utilizate şi sta-
rea pomilor, în special, a încărcăturii cu muguri floriferi. Principiile şi tehnica tăierii de fructificare sunt
descrise mai înainte.
În perioada de declin, când lungimea ramurilor anuale de prelungire a şarpantelor diminuează până
la 10-15 cm se aplică reîntinerirea acestora la lemn de 3-4 ani.
4.10.2. Palmeta mixtă sau liber aplatizată

Se recomandă în livezile de tip intensiv pentru soiurile de măr cu tipul III şi IV de fructificare, pomii
de vigoare mijlocie şi submijlocie (Golden Delicious, Idared, Coredar, Jonagold, Melba etc.), altoiţi pe
portaltoi de vigoare mijlocie (MM 106). Poate fi utilizată şi pentru soiurile cu pomii viguroşi şi altoiţi pe
portaltoi de vigoare submijlocie (M 26). Înălţimea trunchiului 50-60 cm. Baza palmetei liber aplatizate
o constituie axul central vertical, bine dezvoltat, pe care în planul rândului sunt aplatizate 5-6 şarpante
dirijate în direcţii opuse cu unghiuri de înclinare faţă de verticală 45-500 pentru soiurile cu coroana pira-
midală şi până la 55-600 pentru cele cu coroana răsfirată. Primele două şarpante sunt amplasate în formă
de etaj la distanţa de 10-12 cm una de alta. Celelalte 3-4 şarpante, de regulă, solitar, distanţate pe aceeaşi
parte a axului la 50-70 cm în funcţie de vigoarea de creştere şi capacitatea de ramificare a pomilor soiuri-
lor utilizate. Pe ax, între şarpante, şi în cadrul fiecărei şarpante în mod bazitonic la intervale de 20-25 cm
sunt amplasate ramurile de semischelet, dirijate preponderent spre intervalele dintre rânduri cu poziţia
aproape de orizontală (Fig. 49).
Fig. 49. Schema Palmetei liber aplatizate (mixte) la pomii de măr.

În scopul urgentării intrării pomilor pe rod economic, în special la soiurile cu capacitatea de ramificare
scăzută, este oportun ca pe ax între şarpantele de bază să fie formate şarpante provizorii, dirijate pe
direcţia rândului cu poziţia aproape de orizontală şi vigoarea de creştere mai mică faţă de cele principale.
După 2-3 fructificări şarpantele provizorii, prin tăieri de reducţie la ramificări laterale se transformă în
ramuri semischelet sau se suprimă la inel.
Lucrările de formare a coroanei se efectuează după aceleaşi principii ca şi la palmeta etajată. Dar, fi-
indcă pomii sunt de vigoare mijlocie şi submijlocie, tăierile de formare se reduc la minimum necesar, în
special, scurtarea ramurilor anuale şi de semischelet.
În anul întâi. Lucrările de formare a coroanei, inclusiv proiectarea etajului de la bază din două viitoare
şarpante se efectuează în acelaşi mod şi aceeaşi termeni ca şi la palmeta etajată cu braţe oblice.
În anul al doilea. Obiectivul principal constă în proiectarea a unei şarpante solitare şi a ramurilor se-
mischelet pe ax şi şarpantele de la baza coroanei.
Primăvara devreme se elimină ramurile concurente ale axului central, preponderent prin tăierea de
transfer a celei terminale şi 1-2 subterminale, la una cu poziţia spre verticală, care devine prelungirea
axului.
Ramura de prelungire a axului, bine dezvoltată, se scurtează la 70 cm mai sus de baza ultimei şarpante
la soiurile cu pomii de vigoare submijlocie şi până la 90 cm la soiurile cu pomi de vigoare supramijlocie,
pentru a proiecta şarpanta solitară la distanţe respectiv pe soiuri de 50-70 cm. Dacă ramura de prelungire
a axului nu a atins dimensiunile indicate, ea se scurtează la 1/4 din lungime, iar proiectarea şarpantei
solitare se amână pentru anul următor.
Pe ax şi laturile superioare ale şarpantelor de la bază se elimină ramurile cu poziţia verticală şi cele
inutile pentru formarea coroanei, crescute între şarpante şi în rază de 15 cm de la baza acestora.
Unghiurile de înclinare ale şarpantelor se corectează prin tăieri de transfer la ramificări laterale cu
poziţia potrivită. Dacă ramurile anuale ale şarpantelor au lungimea mai mare de 50-60 cm acestea se
scurtează la circa 1/4 din lungimea lor şi, concomitent se echilibrează vigoarea lor de creştere.
Când lăstarii ating lungimea de 15-20 cm, se alege un lăstar lateral bine dezvoltat, situat în funcţie de
vigoarea soiului, la 50-70 cm mai sus de şarpanta inferioară, orientat pe direcţia rândului cu unghi larg
de inserţie, pentru a proiecta o şarpantă solitară. În rază de 15 cm de la baza acestuia se elimină toţi lăs-
tarii. Se înlătură lăstarii concurenţi ai axului central, de regulă, prin transfer la un lăstar subterminal cu
creştere spre verticală, precum şi lăstarii verticali de pe laturile superioare ale şarpantelor şi de pe ax. Pe
sectoarele degarnisite ale acestora lăstarii cu orientare spre verticală se scurtează la 6-8 muguri pentru a
obţine ulterior prin tăieri de transfer ramuri semischelet cu orientare către orizontală. Se elimină şi alţi
lăstari inutili pentru formarea coroanei.
În anul al treilea. Primăvara devreme se elimină ramurile concurente ale axului ca şi în anul precedent.
Axul se scurtează la 50-60 cm de la baza ultimei şarpante.
Pe ax şi pe şarpante se suprimă ramurile viguroase, orientate spre verticală. Unele din aceste ramuri,
situate pe segmentele degarnisite, se scurtează la 4-5 muguri pentru a fi transformate ulterior în ramuri
semischelet sau şarpante provizorii cu poziţia aproape de orizontală. Trebuie eliminate şi ramificările,
care cresc mai aproape de 15 cm de la baza şarpantelor.
Pe ax şi şarpante ramurile cu unghi larg de inserţie rămân intacte pentru a se dezvolta în semischelet
de rod. În locurile, unde acestea sunt mai apropiate, fiecare a patra, se scurtează la cep cu 3-4 muguri
pentru încadrarea în ciclul de reântinerire a ramurilor semischelet la lemn de 3-4 ani. Unghiurile de încli-
nare ale şarpantelor se corectează, prin transfer la ramificări laterale exterioare, în limitele 45-500 pentru
soiurile cu coroana piramidală şi 55-600 pentru cele cu coroana răsfirată. Când ramurile de prelungire ale
şarpantelor sunt prea lungi, ele se scurtează la 50-55 cm. La soiurile Mauntaner şi altele, care formează la
vârful ramurilor anuale un etaj din 4-6 ramificări, iar mai jos, de regulă, nu formează ramificări vegeta-
tive de garnisire, indiferent de lungimea ramurilor de prelungire ale şarpantelor, acestea se scurtează sub
zona cu muguri foarte apropiaţi prin trecerea la un mugure situat pe latura superioară. La unele soiuri
(Jonathan, Golden Delicious, etc.) se scurtează vârfurile ramurilor anuale atacate de făinare.
Când lăstarii ating lungimea de 15-20 cm se elimină concurenţii axului, de regulă, prin transfer la un
lăstar subterminal vertical.
La distanţa de 40-50 cm de la şarpantele inferioare, pe o parte şi alta ale axului, se aleg lăstari cu un-
ghiuri largi de inserţie pentru a forma viitoarele şarpante, de regulă, solitare, orientate pe direcţia rându-
lui. La 10-15 cm mai sus şi mai jos de punctele de inserţie ale viitoarelor şarpante se suprimă toţi lăstarii.
La necesitate viitoarele şarpante se subordonează în plan vertical astfel încât vârful celei superioare să fie
mai sus cu 20-25 cm de la nivelul vârfului celei inferioare.
Alte lucrări de formare în verde, a coroanei se efectuează similar cu cele din anul doi.
Lăstarii atacaţi de făinare se elimină la inel sau se scurtează mai jos de zona din apropierea părţii afec-
tate pentru a evita degarnisirea.
În anul al patrulea. Până la pornirea pomilor în vegetaţie se suprimă concurenţii axului. Ramura de
prelungire a axului, în funcţie de vigoarea de creştere a pomilor, se scurtează la 60-80 cm de la punctul de
inserţie al ultimei şarpante, pentru a obţine lăstari şi a forma şarpantele 5 şi 6.
Se corectează unghiurile de înclinare ale şarpantelor. Dacă lungimea ramurilor anuale de prelungire
ale şarpantelor 3 şi 4 depăşeşte 50-60 cm, ele se scurtează la această lungime, şi concomitent se subor-
donează vigoarea de creştere a lor în plan vertical. Şarpanta a 4-a trebuie să fie mai puţin viguroasă, iar
vârful ei să fie cu 20-25 cm mai sus decât al şarpantei a treia. În acest mod se subordonează vigoarea de
creştere a şarpantei a treia faţă de cea inferioară. Se echilibrează vigoarea de creştere a primelor două
şarpante amplasate în etaj.
Prin tăieri de transfer sau de scurtare a ramurilor de prelungire se atenuează vigoarea de creştere a
şarpantelor intermediare, provizorii faţă de cele principale.
Ramurile semischelet cu creştere excesivă se scurtează prin transfer la o ramificare, orientată pe direc-
ţia rândului pentru a le încadra în parametrii proiectaţi ai coroanei.
Ramurile verticale, hulpave, amplasate pe sectoarele degarnisite ale axului şi latura superioară a şar-
pantelor, se scurtează la 4-6 muguri pentru a fi transformate ulterior în ramuri semischelet, iar celelalte se
suprimă la inel. Se suprimă la inel şi ramurile, situate în apropierea punctelor de inserţie ale şarpantelor.
Dintre ramurile anuale, lăsate pentru semischelet, fiecare a patra se scurtează la cep cu 3-4 muguri
pentru încadrarea în ciclul de renovare la lemn de 3-4 ani.
a b
Fig. 50. Formarea coroanei Palmeta liber aplatizată în anul 4 după plantare în livadă: a. – până
la tăiere; b – după tăiere.
Lucrările în verde, de formare a coroanei, sunt similare cu cele din anul precedent, plus formarea no-
ilor şarpante. La distanţa de 40-50 cm de la şarpantele 3 şi 4 se aleg lăstari pentru formarea şarpantelor 5
şi 6 orientate în părţi opuse pe direcţia rândului. Se elimină lăstarii din apropierea punctelor de inserţie
a acestora.
În anul al cincilea. Lucrările de formare a coroanei se execută după aceleași principii ca şi în anul pre-
cedent.
Prin tăieri de transfer se corectează unghiurile de înclinare şi de abatere a şarpantelor de la direcţia
rândului. La soiurile cu acrotonia pronunţată unghiurile de înclinare ale şarpantelor superioare trebuie
să fie cu 5-100 mai mari faţă de cele inferioare în scopul temperării vigoarei de creştere.
Concomitent cu suprimarea concurenţilor şi a ramurilor verticale, hulpave, în locurile supraândesite
se răresc ramurile cu unghi larg de inserţie, iar unele din ele se scurtează la cep de 3-4 cm în partea su-
perioară şi 8-10 cm în partea inferioară a coroanei pentru a fi transformate în ramuri semischelet. După
rărit, distanţa dintre ramurile de garnisire trebuie să fie 15-20 cm.
Ramurile semischelet cu orientare spre verticală sau prea lungi se scurtează prin transfer la o ramifi-
care laterală cu poziţia aproape de orizontală.
La soiurile, care fructifică pe ramuri anuale, se elimină prin scurtare vârful cu muguri floriferi al ra-
murilor de prelungire ale axului şi şarpantelor pentru a evita arcuirea lor.
În scopul menţinerii structurii bazitonice a coroanei, la soiurile cu acrotonia pronunţată (Golden
Delicious, etc.), în partea superioară a coroanei se temperează vigoarea de creştere a ramurilor,
preponderent prin tăieri de transfer la ramificări laterale cu poziţia necesară, iar la cele bazitonice
(Mantuaner, etc.) invers – se diminuează numărul şi vigoarea de creştere a ramurilor în partea inferioară
a coroanei.
Pe şarpantele de la baza coroanei şi pe ax, unele ramuri semischelet, care au fructificat odată-două ori
se taie la lemn de 4 ani cu transfer la o ramificare laterală, formaţiune de rod sau cep cu muguri dorminzi
lung de 8-10 cm.
Axul central se scurtează la 50-60 cm de la punctul de inserţie al ultimei şarpante, iar la operaţiile în
verde se transferă la un lăstar subterminal cu unghi larg de inserţie, orientat pe direcţia rândului. Lucră-
rile în verde de formare a coroanei se efectuează similar cu anii precedenţi.
În anii următori, în perioada de repaus şi în cea de vegetaţie se prelungesc lucrările de garnisire a
şarpantelor şi axului cu semischelet, se elimină ramurile verticale, hulpave şi altele, care supraândesesc
coroana. Se reduce treptat lungimea şarpantelor provizorii, transformându-le în semischelet.
Obiectivele principale constau în tăierile de fructificare, menţinerea coroanei în structura şi dimensi-
unile proiectate.
Fig. 51. Aspestul pomilor de măr formați și tăiați după Palmeta mixtă.
Veriga principală a tăierii de fructificare o constituie renovarea ramurilor semischelet cu ciclul de 3-4
ani şi normarea încărcăturii cu muguri floriferi. Aceste operaţii se efectuează în conformitate cu parti-
cularităţile fructificării soiurilor utilizate şi numărul mugurilor floriferi, formaţi în vegetaţia precedentă.
La majoritatea soiurilor, normarea de bază a încărcăturii cu muguri floriferi se efectuează prin du-
rata ciclului de renovare a ramurilor semischelet. În anii cu mulţi muguri floriferi se aplică renovarea
prin lemn de 3 ani, iar la necesitate şi scurtarea prin transfer a ramurilor semischelet supraâncărcate cu
muguri floriferi. Când încărcătura cu muguri floriferi este insuficientă se aplică reântinerirea ramurilor
semischelet cu ciclul de 4 ani, iar a unora din ele şi cu 5 ani.
La soiurile Golden Delicious, Čampion, Red Melba etc., care fructifică considerabil pe ramuri anuale,
în coroană trebuie să fie ramuri de garnisire, inclusiv semischelet cu vârsta de unu, doi şi trei ani. În acest
scop se aplică reântinerirea ramurilor semischelet de doi şi trei ani, care au fructificat şi s-au epuizat, iar
la ramurile anuale se reglează încărcătura cu muguri floriferi. O parte din ele, de regulă, mai viguroase se
scurtează la cep de înlocuire cu 2-3 muguri. Cele cu creşterea moderată rămân intacte pentru a fructifica,
iar cele prea lungi şi supraâncărcate cu muguri floriferi se scurtează cu 1/4-1/3 din lungimea lor pentru
normarea încărcăturii. Ramurile anuale, care supraândesesc coroana se elimină la inel.
Când ramurile de prelungire ale şarpantelor diminuează în creştere până la 10-15 cm periodic se apli-
că tăieri de întinerire prinn lemn de 3-4 ani.
4.10.3. Fus obişnuit

Este recomandat în sistemul intensiv și superintensiv de cultură pentru pomii soiurilor de măr cu
tipul III şi IV de fructificare, altoiţi pe portaltoi de vigoare submijlocie – M 26. Aceşti portaltoi redau po-
milor altoiţi vigoare de creştere de circa 1,3-1,4 ori mai mare faţă de cei altoiţi pe M 9, care se manifestă
mai intens în primii 3-4 ani după plantare în livadă. Pomii sunt ancoraţi suficient în sol şi, de regulă, nu
necesită suporturi artificiale. Creşterea mai intensă a pomilor, în special, în primii ani după plantarea în
livadă, în ansamblu cu particularităţile biologice ale soiurilor, impun modificări adecvate în conduce-
rea şi tăierea pomilor după sistemul fusiform. Obiectivele principale ale modificării structurii coroanei
constau în atenuarea creşterii intensive, în special, a pomilor tineri, crearea şi menţinerea echilibrului
dintre creşterea vegetativă moderată şi fructificarea stabilă, calitativă. Principiile şi procedeele tehnice de
realizare a obiectivelor preconizate sunt similare cu cele aplicate la conducerea şi tăierea pomilor după
sistemul fus zvelt ameliorat, dar cu dimensiuni mai mari ale elementelor de structurare a coroanei. Înăl-
ţimea trunchiului 0,55-0,60 m, iar a pomilor până la circa 3 m. Diametrul la baza coroanei 2-2,2 m cu
diminuare către partea superioară până la 1-1,2 m. Lungimea celor 4 şarpante de la baza coroanei 60-70
cm, iar înclinarea lor faţă de verticală în jurul la 600. Pentru încadrarea în lăţimea coroanei, şarpantele
de la bază, în funcţie de vigoarea pomilor, se îndreaptă sub unghiuri de 35-550 faţă de direcţia rândului.
Deasupra bazei coroanei, pe ax se formează circa 4 şarpante provizorii cu poziţia spre orizontală, dintre
care 2 se îndreaptă pe direcţia rândului, iar 2 perpendicular acesteia. După 2-3 fructificări, şarpantele
provizorii, se scurtează la 20-25 cm şi ulterior se transformă în verigi de rod. Mai sus pe ax, radial, uni-
form, la intervalele de 20-25 cm sunt dispuse ramuri de semischelet, care se renovează cu ciclul 3-4 ani
prin tăieri la cep de înlocuire (Fig. 52).
Procesul de formare a coroanei include tăieri şi alte operaţiuni efectuate, în perioada de repaus şi de
vegetaţie a pomilor.
În anul întâi. Pomii cu vârsta de un an, plantaţi fără ramificări în zona de proiectare a coroanei, pri-
măvara se scurtează la 80-85 cm de la sol. Dacă pomii plantaţi mai sus de trunchi au ramificări, tăierea
lor după plantare se efectuează în funcţie de numărul şi lungimea ramurilor după aceleaşi principii ca şi
pentru palmeta etajată, dar cu formarea la baza coroanei a 4 şarpante, amplasate în etaj rărit cu unghiuri
de divergenţă de circa 900.
După dezmugurire se degajează trunchiul la înălţimea 55-60 cm de la sol. Lucrările de formare urmea-
ză când lăstarii ating lungimea de 20-25 cm. Prin tăieri de transfer la un lăstar lateral bine dezvoltat cu
creştere spre verticală se elimină lăstarul concurent împreună cu cel de prelungire a axului. Din lăstarii de
la baza coroanei se aleg 4, cu unghiuri largi de inserţie (600) şi de divergenţă (900) pentru viitoarele şar-
pante. La necesitate, se echilibrează vigoarea de creştere a lor, prin scurtarea la cei mai viguroşi a vârfului
erbaceu până la nivelul vârfului celui mai inferior. Mai sus de viitoarele şarpante lăstarii cu unghiuri largi
de inserţie rămân intacţi pentru a se dezvolta în ramuri de semischelet (de rod), iar 2 din ei în şarpante
provizorii pe direcţia rândului. În cazul când mai jos de prelungirea axului, sunt lăstari cu creştere spre
verticală, aceştea se scurtează cu 3-4 frunze de la vârf. Astfel temporar se atenuează creşterea apicală a lor
şi se obţin lăstari anticipaţi. Iar ulterior, în a doua jumătate a lunii iunie, sau în primăvara viitoare, prin
tăieri de transfer la o ramificare laterală cu poziţia aproape de orizontală, îndreptată pe direcţia rândului,
se proiectează 2 şarpante provizorii opuse (Fig. 53).
Fig. 52. Schema Fusului obişnuit la pomii de măr.

În anul al doilea. Primăvara devreme se controlează substituirea corectă a prelungirii axului împreună
cu un concurent prin tăierea de transfer la o ramură subterminală cu creştere spre verticală. La soiurile
cu capacitate mică de lăstărire ramura nouă de prelungire a axului se scurtează la 1/3-1/4 din lungimea ei,
sau cu 25 cm mai sus de nivelul vârfului şarpantelor. Se corectează poziţia şi echilibrul vigoarei de creşte-
re a viitoarelor şarpante de la baza coroanei, scurtându-se cele mai viguroase la nivelul vârfului, celei mai
slabe inclusiv prin tăieri de transfer la o ramificare laterală exterioară.
Fig. 53. Taierea pomilor de măr la conducerea lor după sistemul Fus obișnuit, în anul doi pri-
măvara în cazul când pomii utilizați la înființare au fost fără ramificări: până la tăiere
(stânga); după tăiere (dreapta).
Pe ax, mai sus de baza coroanei, ramificările cu unghi larg de înclinare rămân intacte să se dezvolte în
ramuri de semischelet, iar 2 dintre ele, mai bine dezvoltate – în şarpante provizorii orientate pe direcţia
rândului cu înclinare către orizontală. Dacă viitoarele şarpante provizorii nu au poziţia necesară ele se
scurtează la 1/3-1/4 din lungimea lor, iar ulterior prin tăieri de transfer la noi ramificări laterale, sunt
direcţionate în poziţia proiectată.
Când lăstarii ating lungimea de 20-25 cm, de pe ax şi şarpante se suprimă cei hulpavi cu creştere verti-
cală. Unii din aceştia, situaţi în spaţiul liber relativ mare al coroanei, se scurtează împreună cu 3-4 frunze
de la vârf pentru a obţine lăstari anticipaţi. Ulterior, prin tăieri de transfer la ramificări laterale exterioare
cu poziţia spre orizontală, în spaţiul liber al coroanei se formează ramuri de semischelet. Se elimină lăsta-
rii concurenţi ai şarpantelor şi axului prin tăieri de transfer la un lăstar lateral cu poziţia necesară. Lăstarii
crescuţi în partea superioară a axului cu unghiuri largi de inserţie rămân intacţi ca ramuri de semischelet
în devenire. Doi dintre aceştia, mai bine dezvoltaţi, se proiectează ca şarpante provizorii spre intervalele
dintre rânduri după aceleaşi principii ca în anul precedent.
În anul al treilea. Înainte de pornire în vegetaţie se verifică corectitudinea substituirii prelungirii axului
împreună cu un concurent la o ramură laterală, orientată către verticală. La soiurile cu capacitatea mică
de lăstărire ramura de prelungire a axului se scurtează la 1/3-1/4 din lungimea ei, iar la cele cu capacitate
de lăstărire moderată şi supramoderată – la circa 70-80 cm de la punctul de inserţie pentru o garnisire
mai uniformă. Ramurile anuale din partea superioară a axului, care au unghiuri largi de înclinaţie rămân
intacte ca ramuri de semischelet în devenire. Cele viguroase, verticale, care supraândesesc coroana, se su-
primă la inel, iar cele cu poziţie favorabilă se scurtează la cep cu 3-4 muguri pentru iniţierea întegrării în
renovarea ramurilor de semischelet cu ciclul de 3-4 ani. Astfel se procedează şi cu ramurile viguroase din
partea inferioară a axului şi a celor de pe şarpante. Poziţia şarpantelor faţă de direcţia rândului, precum
şi înclinarea lor este aproximativ de 600 de la verticală şi se corectează prin tăieri de transfer la ramificări
laterale cu poziţia necesară.
Prelungirea formării coroanei prin operaţii în verde, când lăstarii ating lungimea de 20-25 cm, constă
în: transferul prelungirii axului, împreună cu un concurent, la un lăstar subterminal, orientat către ver-
ticală; suprimarea pe ax şi şarpante a lăstarilor hulpavi, verticali, precum şi a celor, care supraândesesc
coroana; eliminarea concurenţilor, menţinerea direcţiei şi înclinării necesare a şarpantelor prin tăieri de
transfer la un lăstar lateral cu poziţia favorabilă.
În anul al patrulea. Până la începutul vegetaţiei, tăierea de transfer a axului şi scurtarea, la necesitate,
a ramurii de prelungire a acestuia se efectuează similar cu anul precedent.
În partea superioară a axului din ramurile anuale cu unghi larg de înclinaţie, care rămân intacte, se
proiectează noi ramuri de semischelet. Cele viguroase, verticale, care supraândesesc coroana, se suprimă
la inel, iar, unele din ele, cu poziţia favorabilă, se scurtează la cep cu 3-4 muguri pentru a fi transformate
ulterior în ramuri semischelet. În cazul când o ramură cu creştere viguroasă spre verticală este situată
în spaţiul liber, relativ mare al coroanei, aceasta se scurtează la 20-25 cm pentru ca ulterior, prin tăieri
de transfer la o ramificare laterală exterioară ce tinde spre orizontală, să fie transformată în ramură de
semischelet.
Fig. 54. Procesul de formare a coroanei Fus obișnuit în anul patru după plantare: până la tăiere
În zona mijlocie şi inferioară a coroanei, pe ax şi şarpante se suprimă ramurile viguroase, verticale,
care supraândesesc coroana. Se corectează, prin tăieri de transfer, unghiul de înclinaţie al şarpantelor şi
ramurilor de semischelet, precum şi lungimea excesivă a celor, care depăşesc dimensiunile stabilite ale
coroanei (Fig. 54).
Lucrările „în verde” de formare a coroanei se efectuează în acelaşi termen şi după aceleaşi principii ca
în anul precedent.
În anul al cincilea. Primăvara, după tăierea prin transfer şi scurtare, la necesitate, a ramurii de prelun-
gire a axului, în zona subterminală a lui se proiectează noi ramuri semischelet în devenire şi se suprimă
cele viguroase verticale. Pe ax şi şarpante se suprimă ramurile verticale viguroase. În locurile supraânde-
site se efectuează scurtări la cep de înlocuire, iar unele ramuri cu poziţia nepotrivită se suprimă la inel.
Se corectează lungimea, direcţia şi unghiul de înclinare ale şarpantelor şi ramurilor de semischelet prin
tăieri de transfer la o ramură laterală cu poziţia favorabilă. La necesitate, se efectuează tăieri fitosanitare
şi limitative de încadrare în dimensiunile proiectate ale coroanei. În termenul optimal, similar cu anul
precedent se efectuează lucrările în verde de formare a coroanei.
Fig. 55. Formarea Fusului obișnuit la pomii de măr în anul cinci după plantare: până la tăiere
În anul al şaselea. Se încheie formarea coroanei. La înălţimea de circa 2,8-3,0 m de la sol, axul se trans-
feră la o ramificare laterală bine dezvoltată, orientată către orizontală. Pe direcţia rândului, mai jos de
aceasta, din ramuri anuale cu unghiuri largi de inserţie se proiectează ultimele ramuri de semischelet în
devenire şi se suprimă la inel cele viguroase cu direcţia spre verticală. Pe şarpante şi ax se suprimă ramu-
rile viguroase verticale. Prin tăieri de transfer se corectează direcţia, înclinarea şi lungimea necesară ale
şarpantelor şi ramurilor de semischelet.
În partea inferioară a coroanei se scurtează prin transfer la 20-25 cm şarpantele provizorii, care au
fructificat şi îndesesc coroana, pentru a fi transformate în verigi de rod. Ramurile de semischelet, care au
fructificat, se scurtează prin lemn de 3-4 ani „la cep” de înlocuire cu lungimea de 10-12 cm. Este prefera-
bil, ca scurtarea la cep să se facă cu transfer la o ramură scurtă sau formaţiune de rod, iar în lipsa acestora
– la muguri dorminzi. Se aplică tăieri fitosanitare şi limitative de menţinere a coroanei în dimensiunile
proiectate. Operaţiunile în verde se fac în acelaşi termen şi după aceleaşi principii ca şi în anii precedenţi.
După anul şase, tăierea de bază devine cea de fructificare sub recolta planificată. Încărcătura necesară
cu muguri floriferi se reglează, în fond, prin ciclul de 3 sau 4 ani de renovare a ramurilor de semischelet,
precum şi prin scurtarea unor ramuri supraâncărcate cu muguri floriferi la un număr de muguri adecvat
nivelului de dezvoltare al lor. În cazul supraâncărcării pronunţate a pomilor cu muguri floriferi, unele
ramuri cu formaţiuni de rod se taie la cep de înlocuire sau se suprimă la inel. Aceste lucrări se efectuează
în conformitate cu particularităţile biologice ale soiurilor, la tipul III de fructificare. La soiurile cu tipul
IV de fructificare şi vigoarea mare de creştere, în special a ramurilor anuale (Florina, etc.), este preferabilă
formarea pe ax a verigilor de rod. Aceasta contribuie la atenuarea creşterii excesive a lăstarilor în favoarea
fructificării. Normarea încărcăturii necesare a pomilor cu fructe se prelungeşte prin operaţiuni în verde şi
alte procedee tehnice (chimice), inclusiv prin rărirea manuală finală după căderea fiziologică a ovarelor
din iunie.
4.10.4. Fus zvelt ameliorat
Se recomandă pentru conducerea şi tăierea pomilor de măr, altoiţi pe portaltoi de vigoare mică (M 9).
Soiurile cu tipul III de fructificare – Golden Delicious, Gala, Čampion, Pionier, Renet Simirenko, Idared
etc. şi tipul IV de fructificare – Jonagold, Jonagored, Florina, Granny Smith, etc.
Coroana de tip fus zvelt ameliorat prezintă un ax vertical bine dezvoltat, uniform conizat, slab zigzagat
pentru stimularea garnisirii cu ramificări (Fig. 56). Mai sus de trunchi (50 cm), la baza coroanei în formă
de etaj rărit la intervale de 8-12 cm, radial, uniform, sunt dispuse 4 şarpante cu lungime de 40-50 cm
şi unghiuri de înclinaţie faţă de verticală circa 600 pentru menţinerea creşterii moderate şi a bazitoniei
coroanei. Pe ax, mai sus de baza coroanei, din lăstari bine dezvoltaţi, inclusiv de tip concurent, se formea-
ză 2 şarpante provizorii orizontalizate alternativ în direcţia rândului şi fixate pe spalier. După intrarea
pomilor pe rod economic, şarpantele provizorii se scurtează treptat, transferându-le în ramuri de semis-
chelet. Pe ax şi şarpante radial uniform la intervale de circa 20 cm sunt dispuse ramuri de semischelet cu
unghiuri largi de înclinare şi descreştere treptată în lungime spre verticală. În spaţiul liber al coroanei,
ramurile de semischelet se formează prin orizontalizarea forţată a lăstarilor sau creşterilor anuale bine
dezvoltate, orientate spre verticală. După fructificare ramurile de semischelet se renovează cu ciclul 3-4
ani, prin tăieri la cep de înlocuire cu o ramificare laterală slabă, formaţiune de rod sau numai cu muguri
dorminzi. În scopul echilibrării pe verticală a creşterilor de renovare lungimea cepului în partea inferioa-
ră a coroanei este mai mare – 8-12 cm, diminuând către partea superioară până la 3-4 cm.
Formarea coroanei se efectuează preponderent prin operaţii în verde şi tăieri de corecţie în perioada
de repaus în conformitate cu particularităţile biologice ale soiurilor şi durează 4-5 ani. Către sfârşitul
formării înălţimea coroanei, în funcţie de soi, atinge circa 2,5-2,8 m cu diametrul frunzişului la bază în
jurul la 1,8 m diminuând uniform către vârf până la 0,8 m.
În anul întâi. Indiferent de termenul când pomii au fost plantaţi, tăierea lor se execută primăvara de-
vreme, înainte de pornirea în vegetaţie. Pomii cu vârsta de un an, plantaţi în formă de vergi, se scurtează
la 75-80 cm de la nivelul solului pentru proiectarea bazei coroanei. În cazul, când pentru plantare se uti-
lizează pomi de 1 an cu ramuri anticipate sau pomi de 2 ani cu ramificări laterale, în zona de formare a
coroanei se aleg 4 pentru şarpantele etajului şi una pentru a prelungi axul central. Ramurile alese pentru
şarpante, trebuie să aibă unghi de inserţie mare, să fie distanţate la 10-12 cm între ele şi amplasate uni-
form în jurul axului central. Dacă, una din ramurile alese pentru şarpante, are lungimea mai mică de 45-
50 cm, scurtarea se efectuează la nivelul vârfului celei mai slab dezvoltate ramuri. În cazul, când lungimea
ramificărilor este mai mare de circa 50 cm, ele se scurtează la 1/4-1/3 din lungimea lor cu respectarea
subordonării. Ramurile scurte, cu poziţia orizontală, amplasate mai sus de ultima ramură din etaj rămân
intacte. Săgeata se scurtează la 20-30 cm mai sus de planul subordonării vârfurilor şarpantelor. Se supri-
mă ramurile de pe trunchi şi cele ce nu sunt favorabile pentru formarea bazei coroanei.
Dacă, în zona de proiectare a coroanei, sunt câteva ramuri cu creştere slabă, o parte din ele, inutile
pentru formarea coroanei, se suprimă la inel, iar cele 3-4 rămase pentru formarea etajului, se scurtează
la 2-3 muguri. Scurtarea puternică la 2-3 muguri se aplică şi în cazurile când în zona de proiectare a co-
roanei sunt numai una sau două ramuri. După astfel de scurtări puternice a ramurilor slabe amplasate în
zona de proiectare a coroanei, săgeata se taie la 80-90 cm de la suprafaţa solului. În continuare, formarea
coroanei la astfel de pomi este identică ca şi la cei plantaţi fără ramificări în zona de proiectare a coroanei
(vergi).
Indiferent de tipul materialului săditor, folosit la înfiinţarea livezii tendinţa principală a conducerii
pomilor în primul an după plantare constă în formarea mai sus de trunchi a etajului rărit din 3-4 ramuri
conform prevederilor structurării bazitonice a coroanei de tip fus zvelt ameliorat.
La pomii plantaţi în formă de „vergi”, la începutul vegetaţiei, imediat după dezmugurire, se degajează
trunchiul prin suprimarea mugurilor până la înălţimea de 50 cm de la nivelul solului. Când lăstarii au
lungimea de 20-25 cm, lăstarul concurent, împreună cu cel de prelungire a axului se taie prin transfer
la un lăstar, amplasat inferior, de vigoare mai slabă ce tinde spre verticală. Ceilalţi lăstari rămân intacţi
indiferent de numărul lor. Din aceştia doi, cei mai viguroşi şi orientaţi spre verticală se orizontalizează şi
se fixează pe spalier în direcţii opuse, transformându-i în şarpante provizorii.
Fig. 56. Schema Fusului zvelt ameliorat la pomii de măr.

În anul al doilea. Primăvara, înainte de pornirea pomilor în vegetaţie, se elimină prelungirea axului
central, înlocuindu-se cu o ramură laterală ce tinde spre verticală, dacă această operaţie n-a fost efec-
tuată în anul precedent. Se echilibrează între ele ramurile alese pentru formarea etajului prin scurtarea
celor mai viguroase la nivelul ramurii mai slab dezvoltate, însă să nu aibă o lungime mai mare de 45-50
cm. La soiurile cu capacitate de lăstărire mică, axul central se subordonează prin scurtarea săgeţii la 1/3
din lungimea sa, ori la 20-25 cm mai sus de planul de tăiere a şarpantelor. La soiurile cu capacitatea de
lăstărire mijlocie şi înaltă, axul central cu creşterea moderată (50-60 cm), nu se scurtează. Ramurile cu
creştere verticală se suprimă când există suficiente ramuri laterale cu poziţie favorabilă. Unele din ele se
orizontalizează forţat în spaţiul liber al coroanei, transformându-le în ramuri de semischelet sau şarpante
provizorii, orientalizate pe direcţia rândului (dacă acestea n-au fost proiectate în anul precedent), iar alte-
le se scurtează la 2-3 muguri, începând prin aceasta încadrarea în ciclul de 3-4 ani al renovării ramurilor
de semischelet.
Pe parcursul vegetaţiei, când lăstarii ating lungimea de 20-25 cm, lăstarul de prelungire cu un concu-
rent puternic al axului se suprimă prin transfer la un nou lăstar de prelungire cu creştere spre verticală.
Concurenţii ramurilor schelet de la baza coroanei se elimină prin tăieri de transfer la un lăstar lateral cu
poziţia necesară, se plivesc lăstarii verticali de pe latura superioară a şarpantelor şi cei lacomi. Dacă unii
lăstari din partea superioară a coroanei tind să crească prea viguros ei se înclină la orizontal şi se fixează
în spaţiul liber al coroanei, iar cei care o supraândesesc se suprimă.
În anul al treilea. Primăvara, până la pornirea pomilor în vegetaţie la soiurile acrotone, cu tendinţă de
dominare a proceselor de creştere în partea superioară a coroanei, axul central se substituie prin transfer
ca şi în anul precedent, iar pentru soiurile, unde axul este echilibrat cu vigoarea de creştere a pomului, se
suprimă numai ramurile concurente crescute sub unghiuri mici. Prelungirea axului central se scurtează
ca şi în anul precedent în funcţie de capacitatea de lăstărire a soiului, pentru o garnisire mai raţională. Ra-
murile laterale puternice a căror diametru la bază atinge 2/3 din diametrul axului în punctul de inserţie,
indiferent de spaţiul ocupat, se suprimă la inel. În caz contrar acestea dezechilibrează puternic dezvolta-
rea normală a coroanei. Se corectează unghiul de înclinare al şarpantelor şi ramurilor de semischelet prin
transfer la ramificaţii laterale cu poziţia necesară.
Ramurile anuale de pe ax şi şarpante, care au unghi mai mare de 600 rămân intacte. Unele din ele, cu
creştere viguroasă spre verticală, se orientalizează în spaţiu liber, transferându-le în ramuri de semische-
let. O parte din ramuri, de regulă mai puternice, cu poziţia favorabilă se scurtează la 2-3 muguri pentru a
fi încadrate ulterior în ciclul de 3-4 ani al renovării ramurilor de semischelet, iar cele care supraândesesc
coroana se suprimă la inel (Fig. 57).
Operaţiile în verde de formare a coroanei se efectuează în aceeaşi termeni şi după aceliaşi principii ca
şi în anul precedent. În anul trei după plantarea în livadă pomii intră pe rod economic, care atenuează
intensitatea creşterii lăstarilor.
a b
Fig. 57. Conducerea pomilor soiului Renet Simirenko după fus zvelt ameliorat cu două ramuri
provizorii în anul trei de la plantare în sistemul superintensiv de cultură: a. –până la
tăiere; b. – după tăiere.
În anul al patrulea. Primăvara devreme axul se transferă la o ramificare cu creştere spre verticală, care
la necesitate se scurtează la 40-50 cm, pentru a se garnisi favorabil.
Se corectează unghiul larg de înclinare al şarpantelor prin tăieri de transfer la ramificări laterale cu
poziţia necesară. Pe şarpante se suprimă ramurile viguroase, în special, cele cu creştere verticală, iar cele
de garnisire, la necesitate, prin tăieri se transferă către orizontală.
Ramurile de semischelet cu tendinţă spre verticală se orizontalizează prin tăieri la ramificări laterale
exterioare.
În partea superioară a axului se aleg noi ramuri de semischelet, inclusiv prin orizontalizare forţată şi
fixare în spaţiul liber a celor cu creştere spre verticală, iar cele, care supraândesesc coroana se taie la 2-3
muguri sau se suprimă la inel.
Pe parcursul vegetaţiei, lucrările de formare a coroanei se efectuează similar cu anul precedent.
În anul al cincilea. Se continuă lucrările de formare a coroanei după aceliaşi principii ca şi în anul pre-
cedent. Prelungirea axului se transferă la o ramură cu creşterea spre verticală, care fiind bine dezvoltată,
la soiurile cu ramificare moderată, se scurtează la 40-50 cm. În partea superioară a axului se aleg noi
ramuri de semischelet, inclusiv prin înclinare forţată şi fixare în spaţiul liber a celor verticale. Se suprimă
ramurile şi lăstarii ce cresc vertical intensiv pe ax, şarpante şi ramuri de semischelet, precum şi cele ce
supraândesesc coroana.
Ramurile de semischelet, care tind spre verticală se taie prin transfer la o ramificare laterală exterioară,
iar cele crescute prea lungi se scurtează prin lemn de 2-3 ani cu transfer la o ramificare laterală, care se
încadrează în dimensiunile stabilite ale coroanei.
Ramurile semischelet de la baza coroanei, care au fructificat şi au vârsta de 3-4 ani, se reântineresc prin
scurtare la cep de circa 8-12 cm cu o ramificare slabă, formaţiune de rod sau numai muguri dorminzi.
a b
Fig. 58. Tăierea de fructificare a pomilor de măr formaţi după Fus zvelt ameliorat în sistemul
superintensiv de cultură: a. –până la tăiere; b. – după tăiere.
În anul al şaselea şi ulterior. Se finalizează formarea coroanei. Axul la înălţimea circa 2,5-2,8 m de la
sol se transferă la o ramură laterală cu unghi larg de inserţie.
Pe ax, şarpante şi ramurile de semischelet se suprimă ramurile şi lăstarii hulpavi cu creştere verticală.
Se corectează unghiurile de înclinare ale ramurilor de semischelet prin tăieri de transfer, iar cele care
au fructificat, se scurtează la cep de înlocuire prin lemn de 3-4 ani (Fig. 58).
a b
Fig. 59. Menținarea axului în parametrii stabiliți tipului dat de coroană: a. – până la tăiere; b. –
după tăiere.
După încheierea formării coroanei, tăierile de întreţinere constau în: menţinerea dimensiunilor sta-
bilite ale coroanei; subordonarea verticală a ramurilor cu respectarea principiului bazitonic al structurii
coroanei; tăieri fitosanitare şi de fructificare.
Şarpantele provizorii din partea inferioară a coroanei cu vârsta mai mare de 5 ani se scurtează la cep
de înlocuire cu lungimea de 8-12 cm pentru a fi transformate în ramuri de semischelet, iar cele care su-
praândesesc coroana se suprimă la inel (Fig. 60).
Fig. 60. Tăierea şarpantelor provizorii din partea inferioară a coroanei cu vârsta mai mare de 5
ani la un cep de înlocuire cu lungimea de 8-12 cm.
La majoritatea soiurilor, tăierile de fructificare includ, în fond, reântinerirea ramurilor de semischelet
la cep prin lemn de 3-4 ani. Normarea încărcăturii planificate a pomilor cu muguri floriferi se realizează
prin ciclul renovării ramurilor de semischelet de 3 sau 4 ani şi prin scurtări, inclusiv de transfer, a ramu-
rilor supraâncărcate cu formaţiuni de rod.
a b
Fig. 61. Efectul cepului (stânga) și cum este corect de tăiat ramurile de pe el (dreapta).
La soiurile, care fructifică masiv pe ramuri anuale (Čampion, Golden Delicious etc.) în coroană tre-
buie să fie prezente ramuri de rod cu vârsta de 1, 2 şi 3 ani. În acest caz încărcătura cu muguri floriferi
se reglează prin tăieri de renovare (la cep) a ramurilor de 2 şi 3 ani, precum şi prin normarea mugurilor
floriferi, situaţi pe ramurile anuale, după principiile, descrise la palmeta liber aplatizată (Fig. 61).
Cu avansarea pomilor în vârstă, însoţită de diminuarea potenţialului fiziologic, unghiul de înclinare
a ramurilor de semischelet se micşorează până la 600, iar spre sfârşitul perioadei de exploatare – până la
450 şi mai mic faţă de verticală.
4.10.5. Ax vertical
Axul vertical, numit şi ax structurat bazitonic se propune în sistemul superintensiv de cultură pentru
conducerea şi tăierea pomilor soiurilor cu vigoare mijlocie şi submijlocie (Golden Delicious, Golden,
Čampion, clonele acestora), care fiind altoite pe portaltoi de vigoare mică (M 9), fructifică abundent
(<50%) din muguri axilari pe ramurile anuale.
Coroana prezintă un ax vertical bine dezvoltat, uniform conizat, slab zigzagat. Mai sus de trunchi (50
cm), în etaj rărit sunt amplasate 4 şarpante cu lungimea de circa 25 cm, care asigură principiul bazitonic
de structurare a coroanei. Pe ax şi pe şarpante sunt dispuse ramuri de garnisire cu vârsta de 1, 2, 3 ani şi
unghiuri largi de înclinare. O parte din ramurile de garnisire sunt solitare, iar altă parte – încadrate în
verigi de rod formate dintr-un cep anual cu 2-3 muguri şi o ramură anuală, care urmează să fructifice,
iar a treia parte – în verigi de rod format dintr-un cep anual de înlocuire, o ramură anuală şi una de doi
ani, care va fructifica. Ramurile, care au fructificat, se renovează respectiv cu ciclul de 2 şi 3 ani, inclusiv
şi cele amplasate solitar (Fig. 62).
Înălţimea pomilor este de circa 2,5 - 3,0 m, diametrul coroanei la bază fiind de 1,0-1,2 m cu diminuarea
către vârf până la 0,7-0,8 m. Distanţele dintre rânduri – 3,0-3,2 m, între pomi în rând – 0,8-1,0 m.
Avantajele faţă de coroana de fus zvelt ameliorat constau în: dimensiunile mai mici ale coroanei, care
permit sporirea numărului de pomi până la 3333-4166 pe un hectar şi respectiv, a recoltei de fructe. Re-
ducerea ponderii ramurilor multianuale în favoarea fructificării pe cele anuale; formarea mai simplă şi
valorificarea mai rapidă a spaţiului oferit pomilor în plantaţie.
Principiile de bază ale formării coroanelor, în fond, sunt similare cu fusul zvelt ameliorat. Unele mo-
dificări sunt impuse de: fructificarea abundentă pe ramurile anuale; formarea verigilor de rod cu 2 şi 3
ramificări în ansamblu cu ramuri de semischelet solitare; renovarea ramurilor care au fructificat cu ciclul
de 2 şi 3 ani; menţinerea structurii raţionale şi a dimensiunilor coroanei într-un spaţiu mai restrâns.
Fig. 62. Schema Axului vertical la pomii de măr.

