George Bacovia - Plumb - Simbolism

”Dormeau adânc sicriele de plumb,

Și flori de plumb și funerar veștmânt -
Stam singur în cavou… și era vânt…
Și scârțâiau coroanele de plumb.

Dormea întors amorul meu de plumb

Pe flori de plumb, și-am început să-l strig -
Stam singur lângă mort… și era frig…
Și-i atârnau aripile de plumb.”

-George Vasiliu, numele latin al Bacăului (orașul natal), la fel ca Arghezi cu Argeșul
-Plumb deschide volumul cu același nume apărut în 1916
-se înscrie în lirica simbolistică: -folosirea simbolurilor
-tehnica repetițiilor
-cromatică
-dramatismul trăirilor eului liric (este dat de legătura ce se
stabilește între materie și spirit
-titlul sugerează: -apăsare, angoasă, greutate sufocantă, cenușiu existențial, universul monoton,
închiderea definitivă a spațiului existențial, fără posibilitatea de-a ieși
-În volumul „Scântei Galbene” (1926) se pune în evidență importanța cromaticii bacoviene. Într-
un interviu din 1929, din revista „Viața literară”, poetul declară: „Fiecărui sentiment îi
corespunde o culoare. Acum în urmă m-a obsedat galbenul, culoarea deznădejdii... În plumb văd
culoarea galbenă. Compușii lui dau un precipitat galben. Temperamentului meu îi convine
această culoare.”
-tema -condiția poetului într-o societate lipsită de aspirații și artificială
-lumea ostilă și stranie, conturată de câteva pete de culoare este proiecția universului
interior de un tragism asumat cu luciditate
-structura textului poetic: -două catrene constr. pe baza elem. plumb (este reluat în 6/8 versuri)
-cele două strofe corespund celor două planuri ale realității:
-exterioară, obiectivă simbolizată de -cimitir
-cavou
-interioară, subiectivă simbolizată de
sentimentul iubirii, a cărui invocare se face
cu disperare, subliniindu-se astfel
imposibilitatea definitivă a înălțării
-lirismul subiectiv: -redat la nivelul expresiei prin mărcile subiectivității: -persoana I a verbelor:
„stam”, „am început”
-pers I a adj posesiv „amorul meu”
-strofa I -cuprinde spațiul apăsător, sufocant în care eul poetic se simte claustrat
-cavoul simbolizează imposibilitatea de-a ieși din această stare
-mediul înconjurător capătă greutatea apăsătoare a plumbului
 -elementele decorului funerar -sicriele de plumb
-veșmânt funerar
-flori de plumb (toate acestea sunt specifice burgheziei de provincie)

-lumea obiectuală este marcată de împietrire, determinând o natură moartă, prinsă în timp,
sortită imposibilității de metamorfoză sau de înălțare spirituală
-vântul este singurul element dinamic, dar el marchează apariția fiorilor rece, ale morții,
provocând scârțâitul coroanelor de plumb
-cadrul temporal nu este sugerat, dar cadrul macabru învăluit de tonurile de gri ale
plumbului ne induce o atmosferă nocturnă în care materia se topește într-o lumină difuză
-strofa II -debutează sub semnul tragicului existențial generat de moartea afectivității și astfel
imposibilitatea refacerii cuplului androginic și totodată transcendenței prin acesta
-este probabil vorba de întoarcerea către apus, cum de altfel remarcă și Blaga,
simbolizând astfel părăsirea lumii materiale, spre apusul stins al vieții
-eul liric își privește decăderea ca un spectator, dându-și seama că este predestinat
morții spirituale, marcate de sintaxa „aripile de plumb”, reprezentând totodată mitul lui

zburătorului icarian care în încercarea de-a pătrunde în păturile superioare ale

realităților sensibile este trimis în străfundurile pământului din cauza mediului care nu-
i permite „înălțarea”
-elementele primordiale ca vântul și frigul produc disoluția materiei
-starea de solititudine a eului liric este redată de sintagma „stam singur”
-înstrăinarea, împietrirea, solititudinea, izolarea, privirea la Sine ca la un străin se
circumscriu esteticii simboliste
-la nivel fonetic „plumb” cuprinde o vocală închisă între două consoane grele, ceea ce sugerează
închiderea ființei într-o micro-existență claustrată și sufocantă
-predomină vocalele o, i, u, dând sentimentul golului existențial, al vidului lăuntric
-sonoritățile lugubre, sunetele sumbre și deranjante sunt date prin aglomerarea consoanelor dure:
b, p, m, n, s, ș, t, și ț
-Plumb este o construcție riguroasă în care se remarcă închiderea spațiului atât prin conținutul
liric, cât și prin elementele compoziționale cum ar fi: rima îmbrățișată, măsura fixă de 10 silabe
și ritmurile iambic și amfibrahul
-se remarcă la nivel morfologic prezența verbelor statice, ce arată percepția autorului asupra unei

sorți implacabile ce nu poate fi schimbată (stam, dormeam)

-timpul imperfect desemnează trecutul nedeterminat, care aduce o percepție generală a
sentimentelor expuse, acestea nefiind determinate de o conjunctură, ci de o accepțiune general
valabilă a vieții ca univers cu reguli fixe
-în versul al treilea din prima strofă se observă elipsa verbului „a fi” cu sens existențial, ce
accentuează ideea că universul poetului este într-o poziție de perpetuum mobile, materia ce-l
compune putând să existe sau nu
-adverbul „adânc” sugerează un somn definitiv -moartea
-repetarea conjuncției „și”, subliniază faptul că starea și accepțiunea autorului asupra universului
 nu se schimbă, ci la aceasta se adaugă elemente care o consolidează
-la nivel lexical se observă prezența cuvintelor din câmpul lexical al morții