Sunteți pe pagina 1din 7

SUPORT VITAL DE BAZA LA ADULT

1. Asiguraţi-vă că dvs, victima şi orice alt martor, sunteţi cu toţii în sigurantă.


2. Verificaţi starea starea de conştientă a victimei: miscaţi cu blândeţe umerii victimei şi
întrebaţi cu voce tare: “Sunteţi bine?”
3. Dacă răspunde:
• lasaţi victima în poziţia în care aţi găsit-o, dacă aţi stabilit că nu există nici un alt
pericol;
• încercaţi să aflaţi ce i s-a întâmpat şi chemaţi ajutor dacă este nevoie;
• reevaluaţi-l cu regularitate.
4. Dacă victima nu răspunde:
• se strigă după ajutor;
• victima se poziţionează în decubit dorsal si apoi se deschid căile aeriene prin
hiperextensia capului si ridicarea bărbiei;
• se plasează o mână pe frunte si se împinge cu blândeţe capul pe spate;
• pentru deschiderea căilor aeriene se va ridica bărbia victimei cu vârful degetelor
plasate sub menton.
• Menţinând căile aeriene deschise salvatorul încearcă să stabilească dacă victima
respiră utilizând priveste –ascultă- simte:
a. priveste miscările peretelui toracic;
b. ascultă zgomotele respiratorii la nivelul gurii victimei;
c. simte fluxul de aer pe obraz;
d. decide dacă respireţia este normală , anormală sau absentă .
5. Dacă victima respiră normal:
• se asează victima în poziţie de siguranţă;
• salvatorul va solicita ajutor – va apela 112 sau numărul local de urgenţă, pentru
chemarea ambulanţei;
• va continua să evalueze respiraţia victimei urmărind dacă aceasta ramâne normală.

6. Dacă victima nu respiră sau respiră anormal:


• salvatorul va trimite pe cineva după ajutor, să găsească si să aducă un DEA dacă
acesta este disponibil; sau, dacă este singur va folosi telefonul mobil pentru alertarea
serviciilor de urgenţă – salvatorul va părasi victima numai dacă nu are altă
alternativă.
• se încep compresiile toracice după cum urmează:
a. se îngenunchează lângă victimă;
b. salvatorul plasează podul unei palme pe centrul toracelui victimei;
c. podul palmei celeilalte mâini se plasează peste cea aflată pe torace;
d. se întrepătrund degetele mâinilor evitându-se compresia pe coastele victimei. Nu
se îndoiesc coatele. Nu se vor face compresii la nivelul abdomenului superior
sau la nivelui apendicelui xifoid.;
e. salvatorul se va poziţiona vertical deasupra toracelui victimei si va efectua
comprimarea sternului cu cel puţin 5 cm (fără a depăsi însă 6 cm);
f. după fiecare compresie îndepărtaţi presiunea exercitată pe torace fără a pierde
contactul între mâini sau între palmă si stern; repetaţi compresiile cu o frecvenă
de cel puţin 100 pe min (fără a depăsi 120 pe min);
g. compresiile si decompresiile trebuie să fie egale ca intervale de timp.
7. Combinarea compresiilor toracice cu ventilaţiile.
• după 30 de compresii se deschide calea aeriană folosind hiperextensia capului si
ridicarea mandibulei;
• se pensează părtile moi ale nasului folosind policele si indexul mâinii de pe frunte;
• se deschide cavitatea bucală a victimei menţinând însă bărbia ridicată;
• salvatorul inspiră normal si pune buzele în jurul gurii victimei asigurând o bună
etanseitate;
• salvatorul expiră constant în gura victimei preţ de 1 secundă, ca într-o respiraţie
normală, urmărind ridicarea peretelui anterior al toracelui;
• se menţine capul în hiperextensie si bărbia ridicată, se îndepărtează gura de gura
victimei si se urmăreste revenirea toracelui la poziţia iniţială ca într-un expir normal;
• se inspiră normal si se repetă ventilaţia pentru a obţine două ventilaţii eficiente. Cele
două ventilaţii trebuie să fie efectuate în mai putin de 5 secunde. Apoi, fără
întârziere, se repoziţionează corect mâinile pe sternul pacientului si se efectuează
încă 30 de compresii toracice;
• se continuă efectuarea compresiilor toracice si a ventilaţiilor într-un raport de 30:2;
• întreruperea manevrelor pentru reevaluarea victimei este indicată doar dacă aceasta
dă semne de trezire: se miscă, deschide ochii sau respiră normal, altfel nu întrerupeţi
resuscitarea.
• Dacă primele ventilaţii nu produc ridicarea peretelui toracic, atunci, înaintea
următoarei încercări:
a. se priveste în gura victimei si se îndepărtează orice obstrucţie;
b. se reverifică extensia capului si ridicarea mandibulei;
c. oricum nu sunt recomandate mai mult de două încercări de a ventila înaintea
reluării compresiilor.
• Dacă sunt prezenţi mai mult de un salvator, celălalt ar trebui să preia resuscitarea la
fiecare 2 minute pentru a evita apariţia oboselii. Asiguraţi-vă că întreruperea
compresiilor este minimă în timpul schimbului salvatorilor.