În anul întâi. Pentru plantarea în livadă, de regulă, se folosesc pomi de un an fără ramificări. După
plantare, primăvara devreme aceştia se scurtează la 80 cm de la suprafaţa solului. După ce s-au umflat
mugurii, se degajează trunchiul la 50 cm.
Când lăstarii au lungimea de 20-25 cm şi sau lignificat la bază, fixându-se unghiul de inserţie, se
elimină lăstarul de prelungire al axului împreună cu un lăstar concurent printr-o tăietură de transfer la
un lăstar, orientat spre verticală. Se aleg 4 lăstari cu unghiuri largi de inserţie pentru a forma viitoarele
şarpante scurte. Ceilalţi lăstari se suprimă. În caz de necesitate se echilibrează vigoarea de creştere a vii-
toarelor şarpante prin scurtarea vârfului erbaceu a celor mai viguroase la nivelul vârfului celor mai slabe.
Dacă s-au plantat pomi cu ramificări în zona proiectării coroanei, aceştia se supun tăierii după planta-
re şi în prima vegetaţie similar cu cei care se formează după sistemul fus zvelt ameliorat. Ulterior procesul
de formare a axului vertical parcurge ca şi după anul doi a celor plantaţi fără ramificări.
În anul al doilea. Primăvara, până la pornirea în vegetaţie, se scurtează la 30-35 cm, ramurile de la baza
coroanei echilibrându-se în creştere. Se suprimă ramificările care nu sunt necesare ca viitoare şarpante.
La necesitate se efectuează tăierea de transfer la ramura de prelungire a axului. Dacă ramura de prelun-
gire a axului este bine dezvoltată ea se scurtează la 45-50 cm mai sus de punctul de inserţie a ultimei
şarpante pentru a stimula ramificarea.
Când lăstarii ating lungimea de circa 20 cm se suprimă lăstarul de prelungire a axului împreună cu
un concurent prin transfer la un lăstar vertical. La circa 25 cm se scurtează şarpantele de la bază prin
transfer la un lăstar exterior cu poziţia aproape de orizontală. Se suprimă lăstarii verticali hulpavi de pe
partea superioară a şarpantelor precum şi cei de pe ax, situaţi în locurile supraândesite. Ceilalţi lăstari
rămân intacţi.
În anul al treilea. Se verifică corectitudinea tăierilor de transfer a axului şi şarpantelor. Ramura de
prelungire a axului se scurtează la 50 cm mai sus de ultima ramificare. Pe partea superioară a şarpantelor
se suprimă ramurile verticale hulpave. Pe ax şi pe şarpante 1/3 din ramurile anuale, în special cele cu ori-
entare spre verticală, se scurtează la cep cu 3-4 muguri pentru a forma ulterior verigi de rod.
În perioada când lăstarii au atins lungimea de 20-25 cm axul, ca şi în anul precedent, se transferă la
un lăstar vertical. Se suprimă lăstarii verticali hulpavi de pe partea superioară a şarpantelor, precum şi
cei prea viguroşi de pe ax. Pe cepi se aleg doi lăstari, dintre care unul cu unghi larg de inserţie, necesari
pentru a forma veriga de rod, iar ceilalţi se suprimă.
În anul al patrulea. Se continuă tăierea de transfer a axului la o ramură verticală, care se scurtează la
50 cm de la locul de inserţie al ultimei ramificări. În partea superioară a axului 1/3 din ramurile anuale
se scurtează la cep cu 3-4 muguri. Mai jos, ramurile de doi ani, care au fructificat din plin şi se epuizează
sunt scurtate la cep de înlocuire cu lungimea de 4-5 cm, iar cele cu potenţial vegetal suficient, neepuizat,
rămân intacte pentru a prelungi fructificarea.
Pe verigile de rod ramura superioară se scurtează la cep cu 3-4 muguri, iar cea inferioară rămâne
pentru fructificare. În acelaşi mod se procedează şi cu ramurile de pe şarpante. Operaţiunile în verde de
formare a coroanei se efectuează în acelaşi timp şi după aceleaşi principii ca şi în anul precedent.
În anul al cincilea. Primăvara, se prelungeşte formarea coroanei după aceliaşi principii ca şi în anul
precedent, inclusiv scurtarea ramurii de prelungire a axului. În partea superioară a axului 1/3 din ramu-
rile anuale, preponderent cele mai viguroase şi cu unghi mai mic de inserţie, se scurtează la cep cu 3-4
muguri pentru a obţine noi ramuri anuale. Celelalte rămân intacte pentru fructificare.
Mai jos pe ax, din cepi se formează noi verigi de rod. Ramurile care au fructificat şi sunt epuizate se
scurtează la cep de înlocuire, iar cele neepuizate rămân pentru a fructifica în continuare. În partea in-
ferioară a axului ramurile de semischelet solitare, care au fructificat se scurtează la cep de înlocuire cu
lungimea în jurul de 8 cm. Pe verigile de rod, unde ramura care a fructificat este epuizată, se suprimă, iar
din cele de mai sus se formează o ramură anuală de fructificare şi un cep cu 3-4 muguri.
Pe verigile de rod mai puternice, unde ramura care a fructificat nu este epuizată, rămâne intactă pen-
tru a mai fructifica încă odată. Din ramurile anuale de pe cep cea inferioară rămâne intactă pentru fruc-
tificare, iar cea superioară se scurtează la cep cu 3-4 muguri.
Astfel, ramurile de semischelet dezvoltate moderat rămân solitare şi se renovează cu ciclul de 2-3 ani.
Din ramurile mai bine dezvoltate se formează verigi de rod dintr-o ramură fructiferă şi un cep de înlo-
cuire, iar din cele mai puternice – verigă de rod cu o ramură de fructificare de doi ani, una de un an şi un
cep de înlocuire.
a b
Fig. 63. Tăierea de fructificare a pomilor de măr formaţi după Ax structurat în sistemul superin-
tensiv de cultură: a. –până la tăiere; b. – după tăiere.
În anul al şaselea şi următorii ani. Primăvara, la înălţimea de circa 2,5-3,0 m de la sol, axul se transferă
la o ramură laterală cu unghi larg de înclinare spre direcţia rândului. În partea superioară a axului se for-
mează noi ramuri solitare şi verigi de rod. În partea mijlocie şi inferioară a axului, precum şi pe şarpante
prin tăieri de producţie coordonate cu potenţialul vegetal, se menţine echilibrul raţional dintre ramurile
de semischelet solitare, verigile de rod cu o ramură fructiferă şi cep de înlocuire, cu două ramuri de rod
şi cep de înlocuire. Renovarea ramurilor solitare care au fructificat, precum şi a celor din cadrul verigilor
de rod se efectuează cu ciclul de doi sau trei ani în funcţie de gradul de epuizare a lor.
Concomitent cu tăierea de producţie se efectuează tăieri fitosanitare şi de menţinere a structurii raţi-
onale a coroanei în dimensiunile proiectate.
4.10.6. Piramida mixtă cu volum redus

Piramida mixtă sau natural ameliorată cu volum mic se propune în livezile de tip superintensiv pentru
soiurile de tip „spur” cu vigoare mică de creştere a pomilor, coroana compactă, tipul I de fructificare –
Starkrimson, Super Chief, Wellspur, Red Chief etc., altoite pe portaltoi de vigoare mijlocie (MM 106) şi
submijlocie (M26).
Coroana de acest tip prezintă un ax vertical bine dezvoltat cu 3-4 şarpante la bază, amplasate în formă
de etaj rărit, distanţate la 10-12 cm una de alta cu unghi larg de inserţie. Celelalte 4-5 şarpante sunt am-
plasate pe ax solitar, uniform pe spirală la intervale de 25-30 cm. Pe axul central şi şarpante sunt dispuse
ramurile de garnisire inclus semischelet (Fig. 64).
Procedeele de formare a coroanei sunt condiţionate de: capacitatea mică de lăstărire; creştere relativ
lentă a lăstarilor cu internoduri scurte; fructificarea pe pinteni, ţepuşe, burse, vetre de rod foarte apropi-
ate între ele; degarnisirea mai lentă, faţă de alte soiuri, în partea inferioară a şarpantelor şi ramurilor de
garnisire (semischelet); tendinţa pronunţată către alternanţa de rodire.
În anul întâi. Primăvara, înainte de declanşarea vegetaţiei, pomii plantaţi fără ramificări în zona pro-
iectării coroanei, se scurtează la 75-80 cm de la nivelul solului. Dacă, pomii au ramificări în zona proiec-
tării coroanei, tăierea se efectuează după aceleaşi principii ca şi la fusul zvelt ameliorat. După dezmugu-
rire, se suprimă toţi mugurii din zona trunchiului pe înălţimea de circa 50 cm.
Fig. 64. Schema Piramidei mixte cu volum redus la pomii de măr.
Când lăstarii ating 15 cm în lungime, în zona de formare a bazei coroanei se aleg 3-4 viitoare şarpante
şi lăstarul de prelungire a axului. Lăstarii, aleşi pentru formarea şarpantelor, trebuie să aibă unghiuri largi
de inserţie şi nu mai mici de 900 – de divergenţă, distanţe de 10-12 cm între ele. Ceilalţi lăstari se suprimă
la inel.
În anul al doilea. Primăvara, înainte de pornirea în vegetaţie, se definitivează alegerea viitoarelor şar-
pante şi a ramurii de prelungire a axului. Celelalte ramuri se suprimă la inel. Ramurile proiectate pentru
etajul viitoarelor şarpante, se echilibrează în creştere prin scurtarea celor mai viguroase la nivelul vârfului
celei mai slabe. Subordonarea axului central se execută prin scurtarea ramurii de prelungire cu 25-30 cm
mai sus de nivelul tăierii şarpantelor.
În timpul vegetaţiei, pentru intensificarea proceselor necesare de creştere în coroană, când lăstarii
ating 10-15 cm în lungime, se plivesc lăstarii lacomi, care cresc vertical în interiorul coroanei. Se suprimă
concurenţii lăstarilor de prelungire a axului şi a şarpantelor prin transfer la o ramificare externă.
În anul al treilea. Primăvara, până la începutul vegetaţiei, pe axul central la 30-35 cm mai sus de ultima
şarpantă din etaj, se proiectează prima şarpantă solitară dintr-o ramură bine dezvoltată cu unghi larg de
inserţie, direcţionată către spaţiul liber de deasupra a două şarpante ale etajului de la bază. Dacă lungi-
mea este mai mare de 50 cm, ea se scurtează slab. Ramura de prelungire a axului se scurtează la 35-40
cm mai sus de la baza şarpantei solitare pentru a proiecta următoarea şarpantă. Se corectează unghiurile
de ramificare ale şarpantelor prin tăieri de transfer la o ramură exterioară, înclinată sub un unghi de 50-
550. În cazul, când ramura de prelungire a şarpantei depăşeşte 50 cm ea se scurtează slab. Pe ax şi latura
superioară a şarpantelor se suprimă numai ramurile lacome cu creştere verticală.
Operaţiile în verde se efectuează când lăstarii au lungimea de 10-15 cm. Pe ax se proiectează a doua
şarpantă solitară dintr-un lăstar bine dezvoltat cu unghi larg de inserţie, situat la 25-30 cm mai sus de
prima şarpantă solitară, orientat în direcţia opusă acesteea. Pentru a favoriza creşterea acestei şarpante în
apropierea punctului de inserţie al ei se plivesc 2-3 lăstari. Concurenţii axului se elimină prin transfer la
un lăstar subterminal. Pe ax şi pe şarpante se plivesc lăstarii lacomi, verticali.
În anul al patrulea şi al cincilea. Primăvara şi în perioada de vegetaţie continuă lucrările de formare
a coroanei după aceleaşi principii ca şi în anii precedenţi. Se scurtează slab viitoarele şarpante solitare
în scopul favorizării garnisirii, inclusiv cu ramificări necesare pentru lărgirea coroanei prin tăieri de
transfer. Se proiectează încă 2-3 şarpante solitare cu un unghi de divergenţă de 900 faţă de cele inferioare.
Ramurile anuale, proiectate pentru şarpantele solitare, se scurtează slab ca şi cele precedente.
a b
Fig. 65. Tăierea de formare a pomilor de măr formaţi după Piramida mixtă cu volum redus în
sistemul superintensiv de cultură: a. – până la tăiere; b. – după tăiere.
În anul al şaselea. Primăvara, axul la înălţimea de 2,8-3,0 m de la nivelul solului se transferă la o ra-
mură laterală cu unghi mare de inserţie, situată la 45-50 cm mai sus de locul inserţiei ultimei şarpante
solitare. Ulterior, înălţimea proiectată a pomilor, se menţine prin suprimarea în partea superioară a lăs-
tarilor şi ramurilor verticale lacome, precum şi prin tăieri repetate de transfer la o ramificare cu unghi
mare. Celelalte lucrări de formare şi menţinere a coroanei în parametrii proiectaţi sunt similare cu cele
din anul precedent. După anul şase devin masive tăierile de producţie în conformitate cu particularităţile
biologice ale soiurilor.
Datorită ramificării reduse şi tipului „spur” de fructificare al pomilor în tăierile de producţie predo-
mină scurtarea periodică de transfer a şarpantelor prin lemn de 3-5 ani, eşalonată raţional pe ani, pentru
a nu admite scăderea esenţială a recoltei de fructe. Aceasta contribuie la obţinerea ramificărilor noi cu
potenţial de productivitate în creştere pe parcursul a 4-5 ani.
Ramurile semischelet prezente supraâncărcate cu formaţiuni de rod se scurtează pentru a norma în-
cărcătura cu muguri floriferi adecvată stării de dezvoltare a lor, iar cele epuizate se scurtează la cep de
înlocuire cu lungimea de circa 2-3 cm.
Pe ax şi în partea inferioară a şarpantelor se renovează vetrele de rod care au fructificat 5-6 ani, prin
tăieri de transfer la o ramificare laterală inferioară.
Concomitent cu tăierea de producţie se aplică tăieri fitosanitare, de menţinere a structurii şi dimen-
siunilor proiectate ale coroanei.
4.11. Sisteme de perspectivă în conducerea pomilor de măr

În unele țări de pe glob, precum și în Republica Moldova, pe lângă formele de coroană descrise ante-
rior se mai practică și alte sisteme de conducere a pomilor de măr, unele dintre ele sunt experimentate, și
se consideră de perspectivă în condițiile noastre și anume: Superspindel (superfus), Tatura Trellis, Tufa
Ameliorată, Ypsilon, Dublu Ypsilon cu șarpantele dirijate spre intervalele dintre rânduri și Solaxe.
Superspindel. Este propus pentru conducerea pomilor de vigoare slabă şi fructificare precoce (Čam-
pion şi clonele sale, etc.), altoite pe portaltoi de vigoare mică (M 27, M 9, 62-396). Densitatea pomilor este
foarte mare – 3500-10000 pomi/ha, cu distanţele de plantare fiind 3,0-3,5 m între rânduri şi 0,3-0,8 m pe
rând. Potenţialul de productivitate 60-80 t/ha.
Coroana reprezintă un ax vertical moderat dezvoltat cu înălţimea de 2,0-2,3 m de la sol. Pe ax, mai sus
de trunchi, uniform sunt dispuse ramurile de semischelet (de rod) scurte cu diminuare lentă spre vârf,
încadrându-se în spaţiul oferit prin distanţa respectivă de plantare a pomilor (Fig. 66).
Fig. 66. Aspectul pomilor de măr cu coroana formată după Superspindel.

Pentru înfiinţarea plantaţiei cu densitate sporită şi formarea coroanei superspindel se recomandă de
folosit material săditor (knip-baum) cu 5-6 ramuri anticipate dezvoltate în partea bazală a coroanei, iar
mai sus pe axul central să fie ţepuşe şi nuieluşe.
Diminuarea esenţială a creşterii pomilor în livadă se asigură prin folosirea unor portaltoi de vigoare
mică şi foarte mică, limitarea spaţiului de nutriţie, plantarea în teren modelat (biloane), efectuarea lucră-
rilor în verde de 2-3 ori şi tăierea periodică a rădăcinilor
Formarea coroanei se efectuează preponderent prin tăieri în verde. Axul nu se scurtează, se suprimă
(se plivesc) concurenţii axului, lăstarii sau ramurile lacome verticale.
Atenţie deosebită se oferă reglării raportului dintre creştere şi fructificare, normării încărcăturii cu
fructe, inclusiv prin rărirea manuală.
În primăvara anului întâi, se aleg 3-4 ramuri anticipate bine dezvoltate în partea inferioară a coroanei,
care pentru o garnisire mai uniformă cu formaţiuni de rod şi excluderea fructificării pe muguri terminali
sunt expuse scurtării slabe.
Creşterile laterale viguroase formate pe axul pomului se înclină la unghiuri mari fixându-se de ele-
mentul de susţinere, se scurtează puternic la cep cu lungimea de 1,0-2,0 cm, ori se suprimă la inel, dacă
diametrul lor concurează cu cel a axului. Axul central rămâne intact.
În timpul vegetaţiei se formează creşteri anuale din mugurii terminali al ramurilor anticipate şi în
partea superioară a axului central al pomului. Când lăstarul concurent are o dezvoltare mai viguroasă
faţă de axul central al pomului se poate înclina, ciupi formând un cep cu lungimea de 2,0-3,0 cm, iar dacă
diametrul lui constituie 2/3 din grosimea săgeţii, se pliveşte.
Pentru soiurile cu fructificare pe ramuri anuale apare necesitatea de a rări fructele. Fructele obţinu-
te în primul an după plantare diminuează esenţial dezvoltarea creşterilor anuale şi inhibă diferenţierea
mugurilor florali pentru recolta anului următor. Pentru obţinerea în anul doi a recoltei de fructe de 12,0-
14,0 t/ha şi garnisirea mai raţională a axului central cu ramuri de rod, şi creşteri anuale se recomandă de
înlăturat fructele legate în anul plantării.
Dacă plantaţia se înfiinţează cu pomi de vigoare mai slabă, axul central se scurtează la 85-90 cm de la
nivelul solului, iar ramificaţiile laterale se vor tăia la cep de 2,0 cm lungime.
În timpul vegetaţiei pentru un echilibru mai raţional în coroană se alege un lăstar viguros cu poziţie
terminală pentru formarea axului central. Lăstarii amplasaţi în imediata apropiere a săgeţii sunt pliviţi,
păstrându-i numai pe cei cu o poziţie mai favorabilă. Creşterile laterale viguroase se vor înclina la un
unghi mare de ramificare.
În anul al doilea, tăierea din perioada de repaus este redusă la minimum. Axul rămâne neatins şi se pa-
lisează de elementul de susţinere. Ramificaţiile laterale de pe ramurile de semischelet formate în anul pre-
cedent se elimină la inel. Ramurile cu poziţie nefavorabilă, viguroase se suprimă, ori sunt scurtate la cep.
În perioada de vegetaţie se fac 1-2 intervenţii în verde cu scopul eliminării lăstarilor prea viguroşi şi
cu amplasare neadecvată. Lăstarii cu unghiuri mici de inserţie se vor palisa în poziţie orizontală. Poate
apărea necesitatea în rărirea fructelor.
În anul al treilea, se stimulează dezvoltarea verticală a axului. Ramurile laterale din partea superioară
a coroanei a căror diametru concurează cu cel a axului se suprimă pentru favorizarea creşterii. Cele am-
plasate mai jos vor fi palisate în poziţie orizontală.
În partea bazală a coroanei se efectuează tăierea de fructificare pentru încadrarea coroanelor în
parametrii recomandaţi şi menţinerea echilibrului între creştere şi rodire. Tăierea se efectuează la cep cu
lungimea de 1-3 cm.
Lucrările în verde se reduc, însă pentru obţinerea producţiei constante şi competitive, după căderea
fiziologică a ovarelor din iunie, când fructele au în diametru 20-25 mm, se normează numărul lor în
concordanţă cu suprafaţa secţiunii transversale a trunchiului la fiecare pom. Fructele rămase în coroana
pomului să fie asigurate cu apă şi fertilizatori. Pentru temperarea vigorii de creştere şi favorizarea proce-
sului de diferenţiere a mugurilor de rod, se aplică tăierea rădăcinilor.
În anul al patrulea se limitează înălţimea pomilor la 2,8 m de la nivelul solului prin scurtarea săgeţii la
4-5 grupe de muguri. În anul următor se alege o ramură anuală cu poziţie mai verticală, se scurtează ca
în anul precedent, iar restul se suprimă la inel. Această limitare a axului nu permite de a obţine un număr
mare de lăstari hulpavi în partea superioară a coroanei şi a garnisi vârful axului central cu fructe.
Lucrările din perioada de repaus şi de vegetaţie sunt realizate în acelaşi mod ca în anul precedent.
Tatura Trellis. Această formă de coroană se propune pentru soiurile cu tipul III de fructificare (stan-
dard) altoite pe portaltoi de vigoare slabă – M 9 şi M 26. Distanţa dintre rânduri – 4,5-5,0 m, între pomi
pe rând 1,0-1,5 m.
Pomii conduşi după această formă au un trunchi cu înălţimea de circa 40 cm. Coroana este formată
din două şarpante bine dezvoltate, conduse oblic spre intervalul dintre rânduri („V”, Ypsilon transversal)
sub un unghi de circa 600 faţă de verticală şi susţinute de spalier (în formă de „V”) cu 4 sârme. Pe şar-
pante la 40 cm mai sus de punctul de inserţie se formează două subşarpante orientate pe rând în direcţii
opuse. Pe subşarpante şi mai sus pe şarpante sunt dispuse uniform la intervale de 20-25 cm, ramuri de
semischelet îndrepte spre direcţia rândurilor şi în partea exterioară a coroanei. Ramurile de semischelet
se renovează prin tăieri la cep cu ciclul de înlocuire de 3-4 ani (Fig. 67).
Fig. 67. Aspectul pomilor de măr cu coroana formată după Tatura Trellis.
Pentru plantare se folosesc pomi necronaţi care se scurtează la 40-45 cm.
În anul întâi când lăstarii ating 15-20 cm se proiectează două şarpante perpendicular direcţiei rându-
rilor şi se suprimă concurenţii axului.
În primăvara anului doi, înainte de pornirea în vegetaţie, şarpantele se echilibrează prin scurtare la
acelaşi nivel pentru menţinerea aceleaşi vigoare de creştere a lor. La acelaşi nivel se scurtează şi axul
pentru a atenua creşterea. Prin operaţii în verde se suprimă lăstarii de pe partea superioară a şarpantelor.
Prin tăieri de transfer se corectează unghiul de înclinarea a şarpantelor şi se elimină concurenţii axului.
În anul trei, primăvara, se suprimă axul deasupra punctului de inserţie al şarpantelor. De asemenea
se suprimă ramurile de pe partea superioară a şarpantelor. Subşarpantele şi şarpantele se echilibrează
în creştere prin scurtarea lor la nivelul necesar, inclusiv prin tăieri de transfer. La operaţiile în verde se
suprimă lăstarii de pe latura superioară a şarpantelor şi subşarpantelor, corectându-se unghiurile de în-
clinare a lor prin tăieri de transfer. Pe şarpante şi subşarpante se proiectează noi ramuri de semischelet şi
se corectează poziţia spre orizontală a celor formate anterior.
În anii următori continuă formarea coroanei după aceleaşi principii ca şi în anul precedent cu respec-
tarea principiului bazitonic de structurare a şarpantelor şi subşarpantelor, precum şi al tăierii de produc-
ţie bazată, în fond pe renovarea ramurilor de semischelet cu ciclul de 3-4 ani.
Tufa ameliorată este propusă în sistemul intensiv de cultură pentru soiurile de măr cu tipul III de
fructificare, altoite pe portaltoi de vigoare mică (M 9, M 26) precum şi pentru soiurile de tip „spur” altoite
pe portaltoi de vigoare mijlocie (MM 106). Distanţa dintre rânduri 2,5-3,0 m, iar dintre pomi în rând 1
m. Potenţial înalt de productivitate. Pomii au un trunchi scurt (10-15 cm). Mai sus de acesta sunt am-
plasate 4 şarpante cu unghi larg de inserţie, dar dirijate către verticală sub unghi de circa 450 sau mai mic
în funcţie de compacticitatea coroanei soiului utilizat. Unghiul de divergenţă al şarpantelor este de 900
cu amplasarea celor două superioare pe direcţia rândului. Pe şarpante sunt amplasate uniform ramurile
semischelet, orientate spre exterior cu respectarea principiului bazitonic în cadrul fiecărei şarpante (Fig.
68). Înălţimea pomilor 1,7-1,8, iar diametrul coroanei 1,2-1,5 m (Cimpoieş, Gh., 2012).
Fig. 68. Aspectul pomilor de măr cu coroana formată după Tufa ameliorată (după Gh. Cimpo-
ieş, 2012).
Ypsilon se recomandă pentru soiurile de măr cu tipul III şi IV de fructificare, pomi de vigoare sub-
mijlocie (Redfree, Jonafree, etc.) altoiţi pe portaltoi de vigoare mijlocie (MM 106) plantaţi în livadă de tip
intensiv, destinată producerii fructelor pentru prelucrare industrială. Distanţe între rânduri 5 m, iar în
rând 1,5-2,0 m (Babuc, V., Dadu, C., 2006).
Pomii, conduşi în acest sistem au trunchi înalt de circa 60 cm, favorabil pentru recoltarea fructelor cu
maşina prin scuturare. Mai sus de trunchi, pe un ax foarte scurt, la distanţa 15-20 cm sunt amplasate 2
şarpante diametral opuse dirijate perpendicular direcţiei rândului. Direcţia medie de înclinare a şarpan-
telor 37-400 faţă de verticală. În partea inferioară şarpantele au unghi de inserţie mai mare de 450 pentru
consolidare mai trainică cu axul, descrescând către partea superioară până la 30-350 (Fig. 68). Aceasta
contribuie la diminuarea arcuirii, cauzate de greutatea fructelor. Axul central se suprimă deasupra ulti-
mei şarpante în primăvara anului 3 sau 4, când s-au stabilizat unghiul de inserţie şi direcţia necesară de
înclinare a şarpantelor.
Fig. 69. Aspectul pomilor de măr cu coroana formată după Ypsilon.

La 25-30 cm de la baza şarpantelor bilateral-altern-exterior sunt inserate cu intervale 20-25 cm 2-3
subşarpante cu lungimea de 40-50 cm. Pe subşarpante şi şarpante bilateral-altern-exterior cu intervale de
circa 20 cm sunt inserate ramuri semischelet. Lungimea subşarpantelor şi ramurilor semischelet descreş-
te în succesiune de la bază către vârful şarpantelor. Prin aceasta fiecare şarpantă opţine aspect asemănător
cu fusul zvelt, care ulterior se menţine prin tăieri anuale, inclusiv de fructificare. După intrarea pomilor
pe rod economic, tăierea de fructificare constă, în fond în renovarea ramurilor semischelet cu ciclul de
3-5 ani, în funcţie de soi, încărcătura cu muguri floriferi şi starea fiziologică a pomilor.
Pomii conduşi în acest sistem, fiind plantaţi la distanţe 5 m între rânduri şi 1,5-2 m pe rând, în funcţie
de vigoarea de creştere, formează un coronament continuu în direcţia rândului, amplasat în 2 planuri
oblice în formă de „V” cu înălţimea 2,5-2,7 m şi diametrul perpendicular direcţiei rândului până la 2,2 m
în partea inferioară cu creştere treptată către partea superioară până la 2,8-3 m.
Dublu Ypsilon. Este recomandat pentru soiurile de măr cu tipul III şi IV de fructificare. Pomii de
vigoare mijlocie şi mare (Slava Peremojţam, Florina, Sir Prise, etc.), altoiţi pe portaltoi de vigoare mij-
locie (MM 106), plantaţi în livezi de tip intensiv cu producţia de fructe destinată prelucrării industriale.
Distanţele dintre rânduri 5 m, iar dintre pomi în rând 2,5-3 m, în funcţie de vigoarea pomilor (Babuc, V.,
Dadu, C., 2006).
Pomul, condus în acest sistem, are trunchiul cu înălţimea de 60 cm şi axul central scurt pe care la dis-
tanţe de 10-12 cm sunt inserate 4 şarpante, orientate opus câte 2, spre intervalele dintre rânduri. Direcţia
medie de înclinare a şarpantelor faţă de verticală 35-370, iar unghiul de divergenţă în partea intervalelor
dintre rânduri 30-600, în funcţie de vigoarea de creştere a pomilor şi distanţele dintre ei pe direcţia rându-
lui, coordonate cu încadrarea în grosimea medie a coronamentului continuu de 3 m. Suprimarea axului
central deasupra ultimei şarpante, structurarea şarpantelor cu subşarpante şi ramuri semischelet, precum
şi menţinerea structurii proiectate, inclusiv a tăierii de fructificare, se efectuează după aceleaşi principii
ca şi la sistemul Ypsilon cu 2 şarpante, ţinându-se cont de particularităţile creşterii şi fructificării soiurilor
utilizate.
Fig. 70. Aspectul pomilor de măr cu coroana formată după Dublu Ypsilon.
Către perioada de plină fructificare pomii conduşi în sistemul dublu Ypsilon, formează pe direcţia
rândurilor un coronament continuu, amplasat în 2 planuri oblice în formă de „V” cu înălţimea 2,5-3 m şi
diametrul perpendicular direcţiei rândului de 2,2 m în partea inferioară cu creştere treptată către partea
superioară până la 3,0-3,5 m.
Solaxe. Reprezintă un ax vertical modificat (Ax vertical + Solen) la care ramurile semischelet am-
plasate în spirală pe axul central, atât şi prelungirea lui sunt conduse arcuit. Arcuirea se detestă în urma
alungirii ramurilor semischelet şi sub greutatea fructelor.
Se recomandă pentru majoritatea soiurilor de măr, însă mai raţional de folosit la cele de tipul IV de
fructificare altoite pe portaltoi M 9, M 26. Portaltoiul M 9 necesită un sistem de susţinere format din
spaler cu 2 sârme şi un tutor de susţinere de bambus. Distanţele de plantare recomandate sunt 3,5-4,0 x
1,25-2,0 m (densitatea 1250-2312 pomi/ha) în funcţie de vigoare de creştere asociaţiei soi/portaltoi.
Pomii conduşi după coroana Solaxe au un trunchi de 0,5 m şi axul central arcuit la înălţimea de 2,3-2,8
m) în funcţie de vigoare de creştere asociaţiei soi/portaltoi. Axul se garniseşte în spirală cu ramuri semis-
chelet a căror direcţie se schimbă sub greutatea rodului ori prin palisare şi au direcţii de creştere arcuită.
Lăţimea gardului fructifer constituie 1,6-2,0 m. (Fig. 71)
Pentru plantare se recomandă de folosit material cu 5-6 ramuri anticipate.
Primăvara după plantare ramurile rămân intacte, se efectuează numai palisarea axului central de su-
portul pomului pentru a ocupa o poziţie verticală.
În perioada de vegetaţie lăstarii formaţi cresc liber suprimând din coroana pomului doar pe cei cu
creştere viguroasă ori cu un unghi mic de inserţie. În general, în primul an după plantare vigoarea de
creştere a lăstarilor este redusă, însă pe ramurile anticipate se formează ramuri de rod.
În anul a doilea se palisează axul central, iar ramurile semischelet amplasate la baza coroanei garnisi-
te cu rod sub greutatea fructelor ocupă o poziţie pandantă cu un unghi de inserţie de 1200-1300 faţă de
verticală. Ramurile verticale se suprimă din coroană, iar cele rămase cu poziţie laterală se arcuiesc prin
fixarea lor de elementele de susţinere.
În perioada de vegetaţie se suprimă lăstarii viguroşi formaţi pe axul central şi pe partea superioară a
arcadelor.
În anul al treilea, se continuă arcuirea ramurilor de semischelet. Dacă, axul central, a atins parametrii
planificaţi se arcuieşte prelungirea lui pe direcţia rândului astfel ca partea superioară a coroanei să cap-
teze o cantitate suficientă de lumină pentru activitatea fotosintetică. Lucrările efectuate în perioada de
repaus şi cea de vegetaţie sunt identice ca în anul precedent.
Întreţinerea coroanei constă ca prin dirijarea permanentă a ramurilor anuale în poziţie arcuită de
menţinut echilibru fiziologic între creştere şi fructificare. La soiurile cu fructificare pe ramuri lungi
(Granny Smith, Pionier, etc.) ramurile semischelet se arcuiesc sinestătător sub greutatea fructelor.
Fig. 71. Aspectul pomilor de măr conduşi după forma de coroană Solaxe în sistemul superin-
tensiv de cultură.
Tăierea de fructificare constă în reînnoirea permanentă a ramurilor semischelet epuizate, arcuite prea
puternic sub greutatea fructelor, frânte prin eliminarea lor, ori prin trecerea la o ramificaţie anuală am-
plasată pe partea superioară a curburii.
Prioritatea coroanei Solaxe constă în aceea că se asigură o dezvoltare liberă a ramurilor semischelet,
prin eliminarea ramurilor viguroase, se favorizează activitatea celor rămase în coroană şi se realizează
controlul creşterii pomului prin arcuirea axului.
4.12. Arhitectonica plantațiilor de măr

