SCALA DE ATITUDINI DISFUNCŢIONALE, FORMA A

(DYSFUNCTIONAL ATTITUDES SCALE,  FORM A)

Copyright © Daniel David (pentru adaptarea în limba română
 
           

            INTRODUCERE

              Depresia clinică este o condiţie diferită de stările de tristeţe care
survin uneori în viaţa fiecăruia dintre noi. Conform DSM IV-R (2000),
persoanele afectate de depresie clinică se simt triste şi fără speranţă
săptămâni de-a rândul. De cele mai multe ori, acestea îşi pierd interesul în
lucrurile care înainte le făceau plăcere şi au probleme cu somnul şi
alimentaţia. Totodată, le vine greu să depună efortul de a găsi soluţii la
problemele pe care le au, iar uneori nu se pot concentra suficient nici măcar
pentru activităţile cotidiene. De regulă, persoanele deprimate petrec multe ore
gândindu-se la sinucidere, moarte sau la faptul că le-ar fi mai bine dacă nu ar
mai exista. Aceste simptome sunt asemănătoare cu cele întâlnite la
persoanele care trec prin situaţii de doliu, însă în cazul depresiei clinice fie
lipsesc evenimentele de pierdere, fie manifestările durează cu mult mai mult
decât ar fi normal în astfel de situaţii. Manifestările menţionate produc
dificultăţi majore de adaptare, tulburarea depresivă majoră constituind şi una
dintre cauzele importante de deces, în asociere cu ideaţia suicidară.

                  Printre cele mai eficiente metode de tratament în tulburarea

depresivă majoră se numără intervenţiile cognitiv-comportamentale.
Elementul central care diferenţiază abordările cognitiv-comportamentale de
celelalte abordări psihoterapeutice este conceptualizarea cognitivă a
problemelor psihice. Conceptualizarea cognitivă oferă cadrul de interpretare
şi explicare a modului în care au apărut şi s-au menţinut problemele
pacientului. Terapiile cognitiv-comportamentale pleacă de la asumpţia că
emoţiile şi problemele emoţionale ale oamenilor provin din modul în care

1
 aceştia interpretează şi gândesc asupra situaţiilor de viaţă (Ellis, 1994; Beck,
1995).

Perspectiva lui Aaron Beck  asupra depresiei (Beck, 1967; Beck, Rush, Emery şi Shaw,
1979) porneşte de la asumpţia că depresivii au scheme de sine biasate negativ, care filtrează
informaţia pozitivă în avantajul aspectelor negative. O schemă cognitivă este o structură de
cunoştinţe care interacţionează cu informaţiile noi, orientând selectiv atenţia, expectanţele,
interpretările şi reactualizarea din memorie (Williams,Watts, MacLeod şi Mathews, 1997).
Aspectele relevante asociate cu sinele se structurează o dată cu experienţa personală; în timp,
anumite elemente centrale sunt interrelaţionate cu un număr mare de informaţii, devenind astfel
mai accesibile. Astfel, ele ajung să ghideze modul în care sunt interpretate situaţiile ambigue,
precum şi codarea şi reactualizarea din memorie a informaţiei încărcate emoţional (Williams şi
colab., 1997). În timp ce schemele se prezintă ca structuri cognitive existente în mintea
persoanei, credinţele centrale (i.e., „core beliefs”) sunt conţinuturile specifice ale schemelor
respective (Beck, 1964).
În cadrul teoriei cognitive asupra depresiei (Beck şi colab., 1979) schemele de tip
depresiv şi credinţele centrale constituie structuri latente, care pot fi activate de evenimentele de
viaţă stresante. O dată activate, aceste structuri cognitive susţin generarea de gânduri automate.
Modelul cognitiv al lui A. Beck postulează faptul că depresivii gândesc mai negativ despre sine,
lume şi viitor decât persoanele neafectate de această tulburare. Această perspectivă negativă
asupra vieţii – exprimată în sintagma „triadă cognitivă negativă” stă în spatele simptomelor
specifice tulburării depresive majore (Beck, 1967, 1976, 1987). O dată activate, schemele
disfuncţionale produc erori sistematice în gândire. Câteva dintre distorsiunile tipice în cazul
persoanelor cu depresie sunt:
(1)     Gândirea de tip „ totul sau nimic” – tendinţa de a gândi în termeni extremi sau absolutişti.
(2)     Inferenţa arbitrară  - tendinţa de a trage concluzii negative în absenţa unor date care să
le susţină.
(3)     Abstractizarea selectivă - tendinţa de a se focaliza pe detalii negative fără a acorda
importanţă unor aspecte semnificative ale unei situaţii/probleme.
(4)     Maximizare / Minimizare – tendinţa de a exagera importanţa evenimentelor negative şi
de a minimiza semnificaţia evenimentelor pozitive.
(5)     Etichetarea şi generalizarea excesivă - tendinţa de a trage concluzii negative globale pe
baza unui singur exemplu/fapt sau a unui incident/caz izolat, ignorând aspectele care ar
putea sugera o concluzie altrnativă.
 
