Vegetatia acvatica

Vegetatia care se gaseste în mari, oceane, fluvii, lacuri, bălti etc are ca mediu de
viata apa. Fiecare mediu acvatic se caracterizeaza prin anumiti factori naturali, iar
vegetatia prezinta o serie de adaptari care îi permite cresterea, dezvoltarea si
înmultirea în acest mediu. Plantele traiesc acolo unde gasesc cele necesare vietii:
hrana, adapost , apa, aer o anumita temperatura etc. Toate acestea constituie mediul
de viata. Totalitatea factorilor externi care actioneaza si influenteaza în mod
nemijlocit viata unui organism in mod nemijlocit reprezinta mediul de viata.
Plantele traiesc în diferite medii de viata: terestru, subteran, acvatic si aerian. Viata
într-un mediu acvatic este influentata nu numai de factorii studiati, ci si de relatiile
dintre diferite vietuitoare privind procurarea hranei, adapostul lor etc. Plantele nu
sunt distribuite uniform. Astfel unele vietuitoare traiesc la malul apei, iar altele în
largul apei, pe fundul acestuia sau în mal. Fiecare dintre ele are nevoie de anumite
conditii de viata, strîns legate de factori de mediu. Ecosistemele acvatice se
clasifica în ecosisteme de apa curgatoare si ecosisteme de apa statatoare. Tara
noastra are o bogata retea de ape curgatoare printre care si un important fluviu
Dunarea. Curentul si viteza unei ape curgatoare sunt elemente principale care
determina fizionomia acestui ecosistem si componenta biocenozei. Dupa pozitia
lor geografica rîurile sunt: de munte, colinare si de ses. Apele curgatoare de munte
prezinta doua zone de curgere: zona superioara sau zona pastravului zona
inferioara sau zona crapului.

Zona superioara cuprinde zona de munte si zona colinara. Aici se întâlnesc alge
verzi si muschi de apa fixati pe pietre. În zona inferioara, aflata în zona de ses, se
întîlnesc plante in masa apei, alge verzi microscopice, formînd fitoplanctonul.

Plantele superioare sunt: intitea, iarba broastei etc. Fluviul Dunarea are o vegetatie
dezvoltata si foarte bogata оn fitoplancton.

Lacurile sunt in general întinderi adînci de apa in care de multe ori, lumina nu
patrunde оn profunzime, fapt ce determina absenta vegetatiei în zona de fund a
lacului. Vegetatia unui lac difera la fiecare zona a lacului.

Zona fundului cuprinde plante ca: papura, trestie, rogoz, stînjenel de balta, sageata
apei, aflate la marginea lacului. Zona plantelor plutitoare este reprezentata de
plante fixate pe fundul lacului si care au frunze plutitoare (nufarul alb si nufarul
galben); în largul lacului se gasesc plante plutitoare cum sunt lintitea cocosului,
atrateluk de balta etc.

Împreuna cu algele verzi ele formeaza un covor plutitor la suprafata apei.

Zona plantelor submerse este populata cu ciuma apelor si bradisorul, care se pot
desprinde si pot fi purtate de valuri si curenti.

Zona de pe fundul apei nu cuprinde nici o planta deoarece lumina nu patrunde pîna
la fundul lacului. Baltile sunt întinderi de apa mai putin adînci decît lacurile unde
lumina patrunde pîna la fundul acesteia si de aceea vegetatia se poate dezvolta.

Spre deosebire de lac, transparenta este mai redusa la fel si oxigenarea.

Vara apare des înflorirea apelor cînd plantele de la suprafata apei se înmultesc
foarte mult, iar materia depusa pe fundul apei este foarte mare si necesita pentru
descompunere mult oxigen. Consumul acestuia afecteaza organismele din apa care
pot muri.

Marea Neagra prezinta anumite particularitati privind conditiile de viata ale

organismelor care o deosebesc de alte mari de pe suprafata Terei.

Marea Neagra prezinta trei zone majore: zona litorala contine plante uni si
pluricelulare, algele verzi sunt mai la suprafata, iar cele brune sunt la fund
majoritatea sunt fixate pe substrat; valurile puternice le arunca deseori la mal. Zona
pelagica se caracterizeaza printr-un bogat fitoplancton si zooplancton.

Plantele, majoritatea, sunt algele verzi. Zona abisala este lipsita de viata. Delta
Dunarii reprezinta un biom format din ecosisteme acvatice si terestre in care
populatia umana reprezinta o componenta integrata.

Predomina mediul acvatic reprezentat de bratele Dunarii care formeaza un labirint

de lacuri si canale la care se adauga mare de la gurile fluviului pana la adîncimea
de 20 de metri.

Delta Dunarii are multe caracterstici care îi confera unicitatea pe glob. Ea

reprezinta cea mai întinsa dintre deltele de pe glob.