Arhitectonica plantaţiei pomicole prezintă sistemul de amplasare raţională în spaţiu a ansamblului
vegetal pomicol în scopul creării unei structuri geometrice şi morfologice favorabile pentru utilizarea cât
mai eficientă a potenţialului biologic, ecologic, tehnologic şi economic de producţie.
Elementele principale ale arhitectonicii plantaţiei pomicole sunt: forma și parametrii, considerați op-
timal productivi, ai macrostructurii geometrice; distanțele de plantare, sistemul de conducere și tăiere a
pomilor, coordonate cu particularitățile biologice ale asociațiilor soi/protaltoi, sistemul și condițiile de
cultivare, în scopul optimizării macro și microstructurii interioare a coronamentului continuu al rându-
rilor. Actualmente, livezile de tip intensiv și superintensiv de măr, din Republica Moldova se practică ar-
hitectonica cu coronamentul continuu al rândurilor, amplasat într-un plan vertical cu forma geometrică
de piramidă întreruptă și secțiunea transversală în formă de trapez bazitonic. Parametrii macrostructurii
geometrice și sistemele de conducere a pomilor pentru încadrarea în coronamentul rândului, diferențiate
pe sisteme de cultură și asociații soi/portaltoi sunt prezentate în Fig. 72.
a b a b
1 2
Fig. 72. 1. Coronament aplatizat într-un plan vertical pe direcţia rândului format din pomi de
vigoare: a – supramijlocie şi mijlocie (măr/MM 106), conduşi în formă de palmetă liber
aplatizată (mixtă); b – de vigoare submijlocie (măr/M 26), conduşi în formă de fus obiş-
nuit. Sistem intensiv de cultură. 2. Coronament aplatizat într-un plan vertical pe direc-
ţia rândului format din pomi de vigoare mică (măr/M 9), conduşi în formă: a – fus zvelt
ameliorat; b – ax structurat bazitonic (superfus). Sistem superintensiv de cultură.
În plantațiile de perspectivă este oportună arhitectonica cu amplasarea coronamentului rândurilor
în două planuri oblice, care posedă un potențial de productivitate de circa 1,5 ori mai mare față de cele
cu coronamentul rândurilor, amplasat într-un plan vertical. Parametrii macrostructurii geometrice și
sistemul de conducere a pomilor în funcție de sistemul de cultură și asociațiile soi/portaltoi utilizate sunt
prezentate în Fig. 73.
a b a b
1 2
Fig. 73. 1. Coronament amplasat în două planuri oblice, înclinate spre intervalele dintre rân-
duri, format din pomi de vigoare mică (măr/M 9), conduşi în formă: a – fus zvelt amelio-
rat înclinaţi în alternanţă faţă de direcţia rândului; b – Ypsilon, aplatizat perpendicular
direcţiei rândului. Sistem superintensiv de cultură. 2. Coronament amplasat în două
planuri oblice înclinate spre intervalele dintre rânduri, format din pomi, altoiți pe MM
106: a – soiuri de vigoare submijlocie, pomi conduşi în formă de Ypsilon; b – soiuri vi-
guroase, pomi conduşi în formă de Dublu Ypsilon.
Parametrii tipurilor de arhitectonici, recomandate pentru livezile intensive și superintensive de măr,
sunt suficient adaptivi pentru efectuarea lucrărilor mecanizate în livadă cu mijloacele tehnice existente.
5. NORMAREA ÎNCĂRCĂTURII DE ROD A POMILOR
DE MĂR
Reglarea încărcăturii de rod este operaţiunea tehnologică prin care se normează precis încărcătura de
fructe pentru a obţine o producţie cât mai mare, constantă an de an şi de calitate înaltă.
Unele soiuri de măr, spre exemplu: Golden Delicious, Čampion, Gala Delicious, Jonagold etc., pre-
cum şi clonele lor, leagă abundent o cantitate mare de fructe, care sunt mici şi de o calitate inferioară.
Ca rezultat, pentru menţinerea acestor fructe se utilizează o cantitate mai mare de substanţe plastice în
determentul diferenţierii mugurilor floriferi, impunând prin aceasta, rodirea periodică a pomilor.
Această operaţie tehnologică are următoarele avantaje:
• Obţinerea unei recolte înalte şi de calitate superioară sub aspect organoleptic (mărime, culoare,
gust, aromă, etc.), majorează perioada de păstrare;
• Prin calitatea superioară a fructelor, majorăm preţul de realizare;
• Sporeşte productivitatea muncii la recoltare, sortare şi ambalare, datorită numărului redus de
fructe;
• Exclude ruperea şi dezbinarea ramurilor, menţinând volumul productiv al coroanei la parametrii
stabiliţi pe o perioadă mai îndelungată;
• Atenuează sau combate alternanţa de rodire;
• Sporeşte rezistenţa pomilor la boli şi la geruri datorită acumulării unei cantităţi suficiente de sub-
stanţe de rezervă;
• Menţine echilibrul fiziologic în coroană între creştere şi fructificare;
• Asigură condiţii favorabile de formare a lăstarilor anuali pe care apar formaţiuni de rod pentru
anii următori.
Pentru a regla încărcătura de rod la pomi este necesar să se acţioneze asupra ramurilor fructifere, a
mugurilor de rod, a florilor şi a fructelor.
Metodele de reglare a încărcăturii de rod se stabilesc în funcţie de organul plantei asupra căruia se
acţionează, de momentul optim şi tehnica de lucru.
La momentul dat, în pomicultura practică se întâlnesc următoarele metode de normare a încărcăturii
de rod:
1. Mecanică.
• Normarea mugurilor de rod;
• Rărirea mecanică a florilor;
• Rărirea manuală a fructelor.
2. Chimică.
• În perioada înfloritului;
• La finele perioadei de înflorire;
• Când ovarele centrale au în diametru 8-15 mm;
• Când ovarele centrale au în diametru 22-24 mm.
Normarea mugurilor de rod începe în perioada de repaus relativ, prin tăierea de fructificare în baza
analizei intensităţii diferenţierii mugurilor de rod. Această etapă este una prealabilă, fiindcă în perioa-
da dată nu se cunosc care vor fi condiţiile climaterice în timpul înfloritului sub acţiunea cărora variază
cantitatea de fructe legate. Prin tăierile de fructificare se elimină ramurile de semischelet, în funcţie de
specificul biologic de rodire al soiurilor (vezi tăierea de fructificare), pentru menţinerea echilibrului fizi-
ologic între creştere şi fructificare.
În livezile de măr se consideră pe pom încărcătură de rod optimă, dacă pentru obţinea unui kilogram
de fructe revin 12-15 muguri floriferi amplasaţi pe ramuri de diferită vârstă în funcţie de particularităţile
biologice ale soiului. În anii cu condiţii climaterice favorabile, pomii formează un număr mai mare de
fructe şi apare necesitatea răririi florilor şi a fructelor.
Rărirea florilor prezintă o operaţie recomandată în cazul în care pomii înregistrează o înflorire exce-
sivă. Rărirea florilor se face în mod mecanic, sau prin stropirea pomilor în perioada înfloritului, ori după.
Rărirea mecanică a florilor se bazează pe distrugerea parţială a florilor prin lovituri mecanice executa-
te cu ajutorul unor fire metalice căptuşite cu cauciuc, sau din masă plastică. Avantajul acestei metode este
că din pom se elimină cu florile cantităţi mici de substanţe plastice influenţând pozitiv la diferenţierea
mugurilor de rod pentru recolta anului ulterior; sinecost foarte scăzut; manoperă minimală; nu are influ-
enţă negativă asupra albinelor şi mediului ambiant; productivitate sporită (2 ha/oră); dispare necesitatea
în procurarea regulatorilor de creştere la un preţ înalt de achiziţie. Dintre dezavantaje menţionăm că:
nu se cunoaşte rezultatul înfloririi; acomodarea coronamentul pomilor la o formă de coroană pretabilă
maşinii de rărire a florilor; apare pericolul de infectare a pomilor de Ervinia Amylovora în cazul unei
umidităţi mai sporite în aer; amplasarea fructelor nu este uniformă în coroana pomilor; rărirea se efec-
tuează numai la periferia coroanei.
Cu un scuturător tip „Homelite”, acţionat de un motor de 50 c.p. cu care se imprimă 1.000-1.500 vi-
braţii pe minut, s-a obţinut o rărire apropiată cu cea manuală.
Fig. 74. Aspectul utilajului ce este utilizat la rărirea mecanică a florilor.
Fig. 75. Procesul răririi mecanice a florilor de măr50.
Pentru rărirea chimică a florilor se folosesc mai multe produse chimice care după modul lor de acţi-
une se pot grupa în:
• substanţe cu efect caustic sau generale (de tip dinitro);
• substanţe cu efect de auxină sau selectiv.
Pentru a obţine o rărire satisfăcătoare, stropirile cu aceste substanţe trebuie aplicate în perioada înflo-
ririi depline sau după 3-4 zile. Aplicate mai târziu eficacitatea lor scade. La măr, pe timp favorabil, stro-
pirile trebuie să înceapă când în partea nordică a coroanei, în infloriscenţă s-au deschis primele trei flori
şi trebuie terminate în 3-4 zile.
Substanţele de tip dinitro acţionează astfel: în primele 1-10 ore de la polenizare ele distrug polenul de
pe stigmat şi fecundarea florilor nu are loc. La florile deschise, dar nepolenizate este distrus pistilul, iar la
cele nedeschise sunt afectate petalele, care nu se mai deschid. Florile nedeschise nu mai pot fi polenizate
şi fecundate, astfel rămân neafectate doar florile deja fecundate.
Din substanţele de tip dinitro se recomandă Ureea. Soluţia trebuie să aibă concentraţia de 3-4%. Se
recomandă de tratat cu Uree din faza butonului roz până la 3 zile după înflorirea florii centrale. Utilizarea
timpurie a acestui preparat exclude afecţiunile frunzelor.
Condiţiile utilizării: temperatura scăzută în timpul înfloritului şi o perioadă mai lungă de înflorire.
Substanţele cu efect de auxină au o acţiune de rărire mai moderată şi de aceea se recomandă a fi fo-
losite în perioadele ploioase şi în zonele cu temperaturi mai scăzute târzii; acestea favorizează absorbţia
substanţelor mărind intensitatea răririi chimice. Aceste substanţe provoacă o puternică și prelungită inhi-
bare a dezvoltării embrionului, iar o aplicate în timpul înfloririi împiedică fecundarea şi fructele fără
seminţe cad. Acţiunea lor este selectivă, deoarece sunt afectate în primul rând fructele cu mai puţine
seminţe, datorită unei fecundări incomplete, cele de pe formaţiuni de rod cu vigoare mai mică şi o dezvol-
tare mai slabă a seminţelor.
Din grupa auxinelor, mai frecvent, la rărirea chimică a florilor este utilizat aşa ingredient activ ca:
acidul alfa-nafticacetamid (NAD).
În prezent, preparatul menţionat anterior, în Republica Moldova a fost testat şi inclus în Registrul
de stat pentru atestarea şi omologarea produselor de uz fitosanitar şi a fertilizanţilor numai regulatorul
de creştere Geramid–New. Cu preparatul respectiv se recomandă de efectuat numai o singură tratare în
doza 1,5 l/ha, la căderea a 80% de petale +2-3 zile (diametrul fructului central constituie 4-5 mm). Dacă,
în perioada tratărilor, înregistrăm temperaturi mai scăzute comparativ cu cea recomandată, tratările de
început când diametrul fructului central constituie 5 mm, iar în perioada mai caldă indicatorul menţio-
nat trebuie să constituie 7 mm. Nu se recomandă de utilizat preparatele pe bază de NAD dacă diametrul
fructului central este mai mare de 8 mm.
http://www.landtechnik-alt.uni-bonn.de/ifl_research/ifl_research_project.php?sec=PP&no=18
50
Temperaturile scăzute, ploile şi vântul din perioada înfloritului diminuează procentul de flori fecun-
date. În cazul dat, rărirea florilor serveşte numai ca o lucrare ajutătoare pentru reglarea încărcăturii de
fructe.
Rărirea fructelor constituie metoda cea mai sigură şi eficace prin care se normează precis încărcătura
de fructe pe pom. Numărul optim de mere pe pom se consideră acela, când, rezultatul operaţiunii date
se exprimă prin asigurarea unor producţii constante de fructe, îmbunătăţirea calităţii fructelor (culoare
intensă, gust, aromă, păstrare mai bună) şi asigurarea condiţiilor favorabile pentru creşterea lăstarilor şi
diferenţierea mugurilor floriferi.
La momentul actual există mai multe opinii privind stabilirea numărului optim de mere pe pom.
Încărcătură optimă cu fructe pentru pomii de măr se consideră atunci când unui măr îi revin 30-50
de frunze bine dezvoltate, sau la 1 cm2 de suprafaţă a secţiunii transversale a trunchiului: 5-7 fructe în
funcţie de particularităţile biologice ale soiului. În primul caz este destul de dificil de a calcula coraportul
frunze/fructe, iar în al doilea caz, se ţine cont până când în coroana pomilor se obţin producţii constante
şi calitative. În continuare se poate de utilizat stabilirea numărului optim de fructe cu ajutorul curbei lui
Lafer (Gh. Cimpoieş, 2012).
Există mai multe metode de rărire a fructelor, însă cele mai răspândite la cultura mărului sunt: rărirea
manuală şi rărirea chimică a fructelor.
Rărirea manuală a fructelor este cea mai sigură şi mai eficace metodă, însă în Republica Moldova se
utilizează în câteva gospodării. Prin această metodă este posibilă realizarea unei răriri uniforme, nu este
poluantă şi sporeşte cantitatea şi calitatea fructelor, etc. Însă această metodă are şi dezavantaje că necesită
un volum mare de forţă de muncă într-o perioadă scurtă de timp (20-40 zile/om/ha), deoarece se verifică
şi se expune răririi fiecare ramură în parte; dacă rărirea se execută la căderea fiziologică, când fructele
au diametrul de până la 3-4 cm, se stimulează calitatea fructelor, însă cu efect mai puţin favorabil asupra
diferenţierii mugurilor de rod.
Rărirea manuală a fructelor se efectuează după căderea fiziologică a lor, luna iunie, când fructele sunt
de 10-15 mm în diametru, sau în limita de maximum 40 zile după înflorirea primelor flori. În procesul
răririi manuale se înlătură fructele gemene, cele mici, deformate, afectate de boli, cele slab iluminate, etc.
Din inflorescenţă se lasă 1-2 fructe, iar când acestea sunt rare se pot lăsa 2-3. După rărire, fructele de măr
trebuie să rămână distanţate la 10-15 cm (la soiurile cu fructele mai mici) şi la 15-20 cm (la soiurile cu
fructele mari) (Fig. 76).
Fig. 76. Aspectul ramurei până la rărirea (stânga)și după rărirea fructelor (dreapta).
În ani cu hazarduri climatice (secetă, temperaturi ridicate, arşiţă) se recomandă de efectuat rărirea
repetată a fructelor de măr în luna august, când se elimină fructele mici, care până las maturare nu pot
să ajungă la dimensiuni normale.
La rărirea manuală este necesar de reglat încărcătura cu rod în funcţie de dezvoltarea pomului, pentru
restabilirea echilibrului fiziologic între elementele structurale ale coroanei. În apropierea axului, ponde-
rea fructelor trebuie să fie mai mare, iar cu îndepărtarea de la ax, să diminueze. La soiurile ce fructifică
pe ramuri anuale, pe axul central neconsolidat (lemn cu vârsta de 1-2 ani) se lasă un număr limitat de
fructe, care ar permite o dezvoltare mai puternică şi menţinerea lui în poziţie verticală. În cazul subor-
donării şarpantelor axului, în timpul răririi manuale, se lasă un număr mai limitat de fructe pe axul care
necesită o fortificare, sau mai multe fructe când se preconizează diminuarea lui comparativ cu şarpantele.
Pe şarpantele mai dezvoltate se lasă mai multe fructe comparativ cu cele mai slab dezvoltate. Prin această
redistribuire a fructelor, în coroana pomilor de măr se menţine echilibrul între creştere şi fructificare.
Rărirea manuală din punct de vedere economic este cea mai favorabilă, deoarece cu ajutorul ei se poa-
te de mărit calitatea fructelor, fiind valorificate la preţuri mult mai mari datorită faptului că merele sunt
mai atractive în comparaţie cu rărirea chimică.
Rărirea chimică a merelor se practică pe larg în ţările cu pomicultura dezvoltată, însă în unele cazuri
trebuie suplinită cu rărirea manuală a fructelor.
Rărirea chimică a merelor este o necesitate stringentă şi eficace pentru pomicultura modernă axată pe
obţinerea producţiilor înalte şi de o calitate constantă.
Actualmente, în pomicultura practică, pentru reglarea încărcăturii de rod prin metoda chimică se
utilizează pe scară largă produse sintetizate pe cale chimică cu efect de auxină, citochinină şi etilenă.
Din grupa cu efect de auxină mai frecvent la rărirea chimică sunt utilizaţi aşa ingredienţi activi ca:
acidul alfa-nafticacetic (NAA) şi acidul alfa-nafticacetamid (NAD).
Citochininul, ingredientul activ fiind 6 Benziladenin (BA), se recomandă de a fi utilizat ca un preparat
eficient pentru normarea încărcăturii cu fructe în coroana pomului. Benziladenin majorează greutatea
medie a fructului în rezultatul normării producţiei. Benziladenin, influenţează pe larg asupra diame-
trului şi masei fructului prin majorarea numărului de celule datorită stimulării procesului de divizare a
celulelor.
În literatura de specialitate sunt ample sugestii privind influenţa pozitivă în rezultatul utilizării
preparatului 6BA la rărirea fructelor, ce ulterior induce la o înflorire mai omogenă în anul ulterior.
Studiind momentul optim al utilizării preparatului 6BA, mulţi cercetători au demonstrat, că cea mai
eficace aplicare este atunci când diametrul fructului central din inflorescenţă constituie 10 mm. În ge-
neral, preparatele pe bază de benziladenin se recomandă de utilizat când diametrul fructului central din
inflorescenţă constituie de la 7 până la 12 mm, însă efect mai convingător se înregistrează de la 10 până
la 12 mm. Parametrii respectivi sunt înregistraţi la a 14-21 zi după înflorirea deplină.
Concentraţia preparatului recomandat pe bază de benziladenin constituie de la 25 până la 200 ppm,
însă rezultate mai elocvente se înregistrează când doza respectivă variază de la 50 până la 100 ppm de
6BA.
Mai frecvent, pomicultorii din UE, la rărirea fructelor cu preparate pe bază de 6-benziladenin utilizea-
ză produse comerciale ca Accel, Brancher – Dirado, MaxCel, Paturil 100 SL etc.
Alt factor limitativ, care condiţionează efectul tratamentelor cu preparate pe bază de benziladenin este
temperatura. Penetrarea preparatului în plantă pe bază de benziladenin, la rărirea chimică este mai efica-
ce atunci când temperatura medie atinge +180C şi este în permanentă creştere. În cazul când pe parcursul
a 10 zile după tratament, temperatura medie a fost mai înaltă decât anterior se înregistrează un efect mai
pozitiv a acţiunii preparatului. Temperatura optimală se consideră atunci când indicele menţionat varia-
ză între +240C până la +270C pe parcursul a 2-4 zile după rărirea chimică.
Precipitaţiile atmosferice de 10 mm şi mai mari, pe parcursul a 24 ore după tratare constituie un risc
pentru producţia formată şi pot fi înregistrate consecinţe negative.
În ultimii ani, în UE, pentru rărirea chimică a fructelor de măr se recomandă diferite amestecuri cu
diferiţi ingredienţi activi. Amestecul benziladenin cu acidul giberilinic, ori cu acidul alfa-naftilacetic are
o influenţă mai vădită la rărirea organelor reproductive în doze mai mici, diminuează, ori exclude efectul
negativ al preparatului (formarea fructelor de tip pigma şi ruginii pe fructe), înregistrează efect pozitiv la
soiurile care nu sunt predispuse la rărirea cu regulatorii de creştere anterior menţionaţi.
Aceste amestecuri a preparatelor de rărire chimică permit de a înregistra rezultate mai elocvente în
comparaţie cu utilizarea lor separată. În practica pomicolă, la rărirea chimică a fructelor de măr se reco-
mandă diverse combinaţii ca: NAA 10 ppm + BA 100 ppm.
În prezent, în UE, sunt recomandate preparate pentru rărirea chimică, care includ în sine ambii in-
gredienţi activi, numai că în doze diferite: Dira-Max LG (NAA 4,1 g/l + BA 41 g/l) producător „L. Gobbi
SRL”, Italia, Bioprzetzedzacz 060 SL (NAA 10 g/l + BA 50 g/l) producător „TOMATEX” Barbara Plesins-
ka, Polonia şi altele.
Strategia răririi chimice a organelor reproductive se divizează în două etape:
Prima etapă – Căderea petalelor (utilizarea preparatelor ca acidul alfa-nafticacetic şi acidul alfa-naf-
ticacetamid).
Avantaje:
• Permite de a corecta greşelile comise la rărirea anterioară în termeni mai târzii.
• Influenţează pozitiv la diferenţierea mugurilor de rod.
• Induce la obţinerea unor fructe mari, la soiurile ce se caracterizează că produc fructe mărunte
(Gala etc.).
Dezavantaje:
• Nu se ştie rezultatul înfloririi
• Eficacitatea răririi chimice se înregistrează la o anumită perioadă de timp.
• Posedă o influenţă toxică neînsemnată.
Etapa a doua – Rărirea organelor reproductive când diametrul fructului central are 8-15 mm (se uti-
lizează NAA, 6BA şi amestecurile lor).
Avantajele:
• Cea mai recomandată perioadă pentru rărire.
• Este posibil de a alege mai corect doza recomandată în funcţie de necesitatea din perioada respec-
tivă.
• Condiţiile climaterice deja sunt favorabile pentru rărirea chimică.
• Parţial se poate vedea cum a avut loc legarea ovarelor.
Dezavantajele:
• Nu mai sunt posibile corecţiile, dacă înregistrăm unele greşeli.
• Pot apărea efecte toxice.
• Se pot forma fructe pigma la soiurile sensibile.
Factorii ce influenţează la alegerea preparatului, dozei şi timpului utilizării sunt:
1. Înfloritul – caracterul, intensitatea, afecţiunea florilor.
2. Albinele şi polenizarea – activitatea albinelor, polenizarea slabă.
3. Condiţiile climaterice în perioada înfloritului – nebulozitatea, temperatura, umiditatea.
4. Condiţiile meteorologice (timpul) în momentul şi după rărire – umiditatea sporită în aer, nopţi
reci, temperaturi ridicate ori scăzute în perioada de zi şi noapte, creşterea treptată a temperaturii.
5. Factorii tehnologici – recolta anului precedent, sensibilitatea soiului la rărire, nivelul aprovizionării
în elemente minerale, prezenţa adjuvanţilor, duritatea şi pH al apei, particularităţile soiului de a
lega fructele.
6. Starea pomilor – vârsta pomilor, densitatea coroanei, înălţimea coroanei, starea fitosanitară a
pomului, gradul de tăiere, termenii tăierii.
În funcţie de pretabilitatea soiurilor la rărirea chimică ele pot fi divizate în următoarele grupe:
• Soiuri uşor de rărit (Braeburn, Gala, Idared, Jonagored şi clonele, Jonathan, McIntosh, Red Deli-
cious).
• Soiuri cu pretabilitate medie (Čampion, Red Delicious spur, Renet Simirenko).
• Soiuri dificil de rărit (Fuji, Golden Delicious şi clonele sale etc.).
Actualmente, rărirea chimică a merelor, începe să aibă o răspândire mai largă în producţie, deoarece
au fost efectuate testaţi în condiţiile Republicii Moldova (anii 2011-2012) şi incluşi în Registrul de stat
Pentru atestarea şi omologarea produselor de uz fitosanitar şi a fertilizanţilor trei regulatori de creştere
ca: Dirager, Geramd–New şi DiraMax LG producător „L. Gobbi SRL”, Italia.
În baza rezultatelor experimentale obţinute, regulatorul de creştere Dirager poate fi inclus în sistemul
de rărire chimică pentru normarea încărcăturii cu fructe la măr, în doza de 0,3 l/ha cînd dimensiunea
fructului central în diametru atinge 6-7 mm.
Pentru regulatorul de creştere DiraMax LG doza de lucru constituie 2,5 l/ha, iar tratările de efectuat
când diametrul fructului central are 10-15 mm. În cazul tratării cu regulatorul de creştere Geramid -
New, se recomandă în doza de 1,5 l/ha, iar tratările de început la căderea a cca. 80% din petalele florilor,
plus 2-3 zile.
Preparatele chimice utilizate la rărirea fructelor sunt într-o măsură oarecare poluante, iar efectul lor
este foarte elocvent. Pomicultura modernă nu are alta alegere pentru a înregistra producţii constante şi
de o calitate competitivă cât pe pieţele interne, atât şi pe cele externe.
Fig. 77. Tratarea pomilor soiului Golden Reinders cu regulatorul de creştere Geramid - New
pentru normarea încărcăturii cu rod la pomii de măr la căderea a 80% de petale +2-3
zile
Fig. 78. Ponderea fructelor de măr la soiul Golden Reinders într-o inflorescenţă după tratarea
pomilor cu regulatorul de creştere Geramid - New în doza 1,5 l/ha, după căderea fizio-
logică din iunie.
Fig. 79. Productivitatea pomilor soiului Golden Reinders trataţi cu regulatorul de creştere Ge-
ramid - New în doza 1,5 l/ha pentru normarea încărcăturii cu rod la pomii de măr prin
metoda chimică.
Fig. 80. Tratarea pomilor soiului Jonagored cu regulatorul de creştere Dirager în doza 0,3 l/ha
pentru normarea încărcăturii cu rod la pomii de măr la dimensiunea fructului central în
diametru 8-9 mm.
Fig. 81. Ponderea fructelor de măr la soiul Jonagored într-o inflorescenţă după tratarea pomi-
lor cu regulatorul de creştere Dirager în doza 0,2 l/ha+0,2 l/ha, după căderea fiziologică
din iunie
Fig. 82. Tratarea pomilor soiului Gala Must cu regulatorul de creştere Dira Max LG pentru nor-
marea încărcăturii cu rod la pomii de măr la dimensiunea fructului central în diametru
10-15mm.
Fig. 83. Ponderea fructelor de măr la soiul Gala Must într-o inflorescenţă după tratarea pomilor
cu regulatorul de creştere Dira Max LG în doza 2,5 l/ha, după căderea fiziologică din
iunie.
6. SPORIREA COLORĂRII MERELOR
Amplasarea între rândurile de pomi a peliculei albe reflectante duce la majorarea fructelor colorate în
coroana pomilor. Un efect deosebit îl are mai ales pentru soiurile de măr roșii sau bicolore așa cum sunt:
Gala, Fuji, Delicious la care colorația roșie (intensitatea și calitatea culorii acoperitoare) de asemenea și
mărimea fructului sunt unii dintre parametrii importanții, care determină calitatea fructelor conform
standardelor în vigoare.
Actualmente există mai multe modele de pelicule reflectante, însă cele mai cunoscute sunt următoarele:
• Extenday – reprezintă o peliculă albă țesută (Fig. 84);
• Daybright – este o peliculă albă țesută (Fig. 85);
• Mylar – reprezintă o peliculă plastică cu un strat subțire de aluminiu (Fig. 86);
• Solarmate - este o peliculă plastică cu un strat subțire de aluminiu;
• UniSet-O – este o hârtie căptușită.
Fig. 84. Extenday – pelicula albă țesută51.
www.extenday.com
51
Fig. 85. Amplasarea peliculei Daybright între rândurile de pomi la soiul Buckeye Gala52.
Fig. 86. Mylar – pelicula plastică cu un strat subțire de aluminiu53.

Modelele UniSet-O și Mylar sunt niște materiale de unică folosință, iar Extenday și Daybright sunt
recomandate pentru exploatare pe o perioadă îndelungată în câmp.
Așezarea peliculei reflectante în câmp se face cu aproximativ trei-șase săptămâni înainte de recoltarea
merelor, manual (Fig. 87) în intervalul dintre rândurile de pomi și apoi se fixează în livadă cu ajutorul
sistemului de fixare Extenday (Fig. 88). Dar tot odată pe suprafețe mai mici pentru fixarea peliculei re-
flectante pot fi folosite și alte metode printre care și amplasarea sacilor cu nisip, etc. Strângerea acestei
pelicule de obicei se efectuează înainte de recoltarea fructelor sau se înlătură de pe mijlocul rândului sub
coroana pomilor (Fig. 89) având scopul de a nu împiedica procesul de recoltare a merelor.
52
http://oafw.homestead.com/OAFW/May_2010_files/verlynburgers.pdf
53
www.atlantishydroponics.com
Fig. 87. Așezarea peliculei reflectante în intervalul dintre rândurile de pomi54.
Fig. 88. Sistemului de fixare Extenday55.
Multe cercetări efectuate recent asupra acestei pelicule atât la producerea merelor fără plasă antigrin-
dină și cu plasă antigrindină demonstrează un efect pozitiv la:
• mărirea intensității culorii merelor;
• sporeşte calitatea fructelor;
• distribuirea raţională a luminii în coroana pomilor;
54
55
• recoltarea mai timpurie a fructelor cu două-trei zile mai înainte;
• temperatura în livadă;
• profitul final obținut.
Fig. 89. Înlăturarea peliculei reflectante de pe mijlocul rândului sub coroana pomilor56.
În Spania, pe parcursul a trei ani (2000–2002), a fost studiată influența peliculei reflectante Extenday™
și Solarmate™ asupra colorării merelor, calității fructelor, distribuirii luminii în coroana pomilor,
temperatura în livadă, și profitul obținut la soiul Mondial Gala. Pelicula reflectantă a fost amplasată cu
5 săptămâni înainte de începerea recoltării fructelor. Ca rezultat, radiația fotosintetică activă în partea
de jos a coroanei pomilor (1 metru de la nivelul solului) s-a majorat respectiv cu 34% și 56%, pentru
peliculele Solarmate™ și Extenday™ comparativ cu varianta martor, unde nu a fost amplasată această
peliculă reflectantă. Gradul de colorare a fructelor s-a majorat semnificativ în cazul când s-au folosit
pelicula reflectantă. Bazându-ne pe mărimea fructelor și cerințele de colorare a fructelor cerute de
Standardul de calitate al Uniunii Europene, utilizarea peliculelor Extenday™ și Solarmate™ a majorat cu
26% și respectiv 17% numărul fructelor culese la prima recoltare, comparativ cu varianta martor [77].
În anul 2009, în livada experimentală din Klein-Altendorf (Germania), s-au efectuat cercetări cum
influențează pelicula reflectantă la colorarea merelor soiului Mondial Gala ce sunt crescute sub plasa
antigrindină de culoare neagră. În această experiență au fost folosite: Extenday, Daybright, Mylar
și UniSet-O, care au fost amplasate în livadă cu cinci săptămâni înainte de recoltarea fructelor. Toate
produsele testate au mărit procentajul merelor cu roșeață cu 75% mai mult în comparație cu terenul unde
nu a fost amplasată pelicula reflectantă (pomii martor). În special, în partea de jos a pomilor, merele
aveau o culoare mai bună. La pomii martor, unde nu a fost folosită pelicula reflectoare, 57% de mere
au avut mai mult de 75% de roșeață. Pelicula Extenday a influențat procentul cel mai esenţial asupra
coloraţiei merelor (80%). La utilizarea celorlalte trei materiale cercetate: Daybright, Mylar și UniSet-O,
acest procent a variat între 70-74%. Datorită culorii îmbunătățite, fiind recalculate la 1 hectar, suplimen-
tar ar putea fi vândute de la 2,5 până la 4 tone de mere în locul cu cea mai înaltă calitate. La pomii sub
care a fost așezată pelicula reflectoarea fost stabilit că procesul de hidroliză a amidonului și cu aceasta –
coacerea fructelor avut loc cu doua-trei zile mai înainte în comparație cu pomii unde nu a fost amplasată
pelicula reflectantă.
Conform sursei European Fruitgrowers Magazine57 costul de procurare a peliculei de unică folosință
variază în limitele de la € 400 până la € 700 pentru un hectar și pentru pelicula ce poate fi utilizată pentru
o perioadă îndelungată prețul variază între €4,000 și € 5,000. Fiind subestimat pe parcursul la zece ani a
acesta duce la prețul anual în valoare de € 400 - € 500.
56
57
http://www.fruitmagazine.eu/archive/2012/nl-05/index.html
7. SISTEMELE DE SUSŢINERE ȘI ANTIGRINDINĂ A
POMILOR UTILIZATE ÎN LIVEZILE DE MĂR
7.1. Sistemul de susținere al pomilor

Cultivarea mărului în sistemul superintensiv de cultură necesită sistem de susţinere deoarece la înfi-
inţarea plantaţiei se folosesc pomii altoiţi pe portaltoi pitici sau semipitici şi are ca scop menţinerea lor
în poziţie verticală, în caz contrar, ei vor fi dezrădăcinaţi (căzând) odată cu obţinerea recoltelor înalte și
din cauza vânturilor puternice, ploilor abundente, etc. Sistemul de susţinere, de asemenea se foloseşte şi
ca suport pentru instalaţia de irigare prin picurare.
Având scopul de a folosi la maximum potenţialul productiv al pomilor se recomandă ca spalierul dea-
supra solului să aibă înălţimea de 2,5-3,0 m. În practica mondială pentru livezile de acest tip se folosesc
mai multe sisteme de susţinere a pomilor:
Sistem de susţinere prin spalier monoplan simplu. Acest sistem este format din stâlpi de beton armat
sau lemn şi 3-5 fire metalice de care se leagă pomii (Fig. 90). Ca avantaj, acest sistem îl deţine prin tărie şi
durabilitate, iar ca dezavantaje întâlnim greutăţi la instalare, rănirea mecanică a pomilor când sunt vân-
turi puternice ceea ce poate duce chiar şi la ruperea lor în aceste locuri, înclinarea pomilor de-a lungul
firelor metalice, limitarea înălţimii de legare a pomilor de linia metalică de sus prin micşorarea potenţi-
alului productiv al pomului.
a
58
58 http://www.valentepali.com
b c
Fig. 90. Sistemul de susţinere prin spalier simplu în plantaţiile superintensive de măr: a. –
componența unui sistem de susţinere prin spalier simplu; b. – prin amplasarea stâlpilor
frontali în poziţie verticală; c. – prin amplasarea stâlpilor frontali în poziţie semivertica-
lă (sub unghi înclinat).
De asemenea acest sistem de susţinere prin spalier monoplan poate fi și combinat. În cazul în care
componența lui se modifică prin stâlpi de beton armat sau din lemn (cu o înălţime minimum de 2,6 m
deasupra solului) şi două-trei fire metalice, plus un tutore de bambus (cu înălţimea de 3,05 m şi cu diame-
trul 22-24 mm) care se plasează lângă fiecare pom (Fig. 91, a.) în parte şi se fixează în cinci locuri. Pentru
o fixare calitativă a tutorelui de bambus de firele metalice se recomandă de folosit fixatoarele speciale
„STEBOFIX” (Fig. 91, b.). În Ucraina, spre exemplu tutorele de bambus este înlocuit cu unul din lemn,
care este amplasat între firele metalice, adică partea de jos a lui este dispicată în două și se amplasează pe
sârmă iar partea de sus se leagă de firul metalic (Fig. 91, c., d.).
a b
c d
Fig. 91. Sistemul de susţinere prin spalier combinat în cazul când este adăugat tutorele de care
se fixează pomul de măr: a. – prin utilizarea tuturelui din bambus; b. – fixarea tutorelui
de bambus de firele metalice cu piesa „STEBOFIX”; c., d. – prin utilizarea tuturelui din
lemn.
Pe lângă cele menționate s-ar putea de adăugat la dorință și brețele de suport al ramurilor cu două fire
metalice. Prin utilizarea acestor modificări la sistemul de susţinere prin spalier monoplan se poate de
obţinut cea mai înaltă rezistenţă a acestei construcţii.
59
http://www.valentepali.com
59
b c
Fig. 92. Sistemul de susţinere prin spalier combinat în cazul când sunt adăugate brețele de
suport al ramurilor cu două fire metalice: a. – componența unui sistem susţinere prin
spalier combinat; b. – brațul de suport al ramurilor de la capătul rândului; c. – brațul de
suport intermediar; d. – fixarea ramurilor amplasate la baza coroanei de cele două fire
metalice ale brațelor de suport.
Tutore individual lângă fiecare pom. Reprezintă un stâlp din lemn cu înălţimea nu mai mare de 3,6 m
şi diametrul de 10 cm tratat cu substanţe antiseptice pentru a stopa procesul de putrefacţie (Fig. 93). Acest
sistem de susţinere este foarte uşor de instalat, asigură efectuarea cu uşurinţă a proceselor tehnologice
privind tăierea pomilor şi recoltarea fructelor, însă are un şir de neajunsuri, ca: folosirea substanţelor chi-
mice pentru a stopa procesul de putrefacţie; costul înalt al stâlpilor, transportarea şi păstrarea lor datorită
numărului mare pentru o unitate de suprafaţă; se foloseşte mai mult material pentru palisarea (legarea)
pomilor de stâlpi.
Fig. 93. Tutore individual lângă fiecare pom în plantaţiile superintensive de măr.
Sistemul de susţinere prin spalier în două planuri oblice în formă de „V”. Constă din stâlpi de lemn
sau beton armat cu lungimea 3,2-3,5 m fixaţi în sol pe rândul de pomi, în poziţie înclinată unul faţă de
celălalt, la un unghi de 600. Stâlpii se încrucişează între ei la înălţimea de 30-40 cm de la sol. În zona de
încrucişare se leagă între ei cu sârmă pentru o fixare mai bună sau cu ajutorul unei tije de metal filetată
(şurub). Distanţa dintre stâlpi pe rândul de pomi este de 7-10 m, prima sârmă se instalează la 40 cm de la
punctul de inserţie a şarpantelor, iar celelalte la distanţa de 30-40 cm una de alta.
Fig. 94. Sistemul de susţinere prin spalier în două planuri oblice în formă de „V”.
În continuare vor fi redate suplimentar încă două scheme a sistemului de susținere la amplasarea
pomilor în două planuri oblice (Fig. 95).
Fig. 95. Scheme a sistemului de susținere la amplasarea pomilor în două planuri oblice60.
În ţara noastră cel mai răspândit sistem de susţinere a pomilor de măr în sistemul superintensiv de
cultură este spalierul monoplan simplu.
Indiferent de sistemul de susţinere utilizat, el este format la general din stâlpi de lemn sau din beton
armat şi fire metalice (sârmă).
Stâlpii sunt de două tipuri: fruntaşi (marginali) şi intermediari (mijlocaşi). Stâlpii fruntaşi (marginali)
se instalează în primul rând, pentru fiecare rând în fiecare parcelă, fiind cei de bază. Ei sunt mai lungi şi
mai duri ca cei mijlocaşi, deoarece ei trebuie să suporte greutatea pomilor cu fructe şi forţa firelor me-
talice întinse. Adâncimea de instalare a acestor stâlpi este de 0,8-0,9 m. Pentru fortificarea acestor stâlpi
se utilizează suporturi înclinate, aşa numiţii „stâlpii contraforţă” (pot fi folosiţi stâlpi din lemn sau din
beton armat) şi ancorele (de obicei sunt din metal, mai pot fi utilizate pietre, etc.). Stâlpii intermediari se
instalează vertical la o distanţă de 10 m unul de la altul. Stâlpii din lemn sunt confecţionaţi de obicei din
speciile de salcâm şi stejar. Instalarea stâlpilor se efectuează mecanizat, cu ajutorul diferitor agregate de
presare asupra stâlpilor sau prin săparea gropilor folosid diverse utilaje, diferite burghiuri mecanizate,
etc.
60
a b
61
Fig. 96. Cele mai des utilizate moduri de întărire a stâlpilor fruntaşi în livezile superintensive
de măr: a – utilizarea „stâlpilor contraforţă”; b. – utilizarea ancorelor metalice; c. –
distanța de amplasare a ancorelor.
Firele metalice (sârma) pentru spalier trebuie să fie rezistentă, protejată de ruginire, fără grad mare
de tensionare. Ea trebuie să aibă diametrul de la 1,8-2,0 mm până la 3,0-3,5 mm. Înălțimea de amplasa-
re a sârmelor de la nivelul solului este redată în fiecare figură, reprezentate anterior la fiecare sistem de
susținere în parte. Pentru o întindere optimală, respectiv şi uşoară a firelor metalice pot fi folosite mai
multe metode printre care: sistemul „Gripple”, scripetele cu clichet, etc.
Fig. 97. Metode utilizate la întinderea sârmei.

Pentru palisarea (legarea) pomilor de firele sau tutorii de bambus se recomandă de folosit materialul
rafie sintetică. După indicii elasticităţii calitative şi durabilitate (culoarea cea mai convenabilă este cea
http://www.valentepali.com/web/guest/pali-accessori-vigneto-frutteto
61
galbenă cu diametrul de 4 mm, produsă în Olanda) sau orice alt tip de accesorii trainice folosite la legarea
pomilor de firele metalice.
Indiferent de tipul sau construcţia sistemului de susţinere a pomilor se recomandă ca el să fie instalat
îndată după ce pomii au fost plantaţi sau în funcție de tipul de plantare utilizat, poate fi montat și înainte
de plantare. În unele cazuri, dacă pomii (în special vergile) au fost plantaţi de cu toamna şi timpul nu a
permis instalarea suportului, se acceptă instalarea acestuia în primăvara următoare, dar nu mai târziu.
7.2. Sistemul de protecție a pomilor cu ajutorul plaselor antigrindină

Sistemul antigrindină în plantaţiile pomicole se montează prin mai multe metode, însă cel mai răs-
pândit este montarea clasică a plasei în formă de „V” (Fig. 98). Această tehnică de montare permite ca
depunerile de grindină să cadă în intervalele dintre rânduri și previne stocarea lor pe plasă.
Fig. 98. Aspectul montării clasice a plasei antigrindină în formă de “V”62.

Sistemul de protecție antigrindină este compus din următoarele elemente principale (Fig. 99):
62
www.valentepali.com
a b c
d e f
g h i
j k l m
n o
Fig. 99. Componentele principale a unui sistem de protejare a pomilor cu ajutorul plaselor
antigrindină63: a. – stâlpii; b. – placa anti-scufundare; c. – ancorele; d. – capac auto-blo-
cant pentru stâlpii laterali și frontali; e. - manșorul ușor și cârligul ușor; f. – scoabă cu
flanșă; g. – cleme; h. – plasa antigrindină; i. – sârmă zincată; j. – cablu-funie metalic cu
multe fire; k. – întinzător pentru cablu sau sârmă; l. - întinzător pentru cablu sau sârmă
(Tirvit); m. – plăcuțe care se utilizează la fixarea plasei antigrindină; n. – piesă în formă
de furcă cu doi dinți; o. – inel de fixare a plasei la finele rândului.
Buletin informativ pentru producătorii de mere, nr. 3, August 2012, http://aced.md/publication/index.php
63
Stâlpii care pot fi de două tipuri: din beton armat și din lemn. Stâlpii din beton armat sunt mai costi-
sitori, cheltuielile pentru transportare constituie 25% din costul stâlpilor, mai puţin rezistenţi la vânturile
puternice, pot fi deterioraţi de tehnica agricolă ce se deplasează prin livadă, sunt influenţaţi de condiţiile
climaterice, pot fi utilizaţi la 2-3 rotaţii a livezii pe acelaşi loc. Se recomandă ca stâlpii marginali să aibă
în secțiune 10x12 cm sau în unele cazuri mai specifice 14x14 cm și o lungime de 4,7 cm, iar cei interme-
diari – 7x8 cm sau în unele cazuri 8x8 cm și respectiv cu lungimea de 4,5 m, cu introducerea lor 1 m în
sol. Stâlpii din lemn sunt mai puţin costisitori, cheltuielile pentru transportare sunt mai reduse, sunt mai
rezistenţi la vânturile puternice datorită elasticităţii, au o perioadă de exploatare mai restrânsă.
În cazul folosirii stâlpilor din beton armat se utilizează plăcile anti-scufundare, care permite stâlpilor
să nu se scufunde și de ai menține la înălțimea necesară.
Ancorele fac parte din elementele primordiale care influențează direct asupra rigidității sistemului de
susținere al pomilor și de montare a plasei antigrindină. Pot fi utilizate mai multe tipuri de ancore care
pot fi fixate în sol cu șuruburi (elice) de dimensiuni mari, respectiv și a dalelor de ancorare din beton
armat, etc. În același context se utilizează cablurile de ancorare pentru fixarea stâlpilor de ancore.
Capacele auto-blocante pentru stâlpii laterali și frontali sunt instalate sub presiune în partea de sus
a stâlpilor, în care ele intră perfect. Fiind necesare pentru fixarea sirmelor și cablurilor longitudinale și
transversale. Ele, de asemenea, sunt necesare pentru a proteja plasa antigrindină de o posibilă deteriorare
cauzată de frecarea ei pe suprafața imperfectă a stâlpilor.
Alte elemente importante la montarea sistemului de protecție antigrindină sunt manșorul ușor și
cârligul ușor fiind niște elemente fundamentale pentru o întindere perfectă a sârmelor și cablurilor. Ele
de asemenea permit o reîntindere a cablurilor în timpul operațiunilor de întreținere obișnuite, printr-un
mod simplu și rapid.
Sârma zincată este întinsă atât dea lungul rândurilor cât și transversal, cu diametrul între 2,2-4,0 mm.
Precum și alte elemente de fixare a sârmelor și cablurilor de stâlpi, blocarea cablului de ancore cum
sunt: flanșele, clemele, lacătele Gripple (dacă sunt folosite), inele zincate, etc.
Plasa antigrindină reprezintă cel mai important element al sistemului de protecție antigrindină. Prin
urmare acesta trebuie să fie formată din materiale de o calitate superioară ca în rezultat să se obțină o
pânză foarte ușoară, însă rezistentă și durabilă. Culoarea plasei are o importanță semnificativă, însă culo-
rile mai frecvent utilizate pentru livezi sunt acele de culoare albă, sură și neagră.
Fig. 100. Livadă superintensivă de măr cu sistem antigrindină și diferite metode de fixare a
plasei la finele rândului.
Plasa albă se recomandă pentru soiurile la care colorarea fructelor este dificilă și pentru zonele cu o
cantitate mai redusă de radiaţie solară.
În rest, atât plasa de culoare neagră și sură poate fi utilizată pentru toate soiurile de măr.
Plasa antigrindină, are o rezistență puternică din punct de vedere mecanic, o durabilitate lungă și un
efect de umbrire de 15%. Spre exemplu plasa de culoare albă are un procent mai mic de umbrire (5%)
față de plasa neagră și o durabilitate mai scăzută ca rezultat al acțiunii razelor UV. La general vorbind, nu
există date concrete referitor la influența pe care o are plasa de diferite culori asupra sistemului de produ-
cere a fructelor. Singurul indiciu recunoscut de către toți cei ce folosesc plasa de culoare neagră duce la
întârzierea maturării fructelor (aproximativ cu 5-7 zile).
Fig. 101. Procesul de montare a plasei antigrindină pe capacele auto-blocante64.

Plasa are un montaj special, iarna se rulează pe lungimea rândului (Fig. 102) şi primăvara se trage pe
interval după ce 80% din flori s-au polenizat, dar nu mai devreme, pentru a permite albinelor să poleni-
zeze florile.
Fig. 102. Pregătirea pentru iarnă a plasei antigrindină.

