Bolile infecţioase- o permanenţă planetară

curs I
Maladiile infecţioase au reprezentat intotdeauna o constantă in suferinţa oamenilor, depăşind orice
altă cauză de mortalitate inclusiv războaiele şi dezastrele naturale.

Dacă războaiele realizează 0.3% din totalul deceselor planetei, bolile infecţioase sunt responsabile de
26%!

In cursul tuturor războaielor sec.XX au decedat, cumulativ, 111 milioane de oameni (militari şi civili),
aprox.1,1 mil/an; bolile infecţioase omoară 14 mil/an.(Worldwatch Institute Report, 2002).

Se apreciază că in fiecare oră maladiile infecţioase ucid 1500 de oameni, in special in ţările cu resurse
limitate.

Este dificil de spus cu exactitate când a apărut Viaţa pe Pământ; se ştie astăzi că microbii, prin
precursorii lor, prokariotele, sunt aici de aprox.3,5 miliarde de ani.(500 de milioane de ani au fost
singurii locuitori ai planetei); Precursorii microbieni erau anaerobi şi lipsiţi de mitocondrii, fiind
obligaţi să se adapteze continuu la un mediu in perpetua schimbare (umiditate,tº,ph,oxigen)
câştigând in flexibilitate şi plasticitate genetică şi populând toate nişele fundamentale; Continua
adaptare la mediu şi continua competiţie intre diversele specii microbiene au contribuit la găsirea
unor soluţii (pentru dificultatea de moment) care au fost transmise urmaşilor(informaţia genetică):

Originea virusurilor nu este cunoscută dar este cert că interacţionează cu genomul gazdei in moduri
diferite: particulele virale pot părăsi orice genom devenind entităţi libere(unităţi replicative
autonome, independente in celulele gazdei) dar pot oricând reintra in genom(cum sunt
retrovirusurile), repetând acest ciclu de numeroase ori; Evoluţia virusurilor este greu/imposibil de
anticipat pe termen lung, fiind oricând posibile limitări, unificări,bifurcări sau emergenţe de noi
specii;

Acum 55 milioane de ani, in această complexă lume microbiană au apărut primele

primate(protoprosimienii) iar in urmă cu 6 mil de ani din acestea se desprind maimuţele antropoide
hominide care vor evolua către Homo Sapiens; Studiul ADN-ului mitocondrial sugerează că singurul
strămoş comun al oamenilor a trăit in Africa in urmă cu 171.000 ani(“Eva mitocondrială”) răspâdindu-
se in Australia, Europa, cele 2 Americi; Evoluţia umană a fost insoţită de dezvoltarea si vehicularea
propriei flore microbiene(endogenă) dar şi de diverse specii parazitare, omul trăind permanent noi
experienţe microbiologice;

Omul găzduieşte mai mulţi agenţi infecţioşi decât orice altă formă de viaţă; acest fapt este posibil
pentru că omul posedă mecanisme de apărare complexe, unele innăscute, altele dobândite şi
perfecţionate permanent de-a lungul timpului; In Paleolitic,oamenii trăiau in grupuri mici, nomade de
culegători-vânători, confruntâdu-se cu două categorii de boli:

1.Boli produse de organisme deja adaptate hominidelor:

a.paraziţii intesinali(Enterobius vermicularis),

b.ectoparaziţii(Pediculus humanus) sau

 c.unii enteropatogeni(Salmonella spp.)

2.Boli trecute accidental la om de la animale(zoonoze) prin a.inţepături sau dejecte de insecte,

b.muşcături sau zârieturi de animale,

c.in timpul pregătirii şi consumului cărnii:

Ex.Tripanosomiaza, trichineloza, tularemia, leptospiroza,tuberculoza, rabia, etc.

Neoliticul aduce sedentarizarea oamenilor prin domesticirea şi creşterea animalelor, cultivarea

cerealelor şi depozitarea acestora peste iarnă;păstoritul si agricultura devin ocupaţii de bază in
Orientul Mijlociu, Sudul Europei, Nordul Africii; Faţă de Paleolitic, Neoliticul aduce in acelaşi areal,
mai restrâns, grupuri mari de oameni, animale,reziduuri fecaloid-menajere care au permis selectarea
unor microbi cu transmisibilitate interspecii să afecteze grupuri mari de oameni; Bolile infecţioase
emergente au insoţit omul pe toată perioada evoluţiei sale, in special dupa sedentarizare prin
apariţia unor factori favorizanţi:

1.Sedentarismul-a favorizat contactul mai strâns cu reziduurile fecaloid-menajere(grupurile de

culegători-vânători lăsau in urmă aceste rezervoare microbiene, prin deplasarea permanentă;

Aşezările umane s-au organizat pe cursuri de apă care sunt permanent şi facil expuse contaminării
microbiene;

2.Domesticirea animalelor a oferit suport şi un vector pentru zoonoze: antrax, febra Q, tifos etc.