8. Resuscitarea doar cu compresii toracice se poate efectua după cum urmează:


• dacă salvatorul nu este instruit sau nu doreste să administreze ventilaţii gură-la-gură,
atunci va efectua doar compresii toracice;
• în acest caz, compresiile toracice trebuie efectuate continuu, cu o frecvenţa de cel
puţin 100 pe minut (dar nu mai mult de 120 pe minut).
9. Folosirea AED ului-urmand instructiunile acestuia

10. Resuscitarea se continua până când:


• soseste ajutor calificat si preia resuscitarea;
• victima dă semne de viaţă: se miscă, deschide ochii sau respiră normal;
• salvatorul este epuizat fizic.

SUPORT VITAL DE BAZA COPIL

1. Se asigură securitatea salvatorului şi a copilului


2. Evaluaţi starea de conştienţă a copilului
• Se mişcă uşor copilul şi este întrebat cu voce tare: "Ce s-a întâmplat?"
3. În cazul în care copilul răspunde verbal sau prin mişcare:
• Se lasă copilul în poziţia în care a fost găsit (cu condiţia să fie în siguranţă)
• Verificaţi starea lui şi cereţi ajutor dacă aveţi nevoie;
• Reevaluaţi-l periodic.
4. În cazul în care copilul nu răspunde:
• Strigaţi după ajutor;
• Intoarceţi cu atenţie copilul în decubit dorsal;
• Se deschid căile aeriene
a. prin extensia uşoară a capului şi ridicarea bărbiei;
b. Plasaţi mâna pe frunte şi, cu blâdeţe, se împinge capul spre spate;
c. În acelaşi timp, cu vârfurile degetelor plasate sub menton se ridică bărbia. Nu
apăsaţi pe ţesutul moale de sub bărbie întrucât puteţi bloca căile aeriene;
d. Dacă în continuare aveţi dificultăţi în deschiderea căilor aeriene, încercaţi
subluxaţia mandibulei: plasaţi primele două degete ale fiecărei mâini sub
unghiul mandibulei copilului şi împingeţi mandibula spre înainte.
5. Menţinând căile aeriene deschise, priviţi, ascultaţi şi simţiţi respiraţia normală prin
aşezarea cu faţa aproape de faţa copilului şi uitându-vă la torace:
• Priviţi mişcările toracelui;
• Ascultaţi zgomotele respiratorii la nivelul căilor aeriene superioare (nasul şi gura
copilului);
• Simţiţi fluxul de aer pe obraz.
• În primele câteva minute după oprirea cordului, copilul poate avea gaspuri rare,
zgomotoase. Priviţi, ascultaţi şi simţiţi fluxul de aer pe obraz cel mult 10 secunde –
dacă nu sunteţi siguri că victima respiră normal, acţionaţi ca şi cum ea nu ar respira
normal.
6. În cazul în care copilul respiră normal:
• Întoarceti copilul în lateral, în poziţie de siguranţă;
• Trimiteţi pe cineva sau mergeţi după ajutor – sunaţi la numărul unic de urgenţă
pentru ambulanţă;
• Verificaţi respiraţia.