În același context pentru fixarea plasei se utilizează plăcuțele superioare, Ice-plack, trident, ancor-
plack, simple, de oprire automată, de asemenea elasticul și altele.
La finele fiecărui rând de pomi se recomandă de amplasat o piesă din metal ce are forma de furcă cu
doi dinți ce are o lungime de 1,7-2,5 m.
64
8. SISTEMUL DE ÎNTREŢINERE, LUCRARE A
SOLULUI, IRIGARE ŞI FERTILIZARE ÎN LIVEZILE
DE MĂR
8.1. Întreţinerea şi lucrarea solului

Întreţinerea şi lucrarea solului este o importantă verigă agrotehnică în tehnologia de cultivare a măru-
lui şi se face diferenţiat în funcţie de vârsta pomilor, condiţiilor climaterice, asigurarea cu apă, proprietă-
ţile fizice ale solului, dotarea gospodăriei cu tehnică agricolă etc. În livezile intensive și superintensive de
măr din Republica Moldova, conform condițiilor reale de cultură, pe fiecare sector de teren, se recoman-
dă întreținerea solului ca: ogor lucrat; ogor lucrat, întrerupt cu îngrășăminte verzi pe intervalele dintre
rânduri; înierbarea intrevelelor dintre rânduri.
Ogor lucrat. În primii (1-2 ani) ani după plantarea pomilor, în livezile tinere de măr se recomandă ca
solul în intervalul dintre rânduri şi pe rând să fie menţinut ca ogor lucrat (Fig. 103). Acest sistem de între-
ţinere a solului asigură o creştere şi o dezvoltare mai bună a pomilor. Fiind realizat prin lucrarea repetată
a solului şi menţinerea lui afânat pe tot parcursul anului, fără crustă şi buruieni. Lucrarea de bază a aces-
tui sistem este arătura de toamnă, şi se efectuează cu 20-25 zile înainte de căderea frunzelor cu 10-12 zile
înainte de îngălbinirea lor, întrucât toamna are loc creşterea activă a rădăcinilor beneficiind cicatrizarea
rănilor până la venirea iernii. Adâncimea arăturii de toamnă variază în dependenţă de soi, portaltoi, tex-
tura solului, agrotehnica aplicată anterior, dar nu trebuie să depăşească 8-10 cm în apropierea trunchiului
pomilor şi 16-18 cm spre centrul intervalelor rândurilor.
Fig. 103. Întreţinerea solului ca ogor negru lucrat în primul an după plantare a pomilor de măr.
În timpul vegetaţiei (primăvara şi în cursul verii), solul se menţine curat prin 4-6 afânări la adâncimea
de 8-10 cm în funcţie de utilajul folosit şi pe măsura creşterii buruienilor, precum şi a formării crustei.
Între rânduri lucrarea solului se face cu cultivatorul, cu grapa cu discuri sau cu frezele, iar pe rândul de
pomi solul se lucrează cu ajutorul frezelor cu palpator şi se completează cu sapa, iar în lipsa acestor utilaje
agricole această lucrare se efectuează numai cu sapa.
Ogorul lucrat are următoarele avantaje:
• Asigură o bună aeraţie în sol, favorizând creşterea rădăcinilor şi intensifică activitatea microorga-
nismelor aerobe;
• Asigură adâncirea sistemului radicular al pomilor;
• Asigură pomii cu umiditate optimă, datorită faptului că apa pătrunde mai uşor şi se evaporă mai
greu, deoarece stratul de sol este permanent afânat;
• Măreşte conţinutul unor macro şi microelemente uşor asimilabile, ameliorând prin aceasta con-
diţiile de nutriţie minerală;
• Distrugerea permanentă a buruienilor, împiedicând astfel concurenţii pentru apă şi substanţe mi-
nerale;
• Distrugerea parţială a bolilor, dăunătorilor şi creează condiţii nefavorabile pentru înmulţirea şoa-
recilor;
• Împiedică drajonarea şi distruge drajoni apăruţi.
Ogorul lucrat are şi unele dezavantaje:
• Pe terenurile în pantă favorizează procesul de eroziune a solului;
• Favorizează reducerea rapidă a cantităţii de substanţă organică din sol, ceea ce influenţează nega-
tiv asupra însuşirilor fizice a lui;
• Distruge structura solului, favorizând tasarea solului în profunzime;
• Prin lucrările repetate a solului se produce rănirea sau tăierea rădăcinilor pomilor;
• Face dificil accesul şi circulaţia agregatelor prin livadă în perioadele ploioase pentru efectuarea
tratamentelor fitosanitare, transportul recoltei etc.;
• Necesită un consum mare de energie, ceea ce majorează costul de producţie a fructelor;
• Micşorează productivitatea şi rezistenţa la ger a pomilor, fructele cresc mari, nu se colorează sufi-
cient şi se păstrează mai rău.
Sistemul de întreţinere a solului în livadă prin ogor negru lucrat nu este recomandat să fie menţinut
continuu, datorită multiplelor dezavantaje pe care le are. După intrarea pomilor pe rod economic, se
recomandă, ca pe intervalele dintre rânduri ogorul lucrat să fie întrerupt periodic cu cultivarea plantelor
pentru îngrășăminte verzi.
Ogorul lucrat, întrerupt cu îngrășăminte verzi. Se recomandă pentru livezile de tip intensiv, ampla-
sate pe terenuri fără irigare. Prevede întreținerea solului ca ogor lucrat în perioadele de creștere intensivă
a lăstarilor și fructelor, când pomii au cerințe foarte ridicate față de apă și elemente nutritive. În alte fe-
nofaze ale perioadei de vegetație pe fiecare al treilea interval dintre rânduri, până la proiecția coroanelor,
succesiv se cultivă plante pentru îngrășăminte verzi, care astfel revin pe același loc odată în trei ani.
Ca specii pentru îngrăşăminte verzi în livezile intensive de măr se recomandă: rapiţa de toamnă sau
amestecul din secară sau orz de toamnă cu măzăriche în raport de 1/3 : 2/3, care produce masă vegetală
(tulpini şi rădăcini), respectiv până la 28-36 t/ha şi 16-28 t/ha. Semănatul cu normele: rapiţă – 15-20 kg/
ha; secară sau orz de toamnă 70-90 kg/ha sau 100-120 kg/ha amestecate cu măzăriche – 80-100 kg/ha,
calculate la suprafaţa însămânţată, se efectuează toamna, în luna septembrie, după recoltarea fructelor.
Tăvălugitul, mărunţitul cu grapa cu discuri şi încorporarea masei verzi sub arătură se efectuează la în-
ceputul verii, când plantele au depăşit faza de plină înflorire, iar tulpinile au ajuns la faza de lignificare.
Încorporată în această fază, masa vegetală se mineralizează mai lent şi contribuie la acumularea humu-
sului în sol. Tulpinile nelignificate, fiind încorporate timpuriu în sol, se mineralizează după câteva luni,
reducându-se esenţial, prin aceasta, eficienţa îngrăşămintelor verzi.
Avantajele suplimentare ale ogorului lucrat, întrerupt cu plante pentru îngrășăminte verzi față de ogo-
rul lucrat sunt:
• Îmbogățirea solului cu materie organică și substanțe nutritive ușor asimilabile;
• Îmbunătățirea structurii solului;
• Reducerea eroziunii solului;
• Sporirea calității și potențialului de păstrare a merelor.
Dezavantajele principale constau în:
• Concurența temporară a plantelor, folosite ca îngrășăminte verzi, cu pomii pentru substanțe nu-
tritive și apă;
• Introducerea suplimentară a îngrășămintelor, în special cu azot, pe intervalele dintre rânduri ocu-
pate cu planta pentru îngrășăminte verzi;
• Aratul intervalelor dintre rânduri în timpul vegetației, care se face pe același loc odată în trei ani
pentru încorporarea în sol a îngrășămintelor verzi.
Concurența temporară a plantelor, folosite ca îngrășăminte verzi, cu pomii poate fi redusă la mini-
mum prin alegerea termenilor de însămânțare și încorporare în sol, alternanța cu ogorul lucrat, sistemul
echilibrat de aplicare a îngrășămintelor. Apoi datorită ameliorării solului pe parcursul a cel puțin doi ani
după încorporarea îngrășămintelor verzi, să asigură un rezultat integral pozitiv care se manifestă prin
menținerea sau sporirea fertilității solului, sporirea recoltei și calității fructelor.
Înierbarea intervalelor dintre rânduri. Se recomandă în livezile superintensive de măr cu irigare după
intrarea pomilor pe rod economic. Înierbarea solului se efectuează pe intervalele dintre rânduri, până
la proiecția coroanelor, cu diferite tipuri de ierburi perene. Lăţimea benzii înierbate este de 2-3 m, iar a
benzii de sub proiecţia coroanei menţinută ca ogor lucrat sau combinat prin erbicidare este de 1,0-1,5 m.
Înierbarea intervalelor dintre rânduri poate fi permanentă sau întreruptă, când o parte dintre inter-
valele dintre rânduri se ară și se menține câțiva ani ca ogor lucrat, după care se înierbează din nou. Des-
ţelenirea nu se efectuează pe toată suprafaţa odată, dar treptat, prin rotaţia intervalelor înierbate cu cele
lucrate.
Înierbarea pe intervalele dintre rânduri se face pe cale naturală sau artificială. Înierbarea naturală se
efectuează prin lăsarea benzii dintre rânduri cu ierburi (buruieni) ce cresc spontan și, la necesitate, se co-
sesc periodic, fiind lăsate ca mulci. Înierbarea artificială se efectuează prin semănarea terenului cu ames-
tecuri graminee sau graminee şi leguminoase, cum ar fi: păiuşul de livadă (festuca pratensis), raigrasul
peren (lolium perenne), firuţa (poa pratensis), golomăţul (dactylis glomerata), trifoiul alb şi roşu (trifolium
pretense şi trifolium repense). Spre exemplu în Italia se utilizează următoarele amestecuri în livezile de
măr ce este arătat în tabelul de mai jos.
Tabelul 9. Amestecul de ierburi utilizat în Italia pentru livezile de măr
Pe terenuri deluroase cu
Pe terenuri cu stratul fertil Pe terenuri cu startul fertil
nivelul mediu de fertilitate a
de sol superficial şi un nu- de sol profund şi mediu de
solului şi cu o sursă medie de
măr limitat de cosiri a ierbii amestecat
aprovizionare de apă
10% Lolium perenne 20% Lolium perenne
20% Lolium perenne
30% Festuca rubra 15% Festuca rubra
45% Festuca rubra
15% Poa pratensis 15% Poa pratensis
20% Poa pratensis
30% Festuca ovina 10% Trifolium repens
15% Trifolium repens
15% Trifolium repens 40% Festuca arundinacea
Sursa: Veneto Agricoltura – Settore Divulgazione Tecnica e Formazione Professionale, 2001.
Rezultate eficiente în unele livezi superintensive de măr din Republica Moldova s-au obținut la utili-
zarea unui amestec format din: 20% de Lolium perenne baptwingo; 20% de Lolium perenne barrage; 30%
de Festuca Rubra Commutata. Bargreen și 30% de Poa Pratensis rugby.
Semănatul ierbii se efectuează primăvara devreme sau în luna august, peste un interval dintre rânduri
sau pe toate rândurile şi pe un teren bine pregătit din timp şi nivelat. Pe parcursul vegetaţiei iarba se co-
seşte anual de 4-6 ori când atinge înălţimea de 15-20 cm şi se lasă pe sol în formă de mulci.
Fig. 104. Aspectul terenului dintre rândurile de pomi după ce sa efectuat semănatul ierbii.
Sistemul de întreţinere a solului prin înierbare are următoarele avantaje:
• Combate eroziunea şi supraîncălzirea solului;
• Îmbunătăţeşte structura solului;
• Reduce tasarea solului şi evită formarea harpanului;
• Îmbogăţeşte solul cu substanţe organice, fosfor şi potasiu asimilate;
• Permite deplasarea liberă a agregatelor prin livadă în perioadele ploioase pentru efectuarea trata-
mentelor fitosanitare, transportul recoltei etc.;
• Îmbunătăţeşte compoziţia chimică a fructelor, devenind mai intens colorate şi facilitează perioada
de păstrare;
• Uşor de realizat şi întreţinut.
Acest sistem (înierbarea solului) are şi unele dezavantaje:
• În perioadele secetoase, fără irigare, apare concurenţa pentru apă şi elemente nutritive dintre
pomi şi ierburile perene;
• Mineralizarea substanţelor organice este mai lentă, deoarece insuficienţa oxigenului din sol redu-
ce activitatea microorganismelor aerobe;
• Favorizează înmulţirea şoarecilor şi a multor boli şi insecte dăunătoare.
a
Fig. 105. Întreţinerea solului prin înierbare în plantaţiile superintensive de măr: a. – înierbarea
pe cale artificială cu menţinerea solului sub proiecţia coroanei ca ogor negru lucrat; b
– înierbarea pe cale artificială cu menţinerea solului curat sub proiecţia coroanei prin
erbicidare; c. – înierbarea pe cale naturală a solului.
În cazul înierbării intervalelor dintre rânduri, pe rândul de pomi (sub proiecţia coroanei pomilor) în-
treţinerea şi lucrarea solului se menţine ca ogor negru lucrat sau prin erbicidare. Lucrarea solului efectu-
ează cu ajutorul frezelor cu palpator şi se completează cu sapa în cazul când este menţinut ca ogor lucrat.
Pe parcursul perioadei de vegetaţie se recomandă de menţinut solul pe fâşia de-a lungul rândului de pomi
la începutul perioadei de vegetaţie (primăvara) prin ogor lucrat şi apoi prin erbicidare.
În funcție de modul cum acţionează asupra buruienilor erbicidele sunt:
• de contact (ce acţionează asupra părţilor de plantă care vin în contact cu erbicidul), se adminis-
trează pe buruieni în plină creştere;
• sistemice (sunt absorbite de plante prin organele aeriene sau prin cele subterane), dereglează creş-
terea acestora distrugându-le.
Totodată, trebuie de menționat că după perioada de aplicare a erbicidului în funcţie de faza de vegeta-
ţie a buruienilor, ele se clasifică în:
• preemergente, cu efect asupra seminţelor de buruieni şi se aplică înainte de răsărirea şi pornirea în
vegetaţie a buruienilor, primăvara devreme, pentru a împiedica germinaţia seminţelor;
• postemergente, care distrug buruienile în perioada de vegetaţie.
Pentru combaterea buruienilor în livezile de măr pot fi utilizate următoarele erbicide:
• pe bază de glifosat;
• pe bază de glufosinat de amoniu;
Erbicidarea se efectuează pe timp uscat, fără vânt şi căldură excesivă, cu ajutorul stropitorilor pur-
tate de capacitate mică şi ultramică dotate cu scule protectoare pentru măr.
Înainte de tratarea cu erbicide, în livezile de măr, se efectuează înlăturarea drajonilor de la portaltoi
ce au apărut, ruperea lăstarilor de pe tulpina pomilor, ridicarea şi legarea ramurilor ce sunt în zona
de aplicare a acestor preparate chimice, în caz contrar nimerirea acestei substanţe pe organele pomilor
(frunzelor) duce la uscarea lor.
În unele cazuri în livezile de măr pe lângă sistemul de întreţinere a solului ca ogor lucrat, ogor lucrat
întrerupt cu îngrășăminte verzi sau înierbat, terenul poate fi menţinut şi ca ogorul negru combinat cu
erbicidare. Prin acest sistem, solul este menţinut curat de buruieni cu ajutorul erbicidelor, fără a elimina
în totalmente anumite lucrări ale solului. De obicei, erbicidele sunt aplicate numai pe porţiunea de-a lun-
gul rândului de pomi cu o lăţime de circa 0,8-1,0 m, unde sunt amplasate majoritatea rădăcinilor, însă în
unele cazuri erbicidele pot fi administrate şi pe toată suprafaţa plantaţiei. În cazul în care se aplică erbici-
de numai pe fâşiile rândurilor de pomi, intervalul dintre rânduri se întreţine ca ogor lucrat sau înierbat.
În ţările cu pomicultura dezvoltată, în livezile superintensive de măr, solul, mai este menţinut prin
acoperirea lui cu diferite materiale artificiale (folia de plastic neagră sau gri, etc.) sau naturale (paie,
rumeguş, frunze, iarba cosită, etc.) denumite mulci ce au ca scop împiedicarea dezvoltării buruienilor.
Acest sistem de întreţinere a solului, cel mai des este utilizat în cazul când plantarea pomilor de măr este
efectuată pe biloane, de asemenea poate fi folosit şi în pomicultura ecologică. Mulcirea solului poate fi
efectuată sub formă de benzi pe rândul de pomi sau pe întreaga suprafaţă a plantaţiei. Mulcirea artificială
se efectuează în benzi dea lungul rândului de pomi cu o lăţime de 0,8-1,0 m. În cazul folosirii a materia-
lelor naturale pentru mulcire, grosimea stratului este de 10-15 cm.
Fig. 106. Mulcirea sub formă de benzi pe rândul de pomi cu materiale naturale.
Mulcirea solului are o serie de avantaje, printre care: menţine umiditatea din sol; favorizează creşte-
rea temperaturii în timpul iernii şi reducerea ei la nivelul solului în timpul verii, comparativ cu ogorul
lucrat; împiedică creşterea buruienilor şi tasarea solului; măreşte conţinutul de materie organică în sol,
etc. Respectiv acest sistem are şi unele dezavantaje – favorizează înmulţirea insectelor şi a rozătoarelor;
stimulează dezvoltarea sistemului radicular mai la suprafaţă; sporirea consumului de materiale şi forţă
de muncă, etc.
8.2. Irigarea livezii

Cultura mărului în plantaţii superintensive, înfiinţate cu pomi altoiţi pe portaltoi vegetativi pitici sau
semipitici nu poate fi realizată fără asigurarea unui regim hidric satisfăcător. Acest lucru se datorează fap-
tului că pomii, altoiţi pe portaltoi de vigoare slabă, au înrădăcinare superficială şi înregistrează un deficit
de umiditate, îndeosebi în perioada de vegetaţie. Acest deficit de apă poate fi complectat prin irigări pe
parcursul perioadei de vegetaţie, asigurând astfel un nivel optim de umiditate (70-75% din capacitatea
de câmp) în sol.
Momentul optim de aplicare a irigării se determină prin diferite metode cu ajutorul unor aparate spe-
ciale, spre exemplu tensiometrul (Fig. 107).
Tensiometrele sunt instrumente simple, fiabile, care oferă măsurarea gradului de umiditate a solului.
Acestea sunt utilizate de mulţi ani, şi datorită designului simplu şi construcţia robustă, continuă să fie
instrumentul standard pentru măsurarea umidității solului.
Tensiometrele ajută de a determina momentul şi cantitatea optimă
de irigare a plantelor. Menținerea condiţiilor corespunzătoare de umi-
ditate, sunt necesare pentru dezvoltarea optimă a plantelor şi de obţi-
nere a unei recolte calitative, dar și pentru prevenirea irigări excesive
și inutilele.
Tensiometrul de orice tip constructiv este compus din următoarele
piese:
• sonda din material ceramic poros, care constituie elementul
sensibil al aparatului;
• un tub hidraulic rigid din material plastic sau metal, care face
legătura între sonda poroasă și dispozitivul de măsurare a apa-
ratului.
• dispozitivul de măsurare a aparatului, care de obicei este un ma-
nometru, pe al cărui cadran se află un ac indicator ce se rotește
pe o scară gradată de la 1 la 100 diviziuni. Unele tensiometre
sunt lipsite de manometru, în care tubul hidraulic este gradat în
unități de presiune.
Instalarea tensiometrului. Înainte de instalare, capătul din cerami-
că a tensiometrului trebuie să fie înmuiat într-un container cu apă Fig. 107. Tensiometru
timp de 24 ore. Preferabil este de a se folosi o substanţă acidă împo-
triva dezvoltării algelor pentru ca apa să nu se tulbure (înverzească)
pe pereţii tensiometrului. Este foarte important ca instalarea tensi-
ometrului să se facă corect şi capătul din ceramică al lui să aibă un
contact bun cu solul din împrejurul său. În Fig. 108 este arătat cum se
efectuează corect procedeul de instalare pas cu pas a unui tensiome-
tru. Tensiometrul trebuie împlut cu apă de calitate înaltă sau distilată.
Pentru a observa mai bine nivelul apei în tensiometru, se recomandă
de adăugat câteva picături de colorant alimentar în ea.
Fig. 108. Procedeul de instalare corect a tensiometrului (Water Conservation FACTSHEET, May
2006)
După 24 de ore de la instalarea tensiometrului în sol, se ajunge la un echilibru între apa din sondă şi
apa din sol, cu alte cuvinte, tensiunea apei din sondă va fi egală cu tensiunea apei din sol. Atunci când
acul indicator sau nivelul lichidului din tubul hidraulic se menţine la aceeaşi gradaţie, se citeşte forţa cu
care este reţinută apa în sol. Scara unui tensiometru este gradată de la 0 la 100 centibari (cb) sau kilopas-
cali (kPa). Indicațiile cuprinse între 10-25 reprezintă condiţiile ideale în ceea ce priveşte raportul dintre
apă şi sol. Cele mai multe culturi de câmp cu sistemul radicular la o adâncime de circa 50 cm încep să
sufere din lipsa de apă la indicații între 40-50, iar în cazul celor cu sistemul radicular mai dezvoltat – 75-
100. Irigarea este necesară la indicații cu valori mai mari de 60-70.
Tensiometrele rămân în sol în acelaşi loc pe întreg sezonul de udare şi numai pentru iarnă se scot din
pământ pentru a se feri de îngheţ. După scoaterea lor din pământ, partea poroasă a aparatului şi tubul
cilindric se spală cu apă şi se şterg.
Convertirea indicațiilor tensiometrului în procente de umiditate, U%, se face cu ajutorul expresiei:
ind. tensiometrului
unde: U% = C0 + x (C0-C0)
100
C0 – coeficient de ofilire, care pentru solurile nisipoase este de 2%. lutoase - 12% și pentru cele argi-
loase – 24%.
Cc – capacitatea de câmp pentru apă, exprimată în procente din greutatea raportată la sol uscat, în
stratul activ considerat;
Ind. tensiometrului – numărul de diviziuni indicate pe scara tensiometrului.
Exemplu.
C0 = 12%
Cc = 26%
Ind. tensiometrului = 60
60
Deci, U% = 12 + x (26 - 12) = 20,4%
10
Avînd valoarea procentului de umiditate în sol, U%, putem determina volumul de apă în sol Va (m3
apă/ha), prin utilizarea relației:
Va = h x U% x Da
Cu condiția că: h = 100 cm; U%= 20,4%; Da (densitatea aparentă a solului) = 1,25 t/m3 vom avea:
Va = 100 x 20,4% x 1,23 = 2250 m3 apă/ha
În pomicultură se folosesc mai multe metode de irigare: prin brazde, prin aspersiune, subterană, prin
picurare, etc., însă pentru livezile superintensive se recomandă irigarea prin picurare, în unele cazuri şi
irigarea prin aspersiune.
Irigarea prin picurare (Fig. 109) asigură o uniformitate înaltă la distribuirea apei în sol (în zona unde
se află sistemul radicular al pomilor), folosirea eficientă a apei, un regim optim de apă, aer şi de nutriţie
prin folosirea raţională a îngrăşămintelor minerale, ceea ce duce la majorarea producţiei cu 20-50% faţă
de celelalte metode de irigare.
Irigarea prin picurare poate fi aplicată aproape pe orice tip de sol şi configuraţie a terenului, prin am-
plasarea conductelor de-a lungul rândurilor de pomi. Distanţa dintre picurătoare se stabileşte în funcţie
de distanţa dintre pomi, iar varianta optimală este de 1-2 dispozitive de picurare la un pom. Cea mai
favorabilă formă a conturului de umectare se înregistrează atunci când de la un dispozitiv de picurare se
foloseşte un debit de 6-8 l/oră. Cantitatea de apă distribuită unui pom în cadrul unei udări este de 30-50
litri. Durata udării se determină de consumul de apă de către plantă în fiecare perioadă, debitul dispozi-
tivelor de picurare, şi oscilează între 3-12 ore pe zi, iar durata de timp dintre udări poate fi de la o zi până
la şase zile.
Fig. 109. Irigarea prin picurare a pomilor de măr.
Această metodă are următoarele avantaje:
• Economisirea apei, peste 50% faţă de alte metode, întrucât evită pierderile prin evaporare, prin
scurgere în profunzime şi udă numai zona rizosferei;
• Economisirea energiei la pompare, forţă de muncă pentru deservire, fără a fi necesară deplasarea
echipamentelor;
• Pretează la programarea cu ajutorul calculatorului;
• Creează în sol condiţii favorabile de apă şi aeraţie, permite aplicarea concomitentă a îngrăşămin-
telor şi se poate folosi pe terenurile denivelate;
• Datorită faptului că frunzele şi tulpina plantei sunt uscate în timpul irigării prin picurare, nu
există riscul „opăririi” plantelor chiar şi în cazul irigării în zilele foarte călduroase cu temperaturi
exterioare de peste 40oC;
• Menţine structura şi textura solului astfel încât sistemul radicular al plantelor se poate dezvolta
mult mai bine comparativ cu alte metode de irigare.
Ca dezavantaje, se poate menţiona:
• Investiţia prea mare;
• Înfundarea picurătoarelor;
• Fragilitatea instalaţiei.
Fig. 110. Schiţa generală a sistemului de irigare prin picurare (A. Overcenco).
La irigarea prin aspersiune apa este de obicei livrată prin conducte cu presiune, iar apoi apa este pul-
verizată sub forma de ploaie artificială de asupra suprafeţei irigate cu ajutorul maşinilor şi echipamentu-
lui de irigare prin aspersiune, irigându-se nu numai solul, aerul, dar şi partea aeriană a pomilor. Cantita-
tea de apă utilizată la o udare folosind această metodă este 400-600 m3/ha, iar pe parcursul perioadei de
vegetaţie a pomilor se fac 3-4 udări și anume:
• Înainte de începutul vegetaţiei, dacă rezerva de apă în sol este mică (martie-aprilie);
• După înflorit, în decada a doua-treia a lunii mai;
• După căderea fiziologică a fructelor, când se manifestă o creştere intensivă a lăstarilor;
• În perioada de creştere a fructelor înainte de coacere, în lunile iulie-august, însă nu mai târziu
decât cu 20-22 zile înainte de recoltare.
Udarea prin aspersiune se poate face pe două căi:
• Sub coroana pomilor, prin instalarea unor aspersoare mici;
• Deasupra coroanei pomilor, prin instalarea unor aspersoare mai mari şi aşezate pe prelungitoare
înalte.
a b
Fig. 111. Metode de irigare prin aspersiune în livezile de măr: a - sub coroana pomilor65; b. –
deasupra coroanei pomilor.
http://www.nelsonirrigation.com/products/application/apples
65
Apa stropită de echipamentul de aspersiune spală frunzele de pesticide, ridică umiditatea atmosferică,
favorizează procesele fiziologice ale plantelor, dar creşte riscul atacului de boli. Din aceste considerente,
dar şi altele (spre exemplu: utilizarea unui volum mare de apă), în ultimul timp irigarea prin aspersiune
deasupra coroanei pomilor, în ţările cu pomicultura dezvoltată se utilizează numai cu scopul de a proteja
pomii împotriva îngheţurilor târzii de primăvară.
Cantitatea de apă sau norma de udare folosită la o irigare se determină în funcţie de tipul de sol şi de
umiditatea lui înaintea udării, de condiţiile climaterice ale zonei date şi a anotimpului respectiv, de soi şi
de tipul portaltoiului folosit în plantaţie, de adâncimea de răspândire a rădăcinilor de bază a pomilor, de
vârsta pomilor, de încărcătura pomilor cu fructe în anul respectiv, metoda şi tehnica utilizată la irigare,
etc. În cazul în care irigarea se efectuează pe soluri cu textura mijlocie şi grea cantitatea apei utilizată la
o udare în perioada de vegetaţie este de 25-60 m3/ha în cazul irigării prin picurare şi de 400-600 m3/ha
în cazul irigării prin aspersiune. Această cantitate de apă se majorează cu 25-40% în cazul când solul se
întreţine prin înierbare.
Tabelul 10. Valorile parametrilor calităţii apei pentru irigare
Parametrii calităţii apei Valorile admise

Reacţia pH 8,2
Mineralizarea, g/dm3 0,7-0,8
Conţinutul de clor, mg/dm3 105
Calciu, % din suma Ca+Mg+Na 40-45
Magneziu, % din suma Ca+Mg+Na 50
Sodiu, % din suma Ca+Mg+Na 30-40
SAR (Coeficientul de absorbire potenţială a sodiului) <6
Una dintre problemele cheie în cazul când se efectuează irigarea livezilor este calitatea apei, care in-
fluenţează în mod direct asupra păstrării fertilităţii solului, productivitatea pomilor, calităţii fructelor,
etc. Înainte de a utiliza sursa de apă pentru irigare se recomandă de a efectua analiza fizico-chimică a ei.
Suplimentar pe parcursul exploatării plantaţiei se recomandă de a efectua periodic analiza apei, deoarece
calitatea ei se modifică în timp sub acţiunea unor factori de mediu şi antropici. Testarea apei se face nu-
mai în laboratoarele acreditate conform standardelor în vigoare. Parametrii calităţii apei pentru irigare
sunt prezentaţi în tabelul de mai sus şi ne vor permite cu uşurinţă să apreciem calitatea ei.
8.3. Fertilizarea livezilor
8.3.1. Fertilizarea în livezile tinere

Aplicarea îngrăşămintelor de fond înainte de plantare asigură, de regulă, condiţii favorabile de nutri-
ţie pomilor de măr pe parcursul a 4-5 ani. În unele cazuri, în vegetaţia a 2-3 de la plantare, poate apărea
insuficienţa de azot, zinc, bor, manifestată prin creşterea redusă a lăstarilor (sub 40-50 cm) şi frunzelor
cu simptomul de cloroză. Dozele de îngrăşăminte cu azot se determină în baza indicilor diagnostici şi
majorării acestora până la nivelul considerat relativ optim (NO3+NH4 – 4,1-6,0 mg/100 grame de sol) în
zona maximă de răspândire a rădăcinilor şi în frunze (N – 2,2-2,5% din masa uscată).
Diagnosticul conţinutului de forme accesibile ale elementelor nutritive în sol se efectuează odată în
4-5 ani, de regulă, în perioada de creştere intensivă a lăstarilor, iar în frunze – anual la începutul diferen-
ţierii mugurilor de rod (20.06-10.07). Probele de frunze pentru analize se recoltează din mijlocul lăsta-
rilor bine dezvoltaţi, situaţi în zona de mijloc a periferiei coroanei. Analizele se efectuează în laboratoare
autorizate.
Orientativ dozele de îngrăşăminte cu azot sunt N90. Circa 2/3 din doza de îngrăşăminte cu azot se ad-
ministrează primăvara devreme, iar 1/3 în perioada creşterii intensive a lăstarilor (decada a doua a lunii
iunie). Îngrăşămintele cu azot se introduc pe fâşiile din rând sau cu maşini speciale la periferia coroanei
în fisuri adânci de 15-20 cm.
În livezile cu irigare prin picurare îngrăşămintele cu azot în dozele programate se introduc anual în
aceleaşi termene, dizolvate în apă în concentraţie de 0,4-0,5 % concomitent cu udările.
Dacă înainte de plantarea pomilor nu s-au introdus îngrăşăminte, indicatorii principali ai necesităţii
fertilizării sunt: creşterea redusă a lăstarilor în vegetaţia a doua; insuficienţa de elemente nutritive în sol
şi frunze, stabilită prin diagnosticul respectiv.
În livezile cu înierbarea intervalelor dintre rânduri, îngrăşămintele cu fosfor - P45-60 şi potasiu - K90-120
se introduc toamna, odată la 3 ani la periferia proiecţiei coroanei în fisuri adânci de 20 cm. Îngrăşămin-
tele cu azot – N90 anual, în termenele indicate mai sus, concomitent cu irigarea prin picurare, iar în lipsa
acesteia – pe fâşiile din rânduri şi se încorporează imediat prin afânarea solului.
Dacă intervalele dintre rândurile de pomi nu sunt înierbate îngrăşămintele organice – 20-30 t/ha
gunoi de grajd şi P60, K90 se introduc în toamna anului doi după plantarea pomilor pe intervalele dintre
rânduri sub arătură la adâncimea de 20-25 cm pentru o perioadă de circa 3 ani. Îngrăşămintele cu azot
se introduc anual pe fâşiile din rând sub afânare, primăvara devreme (2/3 din doză) şi în decada a doua
a lunii iunie (1/3 din doză).
Corectarea dozelor de îngrăşăminte după diagnosticul foliar se efectuează în modul următor: când con-
ţinutul elementelor nutritive în frunze este scăzut, dozele medii de îngrăşăminte se majorează cu circa 30%.
Insuficienţa de microelemente, stabilită prin diagnosticul foliar la nivel mai mic de cel optim (B – 30-
50 mg/kg masă uscată; Cu – 5-20 mg/kg masă uscată; Fe – 50-200 mg/kg masă uscată; Zn – 15-80 mg/kg
masă uscată; Mo - >16 mg/kg masă uscată; Mn – 50-200 mg/kg masă uscată) se corectează prin fertiliza-
rea extraradiculară, efectuată concomitent cu stropirile contra bolilor şi dăunătorilor. Se aplică aceleaşi
preparate complexe, în concentraţii şi termene recomandate pentru livezile pe rod.
La creşterea abundentă a pomilor, când lungimea lăstarilor depăşeşte 70-80 cm, fertilizarea în livezile
tinere nu se aplică, fiindcă creşterea excesivă a lăstarilor impune tăieri mai severe de formare a coroanei,
în special scurtări, care reţin cu 1-2 ani intrarea pomilor pe rod economic.
8.3.2. Fertilizarea în livezile pe rod

Obiectivele principale ale sistemului de fertilizare în livezile de măr constau în menţinerea şi majora-
rea fertilităţii solului, obţinerea recoltelor înalte de fructe calitative, indici economici superiori, menţine-
rea echilibrului ecologic.
Tipurile şi dozele de îngrăşăminte organice şi minerale se stabilesc în conformitate cu conţinutul for-
melor mobile ale elementelor nutritive în sol (tab. 11), asociaţiilor soi/portaltoi, tehnologia aplicată, re-
colta planificată şi, în ansamblu cu distribuirea lor raţională pe fenofazele principale şi metodele eficiente
de administrare, trebuie să asigure condiţii favorabile de nutriţie pentru creşterea moderată a pomilor,
diferenţierea mugurilor florali, obţinerea recoltei planificate de calitate superioară, randament înalt la
fiecare unitate de fertilizant.
Tabelul 11. Gruparea solurilor din plantaţiile pomicole după conţinutul formelor mobile ale
elementelor nutritive în stratul de sol 0-40 cm, mg/100 grame de sol (după mai
mulţi autori).
Nivelul de apro- Potasiu schim-
NO3+NH4, Fosfor mobil,
vizionare cu Humus, % babil, mg/100
mg/100 g sol mg/100 g sol
forme accesibile g sol
scăzut 1,1-2,0 sub 2,0 1,1-1,5 5,1-10,0
moderat 2,1-3,0 2,1-4,0 1,6-3,0 10,1-20,0
relativ optim 3,1-4,0 4,1-6,0 3,1-4,5 20,1-30,0
ridicat 4,1-5,0 peste 6,0 4,6-6,0 30,1-40,0
Metodele tradiţionale de stabilire a dozelor a dozelor de administrare a îngrăşămintelor în baza reco-
mandărilor zonale, de regulă, dau norme exagerate, fiindcă nu corespund pe deplin condiţiilor naturale,
asociaţiilor soi/portaltoi, tehnologiilor aplicate, recoltei planificate pe fiecare sector concret de livadă.
Una dintre cele mai eficiente metode este stabilirea dozelor de îngrăşăminte în conformitate cu indicii
agrochimici şi bilanţul elementelor nutritive în plantaţie după următoarea relaţie (Davidescu D., Davi-
descu V., 1988; Babuc V., 2012):
D=R•Ctf•Ks•Kr-F•Kf kg/ha,
unde:
R – recolta planificată, t/ha;
Ctf – consumul elenetului respectiv (N, P, K) pe tona de fructe, inclusiv ceea ce se extrage cu frunzele
şi creşterile anuale, kg. Cantitatea medie de elemente nutritive ce se consumă anual de către pomi pentru
a forma o tonă de mere este de: N – 3,2 kg, P2O5 – 0,9 kg şi K2O – 3,6 kg;
Ks – coeficientul de corecţie la conţinutul elementului respectiv în sol (tab. 12);
Kr – coeficientul de reutilizare a elementului (N, P, K) din frunze şi alte organe căzute şi încorporate în
sol. Valorile medii ale coeficientului de reutilizare sunt: 0,6 – la sistemul de întreţinere a solului ca ogor
negru lucrat; 0,5 – la ogor negru lucrat întrerupt cu siderate sau înierbare peste un interval din rânduri;
0,4 – la înierbarea fiecărui interval;
F – cantitatea elementului nutritiv introdusă în îngrăşămintele organice şi minerale în ultimii 1-3 ani;
Kf – coeficientul de utilizare a elementului nutritiv din îngrăşămintele introduse în anii precedenţi.
Valorile medii ale Kf pentru N, P, K sunt: în anul următor – 0,20-0,15; în anul al doilea – 0,15-0,10; în anul
al treilea – 0,10-0,05.
Tabelul 12. Valorile coeficientului de corecţie (Ks) a dozelor de îngrăşăminte în funcţie de apro-
vizionarea solului cu forme mobile ale elementelor nutritive.
Valorile de aprovizionare a Valorile Ks pentru îngrăşăminte cu
solului cu forme mobile ale
elementelor nutritive N P2O5 K2O
scăzut 1,3-1,5 2,0-2,3 1,7-2,0
moderat 1,1-1,3 1,7-2,0 1,3-1,6
înalt 0,8-1,0 0,8-1,1 0,8-1,0
foarte înalt 0,7-0,9 0,4-0,6 0,2-0,4
O altă metodă mai simplă de stabilire a dozelor de îngrăşăminte constă în calcularea dozei lor necesară
pentru fiecare tonă de fructe (tab. 13). Această metodă este mai puţin precisă şi racordată la condiţiile
fiecărui sector de livadă, dar suficient de satisfăcătoare (Babuc V., 2012).
Tabelul 13. Cantitatea medie de îngrăşăminte administrate pentru fiecare tonă de fructe.
Nivelul de asigurare a solului
scăzut moderat ridicat
Specia
cantitatea de îngrăşăminte pentru 1 tonă de fructe, kg s.a.
N P2O5 K2O N P2O5 K2O N P2O5 K2O
Măr 3,5 1,6 4,0 3,0 1,2 3,0 2,5 0,6 1,8
Dozele de îngrăşăminte indicate în tabelul 12 se recomandă pentru sistemele de întreţinere a solului

ca ogor lucrat întrerupt cu cultivarea plantelor pentru îngrăşăminte verzi peste un rând şi peste un an sau
înierbarea peste un interval dintre rânduri, cu afânarea fâşiilor din rând.
În cazul când este înierbat fiecare interval dintre rânduri şi afânate fâşiile din rând, dozele de
îngrăşăminte indicate în tabelul 10 se măresc cu 15 %, iar când solul în livadă se menţine ca ogor lucrat
– se micşorează cu 15 %.
Dacă intervalele dintre rânduri sunt întreţinute ca ogor lucrat, o dată în 3 ani sub arătură se introduc
20-30 t/ha de gunoi de grajd, cantitatea de elemente din el se împarte la trei şi se scade din doza anuală
de îngrăşăminte a elementului respectiv. Cu fiecare tonă de îngrăşăminte organice (gunoi de grajd) se
introduc în mediu: 2,9 kg N; 1,7 kg P2O5; 1,0 kg K2O.
Norma anuală de îngrăşăminte sub recolta planificată în livezile de măr se repartizează în conformita-
te cu necesitatea pomilor în elemente nutritive pe fenofazele de vegetaţie, fiind constituită din: fertilizarea
de bază completată cu fertirigarea şi fertilizarea extraradiculară (foliară).
Administrarea îngrăşămintelor minerale cu fosfor şi potasiu în dozele calculate sub recolta planificată,
se efectuează anual, toamna, la periferia proiecţiei coroanei, în fisuri cu o adâncime de circa 20 cm, care
în fiecare an se deplasează cu 20 cm în interior sau în exterior, formându-se, astfel, o fâşie de fertilizare.
Fig. 112. Mașină agricolă de administrat îngrășăminte minerale în livadă

Îngrăşămintele cu azot, calculate sub recolta planificată, se introduc anual, fiind distribuite în
conformitate cu consumul acestui element în principalele faze de vegetaţie. În livezile cu recolta până la:
25-30 t/ha – 0,7 din doza calculată se administrează primăvara devreme, iar 0,3 – doză înainte de căderea
fiziologică a fructelor din iunie (10-20.06); mai mare de 30 t/ha – 0,5 din doză se administrează primăva-
ra devreme, 0,3 doză – înaintea căderii fiziologice a fructelor din iunie şi 0,2 doză – la începutul lunii iulie
pentru stimularea diferenţierii mugurilor floriferi. Administrarea îngrăşămintelor cu azot se efectuează
pe fâşiile dintre rânduri cu afânarea imediată a solului, iar în cazul irigării prin picurare – dizolvate în
apă în concentraţie de 0,4-0,5 %.
8.3.3. Fertirigarea
Fertirigarea reprezintă un concept nou introdus în agricultura modernă, prin utilizarea unor sisteme
contemporane de irigare (spre exemplu: irigarea prin picurare) în livezile superintensive de măr, unde
administrarea îngrăşămintelor minerale sau complexe sunt dizolvate în apa de irigare. Acest mod de
aplicare a îngrăşămintelor minerale la momentul actual este foarte eficient, deoarece cu ajutorul lui sunt
distribuite cantităţile necesare de fertilizatori la momentul oportun pomilor de măr pe parcursul perioa-
dei de vegetaţie, însă metoda dată nu poate înlocui complet fertilizarea de bază în livezile pe rod indicată
mai sus, în special, a îngrăşămintelor cu fosfor şi potasiu. Deoarece aceste elemente dizolvate în apă, sunt
absorbite în mare măsură la suprafaţa solului, mai ales la cele cu textura lutoasă, luto-argiloasă (grea) şi
carbonatate. Eficienţa lor este mai înaltă atunci când se aplică suplimentar în fazele de consum intens a
substanţelor nutritive (fenofazele de creştere intensivă a lăstarilor şi fructelor) în cantităţi până la 30-40
kg/ha s.a. Pentru ca absorbţia lor să fie mai uniformă în stratul superficial al solului, acesta trebuie să fie
udat abundent până la saturaţie, apoi se administrează soluţia de fertilizant, cu doza respectivă de fertili-
zant şi imediat iarăşi se udă. Aceasta asigură pătrunderea fertilizantului mai adânc în sol.
a b
Fig. 113. Aspectul sistemului de fertirigare: a- cu “tanc” de fertilizare; b. - cu injector “venturi”

(foto A. Overcenco).
Injectarea fertilizanţilor în apa utilizată pentru irigare se face cu ajutorul unui injector ce are ca prin-
cipiu de funcţionare o consecinţă a efectului Venturi conform căreia curgerea unui lichid sub presiune
printr-o secţiune dată, îngustarea bruscă şi destinderea progresivă a acesteia produce fenomenul de suc-
ţiune.
8.3.4. Fertilizarea extraradiculară (foliară)

Este suplimentară celei aplicată la sol. Are ca scop principal omiterea de scurtă durată a insuficienţei
indicate de elemente nutritive, mai ales microelemente, precum şi optimizarea nutriţiei minerale a plan-
telor în anumite faze critice a perioadei de vegetaţie, cînd sporeşte intens consumul unuia sau mai multor
elemente nutritive. Prin aceasta devine o componentă importantă, obligatorie a sistemului de fertilizare,
contribuind semnificativ la sporirea recoltei şi calităţii fructelor. Stropirile, de regulă, se efectuează con-
comitent cu tratările contra bolilor şi dăunătorilor.
Când pomii sunt încărcaţi bine cu fructe şi se observă o reţinere a creşterii lăstarilor şi a fructelor, se
aplică stropitul cu soluţie de uree de 0,5-1,0 % la 10-12 zile după înflorire, iar la necesitate, încă 2-3 stro-
piri la intervale de 2-3 săptămâni. Toamna, după recoltarea fructelor soiurilor târzii de mere, se fac 1-2
stropiri cu uree la intervale de 10-12 zile în scopul activizării activităţii fotosintetice a frunzelor, necesară
pentru stimularea diferenţierii mugurilor floriferi şi acumularea substanţelor de rezervă.
În scopul majorării calităţii fructelor, precum și la o dezvoltare normală a pomilor, diferențierei mu-
gurilor, etc., o influență considerabilă au macro- și microelementele. Pe lângă cele menționate mai sus, o
însemnătate o au și următoarele:
Calciul (Ca) unul dintre cele mai importante elemente minerale care influențează în mod direct ca-
litatea fructelor, în special la mere și pere, deoarece aceste fructe se păstrează în depozite frigorifice o
perioadă lungă de timp [24]. Primele cercetări [21] efectuate în acest domeniu demonstrează că fructele
ce au nivel scăzut al concentrației de calciu sunt mult mai predispuse la dereglările fiziologice, cum ar fi:
• pătarea amară (bitter pit - Fig. 114.a.) – se întâlnește mai frecvent la soiurile ce sunt predispuse la
atacul acestei boli și anume la Golden Delicious, Granny Smith și Jonathan, dar poate fi întâlnită
și la majoritatea soiurilor de măr cultivate. Boala se manifestă la fructe sub forma unor pete mici,
ușor adâncite, de culoare brună, sub care hipoderma este suberificată și brunificată [105]. Excesul
de N și Mg din solul livezilor, regăsit în fructe, sau deficitul de calciu din primăverile secetoase,
duc în mod frecvent la apariția acestei boli [6];
• pete suberificate (cork spot - Fig. 114.b.c.) – în general, apare în partea exterioară a pulpei fructului
ca adâncituri mici, verzi sau depresiuni. Această tulburare poate să-și înceapă dezvoltarea, înce-
pând cu luna iunie şi va continua pe tot parcursul etapelor de creştere şi mărire. Cele mai mari
pete verzi la această dereglare fiziologică au un diametru de la 0,6 cm până la 1,2 cm, manifestân-
du-se prin formarea unor zone decolorate în pulpa fructului. Petele suberificate (cork spot) pot să
apară oriunde pe pulpa fructului [105].
a b c
Fig. 114. Dereglări fiziologice la mere în rezultatul nivelului scăzut al concentrației calciului: a.
– simptomele pătării amar la soiul Granny Smith [86]; b. – simptomele pătării suberifi-
cate la soiul Melrose [84]; c. – aspectul pătării suberificate pe pulpa fructului sub pieliță
[84].
De asemenea, calciul provoacă și alte dereglări fiziologice decât cele două numite mai sus, fiind induse
direct sau indirect de dezechilibrul lui în mere cum ar fi [6]:
A. pătarea lenticelară (lenticel blotch) – mai des se întâlnește la soiurile: Fuji, Gala, Braeburn, Granny
Smith, Golden Delicious, Red Delicious, Honeycrisp și Cameo;
B. prăbușirea lenticelară (lenticel breakdown) – se întâlnește la soiurile: Gala, Honeycrisp, Ambrosia
și Fuji;
C. crăparea (cracking);
D. prăbușirea la temperaturi scăzute (low temperature breakdown) – deobicei se întâlnește la fructele
soiurilor de măr Jonathan, Wagener Premiat, Banana de Iarnă, la care se observă o brunificare și
descompunere a țesuturilor mezocarpului, în sens centripet [31];
E. prăbușirea internă (internal breakdown) – mai mult afectează fructele soiului Jonathan. Cauzele
apariției acestor simptome sunt legate de îmbătrânirea naturală a fructelor, care determină degra-
darea naturală a compușilor pectici, acumularea la un nivel toxic a aldehidei acetice și a alcoolului
etilic, frânarea schimburilor gazoase cu exteriorul, etc.[31];
F. prăbușirea la îmbătrânire (senescent breakdown);
G. pătarea Jonathan (Jonathan spot) – mai întâi a fost descoperită la soiul Jonathan, dar se mai
întâlnește și la Gala, Golden Delicious, Fuji, Braeburn, Red Delicious și Jonagold. Se caracterizea-
ză prin apariția unor pete mici cu un diametru de circa 2 mm, suberificate, de culoare brun închis
[31];
H. sticlozitatea (water core) – mai des se întâlnește la soiurile Fuji, Red Delicious și Jonathan, dar
poate fi descoperită și la Granny Smith, Cameo. Se manifestă în pulpa fructelor prin apariția unor
zone cu aspect translucid apos în jurul camerei seminale. De obicei apare în toamnele secetoase
și călduroase, în care fructele acumulează glucide reducătoare, osmotic active. Presiunea osmo-
tică ridicată din fructe determină absorbția din organele vegetative ale pomilor a apei bogate în
sorbitol și acumularea ei în spațiile sorbitoare și, respectiv, aceasta redă țesuturilor din fructe un
aspect sticlos [31].
A B C
F G H
Fig. 115. Dereglări fiziologice induse direct sau indirect de dezechilibrul calciului în mere: A. -
pătarea lenticelară [73]; B. - prăbușirea lenticelară [126]; C. – crăparea; D. - prăbușirea
la temperaturi scăzute E. - prăbușirea internă [112]; F. - prăbușirea la îmbătrânire [68];
G. - pătarea Jonathan [73]; sticlozitatea [72].
Pe lângă aceste dereglări numite anterior, mai sunt și alte momente care sunt influențate de nivelul
scăzut al calciului, calitatea fructelor și anume: maturarea prematură a fructelor, majorarea procentului
de fructe moi, sporirea nivelului de respirare a fructului și producerea înaltă a etilenei.
În foarte rare cazuri deficiența de calciu se poate manifesta și pe frunze dînd aspect frunzelor ca în
Fig. 116.
Fig. 116. Manifestarea deficienței de calciu pe frunzele tinere prezentând modificări de culoare
şi de necroză (rândul de sus), frunză matură, cu zone extinse de țesut mort (rândul de
jos) [116].
Dar totuși, aceste caracteristici ale calității fructelor sunt asociate cu rolul calciului la nivel celular și
anume [15]:
• este un element important în diviziunea celulelor şi contribuie la diferenţierea organitelor;
• intră în compoziţia nucleului şi microzomilor şi participă la fixarea nucleotidelor. Pectaţii de cal-
ciu, care se formează prin combinarea cu substanţele pectice, servesc la încleierea pereţilor celu-
lari din organism;
• asigură echilibrul acido-bazic al celulelor dintre cationi şi anioni;
• neutralizează acizii organici când aceştia devin toxici prin cantitatea lor mare;
• are rol de antagonist faţă de ionii de Mg2+, K+, Na+ şi împiedică absorbirea lor în exces de către
plantă.
Datorită acestor însuşiri, calciul contribuie la:
• asigurarea echilibrului fiziologic în soluţiile nutritive;
• asimilarea normală a azotului amoniacal;
• creşterea rădăcinilor şi frunzelor, de asemenea influențează activitatea activă fotosintetică a frun-
zelor;
• ameliorarea calităţii merelor, îndeosebi, a fermității fructelor;
• reducerea susceptibilităţii merelor la boli în timpul păstrării, mai ales la pătarea amară.
Rezultatul cercetărilor efectuate anterior asupra depistării necesarului în calciu la pomii de măr cu
scopul de a produce fructe calitative și de a înlătura toate deprecierile (dereglările fiziologice) merelor,
ne arată ca pomii de măr, mai precis merele, au nevoie de calciu, practic, pe tot parcursul perioadei de
vegetație (Fig. 117), fiind mai înalt în faza dezvoltării fructelor.
30
25
20
%
15
10
0
Aprilie Mai Iunie Iulie August Septembrie Octombrie Noiembrie
Fig. 117. Necesarul de calciu la cultura mărului pe parcursul unei perioade de vegetație.
Este dificil, totodată de a avea fructe cu o concentrație înaltă a calciului, bazându-ne pe faptul că acest
element este întâlnit în sol. Rădăcinile pomilor de măr asimilează foarte slab calciul [26]. Acest element
este absorbit de rădăcinile pomului sub formă ionică de Ca2+. Absorbţia este condiţionată de o multitu-
dine de factori şi condiţii:
• aportul de calciu cu îngrăşămintele complexe;
• precipitaţiile şi apa de irigaţie;
• înlăturarea din pom a calciului odată cu recoltarea fructelor;
• raportul dintre ionii de Ca şi alţi ioni nutritivi Al/Ca, Mg/Ca, K/Ca, NH4/Ca;
• prezenţa sau absenţa unor acizi organici în plante;
• raportul dintre NH4+/NO3 din plantă, umiditatea relativă a aerului etc.
• pierderile lui prin levigare şi eroziune;
În perioada de vegetaţie absorbţia calciului prin sistemul radicular este determinată de consumul de
apă, creşterea rădăcinilor şi de concurența cu alţi ioni de potasiu, magneziu, amoniu. Odată ce ajuns acest
element în rădăcină, el este transportat de la sol în plantă într-un mod pasiv, cu fluxul de transpirație (Fig.
118) [151]. Astfel, intensitatea transpiraţiei controlează mişcarea ascendentă a calciului. Calciul se repar-
tizează în mod preferențial în creșterile intensive ale frunzelor și lăstarilor fiind concurenții principali în
acumularea acestui element de către fructe.
Fig. 118. Transportarea calciului în plantă în special se petrece cu fluxul de transpirație.

