Ion Creangă - Harap-Alb - Basmul Cult

-Ion Creangă - cel mai mare povestitor român - unul dintre cei 4 Mari Clasici -punct de reper al
oralității, umorului, sarcasmului și al spiritului popular în literatura română
-Povestea lui Harap-Alb - basm cult publicat în 1877 în revista junimistă Convorbiri literare
-Basmul cult este o specie narativă amplă, cu numeroase personaje purtătoare a unor valori
simbolice, cu acțiune implicând fabulosul/supranaturalul și supusă unor stereotipuri/acțiuni
convenționale, care înfățișează parcurgerea drumului maturizării de către erou. Conflictul dintre
bine și rău se încheie prin victoria forțelor binelui . Personajele îndeplinesc, prin raportare la
erou, o serie de funcții (antagonist, adjuvanți, donatori), ca în basmul popular, dar sunt
individualizați prin atributele exterioare și prin limbaj. Reperele spațiale și temporale sunt vagi,
nedeterminate. sunt prezente clișee compoziționale, numere, obiecte magice. În basmul cult,
stilul este elaborat, se îmbină narațiunea cu dialogul și cu descrierea
-perspectiva narativă -narațiunea e la persoana, narator omniscient, dar nu și obiectiv (intervine
adesea prin comentarii și reflexii)
-în basmul popular predomină narațiunea, basmul cult presupune îmbinarea narațiunii cu
descrierea și dialogul care are rol în caracterizarea personajelor (prin limbaj, gesturi și detalii de
portret fizic), în dinamizarea narațiunii, dar și în menținerea cursivă a firului epic.
-tema basmului este triumful binelui asupra răului
-motivele narative specifice sunt: superioritatea mezinului, călătoria, supunerea prin vicleșug,
muncile, demascarea răufăcătorului, pedeapsa, căsătoria
-acțiunea se desfășoară liniar, succesiunea secvențelor este redată prin înlănțuire
-reperele spațiale sugerează dificultatea misiunii (fiul de crai trebuia să meargă dintr-o parte în
alta a lumii, în plan simbolic de la imaturitate la maturitate)
-prezența clișeelor compoziționale: -formula inițială („Amu cică era odată”) -cică -inovația
naratorului care nu neagă acțiunea
-formula finală („Și a ținut veselia ani întregi […]”) - capătă
un rol moralizator, specific basmului cult
-acestea marchează intrarea și ieșirea din fabulos
-formulele mediane - realizează trecerea de la un pasaj
narativ la altul, întreținând suspansul
-formulele mediane, împreună cu cea finală și cea inițială
sunt în număr de 7, număr magic ce sugerează perfecțiunea
compozițională
-parcurgerea drumului de către erou presupune un lanț de acțiuni convenționale care se suprapun
momentelor subiectului specifice basmului popular
-cele trei ipostaze corespund momentelor subiectului: fiu de crai - Harap-Alb - împăratul
-caracterul de bildungsroman presupune parcurgerea unui traseu spiritual (concretizat în
parcurgerea probelor)
-se utilizează triplicarea probelor, dar Creangă suprasolicită procedeul și face ca ultima probă
(aducerea fetei) să conțină și alte încercări impuse de Împăratul Roș și chiar de fată. Eroul nu are