3.Despăduririle, irigaţiile au contribuit la răspândirea ţânţarului anofel si extinderea malariei.

Succesiunea patocenozelor caracterizată printr-un model epidemiologic dinamic complex a fost

denumită tranziţie epidemiologică (Omran A.R.,1971). Patocenoza=coexistenţa bolilor intr-un
anumit moment, loc şi societate. I. Prima tranziţie epidemiologică este legată de agro-păstorit şi
urbanizare când se trece de la parazitozele permanente si sporadicele zoonoze ale vânătorilor-
culegătorilor la apariţia endemică a unor boli permise de sedentarizare;

I. Prima tranziţie epidemiologică este legată de agro-păstorit şi urbanizare când se trece de la

parazitozele permanente si sporadicele zoonoze ale vânătorilor-culegătorilor la apariţia endemică a
unor boli permise de sedentarizare; Contactele intre centrele de civilizaţie incepute acum 2500 ani au
inlesnit schimburile de boli si au accelerat diseminarea lor iar călătoriile transoceanice din/dupa sec.
XV au adus un schimb mai intens:

 Ciuma bubonica din Asia in Europa

 Variola, rujeola,gripa din Europa in America
 Sifilisul din America in Europa si mai departe

Prima tranziţie epidemiologică este deci dominată de boli infecţioase endemo-epidemice. In acelaşi
timp, industrializarea şi progresele tehnologice au permis dezvoltarea ştiinţelor fundamentale, a
celor medicale in special, care au dus la cunoaşterea mai bună a bolilor si a epidemiologiei acestora;
Apariţia chimioterapicelor, antibioticelor, vaccinurilor ca şi imbunătăţirea condiţiilor de trai, igienico-
sanitare individuale si comunitare, au făcut ca lumea occidentală să pară mai puţin vulnerabilă la
ameninţarea maladiilor infecţioase, aducând in prim-plan diverse patologii ne-infecţioase.

II.A doua tranziţie epidemiologică=bolile cronice şi degenerative

Progresele amintite au adus ↑ duratei de viaţă şi o ↑ a bolilor cronice/degenerative: HTA, diabet,

obezitate,colagenoze, Alzheimer, neoplazii,etc.iar controlul bolilor bolilor infecţioase”clasice” au
indus un fals sentiment de siguranţă si de minimalizare a pericolului bolilor infecţioase de către
autorităţile din Occident; A fost vehiculată ideea, la mijlocul anilor ’60, că “trebuie inchisă cartea
bolilor infecţioase”!

Anii următori, America si Europa Occidentală au fost confruntate cu o serie de boli infecţioase
emergente cum au fost:sindromul şocului toxic, boala legionarilor, SIDA, boala Lyme, encefalita
West-Nile, SARS, etc. ceea ce a confirmat afirmaţiile oamenilor de stiinţă autentici că in domeniul
viului, nimic nu este definitiv… Ultimile decenii ale sec.XX au fost deceniile emergenţelor şi re-
emergenţelor infecţioase!

III. A treia tranziţie epidemiologică=boli infecţioase emergente şi reemergente

Apariţia sau reapariţia unor boli este rezultatul interacţiunii dintre modificărilor sociale, demografice
şi de mediu intr-un context ecologic in care adaptarea microbiană este influenţă de deficienţe de
sănătate publică, turismul internaţional, modificări tehnologice; Bolile emergente sunt boli noi, ca
etiologie sau ca formă de manifestare. (ex. Enterovirusul 71, rotavirusuri, v. Zika, Bacterii nou
descoperite H. Pylori, Legionella pn.) Bolile re-emergente sunt boli cunoscute care au reapărut sub o
formă diferită, de obicei mai severă: tuberculoza recrudescentă in ţările dezvoltate, salmonelozele
re-emergente, formele actuale de febre hemoragice, etc. In prezent avem un mozaic de boli
infecţioase in care coexistă:

 B.I. caracteristice primei tranziţii epidemiologice (tbc.,sifilis,malarie)

 B.I. emergente,re-emergente
 Boli cunoscute anterior, cu etiologie infecţioasă recent identificată/ suspectată
 B.I.provocate de germeni rezistenţi

Vor fi in continuare şi probabil intotdeauna B.I. deoarece este dificil ca omul să concureze in cursa
evoluţiei cu microrganismele a căror replicare durează câteva minute, ale căror populaţii sunt de
ordinul a 10¹²َ in câteva zile şi care au o plasticitate şi flexibilitate genetică uimitoare; In prezent
cunoaştem mai puţin de 1% din speciile microbiene existente la nivel planetar astfel că este foarte
posibil ca la nivel evolutiv B.I.să fie abia la inceputurile lor...