Din această cauză, producătorii de fructe au trecut la aplicarea Calciului prin metoda de fertilizare
foliară a pomilor, având scopul ca acest element important să fie asimilat direct de către frunze și fructe.
Totodată necesarul de calciu folosind metoda dată, poate fi foarte bine controlat. Asimilarea calciului de
către frunze și fructe se efectuează prin țesuturi în cea mai mare parte, prin diferite deschideri, cum ar fi
sfârşitul caliciului, stomate şi lenticele, deoarece cuticula este o barieră foarte puternică pentru penetra-
rea calciului [25]. Odată ce a pătruns în ţesuturile frunzelor şi fructelor, are loc o mișcare foarte mică a
calciului și este mai mult asimilat de organele plantei pe care a fost aplicat.
Influiența conținutului de calciu asupra calității merelor este condiționată și de menținerea unui ra-
port relativ optimal dintre acest element și altele, în special K/Ca și Na/Ca (tab. 14.), care fiind dereglat,
provoacă perturbări fiziologice în fructe. Câte dintre acestea apar parțial în timp ce fructul este încă pe
pom (pătarea amară), iar altele numai după o periopadă de depozitare (opăreala, steclozitatea).
Tabelul 14. Nivelul optim de calciu în mere pentru excluderea diverselor boli fiziologice [28]
Conţinutul de Ca
Nivelul de asigurare în fructe(mg/100 g Raportul K/Ca Raportul N/Ca
masa poroasă)
Optimal >5,5 < 20 < 10
Normal 4,5-5,5 20-30 10-20
Critic < 4,5 30-40 >30
Foarte critic < 3,5 > 40 -
Pentru a asigura nivelul corespunzător al calciului în fructe, este necesar de a acumula o rezervă bună
de N şi glucide în sistemul radicular toamna, pentru a favoriza creşterea rădăcinilor în primăvara viitoa-
re. Trebuie asigurată o bună disponibilitate a borului în sol, deoarece el favorizează transportul calciului,
şi nu în ultimul rând, trebuie temperată creşterea lăstarilor în primele 6-8 săptămâni de dezvoltare a fruc-
telor, în cazul dezvoltării puternice a lăstarilor, cantitatea de calciu care rămâne pentru fructe este mai
mică, deoarece ionii de Ca2+ sunt absorbiţi preponderent de către formaţiunile care cresc intens.
Atunci când calciul este aplicat foliar (fertilizarea foliară), producătorii de mere trebuie să acorde aten-
ţie deosebită la concentraţia de calciu solubil în soluţie, timpul aplicării, umiditatea relativă şi a aditivilor
care sunt adăugați în această soluție.
Pe parcursul perioadei de vegetație se recomandă de a efectua 5-8 stropituri foliare cu produse fer-
tilizante ce conțin calciu cu concentraţia soluţiei de 0,5-0,7% începând cu perioada de după căderea
petalelor la florile de măr. Următoarele tratări de efectuat la un interval de circa 14 zile până la recoltarea
fructelor sau până la majorarea conținutului ionilor de calciu (Ca) 5 mg la 100 g masă poroasă a pulpei
fructului, făcându-se cu scopul pentru a preveni apariția pătării amare [4].
Tabelul. 15. Lista fertilizanților ce conțin calciu conform Registrului de Stat al Produselor de uz
fitosanitar și al fertilizanților, permise pentru utilizare în Republica Moldova [56]
Denumirea Macroelemente, % Microelemente, %
îngrășămintelor
minerale, inclusiv N P2O5 K2O CaO MgO B Cu Fe Mn Mo Zn
complexe
Agroleaf Power
11 5 19 9 2,5 0,04 0,030 0,25 0,13 0,020 0,030
Calcium 11-5-19+9CaO
Brexil Ca - - - 20 - 0,5 - - - - -
Silitra de Calciu / Calcinit 15,5 - - 19,0 - - - - - - -
Cropmax 2,0 4,0 0,2 0,01 0,55 - 0,03 0,2 0,054 - 0,049
Suprefos-NS 12 24 - 14 0,5 - - - - - -
Wuxal Calciu 16 - - 24,0 3,0 0,8 0,64 0,8 1,6 0,016 0,32
CaCl2 (alimentar) - - - 77-80 - - - - - - -
În unele surse informative se recomandă că pentru a favoriza absorbţia calciului în fructe, mai raţională
este efectuarea fertilizării foliare cu CaCl2 după formarea mugurelul terminal la lăstari [4].
În Republica Moldova există un spectru larg de produse nutritive (fertilizante) ce conțin calciu (tab.
15) și în funcție de procentul acestui element mineral pot fi aplicate în diferite perioade de dezvoltare a
fructelor.
În unele cazuri dacă nu s-au respectat cerințele necesare pentru efectuarea tratărilor cu calciu pe
frunze sau fructe pot fi depistate și unele arsuri (Fig. 119).
Fig. 119. Arsurile depistate pe frunze (foto stânga) și fructe (foto dreapta) în rezultatul neres-
pectării cerințele necesare pentru efectuarea tratărilor cu calciu.
Deşi, calciu a fost dedus că poate elimina toate aceste dereglări menționate mai sus la mere, chiar și
efectuarea fertilizării foliare cu acest element nutritiv principal nu va elimina în totalmente această pro-
blemă [116]. Un rol important, de asemenea îl joacă managementul cultural de întreținere a plantației
în combinație cu fertilizarea cu calciu, ce contribuie în mod direct la controlarea mai eficientă a acestor
dereglări fiziologice. Astfel de practici includ:
• Plantarea pomilor de măr pe soluri bine drenate și irigate în timpul perioadelor de secetă;
• Fertilizare cu azot foarte bine controlată, pentru a evita creşterea excesivă a ansamblului vegetativ
şi majorării excesive a fructelor;
• Tăierea moderată (echilibrată) a pomilor pentru a menţine un bun echilibru între creşterea vege-
tativă şi rodirea pomului;
• Promovarea unor măsuri adecvate pentru a obține recolte calitative și cantitative an de an, cu
scopul de a evita intrarea pomilor în alternanță de rodire;
• Recoltarea fructelor la timpul potrivit. Recoltarea fructelor prea devreme duce la apariția opărelii
în perioada de păstrare a fructelor, iar recoltarea târzie – fructele sunt predispuse la sticlozitate,
pătarea Jonathan și prăbușirea internă;
• Aplicarea fertilizării foliare cu calciu în anii cu condiții nefavorabile de umiditate a solului în pe-
rioada de primăvară de dezvoltare a pomilor sau de fiecare dată când pomii de măr au înregistrat
una sau mai multe dintre aceste dereglări fiziologice numite mai sus, fiind provocate direct sau
indirect de dezechilibrul calciului în mere.
Carenţa calciului se reflectă, în primul rând, la sistemul radicular - nu se formează perişorii absor-
banţi prin care planta absoarbe apa şi sărurile minerale. Se usucă vârfurile lăstarilor, se ofilesc pedunculii
florali. Fructele se coc mai devreme şi sunt atacate de unele boli în perioada de păstrare a fructelor [15].
Cauzele apariției carenței de calciu sunt următoarele [117]:
• înaintarea în vârstă a pomilor de măr;
• predispunerea genetică a unor soiuri de măr la carența de calciu;
• condiții climaterice cu temperaturi extrem de ridicate pe parcursul verii;
• seceta prelungită din timpul verii duce la apariția frecventă a carenței de calciu;
• soluri grele sau cu un pH mai mare de 7 determină un conținut mai redus de calciu solubil pentru
plante;
• raportul din sol a diferitor elemente minerale nutritive poate bloca asimilarea calciului de către
plante;
• hrănirea excesivă a pomilor cu îngrășăminte pe bază de azot, potasiu și magneziu poate înrăutăți
carența de calciu, provocând apariția pătării amare a fructelor.
Excesul de calciu blochează absorbţia potasiului, magneziului, zincului, fierului, borului. Dereglarea
metabolismului fierului poate cauza cloroza calcică [15].
Carenţa de zinc, de regulă, este provocată de nutriţia neechilibrată cu microelemente şi cu fosfor, ca
urmare a dozelor exagerate de îngrăşăminte cu acest element. Simptomele exterioare sunt rozetele de
frunze mărunte parţial îngălbenite, iar în stare mai gravă – reducerea considerabilă a creşterii lăstarilor,
până la uscarea acestora. Carenţa uşoară de zinc poate fi omisă prin 2-3 stropiri cu soluţie de sulfat de
zinc (ZnSO4) în concentraţie de 0,3-0,5 % în perioada de vegetaţie sau 2-3 % primăvara devreme, până la
dezmugurire. În cazul manifestării puternice a carenţei de zinc se efectuează stropitul pomilor cu sulfat
de zinc în concentraţie de 5-6 %, efectuându-se toamna târziu, după căderea frunzelor.
Insuficienţa de fier (Fe) se manifestă prin apariţia clorozei frunzelor, care se omite temporar prin 2-3
stropiri cu soluţie de chelat de fier (Fe-EDTA) în concentraţie de 0,15 %. Un efect bun în combaterea
clorozei o are stropirea pomilor toamna, după căderea frunzelor, sau primăvara devreme, până la dezmu-
gurire, cu soluţie de sulfat de fier în concentraţie de 3 %.
Carenţa de bor (B), mangan (Mn), magneziu (Mg) şi alte microelemente se trateză prin utilizarea
preparatelor complexe (Poly-Feed, Terraflex, Delta F, Haileaf, Micocom P, etc.), care conţin un raport
bine echilibrat de macro- şi microelemente. Prima stropire cu preparatele complexe se aplică în faza
creşterii intensive a lăstarilor şi frunzelor (01-10.06), iar a doua – înaintea inducţiei florigene, la începu-
tul diferenţierii mugurilor florali (25.06-05.07). Componenţa, dozele, modul de aplicare sunt descrise în
instrucţiunile care însoţesc fiecare preparat fertilizant complex.
9. PROTECŢIA POMILOR DE MĂR CONTRA
BOLILOR, DĂUNĂTORILOR ŞI A UNOR
FENOMENE METEOROLOGICE
Una dintre verigile principale ale tehnologiei de cultivare a mărului în sistemul intensiv și superin-
tensiv de cultură este protejarea pomilor contra bolilor, dăunătorilor şi a unor fenomene meteorologice
(grindina, îngheţurile târzii de primăvară, etc.). Condiţiile climaterice ale ţării noastre sunt favorabile
pentru dezvoltarea bolilor şi dăunătorilor care aduc daune colosale pomilor, prin distrugerea florilor,
frunzişului, fructelor, ramurilor, chiar şi pomului în întregime.
9.1. Caracteristica, metodele de prevenire și combatere a

principalelor boli ale mărului
Principalele boli întâlnite în livezile de măr sunt: Rapănul mărului (Venturia inaequalis (Cocke)
Wint.), Făinarea mărului (Podosphaera leucotricha Salm.), Focul bacterian (Erwinia amylovora Bu-
rill.), Monilioza mărului (Monilia fructigena Pers.), Septorioza părului (Mycosphaerella sentina) etc.
Rapănul mărului (Venturia inaequalis (Cocke) Wint.) Este cea mai pagubioasă boală a mărului în
Republica Moldova. Ea se manifestă pe toate organele tinere al pomilor: frunze, flori şi fructe. La măr,
mai frecvent apar pete mici, circulare, de culoare galbenă-cenuşie pe partea superioară a frunzelor tinere.
Permanent petele cresc, atingând până la 5-10 mm în diametru şi capătă a culoare verde-măslinie sau
brună, cu margine difuze. Dimensiunile petelor depind de sensibilitatea soiului la această boală. În cazul
unui atac puternic petele acoperă o mare parte din suprafaţa frunzei. În anii cu condiţii favorabile pentru
dezvoltarea bolii, frunzele se scutură înainte de timp. În cazul florilor boala atacă sepalele sub formă de
pete mici de culoare măslinie. Pe fructe boala se manifestă sub formă de pete cenuşii-măslinii, în dreptul
cărora ţesuturile se suberifică şi crapă. În cazul când fructele au fost atacate mai timpuriu boala le defor-
mează şi le înnegreşte, astfel pierzându-se valoarea comercială a lor. Dacă recoltarea fructelor se petrece
pa timp umed, această boală se poate manifesta şi în depozitele de păstrare sub formă de pete mici, bru-
ne-negrii.
Fig. 120. Modul de dăunare al Rapănului mărului.66

66
http://www.biosad.cz/scab.htm
Prevenire și combatere. Cultivarea soiurilor rezistente sau tolerante, spre exemplu: Florina, Generos,
Coredana etc. Coroane rare, aerisite, bine luminate. Tăierea şi distrugerea lăstarilor atacaţi. Arătura de
toamnă, cu încorporarea frunzelor la 12-15 cm în sol. Aplicarea de tratamente chimice este obligatorie
la soiurile sensibile şi mediu rezistente cu produse de contact şi sistemice înregistrate la cultură. Este
obligatoriu de a executa 1-2 tratamente cu produse cuprice, cum sunt hidroxidul de cupru, oxiclorura de
cupru și sulfatul de cupru (primul tratament, la umflarea-deschiderea mugurilor). Infecţiile primare sunt
cele mai periculoase, deci şi tratamentele cheie sunt fenofazele; butonul roz, căderea petalelor şi fruct cât
aluna. În aceste fenofaze e necesar să utilizăm produse sistemice cu efect curativ (Scala 400 SC, Chorus
75 WG, Flint Star 520 SC, Score 250 EC, Taspa 500 EC, etc.). Produsele sistemice duc la crearea raselor
rezistente, dacă se execută un număr mare de tratamente şi se repetă mai mulţi ani cu aceeaşi substanţă
activă. Pentru a preîntîmpina creare de forme rezistente, în perioada de vegetaţie vom executa numai 2-3
tratamente cu acelaşi produs sistemic. E necesar de alternat produsele sistemice între ele, să le completăm
cu produse de contact.
Făinarea mărului (Podosphaera leucotricha Salm.) Este o boală principală care cauzează pierderi
mari. Boala se manifestă pe frunze, flori, lăstari, uneori şi pe fructe tinere. Ea începe a se manifesta de
la dezmugurire până la căderea frunzelor şi persistă pe toată perioada de vegetaţie. Această boală atacă
frunzele odată cu apariţia lor. Pe frunze apare un înveliş albicios, purverulent, vizibil pe ambele părţi ale
limbului. Frunzele atacate se deformează, se răsucesc, în partea superioară, devin sfărâmicioase şi se usu-
că înainte de timp. În cazul când boala atacă florile, petalele se deformează, se decolorează şi devin albe,
în unele cazuri petalele se îngroaşă, se ofilesc, se usucă fără a lega fructe. Pe lăstarii tineri apare un înveliş
micelian albicios, spre toamnă (a doua jumătate a verii) învelişul de pe lăstari se brunifică în urma for-
mării pe ei a unor puncte de culoare brună închisă. Lăstarii atacaţi se usucă de la vârf, uneori se îndoaie
în jos. Foarte rar boala atacă şi fructele tinere, determinând o stagnare în creştere, apariţia unui pânziş de
culoare cafenie şi chiar provoacă căderea lor.
Fig. 121. Modul de dăunare a Făinării mărului.67

Prevenire și combatere. Cultivarea de soiuri rezistente. Se recomandă măsuri de igienă culturală, tă-
ierea şi arderea organelor bolnave, cât şi asigurarea corectă a tuturor lucrărilor tehnologice. Tratamente
la avertizare cu unul dintre produsele de uz fitosanitar recomandate, spre exemplu: Flint 50 WG sau
Kumulus DF, etc. Tratamentele chimice de obicei se fac la avertizare şi de regulă sunt suprapuse cu cele
pentru rapăn.
Focul bacterian sau Arsura bacteriană a merilor (Erwinia amylovora Burill.) Este o boală de caran-
tină fitosanitară în Republica Moldova. Ea se manifestă pe flori, frunze, lăstari, fructe, ramuri şi tulpini.
Florile pe neaşteptate se brunifică, se ofilesc şi se înnegresc. Frunzele se răsucesc, se înnegresc şi rămân
să atârne timp îndelungat pe ramuri. De la flori şi frunze infecţia se extinde în lăstari, care se usucă şi se
înconvoaie sub formă de cârlig. Treptat bacteria pătrunde în ramuri şi tulpini, infectând pomii în între-
gime. Aspectul pomilor atacaţi de această boală arată precum ar fi trecuţi prin foc. Pe porţiunile atacate
http://www.agronews.com.pl/pl/0,7,3222,344,44,skuteczna_ochrona_przed_maczniakiem_jabloni.html
67
scoarţa se umflă, apoi se scurge un lichid gumos, la început incolor, mai târziu sub formă de picături găl-
bui-chihlimbariu sau brune-închis. În timpul verii dezvoltarea bolii încetineşte, însă în primăvara anului
viitor continuă şi se răspândeşte pe tot pomul.
Fig. 122. Modul de dăunare al Focului bacterian.68

Prevenire și combatere. Se recomandă folosirea materialului de înmulţire sănătos (de dorit virus free),
distrugerea prin ardere a întregului material infectat, tăierile obişnuite ale pomilor se vor face obligatoriu
numai în perioada de repaus. În livezile contaminate, ramurile afectate se vor elimina împreună cu 20-40
cm de porţiune sănătoasă, imediat ce se observă simptomele. Se ard obligatoriu. Rana produsă se dezin-
fectează cu o soluţie de produse cuprice – 1% (Champ 77 WP, Champion WP, Kocide 2000, Cuprablau Z
WP, Cuper, SE, Funguran-OH 50 WP, Meteor 770 WP) sau sulfat de cupru 2-3%. În plantaţiile, unde s-a
diagnosticat prezenţa agentului patogen este obligatoriu executarea tratamentelor de primăvară şi toam-
nă cu produse cuprice.
Monilioza mărului sau Putregaiul brun al fructelor (Monilia fructigena Pers.) Este o boală ce pro-
duce pagube în livezile de măr. Ea se manifestă pe flori, lăstari, frunze, ramuri şi fructe. De cele mai
dese ori se manifestă în cea de-a doua jumătate a verii. În condiţii şi umiditate sporită. La etapa iniţială
de dezvoltare a bolii pe suprafaţa fructelor apar pete nu prea mari de culoare brună ce cresc repede în
dimensiune, iar peste 1,5-3,0 săptămâni se răspândeşte pe o mare parte din suprafaţa lor. Fructul atacat
este acoperit de pete mari, dispuse în formă de cercuri concentrice. Fructele se brunifică, se mumifiază şi
deseori rămân atârnate pe pom. La un atac mai timpuriu, se poate observa şi brunificarea florilor.
Prevenire și combatere. Mijlocul cel mai eficient de a preveni infecţiile este păstrarea fructelor cu pie-
liţa intactă. E necesar de a combate insectele care atacă fructul, rapănul, de recoltat corect fructele. De
cultivat soiuri cu pieliţă groasă şi pulpă densă. Adunarea şi distrugerea fructelor mumificate de pe pomi.
Încorporarea în sol a fructelor căzute (arătură, săpat). Lupta cu insectele care fac înţepături şi deschid
calea pentru pătrunderea moniliei. În depozit să asigurăm temperaturi scăzute, care inhibă dezvoltarea
ciupercii.
68
http://www.umass.edu/fruitadvisor/2008/fireblight/fireblight.html
Fig. 123. Modul de dăunare a Moniliozei mărului.69
Pentru combaterea acestei boli se recomandă de utilizat: înainte de înflorire, începutul înfloririi pomi-
lor - Score 250 EC, Taspa 500 EC, Chorus 75 WG, Scala 400 SC, înainte de recoltare cu produse eficiente
contra bolilor din perioada păstrării - BELLIS, Flint 50 WG, Switch 62,5 WG.
Septorioza părului (Mycosphaerella sentina) Boala este răspândită în pepiniere, livezi, la măr, păr
şi gutui în anii cu precipitaţii multe. Ea se manifestă pe frunze, mai rar pe fructe, la sfârşitul lunii mai
apar pete înconjurate de un inel de culoare brună care desparte ţesutul sănătos (verde) de ţesutul bolnav
albicios din interiorul cercului brun. Pe zona albicioasă se observă puncte mici, picnidiile. Uneori petele
se unesc, frunzele cad timpuriu, fructele rămân mici.
Agentul patogen este o ciupercă care iernează sub formă de peritecii cu asce şi ascospori, rar sub formă
de picnidii, pe frunzele căzute pe sol. Infecţiile primare sunt produse de ascospori, iar infecţiile secundare
de către picnospori, care ajută în răspândirea bolii în peroiada de vegetaţie.
Fig. 124. Modul de dăunare a Septoriozei.70

Prevenire și combatere. Încorporarea frunzelor în sol pentru reducerea rezervei biologice. Tratamente-
le efectuate pentru controlul rapănului controlează şi septorioza părului.
http://www.aebletoften.dk/projekt/Monilia.htm
69
http://www.fito-info.si/index1.asp?ID=OrgCirs/takson.asp&CODE=35B80909-825B-48DF-A70A-3C2A54EADB0F
70
9.2. Caracteristica, metodele de prevenire și combatere a
principalilor dăunători ai mărului
Principalii dăunători întâlniţi în livezile de măr sunt: Viermele merelor (Laspeyresia pomonella L.),
Gărgăriţa mugurilor (Sciaphobus squalidus Gyll.), Gărgăriţa bobocilor de măr (Anthonomus pomorum
L.), Gândacul păros al florilor (Epicometis hirta Poda.), Defoliatorul frunzelor (Lymantria dispar L.),
Fluturele alb american (Hyphantria cunea Drury), Păduchele de San Jose (Quadraspidiotus perniciosus
Comst.), Păduchele verde al mărului (Aphis pomi Deg.), Păduchele lânos (Eriosoma lanigerum Hausm),
Păduchele galicol al frunzelor de măr (Dysaphis devecta Walk.), Molia minieră a mărului (Stigmella ma-
lella Stt.), Minierul părţii superioare a frunzelor (Lithocelletis corylifoliella Hw.), Minierul părţii inferi-
oare a frunzelor de măr (Lithocelletis pyrifoliella Grsm.), Acarianul roşu al pomilor (Panonychus ulmi
Koch.), Acarianul brun al pomilor (Bryobia redikorzevi Reck.), Viespea merelor (Hoplocampa testudinea
Klug.), etc.
Viermele merelor (Laspeyresia pomonella L. sau Cydia pomonella L.) Este un dăunător extrem de
periculos care atacă fructele de măr. Dăunează larvele (viermele), care rod o galerie de nutriţie în pulpa
fructului către lojele seminţelor, pe care le consumă. Larvele atacă 2-3 fructe, care se opresc din creşte-
re şi cad. Fructele atacate prezintă galerii pline cu excremente şi resturi de hrană, uneori ţesute cu fire
mătăsoase din care cauză merele îşi pierd valoarea comercială, nu pot fi păstrate şi putrezesc. Viermele
merelor iernează în stadiul de larvă, sub frunzele căzute pe sol, în crăpăturile scoarţei, în ambalajele de
depozitare a merelor, în depozite, etc. Zborul fluturilor începe din luna mai, aproximativ peste 2-2,5 săp-
tămâni după începutul înfloririi pomilor, continuând circa două luni (mai-iunie). Prezintă în general 2
generaţii pe an (uneori chiar 3 generaţii).
Fig. 125. Modul de dăunare al Viermelui merelor71 și aspectul adultului.

Prevenire și combatere. Aplicarea pe trunchiul pomilor de brâie capcană din carton ondulat. Trata-
mentele chimice de combatere a acestui dăunător se aplică la avertizări, respectiv la depăşirea pragului
economic de dăunare, în funcţie de stadiul de dezvoltare a acestuia. Termenii optimi de aplicare a trată-
71
http://www.pesticide.ro/ghidul-daunatorilor/cydia-pomonella-viermele-merelor
rilor chimice se stabilesc prin urmărirea dinamicii de zbor a adulţilor cu ajutorul capcanelor cu feromoni
(Fig. 126) şi cuştii de avertizare.
Fig. 126. Capcana cu feromoni sexuali pentru captarea masculilor viermelui mărului.
Pe parcursul perioadei de vegetaţie se recomandă de folosit unul din produsele următoare: Coragen
20 SC sau Mospilan 20 SP, Insegar 25 WG, Actara 25 WG, etc. Este recomandabil de aplicat tratamentele
chimice seara după orele 1900 sau dimineaţa de la orele 600 până la 900 cu scopul de a obţine efectul maxim
a acestor tratări.
Gărgăriţa mugurilor (Sciaphobus squalidus Gyll.) Dăunează atât ca adult cât şi ca larvă, dar totuşi
cea mai mare pagubă este produsă de adulţi deoarece rod mugurii, frunzele, florile (staminele şi pistilul)
şi scoarţa ramurilor anuale. În rezultatul atacului asupra mugurilor, ei se usucă. Acest dăunător preferă
plantaţiile pomicole ce sunt amplasate pe terenuri de luncă, de asemenea cele adăpostite de vânturi şi
cu umiditatea aerului relativ ridicată. În cazul unor atacuri puternice ale acestui dăunător, recolta poate
fi distrusă parţial sau total. Cele mai mari daune se produc în anii cu primăveri secetoase şi călduroase.
Larvele nu produc pagube de importanţă economică deoarece se hrănesc cu rădăcinile fragede ale
plantelor ierboase. Iernează în stadiul de larvă şi de adult în sol la adâncimea de 20-70 cm, dezvoltând o
generaţie la doi ani.
Fig. 127. Adultul Gărgăriței mugurilor.72

Prevenire și combatere. Perierea trunchiului şi ramurilor groase ale pomilor pentru distrugerea stadi-
ilor hibernante. Aplicarea de brâie-capcană pe trunchiul pomilor, pentru retragerea în diapauză a dău-
nătorului. Tratamentele chimice se aplică numai în anii când sunt depistate invazii ale acestui dăunător
(mai mult de 7-9 exemplare/100 muguri), fiind efectuate prin stropire primăvara la apariţia în masă a
gărgăriţelor hibernante.
http://barry.fotopage.ru/gallery/show_image.php?imageid=6430
72
Gărgăriţa bobocilor de măr sau Gărgăriţa florilor de măr (Anthonomus pomorum L.) Dăunează
adulţii şi larvele. Primăvara, când temperatura medie a aerului ajunge la 5-6 0C, apar adulţii hibernaţi
care migrează în coroana pomilor, unde se hrănesc cu muguri foliari în care sapă cavităţi mici, producând
adesea sterilitatea florilor. Pagube mai mari produc larvele care se dezvoltă în interiorul bobocilor florali
distrugând organele interne ale florilor. Aceşti boboci atacaţi de către larve nu se deschid, se brunifică, se
usucă. Gărgăriţa iernează ca adult în stratul superficial al solului, în jurul coletului sau sub scoarţa exfo-
liată a pomilor. Acest dăunător are o generaţie pe an.
Fig. 128. Modul de dăunare al Gărgăriţei florilor de măr73 și aspectul adultului.
Prevenire și combatere. Tratamentul chimic se aplică atunci când 10-15 % din mugurii floriferi sunt
dezmuguriţi. Se recomandă numai un tratament cu un produs din următoarele: Actara 25 WG, Colorit
SP, Marvel, Imidj SL, Confidor 200 SL, Warrant 200 SL, Nuprid 200 SC, etc.
Gândacul păros al florilor (Epicometis hirta Poda.) Dăunează ca adult, cauzând în unii ani pagu-
be mari. La înflorirea pomilor de măr acest dăunător se hrăneşte cu florile acestuia, rozând organele
interne (staminele, ovarele, pistilul, etc.), uneori rod chiar şi sepalele. Florile atacate nu leagă fructe.
În urma unor atacuri puternice pot fi distruse până la 90-100 % din florile pomului, respectiv şi recol-
ta se micşorează sau este distrusă complet. Cele mai mare pagube se produc în primăverile secetoase.
Iernează în stadiul de adult în sol, dezvoltând o generaţie pe an.
73
http://www.inra.fr/hyppz/RAVAGEUR/6antpom.htm
Fig. 129. Adultul Gândacului păros al florilor74
Prevenire și combatere. Sunt recomandate în general numai măsurări de prevenire prin efectuarea
arăturii de toamnă cu scopul de a distruge stadiul hibernant; pe parcursul perioadei de vegetaţie de efec-
tuat lucrarea repetată a solului pe intervalele dintre rândurile de pomi, respectiv şi pe rândurile de pomi
pentru a distruge ouăle, larvele, pupele şi adulţii aflaţi în această perioadă în sol.
Defoliatorul frunzelor sau Omida păroasă a stejarului (Lymantria dispar L.) Dăunează larvele
(omizile) care primăvara timpuriu rod mugurii foliari, mai târziu frunzele, din care rămân doar peţiolurile
şi nervurile principale. În unele cazuri larvele pot ataca şi fructele abia formate. Pomii atacaţi tânjesc,
fructele rămân mici şi nu se coc. La invazii mari pomii pot fi defoliaţi complet, fapt ce are repercusiuni
asupra coacerii lemnului. Iernează în stadiul de ou depus sub formă de ponte, pe ramuri mai groase şi
trunchiurile pomilor.
Fig. 130. Modul de dăunare75 al Defoliatorului frunzelor și aspectul adulților76.

74
http://www.biolib.cz/cz/taxonimage/id43493/?taxonid=405466
75
http://majalahserangga.wordpress.com/2011/09/25/
76
http://gallery.id.uw.edu.pl/?&path=Critters/Insects/Butterflies/Lymantridae
Prevenire și combatere. Tratamentele chimice sunt recomandate în cazul când sunt depistate invazii
de acest dăunător (mai mult de 1-5 ponte/pom până la desfacerea mugurilor, ori 10-15% frunze atacate
la pom, sau 12-15 larve/100 ramuri după dezmugurire) primăvara prin stropire cu unul din următoarele
preparate: Match 050 EC, sau Box 50 EC , etc.
Fluturele alb american sau Omida păroasă a dudului (Hyphantria cunea Drury) Dăunează larvele
(omizile). Larvele tinere rod epiderma şi parenchimul frunzelor, înfăşurându-le cu fire mătăsoase,
formând cuiburi, iar cele din ultimele vârste rod limbul foliar complet, lăsând doar resturile nervurilor.
În cazul atacurilor puternice se produce defolierea totală a pomilor. Iernează sub formă de pupă atât în
crăpăturile scoarţei pomilor, prin scorburi, pe garduri, pe pereţi, în stratul superficial al solului. Acest
dăunător dezvoltă două generaţii pe an, iar în unii ani cu toamnă călduroasă şi de lungă durată poate
dezvolta şi a treia generaţie, însă larvele nu reuşesc să se hrănească normal şi pier. Este reprezentat ca
obiect de carantină fitosanitară.
Fig. 131. Modul de dăunare al Omidei păroase a dudului77 și aspectul adultului.

Prevenire și combatere. Respectarea măsurilor de carantină fitosanitară pentru a împiedica răspândirea
acestui dăunător. Răziurea tulpinilor primăvara devreme şi arderea rezuirilor. Aplicarea brâielor-capcană
în jurul trunchiului şi arderea ulterioară a lor. Încorporarea infecţiei în sol prin arătura de toamnă şi alte
metode. Tăierea şi arderea ramurilor cu cuiburi mici (2-3 frunze cu omizi). Se recomandă tratamentele chi-
mice în perioada de vegetaţie la apariţia larvelor-începutul formării cuiburilor (1-2 tratamente/generaţie).
Păduchele de San Jose (Quadraspidiotus perniciosus Comst.) Dăunează adulţii şi larvele, care colo-
nizează tulpina, ramurile, frunzele şi fructele pe care le înţeapă şi sug conţinutul celular. În jurul locului
de înţepare se formează pete roşii caracteristice. Pomii atacaţi au o dezvoltare slabă, frunzele îngălbenite,
fructele mici, pătate şi deformate. În cazul atacurilor puternice ale acestui dăunător duce la uscarea pomi-
lor de la vârf către bază. Iernează în stadiul de larvă primară sub scut pe scoarţa tulpinilor şi ramurilor. În
condiţiile ţării noastre acest dăunător dezvoltă două generaţii, cea de-a treia generaţie se naşte doar parţial.
Fig. 132. Modul de dăunare al Păduchelui de San Jose7879.

77
http://www.forestpests.org/subject.html?SUB=158
78
http://www.floresalud.es/galeria_bichos/piojosanjose_3.html
79
http://www.science.oregonstate.edu/bpp/Plant_Clinic/images/apple_scale.htm
Prevenire și combatere. Utilizarea materialului săditor sănătos, neinfectat. Tăierea şi arderea ramurilor
şi lăstarilor cu atac puternic. Totodată se recomandă de aplicat tratamente chimice în funcţie de gradul de
infestare a pomilor: în perioada repausului vegetativ efectuându-se cu scopul de a distruge larvele hiber-
nante şi pe parcursul perioadei de vegetaţie la apariţia larvelor migratoare. În perioada de vegetaţie se
recomandă de a stropi pomii la apariţia în masă a larvelor migratoare cu unul din următoarele preparate:
Confidor 200 SL, sau Actara 25 WG, etc.
Păduchele verde al mărului (Aphis pomi Deg.) Dăunează adulţii şi larvele, care colonizează mugurii
în primăvară, apoi frunzele tinere şi vârfurile lăstarilor. Pe frunze formează colonii masive pe partea
inferioară a lor, hrănindu-se cu sucul celular. În urma înţepăturilor şi hrănirii, frunzele se deformează,
se răsucesc, se îngălbinesc şi cad prematur. Pagube mari se înregistrează în livezile tinere, unde în urma
atacului pomii nu cresc, nu formează lăstari viguroşi. Iernează sub formă de ou la baza mugurilor sau pe
ramurile subţiri, dezvoltând până la 15 generaţii pe an.
Fig. 133. Modul de dăunare al Păduchelui verde al mărului80 și aspectul adultului.

Prevenire și combatere. Utilizarea unui material săditor neinfestat la înfiinţarea plantaţiilor; lucrări
de igienizare agrotehnică, respectiv tăierea şi distrugerea lăstarilor colonizaţi. Tratamentele chimice de
combatere a acestui dăunător se fac în funcţie de gradul de infestare a pomilor. În cazul în care plantaţiile
sunt infestate puternic se recomandă de aplicat tratamente chimice atât în perioada repausului vegetativ
al pomilor cât şi în perioada de vegetaţie. În cazul când s-au înregistrat infestări reduse tratamentele chi-
mice se fac numai în perioada de vegetaţie. În perioada de repaus vegetativ când sunt depistate 25 ouă la
1 metru liniar de ramuri cu vârsta de 1-3 ani, tratamentele chimice se aplică o dată în trei ani pentru a
distruge ouăle hibernante, prin stropirea pomilor toamna imediat după căderea frunzelor sau primăvara
la umflarea mugurilor. În perioada de vegetaţie, începând din primăvara devreme la apariţia primelor
colonii de păduchi şi depăşirea pragului economic de dăunare (5 colonii de păduchi/100 lăstari) se aplică
tratările chimice înainte de răsucirea frunzelor prin stropirea pomilor cu unul din preparatele următoare:
Confidor 200 SL, sau Warrant 200 SL, Novaprid 70 WG, etc.
Păduchele lânos (Eriosoma lanigerum Hausm) Este unul din cei mai periculoşi dăunători ai mărului.
Primăvara devreme, odată cu începutul circulaţiei seve, când temperatura depăşeşte +5oC, afidele ieşite
din iernare se ridică în corona pomului. Trăieşte în colonii masive pe tulpini, ramuri, lăstari şu rădăcini,
uneori şi pe pedunculul fructelor, înţepând şi sugând seva din ţesuturi. Pe lăstarii tineri se localizează
la baza lor, în locurile de unire, iar pe ramuri şi tulpini în crăpăturile scoarţei. În urma înţepăturilor şi
acţiunii fermenţilor, ţesuturile se hipertrofiază şi apar umflături. Pomii atacaţi de acest dăunător se debili-
tează, scade fructificarea şi cu timpul se usucă. Iernează în stadiul de larvă şi ca adult, pe colet şi rădăcini,
crăpăturile scoarţei. În perioada de vegetaţie a plantelor acest dăunător produce 15 generaţii.
http://www.plantesygdomme.dk/Groen%20aeblebladlus/
80
Fig. 134. Modul de dăunare al Păduchelui lânos8182 și aspectul adulților.
Prevenire și combatere. Folosirea materialului săditor sănătos. Tăierea şi arderea ramurilor şi lăstarilor
atacaţi. Tratamentele chimice se aplică rar, datorită faptului că preparatele utilizate la combaterea gărgă-
riţelor, viermelui mărului, păduchilor, acarienilor deţin controlul populaţiilor acestui dăunător. În cazul
în care sunt depistate atacuri puternice, adică mai mult de 10-12 colonii ale păduchelui lânos la 100 de
lăstari (ramuri tinere) se recomandă de a efectua tratamente chimice speciale, aplicate cu unul din urmă-
toarele preparate: Nuprid 200 SC,sau Confidor 200 SL, Novaprid 70 WG, etc.
Păduchele galicol al frunzelor de măr (Dysaphis devecta Walk.) Iernează în formă de ou pe sub
scoarţa defoliată a ramurilor de schelet. Are 3-4 generaţii pe an. Adulţii şi larvele atacă în deosebi frun-
zele, formând colonii masive şi sugând seva din ţesuturi. În urma atacului frunzele se răsucesc luând
aspectul unor gale de culoare roşie, uneori rozovie. Cu timpul frunzele se usucă şi cad. În anii de invazii
sunt atacate şi fructele, pe care în urma înţepăturilor se formează pete roşii, depreciindu-se calitatea. Pa-
gube mai mari se înregistrează în anii cu primăveri călduroase şi secetoase, preponderent în perioada de
creştere intensivă a lăstarilor în luna mai.
81
http://www.plantesygdomme.dk/Blodlus/
82
http://dwpicture.com.au/picture.asp?picture=584
Fig. 135. Modul de dăunare al Păduchelui galicol al frunzelor de măr83 și aspectul adulților.
Prevenire şi combatere. Se recomandă tratamente la avertizare cu produse de uz fitosanitar recoman-
date. La infestări puternice tratamentele se pot repeta la interval de 8-10 zile.
Moliile mărului. Mărul este atacat de mai multe specii de molii dintre care mai frecvente şi dăună-
toare sunt: Molia minieră a mărului (Stigmella malella Stt.), Minierul părţii superioare a frunzelor
(Lithocelletis corylifoliella Hw.) și Minierul părţii inferioare a frunzelor de măr (Lithocelletis pyri-
foliella Grsm.). În continuare se descrie modul de dăunare a Moliei miniere a mărului, unde dăunează
larvele, ce rod corionul oului din partea de contact cu frunza şi pătrund sub epiderma frunzei, hrănindu-
se cu parenchimul acesteia, formând mine înguste şi lungi de 2-5 cm. La atacuri puternice pe o frunză
se pot înregistra de la 6-12 până la 32 mine, care acoperă întreaga suprafaţă a limbului foliar. Frunzele
atacate se îngălbinesc, se usucă şi cad. Pomii sunt defoliaţi prematur, iar fructele rămân mini. Iernează în
stadiul de pupă, în cocon în sol la o adâncime de până la 5 cm.
Fig. 136. Modul de dăunare a Moliei miniere a mărului84 și aspectul adultului85.