Atitudinile disfuncţionale reflectă conţinutul schemelor cognitive stabile (Beck, Brown,
Steer, şi Weissman, 1991). O serie de studii anterioare (Dent şi Teasdale, 1988; Marton,

2
Churchard şi Kutcher, 1993; Weich, Churchill şi Lewis, 2003) au demonstrat că atitudinile
disfuncţionale se asociază cu prezenţa simptomatologiei de tip depresiv.
 
CE MĂSOARĂ SCALA?
Scala de atitudini disfuncţionale (DAS - Weissman, 1979; Weissman şi Beck, 1978) este
un instrument care permite evaluarea atitudinilor ce pot constitui o predispoziţie pentru instalarea
depresiei.
Forma iniţială a scalei avea 100 de itemi, transformată ulterior în două forme paralele a
40 de itemi fiecare (DAS-A şi DAS-B). Utilizând un lot clinic cu tulburări de anxietate şi afective de
2.023 de subiecţi, Beck, Brown, Steer şi Weissman (1991) au arătat că structura factorială a
formei originale includea nouă factori principali: (1) vulnerabilitate, (2) aprobare, (3) perfecţionism,
(4) nevoia de a-i mulţumi pe ceilalţi, (5) evitarea slăbiciunilor, (6) controlul emoţiilor, (7)
dezaprobarea, (8) cerinţele absolutiste şi (9) nevoia de a-i impresiona pe ceilalţi. 
Analizele factoriale efectuate pe cele două forme paralele relevă structuri diferite, în
funcţie de populaţia ţintă. Astfel, Cane, Olinger, Gotlib şi Kuiper (1986) au analizat forma A a DAS
folosind un grup nonclinic de 664 de studenţi şi au găsit doi factori pe care i-au numit „evaluarea
performanţelor” (peformance evaluation) şi „aprobare din partea celorlalţi” (approval by others).
Un an mai devreme, în 1985, Oliver şi Baumgart au administrat ambele forme ale DAS unui grup
de 275 de persoane format din personal medical şi soţii/soţiile acestora şi au constatat o lipsă de
echivalenţă factorială între cele două forme ale scalei.  În 1984, Parker, Bradshaw şi Blignault au
aplicat ambele forme ale scalei pe două grupe (117 şi 126 subiecţi) de pacienţi ai unor medici de
familie şi au identificat patru factori: „stimă de sine externalizată” (externalized self-esteem),
„stimă de sine anaclitică ” (anaclitic self-esteem), „incertitudine” (tentativeness) şi „nevoia de
aprobare” (need for approval). Rezultatele obţinute utilizând loturi de persoane în vârstă indică
faptul că tendinţele identificate la persoanele tinere nu persistă la această grupă de vârstă. Mai
mult, structurii factoriale obţinute pe loturile de vârstnici îi lipseşte consistenţa, fiind relevaţi în
aceeaşi măsură unul, doi sau chiar trei factori (Floyd, Scogin şi Chaplin, 2004).
 
DESCRIEREA ITEMILOR
Cei 40 de itemi ai scalei sunt formulaţi ca afirmaţii care stau, în general, la baza gândirii
idiosincratice tipic depresive. Răspunsul la fiecare item oferă informaţii referitoare la atitudinile
disfuncţionale ale persoanei, care funcţionează ca scheme prin intermediul cărora persoana îşi
construieşte realitatea (Weissman şi Beck, 1978).
Spre exemplu, itemul 4  - „Dacă nu reuşesc să fac totul bine de fiecare dată, nu voi fi
respectat de ceilalţi” reflectă o atitudine disfuncţională şi este evaluat pe o scală Likert de la 1-7,
unde:
            1 = sunt cu totul de acord

3
            2 = sunt în mare măsură de acord
            3 = sunt întrucâtva de acord
            4 = sunt neutru
            5 = sunt întrucâtva în dezacord
            6 = sunt în mare măsură în dezacord
7 = sunt în dezacord total
 
            Scala DAS-A, indică măsura în care atitudinile disfuncţionale sunt considerate ca fiind
proprii gândirii subiectului: cu cât scorul total este mai mare, cu atât nivelul atitudinilor
disfuncţionale este mai mare.
 