Etiologia bolilor infecţioase

Agenții infecțioși se pot clasifica în:

 Bacterii Prioni (proteine infecțioase lipsite de acizi nuleici)

 Virusuri
 Fungi
 Paraziți
În funcție de patogenitate (capacitatea de a determina îmbolnăvirea organismului uman) pot fi:

 Patogeni-determinând boli
 Condiționat patogeni (oportuniști)-care determină îmbolnăvirea gazdei numai în anumite
condiții.
 Comensali-care folosesc același substrat nutritiv ca al gazdei fără a induce boala.
 Saprofiți care se hrănesc cu subst. organice provenite de la gazdă.

Agentul infecțios este un microorganism capabil să invadeze o gazdă și să interacționeze cu aceasta.

Boala infecțioasă exprimă modificările anatomo-funcționale care apar în cursul interacțiunii dintre
agentul infecțios și gazdă și care depășesc un anumit prag critic care se manifestă prin semne,
simptome și alterări biologice. Procesul infecțios este o noțiune extinsă la relațiile dintre agentul
infecțios și gazdă intra și post infecțioase.

 Agentul infecțios este un microorganism capabil să invadeze o gazdă și să interacționeze cu

aceasta.
 Boala infecțioasă exprimă modificările anatomo-funcționale care apar în cursul interacțiunii
dintre agentul infecțios și gazdă și care depășesc un anumit prag critic care se manifestă prin
semne, simptome și alterări biologice.
 Procesul infecțios este o noțiune extinsă la relațiile dintre agentul infecțios și gazdă intra și
post infecțioase.

Contaminarea=prezenţa unui microorganism pe o suprafaţă corporală, obiecte, substanţe (inclusiv

apa, alimentele) fără multiplicare şi fără vreo reacţie din partea gazdei;

Colonizarea=multiplicarea unor microorganisme la nivelul ţesuturilor gazdei,fără producerea vreunei

reacţii detectabile din partea acesteia;

Infecţia=ansamblul proceselor biologice legate de interacţiunea dintre microorganismul patogen aflat

in multiplicare şi gazdă; (există infecţii inaparente)

Colonizarea microbiană a organismului uman incepe din momentul naşterii, la trecerea produsului de
concepţie prin canalul pelvin matern, cu flora locală vaginală şi tegumentară, continuând cu flora de
pe mâinile/tegumentele personalului de ingrijire, din aer, de pe suprafeţe, alimente; Organismul
uman este colonizat cu un număr imens de germeni care constituie flora normală; aceasta nu
produce in mod normal leziuni dar poate deveni patogenă in momentul pătrunderii in ţesuturi; Flora
normală este intr-o dinamică permanentă determinată de o serie de factori: vârsta, sexul, status
hormonal, stare de sănătate, igiena individuală şi comunitară;

Flora este diferită in funcţie de regiunea corporală:

Zone sterile: mediul intern(sânge, LCR)

o cavităţile seroase: pericard, pleură,peritoneu

o organele genitale interne

Zone cu contaminare redusă şi tranzitorie: sinusuri paranazale, urechea medie, căi biliare şi
urinare(de la rinichi la uretra proximală), organe genitale externe;
Zone contaminate dar necolonizate: stomac, duoden, colon proximal;

Zone normal colonizate: tegumente, conjunctiva, cavitatea nazală/bucală, ileonul terminal, colonul,
uretra distala, vaginul;

Anton van Leeuwenhoeck (1632-1723)este considerat inventatorul microscopului, deşi el doar a

perfecţionat sistemul de lentile al acestuia, este primul care a descris bacteriile in 1683. Astăzi ştim că
in corpul uman sunt:

o 10¹³ celule eukariote

o bacteriile reprezintă10% din masa uscată a organismului
o Tegumentul găzduieşte 10¹² bacterii,
o cavitatea bucală 10¹º,
o tubuldigestiv10¹³