Prevenire și combatere. Tratamentele chimice se aplică numai în anii de invazii ale acestui dăunător,
în perioada de zbor maxim al adulţilor sau în cazul când larvele încep să mineze frunzele (mai mult de
5 mine cu o lungime de 1,5-2,0 cm/100 frunze după înflorire) cu unul din următoarele preparate: Dozor,
WP, sau Insegar 25 WG, etc.
Acarianul roşu al pomilor (Panonychus ulmi Koch.) Dăunează adulţii şi larvele, care colonează
mugurii şi partea inferioară a frunzelor, unde se hrănesc înţepând şi sugând sucul celular din ţesuturi. În
urma atacului frunzele se despigmentează, formându-se pe partea superioară, mai ales de-a lungul ner-
vurilor, pete mici albe-argintii, apoi albe-roşietice, care cu timpul confluează, acoperind tot limbul, din
această cauză frunzele se usucă şi cad. Iernează în stadiul de ou pe ramurile pomilor, în crăpăturile scoar-
ţei şi pe formaţiunile fructifere. În condiţiile Republicii Moldova acest dăunător dezvoltă 7-8 generaţii.
83
http://www.agri.gr/site/milo/rodini-afida-milias.html
84
http://www.norfolkmoths.co.uk/micros.php?bf=970
85
http://www.wmap.cz/opk/mot/motyl/mot27.htm
Fig. 137. Modul de dăunare a Acarianului roşu al pomilor86 și aspectul adultului87.
Prevenire și combatere. Tăieri de igienizare prin care se elimină și se distrug ramurile care au ouă hi-
bernante. Tratamentele chimice de combatere a acestui dăunător se fac în funcţie de gradul de infestare a
pomilor. În cazul în care livezile sunt infestate puternic se recomandă să se efectueze tratamente chimice
atât în perioada repausului vegetativ al pomilor pentru a distruge stadiul hibernant cât şi în perioada de
vegetaţie. În cazul când s-au înregistrat infestări slabe tratamentele chimice se fac numai în perioada de
vegetaţie. În perioada de repaus vegetativ tratamentele chimice se aplică o dată la trei ani la depăşirea
pragului economic de dăunare (1000 ouă la 1 metru liniar de lemn), efectuându-se toamna imediat după
căderea frunzelor sau primăvara la umflarea mugurilor. În perioada de vegetaţie se aplică tratamente
chimice la avertizare: primul tratament se aplică la 3-5 zile după apariţia larvelor din oule hibernante, al
doilea – după căderea petalelor, al treilea şi următoarele se execută în funcţie de gradul de infestare la mai
mult de 5 acarieni pe frunză prin stropire în funcție de dezvoltare a acarianului cu unul din următoarele
preparate: Nissorun 10 WP, sau Vulcan 10 WP - produse ovicide, Sanmite 20 WP, sau Shockmite 20 WP,
Taurid 200 WP - produse pentru combaterea adulţilor, Envidor 240 SC, Masai, Pirrat WP – produse pen-
tru combaterea tuturor stadiilor de dezvoltare a acarienilor (ovicid, larvicid, adulţi).
Acarianul brun al pomilor (Bryobia redikorzevi Reck.) Dăunează adulţii şi larvele, care colonizează
frunzele şi lăstarii tineri, pe care le înţeapă şi sug sucul celular din ţesuturile acestora. În urma atacului
frunzele se depigmentează, formându-se pe partea superioară, mai ales de-a lungul nervurilor centrale
pete albe-cenuşii, devenind albicioase, sau cenuşii-roşietice. Pomii atacaţi de acest dăunător se debilitea-
ză, au fructe mici şi nu formează muguri de rod pentru anul viitor. Iernează în stadiul de ou pe ramurile
şi trunchiurile pomilor, mai ales în crăpăturile scoarţei.
Fig. 138. Modul de dăunare a Acarianului brun al pomilor88 și aspectul adultului.

86
http://www.plantesygdomme.dk/Frugttraespindemider/thumbnails.html
87
http://www.pesticide.ro/ghidul-daunatorilor/panonychus-ulmi-acarianul-rosu-al-pomilor
88
http://macroclub.ru/gallery/showphoto.php/photo/61928
Prevenire și combatere. Tratamentele chimice de combatere ale acarianului brun al pomilor cât și cele
de prevenire sunt asemănătoare cu cele ale acarianului roşu al pomilor.
Viespea merelor (Hoplocampa testudinea Klug.) Iernează în stadiul de larvă de ultima vârstă, în
interiorul unui cocon mătăsos, pergamentos în sol la adâncimea de 5-20 cm. Are o generaţie pe an. Lar-
vele tinere rod galerii superfeciale sub epiderma mărului, formând mine care se suberifică. Pe suprafaţa
fructului apare o bandă suberificată din care cauză acesta se deformează şi are valoare comercială redusă.
Larvele mai în vârstă rod galerii de nutriţie şi în pulpa fructului, până la seminţe pe care le consumă în
întregime, umplând camera seminală cu excremente de culoare brună. În anii de invazii, cu fructificare
slabă şi lipsa măsurilor de combatere, viespea poate distruge până la 50-90% din recolta de fructe.
Fig. 139. Modul de dăunare a Viespei merelor89 și aspectul adultului.

Prevenire şi combatere. Distrugerea infecţiei prin arătura adâncă toamna şi cultivaţiilor în timpul vege-
taţiei. În perioada căderii fructelor infectate strângerea zilnică şi distrugerea lor. Cele mai bune rezultate
se obţin prin tratamente chimice, la avertizare cu unul din insecticidele: Lux, WP, sau Actara 25 WG,
Colorit SP, etc.
9.3. Schema de tratare pentru cultura mărului

În continuare se redă un model al unei scheme de combatere eficientă a bolilor și dăunătorilor la
cultura mărului, dar care poate varia în funcție de condițiile anului și de tipul preparatelor pe care le veți
utiliza.
Schema de combatere eficientă a bolilor și dăunătorilor mărului
Norma
Faza de dezvoltare a Denumirea bolilor, dău- Denumirea preparatului consum
Nr.
culturii nătorilor, buruienilor utilizat
kg,l/ha
Bacterioze, rapăn, pătări Champ 77 WP 3,0
1. Umflarea mugurilor
Gărgăriţe Nuprid 200 SC 0,3
http://biosad.cz/hoplte.htm
89
Norma
Faza de dezvoltare a Denumirea bolilor, dău- Denumirea preparatului consum
Nr.
culturii nătorilor, buruienilor utilizat
kg,l/ha
Bacterioze, rapăn, pătări Kocide 2000 2,5
Dezmugurire, Făinare Impact 25 SC 0,25
2.
decada 2 a lunii aprilie Molii defoliatoare Confidor 200 SL Admiral 1,5
Păduchele San-jose (focare) 10 EC 0,8
0,35
Rapăn Chorus 75 WG
4,0
3. Buton roz Făinare, acarieni Microthiol special Disperss
Viespi, molii, gărgăriţe Decis profi 250 WG
0,05
4. Înflorire Rapăn, monilioze Lotus 400 SC 0,8-1,0
Rapăn Flint star 520 SC 0,5
Făinare Atemi 100 EC 0,4
5. 75 % petale căzute
Păduchi, gărgăriţe, molii Warrant 200 SC 0,3
Acarieni Masai sau Envidor 240 SC 0,4-0,5
6. Peste 5 – 7 zile Rapăn Scorazol, EC 0,25
Rapăn Flint 50 WG 0,15
7. Creşterea fructelor
Vierm. merelor, păduchi Actara 25 WG 0,15-0,18
Rapăn
Shavit F 72 WP 2,0
Perioada de vară, Molii defoliatoare
8. Coragen 20 SC 0,175
1 decadă a lunii iunie Viermele merelor
Admiral 10 EC 0,8
Păduchele San-Jose (focare)
Rapăn Flint 50 WG 0,15
9. Perioada de vară
Făinare Privent 25 WP 0,4
Rapăn Shavit F 72 WP 2,0
Viermele merelor, molii
Mospilan 20 SG 0,25
10. Perioada de vară
Acarieni (focare) Masai 20 WP 0,4-0,5
Boli perioada păstrării Wuxal Calciu 4,0-5,0
Perioada de vară, Insegar 25 WG + Vantex 60 0,6+0,3
Molii defoliat. V.merelor
11. sfârșitul lunii iulie – CS
Boli perioada păstrării
începutul lunii august Wuxal Calciu 4,0-5,0
Boli perioada păstrării Bellis sau Flint 50 WG 0,8/ 0,15
12. Înainte de recoltare
v.mer, molii defol, păduchi Avaunt, SC 0,4
Carbamid + 3%
13. După recoltare Formarea mugurilor de rod
Wuxal Boron 2,0
9.4. Protejarea pomilor contra rozătoarelor

Rozătoarele şi în special iepurii, şoarecii, căprioarele, aduc pagube enorme pomilor tineri prin roade-
rea scoarţei şi chiar a ramurilor în timpul iernii.
Iepurii produc pagube mari datorită faptului că rod mugurii, ramurile, scoarţa pomilor tineri, până
la înălţimea la care ajung. Cu cât stratul de zăpadă va fi mai gros, cu atât şi porţiunea vătămată va fi la o
înălţime mai mare, pagubele fiind astfel mai grave, în special în cazul pomilor de măr altoiţi pe portaltoi
pitic. O formă foarte gravă a atacului produs de iepuri este atunci când aceştia rod scoarţa trunchiului în
porţiunea de la bază. Rosătura începe de jos în sus, din apropierea pământului (sau a nivelului zăpezii),
acoperind porţiuni înalte de 20 şi chiar 40 cm. În direcţia orizontală, porţiunea roasă cuprinde deseori de
jur-împrejur, ca un inel, trunchiul pomului. Urmările stricăciunilor produse de iepuri diferă în funcţie de
gravitatea rănilor. Cu cât acestea sunt mai mari şi mai adânci, cu atât pomul va suferi mai mult.
Fig. 140. Daune produse de iepuri pomilor de măr.

Pomii roşi de iepuri se dezvoltă foarte slab şi pier în scurt timp, dacă rănile nu au fost tratate. Vin-
decarea rănilor produse de iepuri se face în funcţie de gravitatea atacului, vârsta pomului, etc. Astfel, în
cazul în care pomii tineri au fost complet rupţi, ca urmare a rosăturii, sau rupţi de vânt sau de zăpadă,
se va tăia tulpina oblic, sub punctul de rupere, deasupra locului de altoire, după care ţesutul netezit se va
acoperi cu ceara de livadă. De asemenea aceşti pomi pot fi înlocuiţi cu alţii noi. Protejarea pomilor din
plantaţiile tinere se face prin învelirea tulpinii cu diferite materiale (plasă de sârmă împletită, plasă de
plastic, hârtie, etc.). Ca mijloc de luptă împotriva iepurilor îl constituie folosirea substanţei aşa numite
„iepurefuge” pregătite din 400 grame de clei de tâmplărie, 12 litri de apă, 10 kilograme de cretă mărunţită
(pentru îngroşarea amestecului) şi o lingură de naftalină dizolvată în 200 grame de ulei de in.
Fig. 141. Protejarea trunchiului pomilor90 în livezile tinere de măr împotriva rozătoarelor.
Pentru a evita însă daunele produse de iepuri, se recomandă (obligatoriu) ca livezile să fie împrejmuite
cu plase de sârmă groasă de 2,5 mm şi cu ochiuri până la 5 cm în diametru. Înălţimea plasei de sârmă
trebuie să fie de 1,5-2,0 m, iar partea inferioară a plasei trebuie să fie îngropată la 20-25 cm şi curbată în
afară, pentru a se opri pătrunderea acestor animale chiar şi în iernile cu multă zăpadă.
Fig. 142. Împrejmuirea livezii cu plase de sârmă groasă.

În livezile tinere o daună majoră o aduc şi şoarecii, deoarece rod rădăcinile și scoarţa pomilor de
jur împrejur din apropierea solului, acoperind porţiuni înalte de la 2 cm până la 7 cm, ceea ce duce la
uscarea lor. Momentul optim pentru începerea tratamentului de combatere a şoarecilor este atunci când
se depistează o densitate de cinci-şase colonii la un hectar de livadă. Depistarea densităţii de şoareci se
face în perioada când vegetaţia este redusă, adică toamna şi primăvara. Lupta împotriva lor se poate face
prin aşezarea momelilor otrăvite.
9.5. Protejarea pomilor contra unor fenomene meteorologice

Republica Moldova este supusă riscului producerii unor accidente climaterice (îngheţurile târzii de
primăvară, grindină, etc.) provocând pagube colosale asupra cantităţii şi calităţii recoltei de fructe, chiar
şi la distrugerea totală a ei.
90
http://www.sadyklasterec.cz/?page_id=387&lang=en&album=3&gallery=13
9.5.1. Eficacitatea stațiilor meteo în livadă
În ultimii ani, în plantațiile pomicole, se plasează stații meteo, ce reprezintă un mijloc eficient de a
deține informația despre condițiile meteorologie direct din câmp, care ne ajută să putem vedea pragul de
infecție a bolilor, precum și altor paramertri importanți.
Staţia meteorologică „iMetos” cu succes se utilizează în peste 80 de ţări. „iMetos”, este un dispozitiv
universal, la care se poate conecta până la 80 senzori, în funcţie de indicatorii doriţi. Ele sunt fiabile, uşor
de instalat și sunt ideale pentru stocarea datelor meteorologice în zone cu climat diferit.
Fig. 143. Microstaţia meteo amplasată în livadă întreprinderea GȚ ”Scutaru Victor”.

Utilizarea staţiei automatizară iMetos permite de a verifica informaţia stocată din orice punct al lumii
(având acces la Internet) și la orice oră. Datele sunt culese din teren cu ajutorul senzorilor. Semnalul de
la senzori este modulat și transmis cu ajutorul unei cartele SD, prin intermediul serviciului GPRS, către
reţeaua Internet.
Pessl Instruments preia datele de pe Internet, le procesează prin programe inteligente, alcătuind o pre-
zentare complexă, accesibilă prin intermediul unei adrese de web, în timp real.
Principalul avantaj al staţiei meteo iMetos este că acestea operează independent de reţea. iMetos con-
sumă foarte puţină energie, şi astfel poate lucra pentru o perioadă mai lungă de timp pe baterii. Bateria
este combinată cu panouri solare, astfel încât bateria să aibă posibilitate de încărcare, care nu necesită
schimbarea. Chiar şi în vreme nefavorabilă, sursa de energie existentă permite un an de funcționare
continuă.
Stația meteo poate controla următorii parametrii:
1. Temperatura și umiditatea relativă a aerului;
2. Temperatura și umiditatea solului (la diferite adâncimi);
3. Umiditatea frunzei;
4. Radiaţiile solare;
5. Presiunea atmosferică;
6. Viteza și direcţia vântului;
7. Luminozitatea;
8. Nivelul de apă;
9. Determinări pentru sol.
Și cu ajutorul ei se pot calcula urmăroarele:
1. Luminozitatea;
2. Viteza maximă a vântului;
3. Evapotranspirația;
4. Prognoze ale bolilor.
Informaţiile pot fi accesate pe internet pe site-ul www.fieldclimate.com, unde posesorul staţiei „iMe-
tos” are un spaţiu rezervat pentru a introduce și a modifica pragurile de alertă și numerele de telefon unde
puteţi fi avertizat (în funcţie de fenomenele meteorologice).
Toate dispozitivele au capacitate de memorie mare. Datele măsurate se stochează la fiecare cinci mi-
nute. Datele curente sunt transmise în fiecare oră de pe internet, iar în cazul în care pragul de avertizare
specificat este depășit, acest transfer se va face în câteva minute.
Informaţia pe pagina de web, este prezentată sub forma de tabele, diagrame, prognoze, avertizări, etc.,
astfel încât acest întreg lanţ informaţional să se concretizeze în date utile, sigure și reprezentative, esenţi-
ale pentru succesul muncii pomicultorilor.
Fig. 144. Reprezentarea datelor a unei stații meteo pe pagina www.fieldclimate.com.

În cazul, în care există un risc de îngheţ, secetă sau afecţiune de boală în plantaţia de măr, obţinem
un SMS-alertă de avertizare de telefonul mobil. Datele sunt procesate automat pentru a avertiza privind
atacul de insecte, boli, secetă, alte intemperii şi se vor propune recomandări specifice privind modul
de acţiune pentru a preîntâmpina anumite efecte nedorite, cu minim de efort şi a diminua prejudiciile
economice. Această informaţie este valabilă pentru tehnologiile moderne de protecţie fitosanitară a
mărului ce permite de a economisi timp, bani, resurse şi de a proteja mediul înconjurător.
Există un serviciu de avertizare pe telefonul mobil, în cazul în care parametrii măsuraţi depăşesc un
anumit prag. Utilizatorul va avea acces la informaţiile necesare oricând, doar accesând pagina de web. În
cazul conectării staţiei „iMetos” la telefon există posibilitatea de modificat intervalul de monitorizare sau
de limitat perioada SMS-alertă.
Pentru conectarea staţiei „iMetos” este necesar: un abonament GPRS - cu suficientă acoperire GSM în
apropiere, aproximativ 10 MB/lună spațiu pentru stocare şi un SIM operaţional.
Staţia iMetos dă posibilitate de a monitoriza zilnic starea plantaţiei de măr, calculele zilnice specifice
solului, temperatura, suma precipitaţiilor atmosferice, umiditatea, pragul infecţiilor legate de boli şi dă-
unători, totul în timp real.
9.5.2. Protejarea pomilor de măr contra înghețurilor târzii de primăvară

În cazul îngheţurilor târzii de primăvară, pentru a putea identifica momentul producerii unor tem-
peraturi sub nivelul limitelor de rezistenţă a organelor pomilor (bobocii florali, florilor şi fructelor abia
formate), este necesar de a urmări permanent prognoza meteorologică. De asemenea se recomandă ca în
fiecare livadă să fie amplasată o microstaţie meteo care să înregistreze automat principalii parametri cli-
materici. Un indiciu în determinarea pericolului este scăderea temperaturii la nivelul critic de +2...+4 0C
fiind înregistrate seara în nopţile senine şi pe timp liniştit. În aceste condiţii, dimineaţa pot fi înregistrate
temperaturi negative. Dacă în perioada înfloritului pomilor apar aceste fenomene, se recomandă de a lua
măsuri de prevenire a acestor accidente climaterice.
Cea mai răspândită metodă şi folosită practic pentru prevenirea îngheţurilor târzii de primăvară este
fumegaţia (crearea unui ecran de nori artificiali de fum deasupra livezii).
Acest ecran de nori artificiali de fum împiedică scăderea bruscă a temperaturii în stratul de aer din
apropierea solului şi a pomilor reducând astfel efectul radiaţiei nocturne, stopând căderea directă a raze-
lor solare direct pe pomi şi dezgheţatul lor are loc treptat. În livezi, acest lucru se realizează prin pregă-
tirea din timp a unor grămezi fumigene, repartizate uniform pe toată suprafaţa. Ca material pentru pro-
ducerea fumului pot fi folosite: paiele umede, rumeguş, ramuri obţinute în urma tăierii pomilor la care se
adaugă reziduuri petroliere (păcură, ulei ars, motorină, etc.), aşezându-le în număr de 80-100 la hectar.
De asemenea fumul poate fi produs prin arderea în vase speciale a unui amestec format din patru părţi de
turbă, o parte de smoală şi o parte de reziduuri de petrol sau patru părţi de rumeguş şi o parte de smoală.
Tot în acest scop, în ultimul timp au fost fabricate brichete şi lumânări fumigene speciale pentru produce-
rea fumului. Lumânările fumigene se aprind în remorca unui camion care se deplasează prin livadă sau se
aplică staţionar, utilizându-se câte 5-30 la hectar. Grămezile, brichetele sau lumânările fumigene trebuie
aprinse în nopţi senine când temperatura aerului a ajuns la +1,5...+2,0 0C, iar fumul trebuie menţinut cel
puţin 1,5-2,0 ore după răsărirea soarelui. Aceste ecrane de nori artificiali sunt eficiente numai în zilele
fără vânt şi numai pentru temperaturi ce coboară cu -2...-4 0C sub pragul de rezistenţă al pomilor.
Altă metodă de prevenire a îngheţurilor târzii de primăvară este irigarea prin aspersiune, care are la
bază principiul termoizolant al stratului de gheaţă format pe organele pomului. Această metodă majo-
rează temperatura aerului cu +2...+4 0C şi începe la scăderea temperaturii până la +0,5..+1,0 0C pe timp
fără vânt şi +1...+2 0C pe timp cu vânt şi se menţine până dimineaţa la o temperatura de peste 0 0C şi când
pomii sau curăţit de gheaţă. Menţinând la exterior temperatura apropiată de 0 0C. Se recomandă ca viteza
jeturilor aspersoarelor să fie de 20-25 m/sec, pulverizarea cât mai mărunt posibil (fină), şi revenirea as-
persorului în aceeaşi poziţie nu mai târziu de un minut. Cantitatea de apă consumată pe oră este de 2 l/m2
în plantaţiile intensive și superintensive cu utilizarea formelor de coroană joase. Această metodă asigură
protejarea pomilor până la răcirea aerului de până la -3,5...-5,5 0C. Este aplicabilă numai în livezile cu
sistem de irigare prin aspersiune.
Fig. 145. Protejarea pomilor în livezile de măr împotriva îngheţurilor târzii de primăvară utili-
zând irigarea prin aspersiune.
A treia metodă de prevenire a îngheţurilor târzii de primăvară este încălzirea aerului în livezi. Se
efectuează cu ajutorul unor sobiţe speciale în care se ard reziduurile petroliere, având un consum de 2-4
litri pe oră. Întrucât sunt necesare de circa 100-150 de astfel de sobiţe la un hectar, respectiv este foarte
costisitoare şi foarte greu de folosit în practică.
Fig. 146. Aspectul sobițelor ce se amplasează în livadă cu scopul de a efectua încălzirea aerului.
În afară de sobițe mai există și alte utilaje, spre exemplu: Frostbuster-ul care este într-adevăr un apa-
rat unic în lupta împotriva înghețului de noapte și a îngheţurilor târzii de primăvară pentru cultivatorii
de fructe. Se consideră cel mai eftin utilaj. Chiar mai mult, Frostbuster-ul are mai multe avantaje în
comparație cu alte sisteme de protecție la îngheț: vă puteți proteja culturile dumneavoastră în locuri unde
apa nu este disponibilă, sau să protejați fructele care nu pot fi protejate cu apă. Acesta poate fi folosit nu
doar în timpul radiațiilor prin ger, dar, de asemenea, în timp de vânt sau îngheț, mulți fermieri preferă să
utilizeze Frostbuster-ul pentru a îmbunătăți legarea fructelor.
Fig. 147. Aspectul Frostbuster-ului.91

Frostbuster a fost introdus pe piață în 2002 de către compania belgiană Agrofrost și este acum
vândut în mai mult de 12 țări.
Frostbuster-ul este o mașină tractată. Ventilatorul puternic este condus de priză de forță al tracto-
rului. În admisie a aerului a ventilatorului, este un arzător cu gaz care încălzește aerul de până la 800C
la 1000C. În spatele mașinii sunt containere pentru buteliile de gaz.
91
http://www.afcotec.com/?page_id=13
Fig. 148. Planul general de circulare92: galben – circuitul 1; albastru – circuitul 2.
Aerul încălzit este suflat între pomi prin 2 prize (una din stânga și una din dreapta). Deoarece flu-
xul de aer este atât de puternic, se acoperă o distanță de la 40 până la 50 de metri pe fiecare latură a
mașinii. De aceea, este necesar doar de a merge pe fiecare rînd fiecare 60-100 metri. Se poate calcula
circuitul ideal care diferă pentru fiecare livadă. Cu toate acestea, este foarte important să se treacă
prin același loc în termen de 10 minute. Suprafața totală care poate fi protejată depinde de forma și
dimensiunile terenului.
Exista trei factori care fac Frostbuster-ul să lucreze:
1. Creșterea temperaturii.
2. Un factor foarte important este crearea de fluctuații de temperatură: la fiecare trecere a Fros-
tbuster-ului, temperatura crește puțin și scade din nou. Aceste fluctuații creează o mare parte a
protecției pe care le obține cu Frostbuster.
3. Cel mai important factor este influența asupra umidității relative. De fiecare dată cînd este folosit
Frostbuster, umiditatea relativă scade. Din această cauză, punctul de roua este ridicat în mod
semnificativ. Prin urmare, va fi mai puțină brumă și gheață pe plante. Rezultat: nu sunt pagube
sau foarte puține.
Frostbuster poate fi utilizat aproape peste tot și la mai multe aplicări:
1. Pentru protejarea de înghețul de noapte în livezile de măr, păr, piersici, prune etc;
2. Pentru a îmbunătăți legarea fructelor în perioada înflorii când sunt temperaturi scăzute;
Avantajele Frostbuster-ului sunt următoarele:
• O mai bună legare a fructelor:
• Ieftin: alte sisteme vor costa cel puțin de 3 ori mai mult pentru aceeași suprafață protejată;
• Nu este o instalație fixă, este mobil, astfel încât se poate fi utilizat în fiecare parcelă în parte;
• Cheltuieli minime, deoarece la utilizarea altor sisteme, investițiile vor fi mai mari;
• Consum redus de energie, prin urmare, un preț mai scăzut pe oră;
Prezentarea: AGROFROST MACHINES = FROST PROTECTION + PRODUCTION SECURITY dezvoltată de Marc Polleunis la The First
92
International Conference Apple business of Ukraine, Russia and Moldova-2011
• Costuri reduse de întreținere;
• Prietenos cu mediul înconjurător, deoarece folosește la ardere gaz propan;
• Nu există riscul de dezvoltare a bolilor ca în cazul utilizării apei;
• Ușor de utilizat;
• Funcționează nu numai în caz de radiații îngheț, dar, de asemenea, și în caz de vânt îngheț;
• Nu necesită premise speciale (ca pentru o construcție sau de mediu).
9.5.3. Protejarea pomilor și fructelor contra grindinei

Grindina, de asemenea produce pagube importante plantaţiilor pomicole, fiind greu de prevenit şi
poate distruge recolta complet din anul curent, precum şi al anului următor. Cristalele de gheaţă rup
frunzele, florile, lăstarii tineri şi provoacă leziuni grave lemnului multianual, fructelor, favorizând atacul
agenţilor patogeni.
Contra grindinei în ţările cu pomicultura dezvoltată, în ultimul timp, se aplică o serie de metode efi-
ciente dintre care mai des se întâlnesc:
• amplasarea rampelor lansatoare de rachete și proiectile antigrindină;
Fig. 149. Pagube provocate de grindină.

Rampele de lansare a rachetelor şi proiectilelor antigrindină sunt amplasate în preaja livezilor la o
distanţă de circa 400-600 m. Staţii speciale de radar meteorologic avertizează momentul de declanşare a
expoziţiilor, iar proiectilele sunt trimise la înălţimea de 1000-1500 m, unde explodează, şocul exploziilor
provocând sfărâmarea bobului de grindină în porţiuni mici care până la căderea pe sol devin inofensive
pentru plante.
• utilizarea norilor de iodură de argint care împiedică cristalizarea apei;
Acești nori au ca scop de a împiedica cristalizarea apei, ei fiind dirijaţi de pe sol sau din avioane.
• instalarea plasei antigrindină, aşezate deasupra coroanei pomilor.
Instalarea sistemului de protecţie antigrindină este o investiție costisitoare, dar pe de plin justificată
acolo unde există risc de grindină şi de aceea tot mai frecvent se utilizează în ţările mari cultivatoare de
fructe, cum sunt Franţa, Italia, Spania, Chile, S.U.A. etc.
Fig. 150. Livadă de măr acoperită cu plasă antigrindină de culoare neagră în anul trei de fructi-
ficare, Republica Moldova.
Sistemul de protejare a pomilor prin utilizarea plaselor antigrindină are următoarele avantaje:
• Garanţie de protejare a pomilor și a fructelor împotriva grindinei;
• Protejarea suplimentară a fructelor de arsura solară;
• Posibilitatea de a extinde înălţimea pomilor şi corespunzător sporirea recoltei;
• Lipsa plăţilor pentru asigurarea recoltei.
Fig. 151. Protejarea pomilor de măr prin reținerea grindinei pe plasa antigrindină.
Dar și unele dezavantaje:
• Investiţii capitale majore (12000-17000 €/ha) pentru instalarea plasei;
• Cheltuieli suplimentare la întinderea și strângerea plasei;
• Întârzierea maturării fructelor;
• Plasa de culoare neagră duce la o colorare mai puțin intensă a fructelor, în special, pentru soiurile
la care colorarea este mult mai dificilă.
O caracteristică mai detailată din ce este construit un sistem de protecție a pomilor cu ajutorul plaselor
antigrindină este redat în capitolul 7.2.
• Tunul antigrindină;
Principiul de bază al funcţionării tunului antigrindină îl constituie faptul, că undele de şoc de mare
energie, încărcate pozitiv, care iau naştere în camera de explozie la intervale de 6-7 secunde, respectiv
circulaţia provocată de undele de şoc – datorită efectului Venturi – amestecă straturile pozitive şi negative
de aer, eliminând astfel una din condiţiile foarte importante ale măririi boabelor de grindină, pe nume
stratificarea aerului pe baza încărcării electrice.
Fig. 152. Aspectul Tunului antigrindină93

Dispozitivul poate transmite nemijlocit undele de şoc în atmosferă până la altitudinea de 3-4 km, dar
acestea, în baza efectului domino, după o perioadă de funcţionare de 15-20 de minute, vor „construi” cir-
culaţia de amestecare a sarcinilor până la o altitudine de peste 10 km. Tunul antigrindină poate „distruge”
norul de furtună într-un cerc cu raza de mai mulţi km la o altitudine de 8-10 km, protejând la sol cu un
grad mare de siguranţă un cerc cu o rază de 500-600 m (cca. 80-100 hectare).
Tunul antigrindină este montat într-un container de transport standard cu dimensiunile de 6,0 x 2,4
m, având următoarele părţi principale: generatorul de undă de şoc, butelii de acetilenă, motor turbo sau
în absenţa acestuia butelii cu aer comprimat, panou de comandă electric, regulator de presiune, colector
solar, acumulatori de 24 V.
Exploziile au loc în generatorul de undă de şoc la intervale de timp de 6-7 secunde, prin amestecarea
gazului de acetilenă cu aer, proces care – după pornirea tunului – este automat şi reglat electronic. Undele
de şoc create de explozii părăsesc camera de explozie printr-o ţeavă în formă de pâlnie.
Datorită panoului solar şi acumulatorilor, tunul are o sursă de energie de sine stătătoare, care-i asigură
şi pe timp de furtună curentul electric necesar.
Una din condiţiile cele mai importante ale operării efective a tunului antigrindină este pornirea lui cu
cel puţin 20 de minute înainte de sosirea furtunii, doar astfel având timp suficient pentru a porni curenţii,
circulaţia în atmosferă care să distrugă norul de furtună.
Tunul este deci un mijloc preventiv: nu poate distruge boabele de grindină deja formate, ci „doar”
împiedică, îngrădeşte formarea acestora, din această cauză este foarte importantă pornirea lui din timp.
Urmărirea formării furtunilor şi al traseului acestora şi astfel luarea deciziei de pornirea din timp a
tunului antigrindină este ajutată astăzi de diferite sisteme radar, care parţial sunt accesibile public, prin
internet (radare de ploaie, de fulgere), parţial sunt sisteme proprii, de uz intern (radare de fulgere, de
93
http://www.inopower.be/
câmp electric), care pot fi achiziţionate împreună cu tunul. Tehnologia protecţiei antigrindină se compu-
ne din ansamblul format din utilaj, om, şi sistemele radar de sprijinire a deciziilor, din care nici o verigă
nu poate lipsi.
Operarea instalaţiei este simplă, nu impune cunoştinţe de specialitate mai aparte, poate fi pornită şi
oprită manual, prin apăsarea unui buton, sau de la orice distanţă, prin mesaj SMS sau apel telefonic.
9.5.4. Protejarea pomilor de măr contra vătămărilor termice

Vătămările termice ale plantelor pomicole sunt de caracter diferit care este condiţionat de: proprie-
tăţile ereditare ale soiului; starea fiziologică a plantei; rezistenţa la ger şi rezistenţa la iernare; condiţiile
vremii ale anului din localitatea concretă dată.
La pomii fructiferi în iernile aspre, în general, sunt vătămate de obicei trunchiurile şi baza ramurilor
de schelet. Vătămările se manifestă în mod diferit: îngheţarea în locurile de bufircare a ramurilor; crăpă-
turi longitudinale în scoarţa ramurilor şi a trunchiului; arsuri provocate de razele solare şi degerări; pete
de ţesuturi moarte în jurul ramurilor uscate şi răni care s-au format după tăierea ramurilor, precum şi în
jurul mugurilor de pe ramurile anuale.
Fig. 153. Daune provocate de variațiile de temperatură la pomii de măr pe timp de iarnă.
Degerarea ramurilor anuale, intensitatea căreia depinde de maturarea lemnului, este destul de tipică
pentru soiurile de măr cu rezistenţă scăzută la iernare. După începerea vegetaţiei pe astfel de pomi se
constată vârfuri uscate, formându-se totodată mulţi lăstari lacomi.
Arsurile solare de pe scoarţa trunchiului şi ramurilor de schelet apar mai ales în a doua jumătate a
iernii, când ţesuturile scoarţei ies din repaus, când se intensifică activitatea lor în timpul însorit al zilei,
iar în orele premergătoare dimineţii ele sunt atinse de ger. Astfel de arsuri se întâlnesc mai des pe părţile
sudice şi sud-vestice ale tulpinii, mai bine luminate de soare, sub formă de pete de culoare închisă de
diverse dimensiuni. Arsurile solare de pe scoarţa trunchiului şi ramurilor de schelet survin nu numai în
perioada de iarnă, iarnă-primăvară, dar şi vara mai ales la pomii care cresc în condiţii de secetă.
Pentru a se evita apariţia rănilor trebuie respectate următoarele măsuri profilactice:
• Alegerea soiurilor, repartizarea lor pe elementele de relief, ţinând seama de rezistenţa lor la tem-
peraturi joase;
• Nivelul agrotehnic înalt, care asigură o bună pregătire a plantelor către iarnă, încheierea la timp a
vegetaţiei, acumularea cantităţii necesare de substanţe plastice în ţesuturi şi coacerea lor;
• Pentru a preveni arsurile solare, trunchiurile şi bazele ramurilor de schelet trebuie văruite în fieca-
re an (toamna şi în perioada de iarnă-primăvară) cu soluţie de var (de 20-25 %), la care se adaugă
4-5 % sulfat de cupru.
Fig. 154. Pomii de măr pregătiți contra variațiilor de temperatură ce pot fi întâlnite pe parcur-
sul perioadei de repaus.
Vindecarea, închiderea, cicatrizarea rănilor constituie un proces de regenerare a ţesuturilor lezate.
Dacă rănile de pe trunchi şi în locurile de bufircare a ramurilor sunt mici, scoarţa se curăţă cu perii me-
talice, iar în cazul rănilor cauzate de cancerul negru – scoarţa se curăţă până la ţesuturile sănătoase cu un
briceag sau cu răzuitoarea. După dezinfectare (cu soluţie de sulfat de cupru sau de fier de 5 %) rănile se
ung cu ceară de livadă. Porţiunile mari de scoarţă dăunată se curăţă, se dezinfectează, se ung cu ceară de
livadă sau cu mastic din baligă proaspătă de vacă şi lut (1:1) iar apoi se altoiesc în punte.
La vindecarea rapidă a rănilor contribuie acidul beta-indolilacetic, care se adaugă în mici cantităţi la
masticul de băligar şi lut sau la ceara de livadă.
10. RECOLTAREA ŞI POST RECOLTA MERELOR
10.1. Gardul de maturitate

Recoltarea este etapa finală a procesului de producere şi se efectuează la momentul optim când fruc-
tele a ajuns la un anumit grad de maturitate şi îndeplinesc o serie de criterii obiective: forma, mărimea,
culoarea, fermitatea, compoziţia chimică etc. Maturitatea poate fi comercială (tehnică sau industrială), de
recoltare (de livadă sau de grădină), de consum şi fiziologică [54].
Maturitatea comercială (tehnică sau industrială). Ca fază de creştere şi dezvoltare, maturitatea co-
mercială, tehnică sau industrială se referă la fructele care abia au început să se definească şi dacă nu sunt
prelucrate în scurt timp după recoltare, nu mai au nici o valoare comercial-alimentară.
Maturitatea de recoltare (de livadă sau de grădină). Acesta se defineşte prin formă, mărime (volum
şi greutate), pigmentaţie etc., proprietăţi caracteristicile speciei, soiului şi condiţiilor agropedoclimate-
rice. La fructe propriu-zise, ea corespunde cu apariţia, în zona de inserţie a pedunculului de ramură, a
unui strat subţire de suber, consecinţă firească a finalizării procesului de creştere şi dezvoltare, care duce
la sistarea transformării spre fructe sau organe pentru care sunt cultivate.
Maturitatea de consum în stare proaspătă. Acest fel de maturitate se caracterizează şi se defineşte
prin fermitatea structotexturală, raport armonic între componentelor substanţei uscate şi în special între
conţinutul de zahăr, aciditate şi tanoide care conferă fructelor gustul, mirosul, aroma şi starea fizică ca-
racteristică speciei şi soiului.
Maturitatea fiziologică. Această fază de maturare se referă numai la seminţe şi ea marchează mo-
mentul când seminţele pot germina şi să dea naştere la noi plante.
Pentru mere, schimbarea fiziologică principală ce indică nivelul de maturitate este produsul intern
a fito-hormonului etilenă (C2H4) – un hormon generat natural, care la atingerea nivelului de 1ppm, de-
termină un ansamblul de reacţii biochimice implicate în procesul de maturare. Pentru determinarea
gradului de maturitate a merelor se foloseşte o soluţie de iod în iodură de kaliu prin badijonarea merelor
tăiate transversal. Gradul de hidroliză a amidonului se determină conform schemei 1-10 de tip circular
(C) prezentate în Fig. 155 [52]. Aceasta este o metodă sigură pentru determinarea maturităţii majorităţii
soiurilor de mere şi este cel mai simplu indicator al maturităţii mărului. Odată cu maturarea mărului,
amidonul acumulat natural se transformă în glucoză. Acest test măsoară nivelul transformării din ami-
don în glucoză, ceea ce este corelat cu evoluţia etilenei.
1C - Decolorare centrală lejeră; 2C, 3C, 4C - Decolorare centrală, de la „bănuţ” la „frunză de trifoi”
b) 5C, 6C, 7C – Nivelul de decolorare central este mai mare cu pete periferice
c) 8C, 9C, 10C – Nivelul de decolorare cu pete periferice este mai mare
Fig. 155. a, b, c Schema 1-10 de tip circular (C) privind gradul de hidroliză a amidonului
Pentru diferite soiuri de mere gradul de hidroliză a amidonului la recoltare este diferit. În tabelul
16 este prezentat nivelul optim privind recoltarea merelor pentru diferite soiuri [52].
Tabelul 16. Nivelul optim de hidroliză a amidonul privind recoltarea merelor şi gradul de fermi-
tate
Fermita- Nivelul optim de hidroliză a amidonul

Denumirea soiurilor
tea, kg/
de mere 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10
cm2
Braeburn 8,5-7,5
Delicious Rouge 8-7
Elstar 7,5-6,5
Fuji 8,5-7,5
Gala 8-7
Golden Delicious 8-7
Granny Smith 8,5-7,5
Jonagold 8-6
Pink Lady Cripps Pink 8-7
Pentru determinarea gradului de hidroliză a amidonul la mere se foloseşte un pulverizator operat ma-
nual, soluţie de iod în iodură de kaliu, un cuţit şi schema 1-10. Soluţia de iod în iodură de kaliu, trebuie
să fie proaspăt preparată pentru fiecare sezon şi să fie păstrată într-un recipient întunecat, fiindcă este
sensibil la lumină. Soluţia poate fi preparată conform următoarei etape:
1. Se cântăreşte cu precizie 10 grame de Kaliu Iod. Se transferă cantitativ într-un balon cotat de 1
litru şi se dizolvă în aproximativ 30 ml de apă distilată. Agitaţi uşor soluţia până la dizolvarea
completă a Kaliului Iod.
2. Adăugaţi 3,0 grame de cristale de Iod. Agitaţii amestecul până când cristalele sunt dizolvate
complet.
3. Aduceţi cu apă distilată cu temperatura de 10-30 0C balonul cotat până la semn [48].
10.2. Recoltarea merelor
Recoltarea merelor începe când managerul gospodăriei poate demonstra că s-au respectat intervalele
până la recoltare a aplicării produselor de uz fitosanitar prin utilizarea înregistrărilor de aplicare a pro-
duselor de uz fitosanitar şi datele de recoltare a culturilor tratate. Recoltarea merelor constituie una din
lucrările de maximă importanţă. Toate eforturile depuse de managementul gospodăriei de la înfiinţarea
plantaţiei, ca şi cele din fiecare an, sunt răsplătite în măsura în care se acordă atenţia cuvenită recoltării
merelor. Aceasta nu trebuie privită ca o simplă operaţie mecanică de adunare a fructelor, ci ca un complex
de operaţiuni, care hotărăsc în cele din urmă calitatea, valoarea comercial-alimentară, durata de păstrare
în stare proaspătă a fructelor. Recoltarea fructelor se face de la baza coroanei către vârful ei şi de la pe-
riferie către centrul coroanei. Recoltarea merelor se efectuează în zilele în care temperatura maxima nu
depăşeşte valoarea de 15oC. Fructele se culeg manual fără a fi atinse tare sau presate în mână şi fără a fi
zgâriate sau şterse de pruină, cu pedunculul fără smulgere, printr-o uşoare răsucire a fructului, ferindu-l
de lovituri şi leziuni (Fig. 156).
Fig. 156. Desprinderea corectă a merelor de pe ramură

Fructele desprinse de pe ramură se aşează cu multă grijă în ambalaje de recoltare. Concomitent cu
recoltarea se efectuează presortarea lor, operaţiune ce include scoaterea exemplarelor care nu corespund
condiţiilor de păstrare, atacate de boli şi dăunători, cu lovituri mecanice şi cu defecte de formă, de mări-
me necorespunzătoare etc.
Ca ambalaje de recoltare se recomandă folosirea sacilor cu fundul mobil (rabatabil) cu pereţi moi
pentru a preveni deteriorarea fructelor. Sacii pentru recoltare trebuie să aibă centuri late pentru umeri,
lăsând libere ambele mâini ale culegătorului, ceea ce asigură eficienţa lucrului şi reducerea efortului fizic
(Fig. 157).
Fig. 157. Saci pentru recoltare

Pentru facilita recoltarea merelor și altor fructe în ultimul timp se utilizează platforme de recoltare,
vezi Fig. 159. La recoltare se efectuează și presortarea alegând fructele întregi, sănătoase, dezvoltate, ma-
turate de fructele cu neconformități care se recoltează separat. Se va atrage o atenţie deosebită la trans-
vazarea merelor în ambalaje (lăzi sau containere) fructele se aşează sub nivelul superior pentru a evita
vătămările mecanice în timpul manipulărilor.
Fig. 158. Utilizarea sacilor pentru recoltarea Fig. 159. Utilizarea platformelor mobile pen-
merelor în cadrul GȚ ” Scutaru Victor” tru recoltarea merelor
Manipularea corectă a merelor în procesul de recoltare este prezentată în Anexa 1 [107]. Containere
din lemn sau plastic sunt folosite pentru transportul şi depozitarea merelor. Ambalajele cu fructe recolta-
te, până la transportarea lor din livadă, se păstrează în locuri umbrite, ferite de razele solare şi praf.
Fig. 160. Platforme pentru transportarea merelor

Transportarea merelor din livadă la depozitul frigorific se poate face cu platforme remorcate de un
tractor (Fig. 160) sau în autocamioane acoperite cu prelată sau alte materiale izoterme. Încărcarea din
livadă a containerelor cu mere în mijloacele de transport se efectuează mecanic cu stivuitoare, iar descăr-
carea acestora în camerele frigorifice se realizează cu ajutorul electro - stivuitoarelor.
10.3. Condiţii necesare privind păstrarea merelor