7. În cazul în care copilul nu respiră normal sau nu respiră deloc:
• Îndepărtaţi cu atenţie orice obstrucţie evidentă a căilor aeriene;
• Iniţial efectuaţi cinci ventilaţii;
• Când efectuaţi ventilaţiile, fiţi atenţi la orice reflex de vomă sau tuse la acţiunile dvs.
Prezenţa sau absenţa acestor reflexe vor fi parte a evaluării "semnelor vitale".
Ventilaţiile iniţiale la un copil cu vârsta peste 1 an:
• Asiguraţi înclinatia capului şi ridicarea bărbiei;
• Pensaţi părţile moi ale nasului folosind indexul şi policele mâinii aşezate pe fruntea
victimei;
• Deschideţi cavitatea bucală dar menţineţi bărbia ridicată;
• Inspiraţi şi puneţi buzele în jurul gurii victimei, asigurând o bună etanşeitate;
• Expiraţi constant în gura victimei pentru 1-1,5 s urmărind ridicarea peretelui toracic;
• Menţineţi extensia capului şi bărbia ridicată, îndepărtaţi gura de victimă şi urmăriţi
revenirea toracelui la poziţia iniţială pe măsură ce aerul iese din plamâni;
• Inspiraţi din nou şi repetaţi secvenţa de cinci ori. Identificaţi eficienţa prin urmărirea
toracelui copilului care urcă şi coboară într-o secvenţialitate similară cu o respiraţie
normală.
Ventilaţiile iniţiale la un sugar (copil cu vârsta sub 1 an):
• Asiguraţi o poziţie neutră a capului şi bărbia ridicată;
• Inspiraţi şi acoperiţi gura şi nasul copilului cu gura dvs. asigurând o bună etanşeitate.
Dacă gura şi nasul nu pot fi acoperite la copilul mai mare, salvatorul poate încerca
să acopere doar nasul sau gura cu gura sa (dacă se alege nasul, lipiţi buzele pentru a
preveni pierderea de aer);
• Expiraţi constant în gura victimei pentru 1-1,5 s, suficient pentru o urcare vizibilă a
toracelui;
• Menţineţi poziţia capului şi bărbia ridicată, îndepărtaţi gura de victimă şi urmăriţi
revenirea toracelui la poziţia iniţială pe măsură ce aerul iese din plamâni;
• Inspiraţi din nou şi repetaţi secvenţa de cinci ori;
• Dacă aveţi dificultăţi în efectuarea unor respiraţii eficiente atât pentru sugari cât şi
pentru copiii mai mari, atunci este posibil să existe o obstrucţie pe calea aeriană:
a. Deschideţi gura copilului şi îndepărtaţi orice obstrucţie vizibilă. Nu efectuaţi o
căutare cu degetul la întâmplare;
b. Asiguraţi extensia suficientă a capului şi ridicarea bărbiei dar asiguraţi-vă de
asemenea că gâtul nu este prea extins;
c. Dacă extensia capului şi ridicarea bărbiei nu deschid căile aeriene;
d. Încercaţi de maxim cinci ori să obţineţi respiraţii eficiente şi, dacă nu reuşiţi,
începeţi compresiile toracice.

