1) Comentarea semnificaţiei titlului unei opere lirice – „Noapte de iarnă” de George

Topîrceanu
Titlul este un element sugestiv sau rezumativ care orientează lectura cititorului
creând un orizont de aşteptare. El anticipează în textul de faţă tema, motivele centrale,
starea sufletească e eului liric.
În primul rând, din punct de vedere structural, titlul este unul analitic, fiind alcătuit
din două substantive articulate, unul în nominativ, iar celălalt în acuzativ. Acestea sunt
folosite cu sens propriu şi fixează elementele temporale ale unui cadru noctur, hibernal, ceea
ce conferă poeziei aspectul unui pastel. Eul liric îşi exprimă sentimentele de admiraţie în faţa
spectacolului inegalabil al naturii.
În al doilea rând, relaţia dintre textul poetic şi titlu este strânsă, fapt vizibil prin
prezenţa a numeroşilor termeni lexicali ai iernii („promoroacă”, „zăpadă”, etc.), dar şi a
procedeelor artistice variate ce susţin mesajul poetic. Textul debutează astfel cu o imagine
artistică, realizată printr-o metaforă „cad din cer mărgăritare” ce pune în antiteză strălucirea
ninsorii cu liniştea oraşului adormit în întuneric. Personificarea este şi ea prezentă în mai
multe secvenţe lirice „plopii stau de veghe”, „iarna tristă îmbracă/streşinile somnoroase”,
accentuând atmosfera de basm a cadrului prezentat.
Poezia dobândeşte încărcătură afectivă şi prin punctuaţie: exclamaţia susţine poezia
eului liric, iar punctele de suspensie conferă un caracter meditativ versurilor.
Aşadar, titlul poeziei configurează un tablou nocturn de iarnă, plin de farmec fiind în
strânsă relaţie cu ideile exprimate în textul poeziei.