Pentru fiecare produs în parte, în funcţie de parametrii de depozitare care vor fi trataţi în continuare,
există durate limită de depozitare peste care produsele perisabile devin inutilizabile. Pentru depozitarea
produselor alimentare este necesar, dar nu suficient, ca temperaturile să fie menţinute la valori scăzute
pe toată durata depozitarii [47]. În afara asigurării unei temperaturi scăzute constante de depozitare a
produselor vegetale, mai este necesar de respectat o serie de condiţii referitoare la:
• temperatura aerului;
• umiditatea aerului;
• puritatea aerului (atât din punct de vedere al încărcăturii microbiologice cât şi din punct de vedere
al poluării de orice natură);
• compoziţia atmosferei interioare;
• ventilaţia şi distribuţia aerului la nivelul produselor;
• ambalarea şi aşezarea produselor în spaţiul răcit;
• gradul de încărcare cu produse a spaţiului de depozitare;
• tratarea merelor după recoltare;
• funcţionarea instalaţiei frigorifice (mai ales în sensul corelării permanente a puterii frigorifice cu
necesarul de frig);
• asigurarea igienei pe tot parcursul păstrării produselor.
10.3.1. Temperatura aerului

Nivelul temperaturii aerului necesar în depozitele frigorifice este determinat de tipul de produse de-
pozitate. Pentru un acelaşi produs, nivelul temperaturii aerului la depozitare în stare refrigerată este in-
fluenţat de durata depozitarii. Durate mai mari de depozitare necesită temperaturi mai scăzute de depo-
zitare. Pentru asigurarea temperaturii necesare a aerului, instalaţia frigorifică aferentă depozitului trebuie
dimensionată în corelare cu caracteristicile produselor respective. Limitele admisibile între care poate
varia temperatura aerului din depozit sunt de asemenea determinate de caracteristicile produselor. Men-
ţinerea temperaturii între limitele admisibile necesită prevederea reglării automate a acesteia.
10.3.2. Umiditatea relativă a aerului

Pe lângă temperatura, umiditatea relativă a ae-
rului are o influenţă importantă asupra comportă-
rii produselor la depozitare. Umiditatea relativ ri-
dicată favorizează dezvoltarea microorganismelor,
mai ales la temperaturi mai ridicate ale aerului din
depozit. Umiditatea ridicată a aerului determină
pentru unele produse o intensificare a dezvoltării
de mucegaiuri şi în consecinţă determină dezvolta-
rea de mirosuri. Deci, din punct de vedere micro-
biologic sunt de dorit umidităţi cât mai scăzute ale
aerului. În acelaşi timp, însă, o umiditate scăzută a
aerului determină pierderi în greutate a produselor
mai mari decât în cazul unei umidităţi mai ridicate.
În plus, uscarea suprafeţei produselor determină în
general scăderea valorii comerciale a acestora.
Cele două aspecte cu influenţe deosebite, re-
spectiv aspectul microbiologic şi el al pierderilor
în greutate, determină nivelul optim al umidităţii Fig. 161. Pierderile în greutate (%), Merele de
relative a aerului din depozit. De reţinut este fap- soiul Golden Delicious păstrate la
tul că, în general, valori ale umidităţii aerului sub temperatura 1oC.
85% conduc la pierderi în greutate exagerate ale
produselor depozitate în stare refrigerată. În Fig. 161sunt prezentate pierderile în greutate (%) a merelor
de soiul Golden Delicious păstrate la 1ºC şi la diferite valori ale umidităţii relative a aerului. Pentru a
crea nivelul umidităţii relative a aerului este necesară scăderea nivelului temperaturii aerului. Umiditatea
aerului are influenţe relativ mici asupra reacţiilor biochimice la produsele depozitate. Limitele admisibile
de variabile ale umidităţii aerului sunt determinate de natura produsului depozitat şi de nivelul tempera-
turii aerului. La temperaturi mai ridicate ale aerului, limitele admisibile de variaţie ale umidităţii relative
a aerului sunt mai mici. Dacă diferenţele între temperatura produselor depozitate şi temperatura aerului
sunt mici, atunci trebuie evitate creşteri exagerate ale temperaturii aerului şi ale umidităţii acestuia, deoa-
rece, pot să se producă pe suprafaţa produsului condensări. Fenomenul de condensare (care are un efect
net defavorabil din punct de vedere microbiologic) se poate produce atunci când temperatura termome-
trului umed al aerului este mai mare decât temperatura suprafeţei produselor.
10.3.3. Puritatea aerului

În interiorul spaţiilor frigorifice de depozitare a produselor trebuie asigurată o puritate cât mai mare a
aerului. Poluarea aerului interior este determinată de încărcătura microbiologică şi de substanţe chimice
poluante, de degajările de substanţe (în special substanţele volatile rezultate din procesul de respiraţie şi
care pot provoca boli fiziologice sau pot reduce conservabilitatea fructelor) sau mirosuri ale produselor
precum şi de dezvoltarea microorganismelor în timpul ventilării aerului. Pentru micşorarea poluării ae-
rului interior este necesară o împrospătare, de obicei periodică. Aerul proaspăt introdus trebuie filtrat şi
tratat termic până la atingerea temperaturii de regim interior. Dacă debitul de aer proaspăt introdus este
relativ mare, atunci, pentru a asigura neperturbarea parametrilor aerului interior, se procedează la o tra-
tare completă, în sensul aducerii lui la nivelul parametrilor aerului interior atât ca temperatura, cât şi ca
umiditate. În acest fel se evită şi pericolul condensării de vapori de apă pe suprafaţa produselor. Debitul
de aer proaspăt şi frecvenţa introducerii lui în depozitele de produse refrigerate se determină în funcţie
de natura produselor, durata lor de depozitare, de volumul spaţiilor de depozitare şi de frecvenţa intro-
ducerii şi scoaterii de produse în şi din depozit.
10.3.4. Compoziţia atmosferei interioare spaţiului de depozitare

Pentru depozitarea soiurilor de mere conform tabelului 17 se utilizează o compoziţie modificată a
aerului interior spaţiului de depozitare care constă în reducerea conţinutului de oxigen şi creşterea con-
ţinutului de bioxid de carbon. Utilizarea atmosferei modificate la depozitare în stare refrigerată determi-
nă o reducere a proceselor de respiraţie, inhibarea dezvoltării microorganismelor şi menținerea calităţii
produselor depozitate.
10.3.5. Ventilaţia şi distribuţia aerului

Sistemul de ventilaţie a aerului în interiorul spaţiilor frigorifice pentru depozitarea produselor este
determinat de tipul de depozit şi de natura produselor. În cazul depozitelor cu elemente de răcire, circu-
laţia aerului este asigurată de convecţia naturală. Ventilaţia mecanică a aerului intensifică transferul de
căldură la nivelul produselor şi uniformizează temperatura şi umiditatea aerului. Distribuţia aerului are
o deosebită importantă în asigurarea unor condiţii cât mai apropiate de depozitare pentru toate produse-
le. Debitul total de aer recirculat este de cca 1 m3/h pentru fiecare 1 Kcal/h necesar de frig. În funcţie de
natura produselor depozitate, vitezele recomandate ale aerului au valori cuprinse între 0,3 m/s şi 0,7 m/s
la nivelul produselor. În general, sistemul de ventilaţie este prevăzut şi cu posibilitatea de introducere a
aerului proaspăt.
10.3.6. Tratarea merelor după recoltare

Producătorii pot aplică pe mere biocizi, ceruri şi produse de uz fitosanitar după recoltare în confor-
mitate cu procedurile documentate privind aplicarea acestora, care demonstrează că instrucţiunile de
pe etichetele chimicalelor au fost respectate. Toţi biocizii, cerurile şi produsele de uz fitosanitar aplicate
pe produsele recoltate trebuie să fie oficial înregistrate sau permise de o organizaţie guvernamentală co-
respunzătoare. Acestea sunt aprobate pentru utilizare în ţara de aplicare şi aprobate pentru aplicare pe
produsele recoltate, aşa cum se indică pe etichetele biocizilor, cerurile şi produsele de uz fitosanitar. În
Republica Moldova nu sunt omologaţi biocizi, ceruri şi produselor de uz fitosanitar după recoltare pentru
mere, cu excepţia inhibitorului de etilenă cu substanţa activă 1-metilciclopropen, 1-MCP (SmartFresh).
1-MCP este o moleculă foarte simplă similară etilenei şi care protejează fructul de efectele negative ale
etilenei. Etilena este un hormon vegetal care generează o avalanşă de reacţii biochimice ce au drept re-
zultat înmuierea şi coacerea fructului şi, eventual, pierderea calităţii şi a valorii comerciale. Sub protecţia
SmartFresh, efectele negative ale etilenei sunt întârziate, astfel fructele îşi păstrează prospeţimea, colora-
ţia şi calitatea pe o perioadă îndelungată. SmartFresh este o substanţă gazoasă introdusă în aerul camerei
de depozitare cu ajutorul unui dispozitiv special pe
o durată scurtă de timp (24 ore).
Rezultatele testelor efectuate în anii 2007-2011
în Republica Moldova cu mere de soiurile Jonagold,
Idared, Golden Delicious şi Reinette Simerenko au
arătat că SmartFresh reduce incidenţa dereglărilor
fiziologice (pătarea amară, opăreala, sticlozitatea)
şi menţine fermitatea, aciditatea şi coloraţia mere-
lor, chiar şi după scoaterea merelor de la păstrare.
Astfel, fermitatea merelor netratate de soiul Jona-
gold a scăzut de la 7,8 kg/cm2 la 5,0 în cazul păstră-
rii în camere cu atmosferă controlată (CA/ULO) şi
4,1 în cazul păstrării în camere frigorifice simple.
Merele tratate cu SmartFresh şi-au menţinut fer-
mitatea cu mult mai bine: 6,9 şi, respectiv, 6,5 kg/
cm2. Este de remarcat faptul că merele tratate cu
SmartFresh din frigiderele simple au o fermitate
superioară celor netratate din frigiderele CA/ULO
(Fig. 162). Cercetările efectuate privind utilizarea Fig. 162. Evoluţia fermităţii merelor Jonagold
SmartFresh în SUA, Uniunea Europeană, Chile, (kg/cm2)
Noua Zeelandă şi Africa de Sud şi în Republica
Moldova au demonstrat conformitatea cu standardele de siguranţă alimentară şi de protecţie a mediului.
10.3.7. Ambalarea şi modul de aşezare al produselor

Scopul principal al ambalajului este de a păstra calitatea nativă a merelor şi de a proteja merele de de-
teriorări în timpul manipulării şi păstrării. Pentru păstrarea merelor cel mai des se utilizează containere
de lemn sau plastic cu capacitatea de 250-350 kg. Modul de aşezare a produselor în depozit trebuie să
asigure condiţii bune de circulaţie a aerului printre produse. La aşezarea produselor trebuiesc respectate
anumite distanţe minime între produse şi pereţii, stâlpi sau tavan şi, în nici un caz, nu se aşează produsele
direct pe pardosea. Dispoziţia produselor în depozit este de preferat să se facă lotizat şi cu interspaţii co-
respunzătoare între loturi, pentru a permite o manipulare corectă şi posibilitatea permanentă de control.
În cazul general este de dorit că toate produsele introduse la depozitare să fie corect şi total prerăcite în
prealabil, astfel încât, în timpul depozitării, temperatura acestora să nu mai suporte variaţii.
10.3.8. Gradul de încărcare cu produse a spaţiului de depozitare

Prin proiect, un spaţiu frigorific pentru depozitarea produselor este dimensionat şi echipat pentru o
anumită capacitate de încărcare cu produse, în funcţie de natura produselor, medul de aşezare al pro-
duselor etc. În consecinţă, spaţiul de depozitare se va încărca numai la capacitatea sa nominală. Atât su-
praîncărcarea cu produse, cât şi sub încărcarea cu produse au efecte negative asupra calităţii produselor
depozitate şi asupra pierderilor în greutate.
10.3.9. Exploatarea spaţiului tehnologic al instalaţiei frigorifice aferente

Este recomandabil ca spaţiul tehnologic de depozitare a produselor refrigerate să fie conceput şi ex-
ploatat numai în scopul de păstrare a produselor prerăcite. În acest caz, în depozit vor fi introduse numai
produse deja răcite, evitându-se variaţiile importante de temperatură şi umiditate ale aerului care s-ar
produce la introducerea de produse calde (excepţie fac spaţiile care prin proiect sunt dimensionate ast-
fel încât sa poată asigura deja refrigerarea propriu-zisă a unei cantităţi de produse). Pentru asigurarea
condiţiilor de microclimat necesare unei bune depozitări a produselor, trebuie ca permanent să existe;
egalitate într-un necesarul de frig şi puterea frigorifica a răcitoarelor de aer. Pentru aceasta se va ajusta
manual sau automat puterea frigorifică a compresoarelor instalaţiei frigorifice aferente depozitului re-
spectiv. De asemenea, se va prevedea reglarea temperaturii aerului. Dat fiind faptul cu în cele mai multe
cazuri temperatura medie a suprafeţei răcitorului de aer se află sub temperatura punctului de rouă al ae-
rului, pe această suprafaţă se formează de regulă zăpadă care se acumulează în timp. Ca urmare a acestei
acumulări, puterea frigorifică a răcitorului de aer scade, atât datorită micşorării coeficientului de transfer
termic, cât şi datorită scăderii debitului de aer al ventilatoarelor. Se impune în consecinţă decongelarea
periodică a răcitoarelor de aer. Frecvenţa necesară a decongelărilor depinde de mulţi factori, printre care:
aportul de umiditate de la produse; nivelul temperaturii suprafeţei răcitorului, limita admisibilă a scăde-
rii puterii frigorifice, a debitului de aer etc. Deoarece prin secţiunea uşii deschise pătrunde în depozit o
cantitate apreciabilă de căldură şi umiditate, este foarte important ca manipulările de produse să se facă
în aşa fel, încât să se reducă la minimum perioada de timp în care uşile stau în poziţie deschisă şi să fie
dotate cu draperii de plastic.
10.3.10. Măsuri igienico-sanitare

Deoarece la temperaturile uzuale ale aerului din spaţiul de depozitare a produselor, ca de altfel şi din
spaţiile frigorifice de refrigerare, microorganismele psihrofile au condiţii de dezvoltare, se impun, măsuri
severe de asigurare a curăţeniei şi măsuri suplimentare de dezinfecţie.
Un prim aspect igienico-sanitar este legat de încărcătura microbiană iniţială a produselor care urmea-
ză a fi depozitate în stare refrigerată. În acest sens se impune respectarea tuturor măsurilor preliminare
răcirii care să asigure o încărcătura microbiană minimă a produselor, măsuri care depind de natura aces-
tor produse. Al doilea aspect al asigurării igienei este legat de spaţiile tehnologice propriu-zise. Curăţenia
permanentă în interiorul spaţiilor răcite este strict necesară. Pentru aceasta se vor îndepărta resturile de
produse şi oricare alte corpuri străine care constituie focare de contaminare microbiologice. Spălarea
spaţiilor tehnologice se face cu apă caldă sub presiune şi detergent. Pentru dezinfectarea spații/camere
frigorifice sunt admiși dezinfectanți avizați sanitar și au fost aprobați pentru a fi folosiți în Industria Ali-
mentară.
11. METODE MODERNE DE PĂSTRARE A MERELOR
Păstrarea merelor se realizează în spaţii frigorifice cu atmosferă normală (AR) sau cu atmosferă con-
trolată (AC) [47].
11.1. Depozitara în atmosferă normală

Depozitara în atmosferă normală (AR) se realizează în spaţii frigorifice în care, pe lângă răcirea ae-
rului, se face şi umidificarea acestuia. Fructele trebuie răcite cât mai repede posibil după recoltare până
la temperatura de depozitare, cu atât mai repede cu cât gradul de perisabilitate este mai ridicat. Lanţul
frigorific ideal al fructelor începe chiar la locul de recoltare. În acest sens, pe plan mondial se manifestă
tendinţa de dezvoltare a staţiilor de prerăcire a fructelor chiar în zonele în care acestea sunt cultivate. În
tabelul 2 sunt redate condiţiile de temperatură şi umiditate relativă a aerului, precum şi duratele admisi-
bile de depozitare în stare refrigerată pentru unele soiuri de mere.
11.2. Depozitarea în atmosferă controlată

Depozitarea în atmosferă controlată (AC). În mod obişnuit, prin depozitare în atmosferă modificată
sau în atmosferă controlată se înţelege conservarea fructelor într-o atmosferă convenabil sărăcită în oxi-
gen şi /sau îmbogăţită în bioxid de carbon. În tehnologiile de depozitare a fructelor se utilizează pentru
tratarea produselor şi alte compoziţii ale atmosferei cum ar fi atmosfera cu bioxid de sulf, etilenă, proto-
xid de azot sau oxid de carbon [47]. Utilizarea atmosferei modificate la păstrarea fructelor măreşte capa-
citatea frigului de a micşora activitatea vitală a organelor vegetale, de a evita unele tulburări fiziologice şi,
într-o oarecare măsură, de a frâna fenomenul de putrezire. În practica frigorifică, atmosfera modificată
este utilizată în special la depozitarea merelor şi în unele cazuri a perelor. Conservarea în atmosferă mo-
dificată se realizează în camere frigorifice de dimensiuni relativ mari şi etanşe la gaze, denumite uneori în
practica curentă celule de păstrare cu atmosferă controlată. Pentru ca rezultatele depozitării în atmosfera
modificată să fie bune, fructele trebuie să fie recoltate şi introduse în spaţiile frigorifice intr-un stadiu
corespunzător de maturitate. O recoltare tardivă la mere creşte riscurile apariţiei putrezirii şi a numeroa-
se boli fiziologice (brunificări ale endocarpului şi mezocarpului, datorate acţiunii bioxidului de carbon,
tulburări de îmbătrânire a ţesuturilor, înmuieri, tulburări de metabolism etc.). Depozitarea în atmosferă
controlată presupune reglarea temperaturii, a conţinutului de O2, a conţinutului de CO2 şi eventual înde-
părtarea din spaţiul frigorific a etilenei degajate de fructe. După procentele de O2 şi CO2 din compoziţia
atmosferei controlate, în practică se întâlnesc:
a. atmosferă modificată de tipul I, relativ bogată în O2, conţinând 11...16% O2 şi 10...5% CO2, cu
condiţia ca suma concentraţiilor de O2 şi CO2 să fie egală cu 21% (conţinutul de azot rămâne
practic constant şi egal cu 79%);
b. atmosferă modificată de tipul II, foarte săracă în oxigen, conţinând 2...3% O2 şi moderat bogată în
bioxid de carbon (2...5%), limita inferioară a concentraţiei în oxigen fiind determinată de limita
fermentării active;
c. atmosferă modificată de tipul III, foarte săracă în oxigen (2...3% ) şi foarte săracă in bioxid de
carbon (0...2%). În literatura de specialitate de limbă engleză, acest tip de atmosferă modificată
este numit Ultra-Low Oxygen (ULO).
Cea mai utilizată atmosferă modificată este de tipul II deoarece ea combină efectele de frânare asupra
metabolismului ale concentraţiei scăzute de oxigen şi ale concentraţiei ridicate de bioxid de carbon, evi-
tându-se şi arsurile de depozitare ale merelor. Atmosfera modificată de tipul III se foloseşte în special în
cazul recoltelor foarte sensibile la bioxid de carbon (soiurile din grupa Delicious, Boskoop etc.).
În tabelul 17 sunt prezentaţi parametrii optimi de păstrare pentru unele soiuri de mere în dependenţă
de metodele de păstrare [13, 52].
Tabelul 17. Parametrii optimi de păstrare a merelor în dependenţă de metodele de păstrare
AR AC ULO
Tempera- Dura- Durata Durata
tura ta de de păs- de păs-
O2, % CO2, % O2, % CO2, %
0
C păstrare, trare, trare,
luni luni luni
Braeburn 0...1 5 6 2...3 1...1.5 7 1.5 0.8...1
Corail® Pinova 0...1 5 6...7 2...3 1.5...2 7...8 1.5...1.8 1.5
Cox’orange
3...4 4...5 5 2...3 2 5 1.2...1.5 <1
Pippin
Red Delicious 0...1 4...5 6...7 2...3 3 7...8 1.5 1.8...2.2
Elstar 1...2 3...4 5...6 2...3 3 6...7 1.5 1...2
Fuji 0...1 7 7...8 2...3 1...2 8...9 1.5 0.8..1.2
Gala 1...2 3...4 5...6 2...3 2...3 6...7 1.5 1.5
Golden Delicious 0...1 6 8 2...3 3...5 9...10 1.5...1.8 2...3
Granny Smith 0...1 5 6...7 2...3 1.5...2.0 7...8 1.5...1.8 1.0...1.5
Honey crunch
3...4 6 6...7 2...3 1.5...2.0 7...8 1.5...1.8 1.0...1.5
honey crisp
Idared 2...4 5 7...8 3 3 8 1.5...1.8 1.8...2.2
Jonagold 0...1 4...5 7 2...3 3...4 7...8 1.5...1.8 1.5...2.0
Melrose 0...3 4...6 5...7 2...3 3...5 7...8 2.0...2.2 1.5
Pink Lady® Cripps
2...3 4...5 6 2...3 1.5...2.0 6...7 1.5...1.8 1
Pink
Sundowner
0...1 3 6...7 2.5...3 2.5...3 - - -
Cripps® Red
11.3. Elementele unui sistem de atmosferă controlată (AC)

Sistemele de control a atmosferei includ două elemente-cheie: instalaţia de captare CO2 (scrubber) şi
generatoarele de azot. În procesul de respiraţie, merele depozitate consumă oxigenul din cameră, elibe-
rând energie şi dioxid de carbon. De exemplu, la temperatura de 0oC, fiecare kilogram de mere degajează
în fiecare oră 3,9-4,9 mg de CO2. Ca rezultat, după o perioadă de păstrare îndelungată, conţinutul de
dioxid de carbon în camerele etanşe depăşeşte nivelul optim; astfel a apărut necesitatea instalaţiilor de
captare a CO2 pentru a reduce concentraţia acestui gaz. Există două tipuri de instalaţii de captare a CO2:
• Absorbitoarele de CO2 se bazează pe procese chimice în captarea dioxidului de carbon. Acest
tip de convertizoare utilizează ca substanţe absorbante dioxidul de sodiu, carbonatul de potasiu,
etanolamina, apa sau oxidul de calciu uscat (var).
• Adsorbitoarele de CO2 se bazează pe procese fizice în captarea dioxidului de carbon. Acest tip de
convertizoare utilizează ca substanţe adsorbante cărbunele activ şi zeoliţii.
Tehnologia AC este cu atât mai eficientă, cu cât perioada dintre recoltare şi crearea condiţiilor optime
AC este mai mică (ideal – 4 zile). Aceasta este posibil prin instalarea unor generatoare de azot, care um-
plu repede camera cu azot, eliminând oxigenul. Există trei tipuri de bază de generatoare de azot:
Sistemele cu azot lichid (liquid nitrogen systems) constau din rezervor de păstrare a lichidului, va-
porizator şi mecanisme de control pentru alimentarea cu gaz de azot, la presiunea de circa 40 psi (0,275
kPa), a încăperilor de depozitare. Cele mai răspândite mărimi de rezervoare sunt de la 23 până la 42 m3.
Rezervoarele şi vaporizatorul sunt arendate de la furnizorii de azot; utilizatorii asigură o bază din ciment
înconjurată cu gard pentru rezervor şi vaporizator şi instalează linii de alimentare şi sistemul de control
în încăperile de depozitare. Azotul lichid poate crea o atmosferă controlată foarte rapid având o rată de
generare de până la 560 m3/oră. În acelaşi timp trebuie să se asigure circulaţia adecvată a aerului pentru
a evita mărirea exagerată a presiunii, care este potenţial catastrofică.
Alternativa azotului lichid este sistemul de adsorbire cu presiune variabilă (pressure swing adsor-
ption - PSA) ce generează azot. Aerul uscat sub presiune înaltă este trecut printr-un strat de material
granulat din carbon (sită moleculară) care adsoarbe oxigenul şi permite azotului să treacă. Randamentul
echipamentului pentru aplicarea AC variază între 85 m3/oră la puritatea de 98% şi un compresor de 40 cai
putere (29,44 kW), până la 310 m3/oră la puritatea de 98% şi un compresor de 150 cai putere (110,4 kW).
Principiul de separare a aerului prin membrane fibroase tubulare (hollow fiber membrane air sepa-
ration) se bazează pe diferenţa ratelor de penetrare a diferitor gaze, aşa ca oxigenul şi azotul, prin mem-
brane speciale. Separatorul de acest tip constă dintr-un recipient cu mănunchiuri de tuburi mici din fibră
polimerică goale în interior. Aerul comprimat este direcţionat în separator, mărindu-se presiunea în in-
teriorul fiecărui tub. Când aerul trece prin tuburi, oxigenul şi bioxidul de carbon penetrează prin pereţii
de fibră a tuburilor mai repede decât azotul. Acest flux de aer bogat în oxigen este evacuat în atmosferă.
Fluxul de azot din separator este pompat în încăperea de păstrare. Prin modificarea ratei de circulaţie a
acestui flux se poate controla puritatea debitului de aer. Se pot obţine niveluri de puritate a azotului de
până la 99.9%, dar pentru AC se utilizează de obicei niveluri de puritate de 97% - 99%.
Principale momente de care trebuie să se ţină cont la construirea şi operarea unui sistem AC sunt:
—— Asigurarea etanşeităţii perfecte a spaţiului de depozitare:
• Etanşeitatea unirilor perete-perete, perete-pod şi perete-pardosea;
• Utilizarea uşilor speciale etanşe pentru camere AC;
• Izolarea tuturor găurilor/penetrărilor în structura pereţilor (conducte, cabluri, etc.)
—— Instalarea unei ferestre de observaţie, din cauza imposibilităţii întrării personalului în cameră în
timpul funcţionării sistemului AC;
—— Gestiunea diferenţelor de presiune dintre interiorul camerei şi exteriorul ei, care apar datorită
temperaturilor joase şi modificării conţinutului de atmosferă;
—— Securitatea muncii, în special la utilizarea convertizoarelor de oxigen cu combustie şi la scoaterea
camerei de sub condiţii AC.
12. PARAMETRII DE CALITATE A MERELOR
CONFORM STANDARDELOR DE
COMERCIALIZARE INTERNE ŞI EUROPENE
Conceptul de calitate pentru fructe este o noţiune complexă, care poate fi analizată sub următoarele
aspecte: agronomic, comercial, organoleptic, nutriţional şi sanitar. Conform standardului ISO 9000 al
Organizaţiei Internaţionale de Standardizare, calitatea reprezintă ansamblul de proprietăţi şi caracteris-
tici ale unui produs sau serviciu care îi conferă acestuia aptitudinea de a satisface cerinţele exprimate sau
implicite ale clientului. Pentru a face faţă concurenţei este necesar ca producătorii să se conformeze cerin-
ţelor de calitate şi siguranţă a alimentului. Aceste cerinţe sunt prezentate în regulamentele şi directivele
Uniunii Europene necesare de respectat, dacă producătorii doresc să penetreze pe pieţele cu mari clienţi
din UE. Reglementarea tehnică „Cerinţe de calitate şi comercializare pentru fructe şi legume proaspete”
aprobată prin Hotărârea de Guvern al Republicii Moldova Nr. 929 [36], din 31.12.2009 este armonizată
cu standardul CEE/ONU FFV-50 [60], şi Regulamentul (CE) nr. 1221/2008 [75], care specifică că con-
ceptul de calitate este determinat de aspectul comercial al produselor proaspete prezentate la vânzare,
prin proprietăți fizice (prospeţime, calibru, formă şi culoare, substanțe uscate, temperatura produsului) şi
de condiţionare (sortare, ambalare, etichetare şi prezentare) ale acestora. Producătorii de mere trebuie să
se conformeze cerințelor de siguranță alimentară prevăzute de țara de producere [33, 35] și cerințelor de
siguranța alimentară prevăzute de țara de export. Conform reglementării tehnice cerințele de calitate pe
care trebuie să le prezinte soiurile şi varietăţile provenite din Malus domestica Borkh, după condiţionare
şi ambalare destinate livrării în stare proaspătă către consumatori. Se disting soiuri de mere [39]:
• Soi de culoare roșie: Red Delicious, Fig. 163;
• Soi de culoare roșie mixt: Braeburn, Fig. 164;
• Soi cu nuanțe de culoare roșie - înroșit sau cu dungi: Pinova, Fig. 165;
• Soi fără culoare de suprafață: Golden Delicious, Granny Smith, Fig. 166, Fig. 167;
• Soi cu înroșire tipică : Red Boskoop, Fig. 168.
Soiuri de mere
Fig. 163. Soi de culoare roșie: Fig. 164. Soi de culoare roșie Fig. 165. Soi cu nuanțe de
Red Delicious mixt: Braeburn culoare roșie - înroșit sau cu
dungi: Pinov
Fig. 166. Soi fără culoare de Fig. 167. Soi fără culoare de Fig. 168. Soi cu înroșire tipică
suprafață - Granny Smith suprafață – Golden Delicious - Red Boskoop
12.1. Cerinţe minime de calitate

Ținând cont de dispoziţiile speciale prevăzute pentru fiecare categorie şi de toleranţele admise, carac-
teristicile minime ale merelor trebuie să fie:
• întregi, Fig. 169, Fig. 170;
• sănătoase; sunt excluse produsele atinse de putregai sau cu alterări din cauza cărora ar deveni
improprii pentru consum, Fig. 171, Fig. 172, Fig. 173, Fig. 174, Fig. 175, Fig. 176, Fig. 177, Fig. 178,
Fig. 182, Fig. 179, Fig. 180, Fig. 181, Fig. 183, Fig. 184;
Cerințe minime
Fig. 169. Cerințe minime „În-

tregi” - Leziuni ale cavității
pedunculare – Nu este accep-
tat
Fig. 171. Cerințe minime „Să- Fig. 172. Cerințe minime „Să-
nătoase” – Putregai în cavi- nătoase” – Pete suberificate
tatea pedunculară - Nu este sau Pătarea amară - Nu este
acceptat accepta
Fig. 170. Cerințe minime „În-
tregi” - Leziuni mecanice - Nu
este acceptat
Cerințe minime
Fig. 173. Cerințe minime „Să- Fig. 174. Cerințe minime „Să- Fig. 175. Cerințe minime „Să-
nătoase” – Pătarea Jonathan nătoase” – Pătarea lenticela- nătoase” – Inimă roză – Nu
- Nu este acceptat ră - Nu este acceptat este acceptat
nătoase”- Putregaiul miezu- nătoase” - Mucegaiul miezu- nătoase”- Opăreală de sene-
lui - Nu este acceptat lui - Nu este acceptat scenţă (prăbuşirea la îmbă-
trânire) - Nu este acceptat
nătoase”- Arsuri solare grave nătoase” - Lovituri mecanice nătoase” – Inimă roză – Nu
- Nu este acceptat - Nu este acceptat este acceptat
• curate, lipsite de materii străine vizibile, Fig. 185;
• practic, lipsite de paraziţi (dăunători), Fig. 186, Fig. 189;
• practic, lipsite de atacuri ale paraziţilor (dăunătorilor), Fig. 189;
• fără boli;
• să nu prezinte umiditate exterioară anormală;
• să fie lipsite de mirosuri şi/sau gusturi străine;
• să fie culese cu atenţie.
Merele care prezintă semne vizibile de ofilire sau ridare sunt excluse, vezi Fig. 187. Pentru soiul Fuji
și soiurile mutante, sticlozitatea nu este considerată ca un defect, ci ca un aspect care însoțește dulceață
specială în gust, dar este permisă cu condiția ca aceasta să se limiteze la fasciculele vasculare ale fructelor.
Cu toate acestea, sticlozitatea însoțită de gust fermentat este exclusă pentru toate soiurile, inclusiv Fuji și
soiurile mutante, vezi Fig. 188. Dezvoltarea şi starea merelor trebuie să permită continuarea procesului
de maturaţie, pentru a putea atinge gradul de maturitate adecvat , în funcţie de caracteristicile soiului
respectiv94;95, Fig. 190, Fig. 191. În scopul continuării procesului de maturaţie pe durata transportării,
merele trebuie să prezinte:
• un conţinut de substanţe solubile şi un grad de fermitate satisfăcătoare;
• rezistenţă la transport şi manipulare;
• sosirea în condiţii satisfăcătoare la locul de destinaţie.
Cerințe minime
Fig. 182. Cerințele minime Fig. 183. Cerințe minime Fig. 184. Cerințe minime
„Sănătoase” - Opăreală - Nu „Sănătoase” - Crăpături „Sănătoase” - Rapăn care
este acceptat grave de rugozitate - Nu este depășește 1 cm2 - Nu este
acceptat acceptat
Fig. 185. Cerințe mini- Fig. 186. Cerințe mi- Fig. 187. Cerințe mini- Fig. 188. Cerințe mi-
me „Curate”- Negre nime „Lipsite de me „Proaspăt” - Nu nime „Lipsite de
de mucegai - Nu este dăunători” - Nu este este acceptat sticlozitate” - Nu este
acceptat acceptat acceptat
94
Datorită caracteristicile varietale ale soiului Fuji şi ale soiurilor mutante privind maturitatea la recoltare, prezenţa bolii miezului
sticlos este permisă cu condiţia ca aceasta să se limiteze la fasciculele vasculare ale fructelor.
95
În acest scop, acestea trebuie să prezinte un conţinut de substanţe solubile şi un grad de fermitate satisfăcătoare.
Cerințe minime
Fig. 189. Cerințe minime „Lip- Fig. 190. Cerințe minime de Fig. 191. Cerința minimă de
site de atacuri ale dăunăto- maturitate – Soiul: Tenroy maturitate – Soiul : Golden
rilor” - Deteriorările cauzate (STARK ROYAL GALA) - Stân- Delicious - Stânga: Complet
de larvele de Cydia app - Nu ga: Complet dezvoltat și dezvoltat și maturat; Dreap-
este acceptat maturat; Dreapta: Insuficient ta: Insuficient de dezvoltat
de dezvoltat , fructe imature , fructe imature - Nu este
- Nu este permi accepta
Merele sunt clasificate în trei categorii definite în cele ce urmează:
12.2. Categoria Extra

Merele din această categorie trebuie să fie de calitate superioară. Ele trebuie să prezinte forma, calibrul
şi coloraţia caracteristice soiului respectiv96 şi să aibă ataşat un peduncul intact. Pulpa trebuie să fie lipsită
de orice deteriorare. Merele nu trebuie să prezinte defecte, cu excepţia unor foarte mici alterări superfi-
ciale la nivelul epidermei, cu condiţia ca acestea să nu afecteze aspectul general al produsului, calitatea,
păstrarea şi prezentarea sa în ambalaj, vezi Fig. 192, Fig. 193, Fig. 194, Fig. 195, Fig. 196, Fig. 197.
12.2.1. Toleranţe de calitate pentru Categoria Extra

5 % din numărul sau din greutatea merelor care nu îndeplinesc cerinţele categoriei, dar le întrunesc pe
cele ale categoriei I sau, în mod excepţional, se încadrează în toleranţele pentru acea categorie.
12.3. Categoria I
Merele din această categorie trebuie să fie de bună calitate. Ele trebuie să prezinte forma, calibrul şi
coloraţia caracteristice soiului respectiv97, vezi Fig. 198. Pulpa trebuie să fie lipsită de orice deteriorare.
Cu toate acestea, sunt permise următoarele defecte cu condiția ca acestea să nu afecteze aspectul general
al produsului, calitatea, calitatea de păstrare și prezentarea în ambalaj:
96
Criteriile privind coloraţia şi înroşirea precum şi o listă neexhaustivă a soiurilor corespunzătoare fiecărui criteriu figurează în
anexa 2 la prezentul manual.
97
Criteriile privind coloraţia şi înroşirea precum şi o listă neexhaustivă a soiurilor corespunzătoare fiecărui criteriu figurează în
anexa 2 la prezentul ghid.
A B C
Fig. 192. Categoria Extra Criterii de colorație. Suprafața minimă pentru soiuri colorate Grupa A:
3/4,Grupa B: 1/2 – Grupa C: 1/3 – Aspectul din față și spate
Categoria Extra
Fig. 193. Clasele „Extra” și „I” – Fig. 194. Uşoare defecte ale Fig. 195. Pete maro de înroșire
Nu este o cerință de culoare coloraţiei pentru Categoria pentru Categoria Extra care
de suprafața minimă nece- Extra - Limita acceptată nu depășesc: cavitatea pe-
sară pentru soiurile de unde duncului - Limita acceptată
culoarea de suprafața nu
este o caracteristică a soiulu
Fig. 196. Slabe urme de Fig. 197. Holsteiner Cocs -

înroșire izolate pentru Cate- Înroșire caracteristică a so-
goria Extra - Limita acceptat iului pentru Categoria Extra
- Limita acceptat
• un ușor defect de formă, Fig. 199;
• un ușor defect de dezvoltare, Fig. 200;
• un ușor defect de colorație, Fig. 202;
• ușoare defecte la nivelul epidermei care nu pot depăși:
• lungimea de 2 cm, în cazul defectelor de formă alungită, Fig. 204;
• 1 cm2 din suprafața totală în cazul altor defecte, cu excepția rapănului (Venturia inaequalis), a cărei
suprafață totală nu poate depăși 0,25 cm2, Fig. 205;
• 1 cm2 din suprafața totală în cazul loviturilor ușoare, caz în care epiderma nu trebuie să fie deco-
lorată , Fig. 203.
Cerințele cu privire la sticlozitate pentru categoria I (Fig. 201) sunt în limita acceptată și se admit urme
foarte ușoare de sticlozitate în cadrul fascicolul libero lemnos, (cu excepția Fuji și soiurile mutante ale
acestora).
Categoria I
Fig. 199. Categoria I – Soiul : Jonagored - Stân-

ga: Forma tipică - Dreapta: Ușor defect de
formă – Limita admisă
Fig. 198. Categoria I - Criterii de colorație.
Suprafața minimă pentru soiuri colorate -
Grupa A : 1/2 - Grupa B: 1/3 – Grupa C: 1/10 –
Aspectul din față și spat
Fig. 200. Categoria I – Soiul : Holsteiner Cox I

nivel: Forma tipică – II nivel: : Ușoară umflă-
tură – Limita admisă
Categoria I
Fig. 201. Urme ușoare de

sticlozitate în cadrul fasci-
culelor liber lemnos - limita
admisă (cu excepția Fuji și
soiuri mutante ale acestora)
Fig. 202. Ușoare defecte de Fig. 203. Lovituri ușoare ma- Fig. 204. Ușoare defecte ale
colorație , datorită soarelui, ximum 1 cm2 din suprafață epidermei de formă alungită
pulpa fără defecte pentru și pulpa nu este decolorată - care nu depășește 2 cm în
Categoria I - Limita admisă Limita admisă lungime pentru Categoria I -
Limita admisă
Fig. 205. Ușoare de- Fig. 206. Pete maronii Fig. 207. Rugozita- Fig. 208. Înroșire den-
fecte ale epidermei, de înroșire, depășește te fină ca înroșire să care nu depășește
suprafață totală nu ușor cavitatea pedun- maximum 1/5 din 1/20 din suprafața
depășește 1 cm2, pen- culară pentru Catego- suprafața fructului fructului pentru Cate-
tru categoria I - Limita ria I - Limita admisă pentru Categoria I - goria I - Limita admisă
admis Limita admisă
Categoria I
Fig. 209. Soiul Holsteiner Fig. 210. Categoriile I și II - Fig. 211. Pentru categoriile I
Cocs - Înroșire caracteristică Fructe, fără peduncul, des- și II - Fructe cu pedunculul
a soiului pentru Categoria I - prinderea este curată și epi- deteriorat - Limita acceptată
Limita acceptată derma adiacentă este intactă
- Limita acceptată
Criteriile privind colorația și înroșirea a soiurilor corespunzătoare sunt prezentate în Anexa 3, vezi Fig.
207, Fig. 208, Fig. 209. Pedunculul poate lipsi cu condiția ca secțiunea să fie curată și epiderma adiacentă
să nu fie deteriorată, vezi Fig. 210, Fig. 211.
12.3.1. Toleranţe de calitate pentru Categoria I

10 % din numărul sau din greutatea merelor care nu îndeplinesc cerinţele categoriei, dar le întrunesc
pe cele ale categoriei II sau, în mod excepţional, se încadrează în toleranţele pentru acea categorie.
12.4. Categoria II
Această categorie cuprinde merele care nu se încadrează în categoriile superioare, dar corespund ca-
racteristicilor minime definite mai sus (1). Pulpa nu trebuie să prezinte defecte esențiale.
Următoarele defecte sunt admise, cu condiția ca fructele să păstreze caracteristicile esențiale în ceea ce
privește calitatea, păstrarea și prezentarea:
• defecte de formă, Fig. 212;
• defecte de dezvoltare, Fig. 213;
• defecte de colorație, Fig. 214;
• defecte la nivelul epidermei, care nu pot depăși:
• lungimea de 4 cm, în cazul defectelor de formă alungită, Fig. 218;
• 2,5 cm2 din suprafața totală în cazul altor defecte, cu excepția ruginii (Venturia inaequalis), a
căror suprafață totală nu poate depăși 1 cm2, Fig. 217, Fig. 219;
• 1,5 cm2 din suprafața totală în cazul unor ușoare lovituri, epiderma putând fi ușor decolorată,
Fig. 216.
Cerințele cu privire la sticlozitate pentru categoria II (Fig. 215) sunt în limita acceptată și se admit
urme de sticlozitate, pulpa fără defecte majore și gust fermentat (cu excepția Fuji și soiurile mutante ale
acestora). Criteriile privind colorația și înroșirea a soiurilor corespunzătoare sunt prezentate în Anexa 3,
vezi Fig. 220, Fig. 221, Fig. 222.
12.4.1. Toleranţe de calitate pentru Categoria II

10 % din numărul sau din greutatea merelor care nu îndeplinesc cerinţele categoriei şi nici cerinţele
minime, cu excepţia fructelor atinse de putregai sau cu alterări din cauza cărora devin improprii pentru
consum. În cadrul acestei toleranţe, se poate admite un procent de maximum 2 % din numărul sau din
greutatea fructelor care prezintă următoarele defecte: atacuri grave ale bolilor care dau anumitor regiuni
din fructe un aspect sticlos sau de plută; uşoare leziuni sau fisuri necicatrizate; urme foarte uşoare de
putregai; prezenţa unor paraziţi vii în fruct şi/sau alterarea pulpei din cauza paraziţilor.
Categoria II
Fig. 212. Categoria II– Soiul Jonagored. Fig. 213. Categoria II – Fig. 214. Defecte de
Stânga: Forma tipică. Dreapta: Ușor defect Soiul Holsteiner Cox I colorație datora-
de formă – Limita admisă nivel: Forma tipică. tă soarelui, pulpă
II nivel:Ușoară umflătu- fără defecte majore
ră – Limita admisă pentru categoria II -
Limita admisă
Fig. 215. Urme ușoare de sti-

clozitate, pulpă fără defecte
majore și gustul fermentat
Fig. 216. Lovituri ușoare maximum 1,5 cm2 din suprafață și
- limita admisă (cu excepția
pulpa nu este decolorată pentru Categoria II - Limita admisă
Fuji și soiurile mutante ale
acestora)
Categoria II
Fig. 217. Ușoare defecte ale Fig. 218. Ușoare defecte ale Fig. 219. Ușoare defecte dato-
epidermei, suprafață tota- epidermei de formă alungită rate de Rapăn (Venturia ina-
lă nu depășește 2,5 cm2, care nu depășește 4 cm în equalis), care nu depășește
pentru categoria II - Limita lungime pentru Categoria II - 1,0 cm2 de epidermă pentru
admisă Limita admisă Categoria II - Limita admisă
Fig. 220. Rugozitate fină, Fig. 221. Înroșire densă care nu Fig. 222. Soiul : Holsteiner
înroșire maximum 1/2 din depășește 1/3 din suprafața Cocs - Înroșire caracteristică
suprafața fructului pentru fructului pentru Categoria II - a soiului pentru Categoria II -
Categoria II - Limita acceptată Limita acceptată Limita acceptată
12.5. Dispoziţii privind calibrarea