Astfel ea prezinta cea mai întinsa suprafata compacta ocupata de sulf: 240 000 ha.
Vegetatia este reprezentata în primul rînd de plantele acvatice natante si submerse
pe care le întîlnim in apele unor lacuri si balti.

De-a lungul unor canale strajuiesc cordoane de salcii, plopi, si rachite. Оn unele
zone sunt lunci оn care se întîlnesc catina rosie si cea alba.

Grindul Letea are paduri de stejar brumariu, arbusti si o vegetatie mediteraneana

carpen de padure si liana numita Periploca.

Alge roşii (Rhodophyta)

Algele roşii sunt eucariote Caracteristica lor majoră este pigmentul roşu pe care
acestea îl posedă în celulă. Membranele celulelor sunt impregnate cu calcit.

Diatomee (Bacillariophyta)

Diatomeele sunt alge silicioase care constituie flora planctonică în unele lacuri şi în
apele marine calde. Frustulele de diatomee au forme elipsoidale şi prezintă un
canal central.

Alge verzi (Chlorophyta)

Chloroficeele sunt alge unicelulare sau pluricelulare care posedă cu clorofilă. Cele
de apă dulce sunt filamentoase, iar cele marine sunt tubulare. Peretele celulelor
este aragonitic.

ALGELE EDAFICE

Controlul starii mediului înconjurator prin intermediul organismelor vii devine din
ce in ce mai actual in legatura cu diversitatea si dimensiunile crescande ale
schimbarilor in natura. Utilizarea obiectelor biologice are un sir de avantaje fata de
metodele tehnice de apreciere a starii resurselor naturale. Avantajul principal
consta in raspunsul direct al microorganismelor: stimuleaza sau inhiba
microorganismul, in cazul dat, factorul studiat. Algele sunt de mult cunoscute, ca
indicatori ai starii mediului acvatic. Largi perspective se deschid si pentru aplicarea
algelor edafice in calitate de indicatori biologici.

In calitate de indicatori biologici, algele au un sir de avantaje fata de alte

microorganisme din sol:
· ele usor se identifica pana la specii, care permit analiza si compararea algoflorei a
diferitelor tipuri de sol si fitocenoze;

· ele repede reactioneaza la schimbarile mediului inconjurator;

· ca fototrofi, algele se aseamana cu plantele superioare dupa reactia la starea

solului si a vegetatiei;

· activarea lor nu este atât de aplicata si costisitoare.

In ultimii 60 de ani in domeniul algoflorei edafice s-au acumulat date considerabile

în ceea ce priveste posibilitatile indicatorice ale algelor si s-au evidentiat
urmatoarele directii si esentialele procedee metodice de folosire a lor:
1. determinarea potrivirii grupelor de alge la diferite tipuri de soluri si vegetatie, la
procesele ce au loc în cadrul lor, adica diagnostica proceselor de formare a
solurilor si a starii fitocenozelor;
2. aprecierea schimbarilor, care au loc in sol si vegetatia respectiva sub influenta
factorilor antropogeni cu ajutorul unor specii concrete de alge, mai cu seama din
încrengaturile algelor verzi, cianofite sau xantofite, care servesc drept test-culturi.
In prezent se acorda o mare atentie studierii aspectului toxicologic al aplicarii
ingrasamintelor minerale, mai ales a dozelor mari. Au fost incercate mai multe
procedee de aplicare a algelor in calitate de indicatori ai necesitatii solului in
ingrasaminte.

Ameliorarea chimica, de asemenea, este reflectata de algele edafice. Marirea pH-

ului duce la schimbari esentiale in structura gruparilor de alge.
S-au efectuat multe cercetari pentru a determina influenta pesticidelor asupra
algelor. E firesc ca cele mai toxice pentru alge sunt erbicidele - preparate
intrebuintate contra plantelor verzi. Utilizarea algelor pentru indicatia pesticidelor
si a metabolitilor fitotoxici în apa si sol are mai multe aspecte. Despre caracterul si
nivelul poluarii solului se poate judeca dupa structura asociatiilor de alge,
disparitia unor specii din comunitatile algale, micsorarea indicilor de raspandire a
unor specii etc. O alta cale este de a folosi un sir de specii de alge, foarte sensibile
la prezenta erbicidelor in mediul inconjurator, in calitate de test-culturi, deoarece
herbicidele actioneaza destul de selectiv.
In urma poluarii aerotehnice, in rezultatul careia solul se impurifica cu SO2, metale
grele si alti poluanti din asociatiile de alge, dispar, in primul rand specii de
cianofite si xantofite. Nu intamplator in urma studierii acestei intrebari un sir de
metode de analiza ecologica se bazeaza pe aplicarea algelor.

Algele, de asemenea, pot fi utilizate atat in calitate de indicatori ai starii sanitare a

mediului urban, cat si a schimbarilor in cadrul rezervatiilor naturale, subiect ce va
fi discutat în publicatiile urmatoare.