de trecut doar trei probe, ca în basmul popular, ci mai multe serii de probe
-tatăl îl avertizează pe fiul său să se ferească de omul roș, dar mai ales de omul spân, deoarece
 aceștia erau foarte șugubeți
-răul nu este întruchipat de făpturi himerice, ci de omul însemnat, viclean, inteligent și mult mai
periculos prin forțele sale intelectuale, decât prin cele fizice
-protagonistul nu este un Făt-Frumos obișnuit, acestea neavând puteri ce țin de supranatural, nu
are inițial calități ca: curajul, voinicia, abilitatea de-a lupta, dar capătă aceste calități în
maturizarea sa, acest fapt întărind caracterul de basm cult al textului, putând fi interpretat cu un
caracter moralizator
-factorul perturbator: „cartea” primită de la Împăratul Verde, care având doar fete, avea nevoie
de un moștenitor la tron, acest fapt det. parcurgerea drumului inițiatic de
către cel mai vrednic dintre fii, motivul superiorității mezinului
-partea pregătitoare: -începe cu proba tatălui care are ca scop determinarea fiului merituos
-aceasta se îmbracă în urs fața podului
-cei doi frați mai mari dau greși
-ca răsplată pentru bunătatea oferită Sfintei Duminici, aceasta îi dă sfaturi:
-să ia calul gârbov și armele cu care tatăl său a fost mire
-după ce mănâncă jăratec (motivul jăratecului, întâlnit și în mitul lui
Hercule), calul prinde puteri după a treia încercare, devenind sfătuitorul și
tovarășul fiului de crai
-se sugerează prin aceste sfaturi, cu care calul reușește să treacă de pod, că
fiul de crai va repeta experiența tatălui
-partea reparatorie: -începe cu rătăcirea prin pădurea-labirint, motivul labirintului este un motiv
(călătoria) cu origini antice, întâlnit la greci, care este un simbol ambivalent, atât a
morții, cât și a regenerării
-după trei apariții ale spânului, fiul de crai acceptă să-l ia pe spân ca slugă,
având nevoie de o călăuză încalcă sfatul părintesc și acceptă ajutorul
-încă naiv coboară în fântână
-coborârea în fântână reprezintă motivul grotei, spațiu al nașterii și regenerări
-schimbarea numelui / a identității reprezintă începutul inițierii spirituale
-spânul ia atributul de inițiator indirect al lui Harap-Alb, calul fiind conștient
de acesta nu intervine în procesul de inițiere
-trecerea probelor: -ajunși la curtea Împăratului Verde, Spânul îl supune la trei probe:
-aducerea sălăților din Grădina Ursului
-aducerea pielii cerbului și a capului cu pietrelor scumpe
(motivul vânătorii ca punct al inițierii, motiv al maturizării)
-aducerea fetei Împăratului Roș pentru căsătoria Spânului
-primele două probe le trece cu ajutorul Sfintei Duminici, care îl sfătuiește
cum să procedeze, iar cea dea treia probă presupune o altă etapă a inițierii,
semnalată din nou de motivul podului (în această etapă Harap-Alb are acum
inițiativă asupra actelor sale
-drept răsplată pentru bunătatea sa , Harap-Alb primește în dar de la crăiasa
furnicilor și de la crăiasa albinelor câte o aripă, motiv al înălțării
-de asemenea fiind prietenos își găsește cinci prieteni de nădejde care-l vor
ajuta în parcurgerea probelor: Gerilă, Flămânzilă, Setilă, Ochilă și
 Păsări-Lăți-Lungilă
-la curtea Împăratului Roș, Harap-Alb este supus la trei probe:
-casa de aramă -proba focului (în care este ajutat de
Gerilă)
-ospățul cel mare (în care este ajutat de Flămânzilă și

Setilă în a termina masa cea mare în care se observă

obsesia a numărului 12, folosit și în episodul Biblic

atunci când după ce Isus Hristos a împărțit pâinea
au mai rămas 12 coșuri de firmituri)
-alegerea macului de nisip-ajutat de crăiasa furnicilor
-fata de împărat îl mai pune la alte trei probe (farmazoancă cumplită):
-păzirea nocturnă și prinderea fetei de după lună
(cu ajutorul lui Ochilă și Păsări-Lăți-Lungilă)
-ghicitul fetei cu ajutorul crăiesei albinelor (motivul dublului)
-întrecerea între turturică și calul lui Harap-Alb în care
trebuie să aducă trei smicele de măr dulce, apă vie și apă
moartă de unde se bat munții în capete
-ajunși la curtea Împăratului Verde, fata îl demască pe Spân, care-l acuză pe Harap-Alb că a
divulgat secretul, încălcând astfel jurământul și-i taie capul, dezlegându-l de blestem
-odată cu aceasta inițierea lui Harap-Alb s-a terminat, iar rolul Spânului ia sfârșit, calul dându-i
drumul din înaltul cerului
-decapitarea eroului este ultima treaptă și finalul inițierii, având semnificația coborârii în Infern
(a morții inițiatice)
-învierea este realizată de farmazoană
-eroul reintră în posesia paloșului și primește recompensa: fata de împărat și împărăția
-nunta și schimbarea statutului social confirmă maturizarea eroului
-deznodământul constă în refacerea echilibrului și răsplata eroului
-în basm sunt prezente numerele magice 3, 12, 24, numere ce reprezintă totalitatea
-personajele: -întruchipează ori forțe ale binelui, ori forțe ale răului în diverse ipostaze
-Harap-Alb: -nu are puteri supranaturale și la început nici însușiri, dar dobândește
în urma probelor calități importante necesare unui împărat
-numele personajului - respectă condiția duală -originea nobilă (Alb)
-slugă, negru (Harap)

-contrastul
-Spânul: -nu este doar o întruchipare a răului, ci are și rolul de inițiator, este un
„rău necesar”, de aceea calul nu-l ucide dinainte. Naratorul, atât cât și
unele personaje, par să știe despre inițierea eroului
-individualizarea stilului și a personajelor:
-prin limbaj, zicale, ziceri, acțiuni, caracterizare
-registrele stilistice populare, oral și regional conferă originalitatea limbajului
-limbajul cuprinde termeni și expresii populare, regionalisme, fonetice
-umorul, plăcerea zicerii, scene comice (cearta dintre Gerilă și ceilalți în căsuța de

aramă), inserarea de fraze ritmate

-oralitatea -impresia că naratorul este cu tine în încăpere, propozițiile interogative