8. Dacă sunteţi siguri că puteţi detecta semnele de viaţă (in 10 secunde):


• Dacă este necesar, continuaţi resuscitarea respiratorie (ventilaţiile) până când copilul
respiră eficient de unul singur;
• Întoarceţi copilul pe o partea (în poziţia de siguranţă) dacă rămâne inconştient;
• Reevaluaţi frecvent copilul.
9. Dacă nu există semne vitale, în afară de situaţia când sunteţi SIGURI că simţiţi un puls
cert, cu o frecvenţă mai mare de 60 bătăi/min în 10 secunde:
• Începeţi compresiile toracice;
• Combinaţi ventilaţiile cu compresiile toracice.
Compresii toracice
Pentru toţi copiii, compresiile se fac în jumătatea inferioară a sternului.
Pentru a evita efectuarea compresiilor în zona abdomenului superior, localizaţi apendicele
xifoid prin găsirea unghiului unde coastele inferioare se unesc în mijloc. Compresiile se
efectuează la o distanţă de o lăţime de deget deasupra acestuia; profunzimea compresiilor
trebuie să fie de o treime din grosimea toracelui. Nu vă fie frică să apăsaţi prea tare: "Apăsaţi
cu putere şi repede". Eliberaţi complet de presiune şi repetaţi la o rată de cel puţin 100/minut
(dar să nu depăşească 120/min). După 15 compresii, înclinaţi capul, ridicaţi bărbia şi efectuaţi
2 ventilaţii eficiente. Continuaţi compresiile şi ventilaţiile cu un raport de 15:2. Cea mai bună
metodă pentru efectuarea compresiilor variază puţin între sugari şi copii mai mari.
A. Compresiile toracice la sugari
• Dacă este un singur salvator, acesta va efectua compresiile sternale cu vârfurile a două
degete;
• Dacă există doi sau mai mulţi salvatori, utilizaţi tehnica alternanţei. Aşezaţi ambele
police, în întregime, de o parte şi de alta a jumătătii inferioare a sternului (ca mai sus),
cu vârfurile îndreptate spre capul sugarului. Întindeţi restul palmelor astfel încât să
înconjuraţi partea inferioară a cuştii toracice, vârfurile degetelor susţinând spatele
sugarului;
• Pentru ambele metode, compresia sternului inferior trebuie să reprezinte cel puţin o
treime din grosimea toracelui sugarului
B. Compresiile toracice la copiii peste 1 an
• Plasaţi podul unei palme pe jumătatea inferioară a sternului (ca mai sus). Ridicaţi
degetele pentru a fi siguri că presiunea nu este aplicată pe coastele copilului. Poziţionaţi-
vă vertical deasupra toracelui victimei, cu coatele întinse, şi comprimaţi sternul cu cel
putin o treime din grosimea toracelui. La copiii mai mari sau la salvatorii mici, aceasta
se obţine cel mai uşor prin utilizarea ambelor mâini cu degetele întrepătrunse.

10. Nu întrerupeţi manevrele de resuscitare până când:


• Copilul prezintă semne vitale (începe să se trezească, să se mişte, deschide ochii şi
respiră normal, sau poate fi palpat un puls puternic peste 60/min;
• Ajutorul calificat soseşte şi preia resuscitarea;
• Dvs. sunteti epuizat.

ASPIRATIA DE CORP STARIN


Semne:
• Asistarea la episodul de inhalare a corpului străin;
• Tuse/înnecare;
• Debut brusc;
• Istoric recent pentru copil de jucat/mâncat obiecte mici.

Evalueză severitatea obstrucţiei

Tuse ineficientă: Tuse eficientă:


 Imposibilitatea de a vorbii sau de a  Plâns/răspuns verbal
plânge la întrebări
 Tuse fără zgomot  Tuse zgomotoasă
 Imposibilitatea de a respire  Posibilitatea de a
 Cianoză inspira înainte de a
 Scăderea progresivă a nivelului tuşii
conştinţei  Copil perfect reactiv

Inconştient Conştient Încurajează tuşitul


Deschide căile aeriene 5 lovituri pe spate – Contină să verifici pentru
5 respiraţii interscapulare semen de deteriorare spre
Începe resuscitarea 5 compresii ( toracice tuse ineficientă sau până
cardio-pulmonară pentru sugari; la vizualizarea corpului
abdominale pentru străin.
copii>1 an )

Infarctul Miocardic
Cum îl recunoaștem?