Calibrul este determinat de diametrul maxim al secţiunii ecuatoriale sau de greutate. La toate soiurile
şi la toate categoriile, calibrul minim este de 60 mm, dacă se determină după diametru, sau de 90 g, dacă
se determină după greutate. Se pot accepta fructe cu calibre mai mici, dacă nivelul Brix al produselor este
mai mare sau egal cu 10,5o Brix, iar calibrul este de minim 50 mm sau 70 g. Pentru a garanta omogenita-
tea de calibru a fructelor dintr-un colet:
a) pentru fructele al căror calibru se stabileşte în funcţie de diametru, diferenţa de diametru dintre
fructele din acelaşi colet este limitată la:
• 5 mm pentru fructele din categoria Extra şi pentru fructele din categoriile I şi II prezentate
pe rânduri şi în straturi suprapuse. Cu toate acestea, la merele din soiurile Bramley’s Seedling
(Bramley, Triomphe de Kiel) şi Horneburger, diferenţa de diametru se poate ridica până la 10
mm;
• 10 mm pentru fructele din categoria I prezentate în vrac în colet sau în ambalajul de vânzare.
Cu toate acestea, la merele din soiurile Bramley’s Seedling (Bramley, Triomphe de Kiel) şi Hor-
neburger, diferenţa de diametru se poate ridica până la 20 mm;
b) pentru fructele măsurate în funcţie de greutate, diferenţa de greutate dintre fructele din acelaşi
colet este limitată la:
• 20 % din greutatea medie pe fruct a fructelor din colet, pentru fructele din categoria Extra şi
pentru fructele din categoriile I şi II prezentate pe rânduri şi în straturi suprapuse;
• 25 % din greutatea medie pe fruct a fructelor din colet, pentru fructele din categoria I prezen-
tate în vrac în colet sau în ambalaje destinate vânzării către consumatori.
Nu există nici o cerinţă referitoare la omogenitatea de calibru pentru fructele din categoria II prezen-
tate în vrac în colet sau în ambalaje destinate vânzării către consumatori.
12.5.1. Toleranţe de calibru

Pentru toate categoriile este permisă o toleranţă totală de 10 % din numărul sau din greutatea fructelor
care nu îndeplinesc cerinţele privind calibrul. Această toleranţă nu poate fi extinsă astfel încât să includă
produsele cu un calibru de:
• cel puţin 5 mm sub diametrul minim, în cazul în care calibrul este determinat pe baza diametru-
lui;
• cel puţin 10 g sub greutatea minimă, în cazul în care calibrul este determinat pe baza greutăţii.
12.6. Dispoziţii privind prezentarea
12.6.1. Omogenitate
Fiecare colet trebuie să aibă un conţinut omogen şi să nu cuprindă decât mere de aceeaşi origine, soi,
calitate şi calibru (dacă se impune calibrarea) şi cu acelaşi grad de maturitate. De asemenea, pentru ca-
tegoria Extra, se impune omogenitatea din punctul de vedere al coloraţiei. Ambalajele în care sunt puse
merele pentru comercializare, având o greutate netă de maximum 5 kg, pot conţine amestecuri de mere
din diverse soiuri, cu rezerva ca acestea să fie omogene în ceea ce priveşte calitatea şi, pentru fiecare soi
prezent, în ceea ce priveşte originea, calibrul (dacă se impune calibrarea) şi gradul de maturitate. Partea
vizibilă a conţinutului coletului trebuie să fie reprezentativă pentru întregul conţinut.
12.6.2. Ambalare
Merele trebuie ambalate astfel încât să se asigure o protecţie adecvată a produsului. În special, amba-
lajele pentru comercializare având o greutate netă de peste 3 kg trebuie să fie suficient de rigide pentru a
proteja produsul în mod adecvat. Materialele folosite în interiorul coletului trebuie să fie noi, curate şi de
o calitate care să nu producă deteriorări exterioare sau interioare ale produsului. Utilizarea de materiale,
în special hârtie sau înscrisuri, care poartă specificaţii comerciale este permisă numai cu condiţia ca în-
scrisul sau etichetarea să se realizeze cu cerneală sau clei netoxice. Coletele nu trebuie să conţină materii
străine. Ambalajele și materialele care sunt în contact cu merele trebuie să fie avizate sanitar [34, 43].
Etichetele aplicate individual pe produse trebuie ca, atunci când sunt dezlipite, să nu lase urme vizibile de
clei, nici defecte pe epidermă. Ambalajele folosite pentru ambalarea merelor variază funcţie de diferite
cerinţe de piaţă şi calitatea produsului. În Fig. 223, Fig. 224, Fig. 225, sunt prezentate tipuri de ambalaje
folosite de producători pentru ambalarea şi comercializarea merelor.
Prezentare
Fructele din categoria Extra trebuie ambalate în straturi suprapuse.
Cerințe privind prezentarea
Fig. 223. Categoria Extra Fig. 224. Categoria I Fig. 225. Categoria II
12.7. Dispoziţii privind marcajul
Fiecare colet trebuie să poarte următoarele detalii, în litere grupate pe aceeaşi parte, marcajul fiind lizi-
bil, indelebil şi vizibil din exterior. Cerințele de etichetare pentru merele în stare proaspătă sunt prezenta-
te în Fig. 226, Fig. 227 în conformitate cu cerințele naționale, respectiv țării de export [37, 38]. Informația
poate fi prezentată pe etichetă sau chiar imprimată pe ambalajul de comercializare a produsului.
12.7.1. Identificare
Numele şi adresa ambalatorului şi/sau expeditorului.
12.7.2. Natura produsului

Se specifică „Mere” în cazul în care conţinutul nu este vizibil din exterior. Denumirea soiului sau so-
iurilor, după caz. În cazul ambalajelor pentru comercializare care conţin un amestec de soiuri diferite de
mere, indicarea fiecărui soi prezent în ambalaj.
12.7.3. Originea produsului

Ţara de origine şi, opţional, regiunea de producţie sau denumirea zonei la nivel naţional, regional sau
local. În cazul unui ambalaj pentru comercializare care conţine un amestec de soiuri diferite de mere de
origini diferite, indicarea fiecăreia dintre ţările de origine ale fructelor respective trebuie să apară în ime-
diata apropiere a soiului în cauză.
12.7.4. Caracteristici comerciale

Categoria, calibrul sau, pentru fructele prezentate în straturi suprapuse, numărul de bucăţi. În cazul în
care identificarea are loc pe baza calibrului, aceasta este indicată:
• pentru produsele pentru care există norme privind omogenitatea, prin diametrul minim şi maxim
sau prin greutatea minimă şi maximă;
• pentru produsele pentru care nu există norme privind omogenitatea, prin diametrul sau greutatea
celui mai mic fruct din colet, urmate de expresiile «şi peste» sau «+» sau o denumire echivalentă
sau, după caz, diametrul sau greutatea celui mai mare fruct din colet.
12.7.5. Marcajul de control oficial (opţional)

Nu este necesar să se menţioneze pe colete indicaţiile prevăzute atunci când coletele conţin ambalaje
pentru comercializare, vizibile din exterior şi pe care figurează indicaţiile respective. Aceste colete nu
trebuie să aibă marcaje care să inducă în eroare. Atunci când aceste colete sunt aşezate pe paleţi, aceste
indicaţii trebuie să figureze pe o fişă plasată vizibil cel puţin pe două din faţetele paletului.
Fig. 227. Cerințele privind etichetarea imprimate

Fig. 226. Eticheta pentru marcarea produslui
pe cutie
B IBLIOGRAFIE SELECTIVĂ
1. Babuc, V. Producerea materialului săditor pomicol. Ch.: Universitatea Agrară de Stat din Moldo-
va, 2002, 219 p.
2. Babuc, V. Tehnologii avansate în cultivarea mărului cu randament calitate şi competitivitate
superioară. Valorificarea rezultatelor ştiinţifice – baza dezvoltării durabile a economiei naţionale.
AŞM. Conferinţa ştiinţifică republicană. Teze şi comunicări. Chişinău, 2004, p. 87-88.
3. Babuc, V. Pomicultura. Ch.: S. n., 2012 (Î.S.F.E.-P. ”Tipografia Centrală”). 664 p.
4. Babuc V., Peşteanu A., Gudumac E., Cumpanici A. Ghid privind producerea merelor în sistemul
superintensiv de cultură. Chişinău, 2009, 187 p.
5. Balan, V., Cimpoieş, Gh., Barbăroşie, M. Pomicultura. Ch.: Museum, 2001, 452 p.
6. Beceanu Dumitru D., Chira Adrian. Tehnologia produselor horticole: valorificare în stare proas-
pătă și industrializare. București, 2002.
7. Belding, R. Îndrumar al proiectului de dezvoltare a businessului agricol privind tratarea merelor
după recoltare, 2006. Pagina de web: http://export.acsa.md
8. Bucarciuc, V. Soiuri de măr pentru pieţele de export. Ghid informativ. Chişinău. 2006. 40 p.
9. Buletin informativ pentru producătorii de mere, nr. 3, August 2012, http://aced.md/publication/
index.php
10. Busuioc, M. Entomologie agricolă. Centrul Editorial al UASM, Chişinău, 2006, 639 p.
11. Cepoiu N., Păun C., Spiţă V. Pomicultura practică. Bucureşti: Ceres, 2005, p. 195.
12. Cepoiu, N. Pomicultura aplicată. Bucureşti: Editura ştiinţelor agricole, 2003, p. 256.
13. Chapon Jean-François (Ctifl), Westercamp Pascale (Ctifl/Cefel). Entreposage frigorifique des
pommes et poires : Tome 2 1996 - Conduite de la conservation.
14. Cimpoieş, Gh. Conducerea şi tăierea pomilor. Chişinău: Ştiinţa, 2000, 275 p.
15. Cimpoieş, Gh. Cultura mărului. Chişinău: Bons Offices, 2012,380 p.
16. Cimpoieş, Gh. Pomicultura specială. Chişinău: Colograf-Com, 2002, p. 5-71.
17. Cimpoieş, Gh., Bucarciuc, V., Caimacan, I. Soiuri de măr. Chişinău: Ştiinţa, 2001, 216 p.
18. Coquinot Jean Paul, Chapon Jean-François. Entreposage frigorifique des pommes et des poires:
Equipement. 1er Tome 1992 Edition du C. T. I. F. L. Synthèse sur la conservation fruitière par le
froid. Conception d’une station.
19. Cumpanici, A. Ghid privind asigurarea calităţii în companiile de prelucrare mici şi mijlocii, 2007.
Quality assurance for small to medium size processing companies, 2007.Pagina de web: http://
export.acsa.md
20. Cumpanici, A. Ghid privind implementarea HACCP, 2006. Guide to HACCP Implementation,
2006. Pagina de web: http://export.acsa.md
21. De Long, W. A. Variations in the chief ash 34. Hotărârea de Guvern nr. 384 din 12.05.2010
constituents of apple affected by blotchy cu privire la Serviciul de Supraveghere de
cork. Plant Phys. 11:453-456. Stat a Sănătăţii Publice
22. Donică, I., Rapcea, M., Donica, A., Mladi- 35. Hotărârea de Guvern nr. 520 din 22.06.2010
noi, V. Contribuţii la renovarea pomiculturii cu privire la aprobarea Regulamentului
în Republica Moldova. Chişinău, Institutul sanitar privind contaminanţii din produsele
de Pomicultură, 2008, 190 p. alimentare
23. Drăgănescu, E., Mihuţ, E. Cultura speciilor 36. Hotărârea de Guvern Nr. 929 din
pomicole. Timişoara: Walidpress, 2005, 31.12.2009 cu privire la aprobarea Re-
2007 p. glementării tehnice „Cerinţe de calitate
24. Faust, M. Nutrition of fruit trees. . 53-132. şi comercializare pentru fructe şi legume
In: Physiology of Temperate Zone Fruit proaspete
Trees. John Wiley-Interscience Publicati- 37. Hotărârea de Guvern nr. 996 din 20 august
ons. New York. 1989. 2003 „Despre aprobarea Normelor privind
25. Ferguson I. B., Watkins, C. B. Bitter pit in etichetarea produselor alimentare şi Norme-
apple fruit. Hort. Rev. 11: 289-355, 1989. lor privind etichetarea produselor chimice
26. Garcia, M. E. Calcium uses in apple: An de menaj”
update. New England Fruit Meetings 2000 38. Hotărârea Guvernului nr. 1279 din  17
Vol. 106 pp. 60-62 noiembrie 2008 „Cu privire la aprobarea
27. Gavriliţă, A., Popovici, T. Irigarea livezilor şi Reglementării tehnice „Ambalarea, trans-
viţei de vie. Chişinău: Pontos, 2005, 43 p. portarea şi depozitarea fructelor, legumelor
şi ciupercilor proaspete”
28. Gerhard Baab, Michaela Schmitz-Eiberger.
The nutrient element calcium. European 39. International Standards for Fruits and Vege-
Fruitgrowers Magazine. Best of EFM, 2009. tables. Apples. OECD, 2010
p. 14-16. 40. Jamba, A., Carabulea, B. Tehnologia păstră-
29. Ghena, N., Branişte, N. Cultura specială a rii şi industrializarea produselor horticole.
pomilor. Bucureşti: Matrix Rom, 2003, 399 p. Chişinău: Cartea Moldovei, 2002. 493 p.
30. Ghena, N., Branişte, N., Stănică, F. Pomicul- 41. Lang A., R. K. Volt. 1998. Spur leaves incre-
tură generală. Bucureşti: Matrix Rom, 2004. ase calcium in young apples by promoting
xylem inflow and outflow. J. Amer. Soc.
31. Gherghi Andrei, Burzo Ioan, Bibicu Miru- Hort. Sci. 123(6): 956-960.
na, Mărgineanu Liana, Bădulescu Liliana.
Biochimia și fiziologia legumelor și fruc- 42. Lazări, I., Busuioc, M. Dăunătorii principali
telor. Ediția a II-a revizuită și completată, ai culturilor agricole în Republica Moldova.
București, 2001. Chişinău. Tipografia Centrală, 2002, 336 p.
32. Gudumac, E. Optimizarea creşterii şi 43. Legea nr. 10-XVI din 3 februarie 2009
structurării coroanei în pepinieră a pomilor privind supravegherea de stat a sănătăţii
de măr altoiţi pe M9. Autoreferat al tezei publice
de doctor în agricultură. Chişinău, UASM, 44. Matinger, H., Vigl, J. Superspindel und
2008, 21 p. Schlanke Spindel im Vergleich. Obstb. We-
33. Hotărârea de Guvern nr. 1191 din inb., 1999, №8, p. 259-262.
23.12.2010 cu privire la aprobarea Regula- 45. Mihăescu, Gr. Formarea şi întreţinerea
mentului sanitar privind limitele maxime coroanei la pomi. Bucureşti: Ceres, 1996,
admise de reziduuri ale produselor de uz 210 p.
fitosanitar din sau de pe produse alimen- 46. Mika, A. Sad karlowy. Warszawa, Hortpress,
tare şi hrană de origine vegetală şi animală 2000, 275 s.
pentru animale. 47. Niculiţă, P., Purice, N. Tehnologii frigorifice
în valorificarea produselor alimentare de
origine vegetală. Editura Ceres, Bucureşti, STANDARD MOLDOVEAN. Departamen-
1986. tul „Moldova-Standard”, Chişinău, 2003, 12
48. OECD. Orientations pour la réalisation des p.
tests objectifs visant à déterminer la qualité 59. Toma, S. Aplicarea îngrăşămintelor în agri-
interne des fruits et légumes. Trade and cultura durabilă. Chişinău, AŞM, 2008, 210
Agriculture Directorate Website. [Interactiv] p.
2005. [Citat: 22 martie 2008.] http://www. 60. UNECE STANDARD FFV-50 concerning
oecd.org/dataoecd/17/54/36295388.pdf the marketing and commercial quality con-
49. Peşteanu, A. Efectul răririi manuale a trol of apples. 2010
merelor asupra productivităţii şi calităţii 61. Veneto Agricoltura – Settore Divulgazione
fructelor. Agricultură modernă-realizări şi Tecnica e Formazione Professionale, 2001.
perspective. Lucrări ştiinţifice, UASM, Chi- 62. Water Conservation FACTSHEET. Irriga-
şinău, 2008, vol.16, p. 83-86. tion Scheduling with Tensiometers. British
50. Peşteanu, A. Pretabilitatea soiurilor de Columbia. Ministry of Agriculture and
perspectivă pentru sistemul superintensiv Lands, Canada, May 2006.
de cultură a mărului. Agricultură modernă- 63. Wertheim, S.J., Wagenmakers, P.S., Boots-
realizări şi perspective. Lucrări ştiinţifice, ma, J.H., Groot, M.J. Orchard systemes-con-
UASM, Chişinău, 2008, vol.16, p. 77-80. ditions for success. The compact fruit tree,
51. Petre, Gh., Petre, V., Andreieş, N. et al. 2000, vol. 33(3), p. 79-81.
Ghid pentru sporirea producţiei şi calităţii 64. Wilton, J. Apple production trends in Euro-
merelor. Staţiunea de Cercetare-Dezvolta- pe. The compact fruit tree, vol. 34(1), 2001,
re pentru Pomicultură Voineşti. Ed. SUN p. 29-31.
GRAFIC, 2006.
65. Адаскалиций, М.М., Бабук, В. И. ши
52. Pierre VAYSSE (Ctifl) - Pierre LANDRY а. Формаря ши тэеря помилор ши
(Ctifl) Pomme-poire de la récolte au condi- арбуштилор фруктиферь, Кишинэу:
tionnement: Outils pratiques, 2004 Картеа Молдовеняскэ, 1988, 183 п.
53. Prezentarea: AGROFROST MACHINES = 66. ЫНДРУМЭРЬ агротехниче пентру
FROST PROTECTION + PRODUCTION помикулторь. Суб ред. луй В.И. БАБУК.
SECURITY dezvoltată de Marc Polleunis la Кишинэу: Картя Молдовеняскэ, 1985, 392
The First International Conference Apple п.
business of Ukraine, Russia and Moldo-
va-2011 67. http://adamapples.blogspot.com/2010/08/
akane.html
54. Radu, I.F. Tratat de tehnologie a fructelor
si legumelor (1) - Fructele si legumele ca 68. http://apples.hdc.org.uk/disorders-flesh.asp
materie prima, Editura: Scrisul românesc, 69. http://barry.fotopage.ru/gallery/show_ima-
Craiova, 1985. ge.php?imageid=6430
55. Rapcea, M., Donică, I., Babuc, V. et al. Teh- 70. http://biosad.cz/hoplte.htm
nologia tăierii pomilor şi arbuştilor fructi- 71. http://dwpicture.com.au/picture.
feri. Chişinău: Ştiinţa, 2003, 182 p. asp?picture=584
56. Registrul de Stat al Produselor de uz fito- 72. http://en.wikipedia.org/wiki/File:Watercore.
sanitar și al fertilizanților, permise pentru jpg
utilizare în Republica Moldova, Chișinău, 73. http://entomology.tfrec.wsu.edu/Cullage_
2012. Site/Pages/Apl_Disorders-old.html
57. Regulamentul (CE) NR. 1221/2008 al Co- 74. http://forum.vinograd.info/album.php?albu
misiei din 5 decembrie 2008. mid=2470&pictureid=41018
58. SM 155:2003 – Material săditor pomicol. 75. http://gallery.id.uw.edu.pl/?&path=Critters/
POMI ALTOIŢI DE SPECII SĂMÂNŢOA- Insects/Butterflies/Lymantridae
SE ŞI SÂMBUROASE. Condiţii tehnice.
76. http://gallery.nen.gov.uk/ 99. http://www.biolib.cz/cz/taxonimage/
assets/0912/0000/0149/dsc05160.jpg id43493/?taxonid=405466
77. http://horttech.ashspublications.org/con- 100. http://www.biosad.cz/scab.htm
tent/19/3/488.full.pdf+html 101. http://www.bombayharbor.com/Pro-
78. http://ien.kverneland.com/Kverneland-Soil- duct/46518/Fuji_Apple.html
Equipment/Cultivators/Subsoilers/Kverne- 102. http://www.cameronnursery.com/images/
land-CLE-Subsoiler photoalbum/photoalbum-Images/29.jpg
79. http://inagro.md/ro/main/secondmenu/60 103. http://www.carolustrees.com/en/producti-
80. http://macroclub.ru/gallery/showphoto. on-process/selection/apple
php/photo/61928 104. http://www.extension.org/pages/60767/
81. http://majalahserangga.wordpress. controlling-apple-tree-size-by-horticultural-
com/2011/09/25/ means
82. http://npseymour.co.uk/machinery/root- 105. http://www.extension.org/pages/60896/
pruner/ what-is-apple-cork-spot-and-can-it-be-pre-
83. http://oafw.homestead.com/OAFW/ vented-with-calcium-sprays
May_2010_files/verlynburgers.pdf 106. http://www.famapruning.com/eng_prodot-
84. http://ohioline.osu.edu/hyg-fact/1000/1403. ti_frutteti.htm
html 107. http://www.felimpex.com.pl/pojemniki_
85. http://p1.asprus.ru/blog/?p=289 heijmul_instrukcja.php
86. http://postharvest.ucdavis.edu/produce_in- 108. http://www.fito-info.si/in-
formation/Fruit_Physiological_Disorders/ dex1.asp?ID=OrgCirs/takson.
Apple_BitterPit/ asp&CODE=35B80909-825B-48DF-A70A-
87. http://ro.wikipedia.org/wiki/ 3C2A54EADB0F
Fi%C8%99ier:Malus-Idared_on_tree.jpg 109. http://www.floresalud.es/galeria_bichos/pi-
88. http://universalsem.ro/bondari/bondari_ ojosanjose_3.html
pentru_polenizare/Tripol/21.html#bondari 110. http://www.forestpests.org/subject.
89. http://www.acnursery.com/acn_apple. html?SUB=158
php?id=redfree&apple=View 111. http://www.freshplaza.it/pho-
90. http://www.aebletoften.dk/projekt/Monilia. toalbum/PAViewAlbum.
htm asp?ID=532&CMD=THUMB&photo=52
91. http://www.afcotec.com/?page_id=13 112. http://www.fruitadvisor.info/honeycrisp/
honeycrisp.html
92. http://www.agri.gr/site/milo/rodini-afida-
milias.html 113. http://www.fruitmagazine.eu/archive/2012/
nl-05/index.html
93. http://www.agricareuk.com/
index.php?route=product/ 114. http://www.fruitsad.pl/oferta.html
product&path=639_571&product_id=4514 115. http://www.holyrootfarm.com/HRF_Varie-
94. http://www.agricom.nl/pag/product_detail. ties.html
php?id=57&cat=fruit&kop=Orchard%20 116. http://www.hort.iastate.edu/directory/peo-
equipment&taal=en ple-files/domoto/pdf/CaDis-IAhort.pdf
95. http://www.agronews.com.pl/ 117. http://www.horticultorul.ro/pomi-fructiferi/
pl/0,7,3222,344,44,skuteczna_ochrona_pr- carenta-de-calciu-bitter-pit-sau-patarea-
zed_maczniakiem_jabloni.html neagra-a-fructelor-de-mar/
96. http://www.arno.agro.pl/?pl_gala-must,55 118. http://www.inffo.ro/Diverse/Bolile_pomi-
97. http://www.arno.agro.pl/?pl_gloster,56 lor_fructiferi_combatere.html
98. http://www.arno.agro.pl/?pl_golden-d.-rein- 119. http://www.inopower.be/
ders,52
120. http://www.inra.fr/hyppz/ 141. http://www.pepival.
RAVAGEUR/6antpom.htm com/?Superchief&lang=en
121. http://www.landtechnik-alt.uni-bonn. 142. http://www.pepival.com/?Wilton-s-Red-Jo-
de/ifl_research/ifl_research_project. naprince-R-c-o-v,63&lang=en
php?sec=PP&no=18 143. http://www.pesticide.ro/ghidul-daunatori-
122. http://www.mailordertrees.co.uk/Malus+% lor/cydia-pomonella-viermele-merelor
27Discovery%27+%28Discovery+Apple+Tr 144. http://www.pesticide.ro/ghidul-daunatori-
ee%29/0_caaa100_caaa143/PRAA147.htm lor/panonychus-ulmi-acarianul-rosu-al-po-
123. http://www.marketmanila.com/archives/ milor
picking-a-peck-of-macintoshes-mutsus 145. http://www.pictokon.net/bilder/2007-09/
124. http://www.nelsonirrigation.com/products/ pflanzenbilder-malus-evereste-zierapfel-ro-
application/apples sa-weiss-2.jpg
125. http://www.norfolkmoths.co.uk/micros. 146. http://www.plantesygdomme.dk/Blodlus/
php?bf=970 147. http://www.plantesygdomme.dk/Frugttraes-
126. http://www.omafra.gov.on.ca/IPM/english/ pindemider/thumbnails.html
apples/diseases-and-disorders/lenticel- 148. http://www.plantesygdomme.dk/Groen%20
breakdown.html aeblebladlus/
127. http://www.omafra.gov.on.ca/IPM/english/ 149. http://www.sadyklasterec.cz/?page_id=387&
apples/plant-nutrition/calcium.html lang=en&album=3&gallery=13
128. http://www.ovocnaskolka.cz/ovoc- 150. http://www.science.oregonstate.edu/bpp/
nestromky/eshop/1-1-OVOCNE- Plant_Clinic/images/apple_scale.htm
STROMKY/1-2-JABLONE/5/948-jablon- 151. http://www.scribd.com/doc/83862893/Cal-
Red-Melba cium-Nutrition-in-Apple-Trees-and-Vege-
129. http://www.pepinieracornesti. table-Crops
ro/2012/02/01/mar-romus/ 152. http://www.sumperacek.webpark.cz/images/
130. http://www.pepinieraistrita.ro/specii-si-so- Apple/Mantet.jpg
iuri/mar/view/generos 153. http://www.toulemonde.fr/pomme.htm
131. http://www.pepinieranunudoru.ro/pomi- 154. http://www.treco.nu/Rootstock.htm
fructiferi.php
155. http://www.umass.edu/fruitadvisor/2008/
132. http://www.pepival.com/?Aporo-mariri- fireblight/fireblight.html
red&lang=en
156. http://www.valentepali.com
133. http://www.pepival.com/?Aztec&lang=en
157. http://www.valentepali.com/web/guest/pali-
134. http://www.pepival. accessori-vigneto-frutteto
com/?Brookfield&lang=en
158. http://www.vivaitopplant.it/
135. http://www.pepival.com/?Buckeye&lang=en
159. http://www.wmap.cz/opk/mot/motyl/
136. http://www.pepival.com/?Challenger-R-Da- mot27.htm
livair-c-o-v&lang=en
160. http://yabloki.by/slava-pobeditelyam/
137. http://www.pepival.com/?Granny-
Smith&lang=en 161. www.atlantishydroponics.com
138. http://www.pepival.com/?Jeromine-c-o- 162. www.dpi.nsw.gov.au/agriculture/horticultu-
v&lang=en re/pomes/apples/rootstock/jaune-de-metz-
m9
139. http://www.pepival.com/?Kiku-R-Fubrax-c-
o-v&lang=en 163. www.extenday.com
140. http://www.pepival.
com/?Smoothee&lang=en
A NEXE
Anexa 1. Manipularea corectă a merelor în procesul de recoltare
Anexa 2. Boli întâlnite la pomii fructiferi, cauze și tratamente de
combatere98
Boala și modul de ma- Tratamente de prevenire și
Cauzele care duc la îmbolnăviri
nifestare combatere
Crăparea scoarței și Alegerea speciilor și soiurilor,
Gerurile iernii
lemnului pe trunchi protejarea trunchiurilor
Crăparea scoarței pe
Ungerea sau văruirea trun-
partea sudică a trun- Înghețuri târzii, în condiții de insolație
chiurilor
chiului
Înroșirea și exfolierea Ungerea sau văruirea trun-
Temperaturile scăzute din timpul iernii
scoarței (plăgile de ger) chiurilor
Flori puține și deforma-
Ger sau îngheț târziu Cultivarea de soiuri rezistente
te
Înflorire foarte eșalonata Ger sau îngheț târziu Cultivarea de soiuri rezistente
Căderea fiziologică a
florilor și fructelor tine- Autoreglaj fiziologic normal _
re
Condiții meteorologice nefavorabile pen- Combaterea brumelor, asigu-
Legarea foarte slabă a
tru polenizare ți fecundare, lipsa soiurilor rarea de soiuri polenizatoare
florilor
polenizatoare, soiuri parțial sterile și soiuri autofertile
Condiții meteorologice nefavorabile Combaterea brumelor, asigu-
Căderea intensă și repe- pentru polenizare și fecundare, lipsa so- rarea de soiuri polenizatoare
tată a fructelor tinere iurilor polenizatoare, soiuri parțial sterile, și soiuri autofertile, plus ferti-
plus hrana insuficientă, sau seceta lizare și irigare
Înclinația genetică a solului,
Cultivarea de soiuri echilibra-
Periodicitatea de rodire supraproducțiile, greșeli agrotehnice, ac-
te, agrotehnica superioară
cidente climatice
Tăierea prea adâncă a unei ramuri sau o Tăieri corecte și utilizarea bal-
Scorburi în trunchi
vătămare mecanică plus acțiunea gerului samului de rană
Brunificarea marginii
frunzelor de la baza lăs- Carența de potasiu Nutriție echilibrată
tarilor
Clorozarea accentuată a Îngrășăminte speciale cu fier
Carența de fier
frunzelor (chelați)
Clorozarea parțială a Îngrășăminte cu microele-
Carența de magneziu
frunzelor mente, amendare cu dolomită
Drenarea terenului prin exe-
Îngălbenirea și uscarea Exces prelungit de apa în sol sau obosea-
cutarea de canale de scurge-
pomilor la solului
re, asolament
Arsuri pe frunze și pe
Zemuri de stropit necorespunzătoare Respectarea rețetelor
fructe
Rugozitatea și unghia-
tura merelor, dopuri de
Carența de bor 2-3 stropiri cu acid boric 0,2 %
plută în jurul casei semi-
nale
Crăparea fructelor pe Alternanța dintre secetă și ploi abunden-
Irigare pe timp de secetă
pom te
http://www.inffo.ro/Diverse/Bolile_pomilor_fructiferi_combatere.html
98
Anexa 3. 1. CRITERII DE COLORAŢIE, GRUPE DE COLORAŢIE ŞI CODURI
B (Soiuri de dife-
A (Soiuri de co- C (Soiuri striate,
rite nuanţe de
loraţie roşie) uşor colorate)
roşu)
Grupa de colo- Suprafaţa totală Suprafaţa totală
Suprafaţa totală D (Alte soiuri)
raţie a coloraţiei de de coloraţie uşor
de coloraţie
diferite nuanţe roşiatică, înroşită
roşie specifică
de roşu caracte- sau striată, carac-
soiului
ristică soiului teristică soiului
Categoria extra 3/4 1/2 1/3 Fără exigenţe
Categoria I 1/2 1/3 1/10 privind colo-
Categoria II 1/4 1/10 – raţia roşie
2. CRITERII DE ÎNROŞIRE
– Grupa R: Soiuri pentru care înroşirea este o caracteristică a epidermei şi nu constituie un defect în
cazul în care este în conformitate cu aspectul tipic al soiului.
– Pentru soiurile enumerate în lista următoare, a căror denumire nu este urmată de litera R, înroşirea
este admisă în următoarele limite:
Categoria „Ex- Toleranţa pentru
Categoria I Categoria II
tra” categoria II
– care pot depăşi – care pot depăşi – fructe care nu
– care nu depă-
(i) Pete maro- uşor cavitatea cavitatea pe- afectează în mod
şesc cavitatea
nii pedunculului sau dunculului sau considerabil starea
pedunculului
pistilului pistilului şi aspectul coletului
– fără rugozităţi – fără rugozităţi – uşor rugos
Maximum admis din suprafaţa fruc-
(ii) Înroşire
tului
– urme de în-
– reticulară uşoară roşire uşoare şi – fructe care nu
(care nu contras- izolate care nu afectează în mod
tează puternic cu afectează as- 1/5 1/2 considerabil aspec-
coloraţia generală a pectul general tul şi starea coletu-
fructului) al fructului sau lui
coletului
– fructe care nu
afectează în mod
– puternică – nu este admisă 1/20 1/3 considerabil aspec-
tul şi starea coletu-
lui
Categoria „Ex- Toleranţa pentru
Categoria I Categoria II
tra” categoria II
– defecte cumula-
tive (cu excepţia
petelor maronii
care se exclud din
cadrul acestor – fructe care nu
defecte cumulati- afectează în mod
ve). Atât înroşirea – 1/5 1/2 considerabil aspec-
uşoară cât şi cea tul şi starea coletu-
puternică luate lui
împreună nu pot
depăşi, în nici un
caz, un maximum
de:
3. Lista neexhaustivă a soiurilor de mere clasificate în funcţie de coloraţie şi înroşire

Fructele din soiurile care nu sunt incluse în listă trebuie clasificate în funcţie de caracteristicile soiu-
rilor respective.
Soiul Sinonime Grupa de coloraţie Înroşire
African Red B
Akane Tohoku 3 B
Alborz Seedling C
Aldas B
Alice B
Alkmene Early Windsor C
Alwa B
Angold C
Apollo Beauty of Blackmoor C
Arkcharm Arkansas nr. 18, A 18 C
Arlet B R
Aroma C
Soiuri mutante de coloraţie roşie
ale soiului Aroma, de exemplu B
Aroma Amorosa
Auksis B
Belfort Pella B
Belle de Boskoop şi soiurile mu-
D R
tante
Belle fleur double D
Berlepsch Freiherr von Berlepsch C
Red Berlepsch, Roter Ber-
Berlepsch rouge B
lepsch
Blushed Golden
Bohemia B
Red Boskoop, Roter Bosko-
Boskoop rouge B R
op
Braeburn B
ale soiului Braeburn, de exemplu:
Hidala
Joburn
Lochbuie Red Braeburn A
Mahana Red
Mariri Red
Redfield
Royal Braeburn
Bramley’s Seedling Bramley,Triomphe de Kiel D
Brettacher Sämling D
Calville (grupul …) D
Cardinal B
Carola Kalco C
Caudle B
Charden D
Charles Ross D
Civni B
Coromandel Red Corodel A
Cortland B
Cox’s orange pippin şi soiurile
Cox Orange C R
mutante
ale soiului Cox’s Orange Pippin de
exemplu: B R
Cherry Cox
Crimson Bramley D
Cripps Pink C
Cripps Red C (1)
Dalinbel B
Delblush D
Delcorf şi soiurile mutante, de
exemplu:
C
Dalili
Monidel
Delgollune B
Delicious ordinaire Ordinary Delicious B
Deljeni D
Delikates B
Delor C
Discovery C
Dunn’s Seedling D R
Dykmanns Zoet C
Egremont Russet D R
Elan D
Elise Red Delight A
Ellison’s orange Ellison C
Elstar şi soiurile mutante, de
exemplu:
Daliter
C
Elshof
Elstar Armhold
Elstar Reinhardt
ale soiului Elstar, de exemplu:
Bel-El
Daliest B
Goedhof
Red Elstar
Valstar
Empire A
Falstaff C
Fiesta Red Pippin C
Florina B
Fortune D R
Fuji şi soiurile mutante B
Gala C
ale soiului Gala, de exemplu:
Annaglo
Baigent
Galaxy
A
Mitchgala
Obrogala
Regala
Regal Prince
Tenroy
Garcia D
Gloster B
Goldbohemia D
Golden Delicious şi soiurile mu-
D
tante
Golden Russet D R
Goldrush Coop 38 D
Goldstar D
Gradigold D
Granny Smith D
Red Gravenstein, Roter
Gravenstein rouge B
Gravensteiner
Gravensteiner Gravenstein D
Greensleeves D
Holsteiner Cox şi soiurile mutante Holstein D R
Red Holstein, Roter Hol-
Holstein rouge C R
steiner Cox
Honeycrisp C
Honeygold D
Horneburger D
Howgate Wonder Manga D
Idared B
Ingrid Marie B R
Isbranica Izbranica C
Jacob Fisher D
Jacques Lebel D
Jamba C
James Grieve şi soiurile mutante Red James Grieve D
James Grieve rouge B
Jarka C
Jerseymac B
Jester D
Jonagold şi soiurile mutante, de
(2)
exemplu:
Crowngold
Daligo
Daliguy Jonasty
Dalijean Jonamel
Jonagold 2000 Excel
C
Jonabel
Jonabres
King Jonagold
New Jonagold Fukushima
Novajo Veulemanns
Schneica
Wilmuta
Jonagored şi soiurile mutante, de
exemplu:
Decosta
Jomured Van de Poel
Jonagold Boerekamp
Jomar
A
Jonagored Supra
Jonaveld
Primo
Romagold
Rubinstar
Red Jonaprince Surkijn
Jonalord C
Jonathan B
Julia B
Jupiter D
Karmijn de Sonnaville C R
Katy Katja B
Kent D R
Kidd’s orange red C R
Kim B
Koit C
Krameri Tuvioun B
Kukikovskoje B
Lady Williams B
Lane’s Prince Albert D
Laxton’s Superb Laxtons Superb C R
Ligol B
Lobo B
Lodel A
Lord Lambourne C
Maigold B
Mc Intosh B
Meelis B
Melba B
Melodie B
Melrose C
Meridian C
Moonglo C
Morgenduft Imperatore B
Mountain Cove D
Mutsu D
Normanda C
Nueva Europa C
Nueva Orleans B
Odin B
Ontario B
Orlovskoje Polosatoje C
Ozark Gold D
Paula Red B
Pero de Cirio D
Piglos B
Pikant B
Pikkolo C
Pilot C
Pimona C
Pinova C
Pirella B
Piros C
Rafzubex A
Rafzubin C
Rajka B
Rambour d’hiver D
Rambour Franc B
Reanda B
Rebella C
Red Delicious şi soiurile mutante,
de exemplu:
Campsur
Erovan
Evasni
Flatrar
Fortuna Delicious
Otago
Red King
Red Spur
Red York
A
Richared
Royal Red
Sandidge
Shotwell Delicious
Stark Delicious
Starking
Starkrimson
Strakspur
Topred
Trumdor
Well Spur
Red Dougherty A
Red Rome A
Redkroft A
Regal A
Regina B
Reglindis C
Goldparmäne, Gold Par-
Reine des Reinettes C
moné
Reineta Encarnada B
Reinette Rouge du Canada B
Reinette d’Orléans D
Reinette du Canada,
Canada Blanc,
Reinette Blanche du Canada D R
Kanadarenette,
Renetta del Canada
Reinette de France D
Reinette de Landsberg D
Reinette grise du Canada Graue Kanadarenette D R
Relinda C
Remo B
Renora B
Resi B
Resista D
Retina B
Rewena B
Verruga, Roja del Valle,
Roja de Benejama A
Clavelina
Rome Beauty Belle de Rome,Rome B
Rosana Berner Rosenapfel B
Royal Beaut A
Rubin C
Rubinola B
Sciearly A
Scifresh B
Sciglo A
Sciray GS48 A
Scired A R
Sciros A
Selena B
Shampion B
Sidrunkollane Talioun D
Sinap Orlovskij Orlovski Sinap D
Snygold Earlygold D
Sommerregent C
Spartan A
Splendour A
St. Edmunds Pippin D R
Stark’s Earliest C
Štaris Staris A
Sturmer Pippin D R
Sügisdessert C
Sügisjoonik C
Summerred B
Sunrise A
Sunset D R
Suntan D R
Sweet Caroline C
Talvenauding B
Tellisaare B
Tiina B
Topaz B
Tydeman’s Early Worcester Tydeman’s Early B
Veteran B
Vista Bella Bellavista B
Wealthy B
Worcester Pearmain B
York B
Zarja Alatau Zarya Alatau D
(1)
Cu minim 20 % coloraţie roşie pentru categoriile I şi II.
(2)
Cu toate acestea, pentru soiul Jonagold, se cere ca fructele clasificate în categoria II să aibă cel
puţin o zecime din suprafaţă de coloraţie roşu striat.

ACED Manual - Cresterea Merelor PDF

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

ACED Manual - Cresterea Merelor PDF

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

DIN PARTEA POPORULUI

Proiectul Competitivitatea Agricolă şi

Elaborarea acestui manual a devenit posibilă datorită susţinerii

Vasile BABUC Eugeniu GUDUMAC

Descrierea CIP a Camerei Naţionale a Cărţii

Acest material a fost posibil de elaborat cu sprijinul acordat de poporul ame-

©V. BABUC, A. PEȘTEANU, E. GUDUMAC, A. CUMPANICI, 2013

1.1. Caracteristica soiurilor principale de mere înregistrate12

Fructul: este de mărime mijlocie, cu forma globuloasă-

Perioada de recoltare: sfârşitul lunii iulie – începutul lunii august.

Fructul: este de mărime mijlocie, cu forma ovoidală. Cu-

Perioada de recoltare: prima decadă a lunii august.

Fructul: este de mărime mijlocie, cu forma conică-glo-

Perioada de recoltare: prima jumătate a lunii august.

Fructul: este de mărime mare, cu forma sferică, uneori

Perioada de recoltare: sfârşitul lunii august sau la începutul lunii septembrie.

Fructul: este sferic sau sferic-aplatizat, de mărime mijlo-

Perioada de recoltare: a doua-treia a lunii septembrie.

Fructul: este de mărime mijlocie. Forma conic-

Perioada de recoltare: 20-30 septembrie.

Fructul: este de mărime mare sau foarte mare, cu forma

Perioada de recoltare: decada a treia a lunii septembrie.

Fructul: este mijlociu spre mare, are formă globuloasă-

Perioada de recoltare: decada a treia a lunii septembrie – începutul lunii octombrie.

SIR PRISE (GOLDEN REZISTENT)

Fructul: de mărime mijlocie spre mare, cu forma conic-

Perioada de recoltare: prima jumătate a lunii septembrie

Fructul: este de mărime mijlocie (145-170 g), cu forma

Perioada de recoltare: decada a doua-treia a lunii septembrie.

1.2. Caracteristica soiurilor principale de mere admise temporar

Fructul: este mijlociu, cu formă sferică, uşor aplatizată.

Perioada de recoltare: prima şi a doua decadă a lunii octombrie.

Fructul: este de mărime mijlocie, cu forma globuloasă

Perioada de recoltare: decada a doua a lunii august.

Fructul: este de mărime mijlocie, cu forma tronconică.

Perioada de recoltare: decada a doua şi a treia a lunii septembrie.

Fructul: este de mărime mijlocie spre mare (160-180 g),

Perioada de recoltare: decadele 1-2 a lunii octombrie.

Pomul: are vigoarea de creştere mare (se recomandă de

Fructul: are un calibru de 70-85 mm; culoarea acoperi-

FUJI ZHIN AZTEC20

Fructul: este de mărime mijlocie până la mare, are forma

Perioada de recoltare: decada a doua a lunii august.

GALA BROOKFELD BAIGENT22

Fructul: are un calibru între 65-80 mm. Culoarea acope-

Fructul: are un calibru între 65-80 mm. Culoarea acope-

Fructul: este de mărime mare, cu masa de 170-190 g,

Perioada de recoltare: decada a treia a lunii septembrie.

Fructul: are un calibru între 70-85 mm; neted, cu lentice-

Perioada de recoltare: similară soiului Golden Delicious.

Fructul: are un calibru între 65-80 mm. Culoarea acope-

Fructul: este de mărime mijlocie, cu forma sferică puţin

Perioada de recoltare: prima şi a doua decadă a lunii octombrie.

Fructul: are un calibru între 70-85 mm. Culoarea acoperi-

Perioada de recoltare: similară soiului Golden Delicious.

Fructul: este de mărime mijlocie, cu forma globuloa-

Perioada de recoltare: decada a doua a lunii august.

WILTON’S RED JONAPRINCE®32

Fructul: are calibrul de 70-90 mm, cu o culoare aco-

Perioada de recoltare: similară soiului Jonagold.

Fructul: este de mărime mijlocie spre mare (150-230 g),

Perioada de recoltare: decada a doua - a treia a lunii septembrie.

1.3. Caracteristica portaltoaielor33