Cavitatea bucală:găzduieşte un ecosistem complex, considerată mult timp un habitat unic pentru
microorganisme; Cavitatea bucală este gazdă pentru numeroase biotopuri: buzele, dinţii, crevasele
gingivale, limba şi mucoasa jugală, palatul, saliva, protezele şi aparatele ortodontice; Fiecare biotop
are caracteristici proprii şi conţine diferite specii microbiene ce interacţionează sinergic sau
antagonic. La câteva ore de la naștere cavitatea orală a nou-născutului este colonizată bacterian de
flora mediului de îngrijire. Acestea sunt speciile pionier şi sunt reprezentate cel mai frecvent de
streptococi (ex. Streptococcus salivarius), neisserii, lactobacili. Când compoziţia microbiană atinge
un echilibru se formează comunitatea climax. Flora orală la 1 an este formată din streptococi,
stafilococi, neisserii şi lactobacili, precum şi anaerobi (Veillonella, Fusobacterium). Flora orală la 1 an
este formată din streptococi, stafilococi, neisserii şi lactobacili, precum şi anaerobi (Veillonella,
Fusobacterium). Adultul are cavitatea bucală colonizată cu multe şi variate microorganisme.
Campylobacter, Actinomyces, Porphyromonas, Prevotella, Fusobacterium, Leptotrichia. O “a doua
copilărie” apare la vârstnicii edentaţi. Protezele şi aparatele ortodontice schimbă compoziţia
microbiană. Predomină levurile din genul Candida, stafilococii şi lactobacilii. Ecosistemul oral
cuprinde flora orală, diferitele situs-uri ale cavităţii bucale (habitatele) şi vecinătăţile asociate.

Habitatele orale sunt: buzele, dinţii, limba şi mucoasa bucală, crevasele gingivale, palatul, saliva,
protezele şi aparatele ortodontice. Habitatul oral cu cel mai mare număr de microorganisme sunt
crevasele gingivale (care au o suprafață mică) .

Biofilmul dentar este un depozit moale şi mat ce contrastează cu suprafaţa strălucitoare a smalţului,
format din agregate bacteriene cu o anumită ordonare, aderente la dinţi sau alte suprafeţe orale
solide (parodonţiu, proteze dentare). Aderenţa este fermă, placa neputând fi îndepărtată de fluxul
salivar sau jetul de apă. Compoziţia microbiană a plăcii variază de la un individ la altul, de la un dinte
la altul şi chiar de la un situs la altul în aceeaşi cavitate orală. Formarea plăcii dentare este un proces
dinamic ce parcurge 3 etape:

 formarea peliculei,
 colonizarea bacteriană iniţială,
 colonizarea secundară cu maturarea plăcii.

Formarea plăcii dentare este un proces dinamic ce parcurge 3 etape:

1.formarea peliculei,

Pelicula are rol de barieră, de lubrifiere şi de prevenire a deshidratării ţesuturilor. Reprezintă și un

substrat pentru adeziunea bacteriană.

Unele bacterii anaerobe din cavitatea orală (Prevotella spp., Fusobacterium spp.) produc
neuraminidază sub acţiunea căreia glicoproteinele (care acoperă toate structurile orale) pierd acidul
sialic şi precipită, astfel se absorb pe suprafeţele scăldate de salivă.

2. colonizarea bacteriană iniţială, cu diverse specii bacteriene (G+)

3. colonizarea secundară cu maturarea plăcii.

multiplicarea bacteriilor deja ataşate la placa bacteriană;

ataşarea ulterioară şi multiplicarea de noi specii bacteriene la celule bacteriene deja componente ale
plăcii.

Caracteristicile generale ale claselor de microbi implicaţi în patologia umană

VIRUSURILE sunt un grup de microorganisme care au formă, mărime, compoziţie diferite dar care au
caracteristici comune:

o Dimensiuni reduse, sub limita vizualizării cu microscopul optic ;

o Prezenţa unui singur tip de acid nucleic(ADN sau ARN);
o Parazitism intracelular obligatoriu; nu sunt sensibile la antibiotice !
o Nu cresc pe medii artificiale, numai in culturi celulare;