• Durerea în piept (angină pectorală)


• Sete de aer (dispnee)
• Teama de moarte iminentă (agitație psihomotorie)
• Transpirații reci
• Durerea la distanță (iradiată)
• Amețeală
• Greață
• Oboseală (fatigabilitate)

Ce facem?

• Încercăm să calmăm persoana.


• Încercăm să-i ușurăm respirația – îndepărtăm curioșii din jurul pacientului, deschis
fereastra, descheiat nasturii de la gât.
• Monitorizare și evaluare constante – ce facem dacă intră în stop cardio-respirator?
Suport vital de baza?

Leșinul

• Ce înseamnă?
Pierderea conștienței (pentru o perioadă scurtă), dar cu păstrarea funcțiilor
vitale
• Ce facem?
Așezăm pacientul pe spate (decubit dorsal).
Îi ridicăm membrele inferioare deasupra nivelului inimii (manevra
Trendelenburg) – într-un unghi de aproximativ 45 de grade.
Facilităm condiții optime pentru respirație (îndepărtăm curioșii din jurul
pacientului, deschidem fereastra, deschidem nasturele de la gât, etc.)
Sunăm la 112!
• Reevaluare
Poziție laterală de siguranță sau suport vital de bază, în funcție de
evoluție.

Arsura Termică Majoră

• Ce facem?
Siguranța salvatorului!
Îndepărtăm victima de sursa nocivă!
Evaluare funcții vitale – suport vital de bază!
Sunăm la 112!
NU îndepărtăm hainele lipite de corp!
Îndepărtăm, dacă este permis, obiectele ce restricționează circulația (curea)!
Acoperim zona de arsură cu un bandaj umed, dar
NU cu apă rece!
ATENŢIE!
Nu lăsaţi victima să alerge. Aceasta este reacţia firească a unui om cuprins de flăcări, dar
curenţii de aer întreţin focul.

Arsura Chimică

• Ce facem?
Siguranța salvatorului!
Îndepărtăm victima de sursa nocivă!
Îndepărtăm hainele și obiectele care au avut contact cu substanța!
Clătim cu apă! Aproximativ 15 minute, pentru diluarea substanței nocive.
Sunăm la 112, dacă arsura este severă!

Fracturi

Fractura inchisa:
 Durere localizata
 Tumefiere regional
 Membru poate fi deformat
 Roseate regional
 Hematom

 Nu-și mișcă membrul respectiv (impotență funcțională).
 Poziție preferată care diminuează durerea (poziție antalgica)

Ce facem?
NU încercăm repoziționarea osului!
Gheață local!
Eventual, imobilizarea membrului cu atele, doar dacă ajutorul specializat e la
mare distanță!
Sunăm la 112!

Fractura deschisa:

Osul penetreză țesuturile, inclusiv pielea, și este expus.


Sângerare

• Ce facem?
Sunăm la 112!
NU mobilizăm pacientul decât dacă este în pericol.
NU încercăm repoziționarea osului!
Oprirea sângerării!
Eventual, imobilizarea membrului cu atele, doar dacă ajutorul specializat e la
mare distanță!
Sunăm la 112!

Sângerarea Nazală
(Epistaxisul)

• Ce NU facem?
NU recomandăm pacientului să lase capul pe spate!
NU recomandăm pacientului să stea cu un braț ridicat!
• Ce facem?
“Bărbia în piept!”
Pensarea nasului la nivelul aripii!
Sunăm 112 dacă: hemoragia nu s-a oprit în 10 minute SAU pacientului afirmă că
sângele i se scurge în caviatea bucală.