ADMINISTRARE ŞI COTARE
Scala se administrează în varianta creion-hârtie, atât individual, cât şi în grup. În cazul
administrării în grup, este indicat ca grupurile să nu fie mai mari de 15 persoane. Se recomandă
administrarea individuală ori de câte ori este posibil. Când grupul este mai mare de 15 persoane,
numărul examinatorilor trebuie să crească, păstrându-se raportul de un examinator la maximum
15 persoane evaluate.
 
           
Materiale necesare
         Scala cu instrucţiunile de completare;
         Foaia de răspuns;
         Instrument de scris.
 
                 Condiţii de administrare
         Mediu securizant şi ferit de zgomote;
         Persoana examinată să fie motivată pentru completarea scalei şi odihnită;
         Mobilier şi iluminare adecvate, care să permită subiectului examinat
completarea în condiţii bune a  foii de răspuns;
         În cazul aplicării în grup, sala  trebuie să fie suficient de mare pentru a oferi
confort persoanelor examinate.
 
                 Instrucţiuni de aplicare
            Scala se administrează fără limită de timp.
            După ce materialele şi condiţiile necesare pentru administrarea scalei sunt asigurate,
persoanei examinate i se spune:

4
 Acest chestionar cuprinde o serie de atitudini şi convingeri pe care unele persoane
le au în diverse situaţii. Citiţi cu atenţie fiecare afirmaţie şi decideţi în ce măsură sunteţi
sau nu de acord cu ea. Utilizaţi pentru fiecare afirmaţie, din scala prezentată mai jos, cifra
care corespunde în cea mai mare măsură modului în care gândiţi. Alegeţi un singur
răspuns pentru fiecare afirmaţie în parte. Deoarece oamenii sunt diferiţi, nu există
răspunsuri corecte sau greşite. Pentru a vă asigura că o anumită atitudine vă
caracterizează, aveţi în vedere modul în care gândiţi în cea mai mare parte a timpului  (în
general).
 
Cotarea răspunsurilor
Fiecare item al DAS-A este cotat pe o scală Likert de la 1 la 7.
Variantele de răspuns sunt:
1 = sunt cu totul de acord
            2 = sunt în mare măsură de acord
            3 = sunt întrucâtva de acord
            4 = sunt neutru
            5 = sunt întrucâtva în dezacord
            6 = sunt în mare măsură în dezacord
7 = sunt în dezacord total
În funcţie de conţinut, itemii sunt cotaţi direct sau invers.
Următorii itemi sunt cotaţi ca fiind adaptativi dacă răspunsul merge spre aprobare sau
acord total (itemi cotaţi direct):
            Forma A: itemii
#2 # 29
#6 # 30
# 12 # 35
# 17 # 37
# 24 # 40
 
Ceilalţi itemi ai scalei sunt cotaţi în direcţia inversă:
7 = sunt cu totul de acord
            6 = sunt în mare măsură de acord
            5 = sunt întrucâtva de acord
            4 = sunt neutru
            3 = sunt întrucâtva în dezacord
            2 = sunt în mare măsură în dezacord
1 = sunt în dezacord total
 

5
 Itemii care au fost omişi se cotează cu zero. Dacă subiectul omite să dea răspunsuri la
un număr mare de itemi, atunci testul nu se ia în considerare. Scorul maxim posibil este 280
(7x40 itemi), iar scorul minim posibil este 40 (1x40 itemi). Cu cât scorul total este mai mare, cu
atât nivelul atitudinilor disfuncţionale este mai mare.
 
FIDELITATE ŞI VALIDITATE
            Fidelitate
            Fidelitatea unui test psihologic se referă la acordul sau stabilitatea aşteptată a măsurilor
analoge. Dacă un instrument este fidel, atunci rezultatele obţinute în condiţii similare prezintă o
anumită stabilitate în timp (Dempster şi Brainerd, 1995). 
            Fidelitatea unui instrument de măsurare este cel mai adesea exprimată pe baza
consistenţei interne şi a stabilităţii în timp a rezultatelor (Anastasi, 1988).
Consistenţa internă a unei scale se referă la măsura în care toţi itemii scalei măsoară
aceeaşi variabilă. Stabilitatea rezultatelor testării ne indică în ce măsură la aplicări diferite în timp
un subiect obţine rezultate similare la un test sau scală.
Într-un studiu pe populaţie de limbă engleză, Weissman şi Beck (1978) găsesc un
coeficient de fidelitate (Alfa Cronbach) de 0.89 pentru ambele forme şi o corelaţie de 0.81 între
DAS-A şi DAS-B.
            Fidelitatea DAS-A a fost estimată prin calculul coeficientului de consistenţă internă Alfa
Cronbach. Eşantionul utilizat a fost de 682 subiecţi, valoarea Alfa obţinută fiind de .86 (Tabelul 1).
Această valoare indică o consistenţă internă bună, ceea ce exprimă faptul că itemii testului
evaluează acelaşi construct descris de Beck (1976)– atitudinile disfuncţionale asociate cu
depresia.
 