Echipamentul enzimatic al virusurilor este sărac, acesta folosind pentru replicare enzimele celulei
gazdă; Ataşarea virusului la celula gazdă este o etapă esenţială in realizarea infecţiei iar virusurile au
dezvoltat structuri specializate destinate acestei etape=proteine de ataşare (ex.hemaglutinina
virusului gripal, glicoproteina de suprafaţă a HIV); Ca structură, virionul prezintă un miez de acid
nucleic=core,inconjurat de un inveliş proteic=capsida (care are proprietăţi antigenice), formată din
unităţi structurale proteice numite capsomere; Miez+capsida=nucleocapsida care are o arhitectură
bine stabilită, icosaedrică,helicoidală, foarte rar este neregulată; Unele virusuri au şi un inveliş
lipoproteic cu rol protector şi antigenic;

Bacteriile
Sunt microrganisme cu organizare celulară primitivă, de tip procariot, de dimensiuni mai mari decât
virusurile(1-10nm) care permite vizualizarea la microscopul optic. Clasificarea bacteriilor se face pe
diferite criterii:

o Aspectul la coloraţia Gram

o Forma bacteriei: coc, bacil, cocobacil, spirochetă
o Necesitatea O2 pentru replicare: aerobi, microaerofili, facultativ anaerobi, anaerobi
o Prezenţa sporilor: sporulaţi,nesporulaţi

Hans Christian Joachim Gram (1853-1938) Bacteriolog si farmacolog danez, a descoperit la Berlin, in
1884, o metoda de colorare a frotiurilor prin care a diferenţiat intre Streptococcus pneumoniae si
Klebsiella pneumoniae. Metoda a avut la bază cercetările lui Paul Erlich in domeniul coloranţilor
MICOPLASMELE şi ureaplasmele (clasa Mycoplasmataceae, fam. Molicutes) sunt cele mai mici
microorganisme capabile să trăiască liber, forme intre virusuri si bacterii;U.urealyticum (genital)

CHLAMIDIILE (fam Chlamidiaceae) au proprietăţi comune virusurilor şi bacteriilor;

RICKETTSIILE sunt microorganisme cu parazitism strict intracelular

FUNGII sunt microorganisme eukariote multinucleate, majoritatea saprofite; in patologia umană sunt
implicate aprox. 100 de specii de mucegaiuri si levuri;

1.Mucegaiurile sunt fungi cu ramificaţii filamentoase(hife) cuprinse in structuri tubulare

polizaharidice; prin creştere şi ramificare formează reţele complicate=micelii;

2.Levurile apar ca celule simple, rotunde sau ovale; cresc prin inmugurire formând celule-fiice;
Fungii de interes medical au o patogenitate redusă insă produc infecţii-problemă la gazdele cu
apărare compromisă; Sunt sensibili la medicaţia antifungică dar pot dezvolta,in timp,rezistenţă;

PROTOZOARELE sunt microorganisme unicelulare, larg răspâdite in intreaga lume, trăind in cele mai
variate condiţii de mediu; Se transmit prin vectori, apa/alimentele contaminate, contact sexual;
Motilitatea se realizează prin pseudopode sau prin structuri mai complexe: flageli sau cili;
Reproducerea se realizează prin diviziunea binară.

Clasificare

Sporozoare

o Toxoplasma gondii
o Plasmodium spp.

Flagelate

o Giardia lamblia
o Trichomonas sp
o Leishmania sp

Ameobe - Entamoeba histolytica

Ciliate – Balantidium colli

Metazoarele sunt organisme multicelulare, majoritatea vizibile cu ochiul liber (viermi);

Principalii viermi se pot clasifica in:

1.Nematode

o Intestinale: Enterobius vermicularis, Ascaris lumbricoides,Trichiuris trichiura, Ancylostoma

intestinalis, Strongiloides stercoralis;
o Tisulare: Toxocara sp., Trichinella spiralis

2.Cestode: Taenia solium/saginata ,Hymenolepis nana, Echinococcus granulosum;

3.Trematode: Fasciola hepatica, Schistosoma

PRIONII sunt particule infecţioase care produc(la om şi animale) boli caracterizate prin deteriorarea
progresivă a SNC, ca urmare a degeneresceţei vacuolare a neuronilor; Cele mai cunoscute boli
determinate de prioni la om sunt: boala Creutzfeld-Jacob, boala Kuru, sd. Alpers (numai la copil) iar la
animale: scrapia, encefalopatia spongiformă bovină(“boala vacii nebune”); Prionii sunt lipsiţi de orice
fel de acizi nucleici iar replicarea acestora este necunoscută; Boala evoluează spre debilitate mintală,
demenţă, pierderea controlului motor, imobilizare, cu o latenţă de luni, ani, zeci de ani.