 
Tabelul 1. Statistici descriptive şi indicii Alfa Cronbach de consistenţă internă pentru scorurile la
DAS-A
 
 
DAS-A   Adults (vârsta cuprinsă între 15-73 ani, m=34.42 )
    Femei Bărbaţi Subiecţi lipsă Total
date sex
Scor total M 131.32 136.50 93.87 125.92
  A.S. 24.11 24.16 27.09 28.87
  N 398 163 121 682
   .81 .79 .84 .86
 
 
Validitate

6
 Validitatea este o caracteristică a unui test (sau scală) care arată măsura în care acesta
măsoară ceea ce se spune că măsoară. Altfel spus, validitatea se referă la măsura în care
inferenţele pe care le facem pornind de la rezultatele obţinute la un test sunt corecte (Messick,
1995).
            Validitatea de conţinut se referă la examinarea sistematică a itemilor testului/scalei pentru
a vedea dacă ei acoperă un eşantion reprezentativ al domeniului pe care dorim să îl măsurăm. În
elaborarea celor două forme ale DAS (A şi B) s-a pornit de la formularea a 100 de itemi pornind
de la teoria lui A. Beck asupra depresiei şi a distorsiunilor cognitive subiacente (Beck, 1967; Beck
şi colab, 1979). Scala a fost astfel concepută încât itemii săi să acopere diferitele categorii de
atitudini disfuncţionale. Spre exemplu, un item de tipul „Dacă o persoană pe care o iubesc nu mă
iubeşte, înseamnă că sunt un nimeni” se referă la etichetare şi generalizare excesivă.  Ulterior
unor studii de analiză factorială, cei 100 de itemi au stat la baza elaborării celor două forme
paralele, A şi B.
           
            Validitatea de construct se referă la măsura în care testul/scala reflectă constructul pe
care îl măsoară. În cazul testelor utilizate pentru măsurare, validarea relativă la criteriu este o
componentă a validării relative la constructul măsurat  (Albu, 1998). Ea apreciază „gradul în care
rezultatele furnizate de test corelează cu rezultatele altui instrument de evaluare despre care se
presupune că măsoară acelaşi construct sau unul similar” (Haynes, apud Silva, 1993).
            Într-un studiu efectuat pe populaţie românească (Macavei, 2006 – lucrare nepublicată) s-
a încercat determinarea măsurii în care atitudinile disfuncţionale  (măsurate cu DAS-A) se
asociază cu anumite emoţii şi cogniţii specifice, conform modului teoretic propus de Aaron Beck
(Beck, 1967; Beck şi colab, 1979). Asumpţia de bază a modelului amintit este că la baza
problemelor de tip emoţional şi comportamental stau distorsiunile cognitive (atitudinile şi
schemele dezadaptative). Atunci când cineva deţine credinţe adaptative despre sine, lume şi
viitor va trăi emoţii pozitive sau negative, însă nu va trăi emoţii invalidante.  Astfel, dacă
asumpţiile modelului sunt corecte,  ne aşteptăm să găsim:
1.          o asociere pozitivă între atitudinile disfuncţionale şi anxietate şi depresie ca sindrom
(manifestări de ordin emoţional, comportamental, fiziologic, cognitiv);
2.          o asociere pozitivă între atitudinile disfuncţionale şi emoţiile negative;
3.          o asociere pozitivă între atitudinile disfuncţionale măsurate cu DAS-A şi alte credinţe
dezadaptative;
4.          o asociere negativă între atitudinile disfuncţionale şi acceptarea necondiţionată a
propriei persoane;
 
La studiu au participat în total 701 subiecţi; o parte dintre aceştia au fost studenţi
recompensaţi pentru participare prin recunoaşterea unor activităţi de profil prevăzute în curricula

7
şcolară. Ceilalţi subiecţi au fost incluşi în studiu pe bază de voluntariat, în urma unor anunţuri
publice. Pentru participarea persoanelor cu vârste sub 18 ani s-a cerut acordul unui părinte sau
tutore legal. Datele statistice oferite mai jos reflectă şi faptul că unii dintre participanţii la studiu au
omis sau refuzat să ofere informaţii complete vizând nivelul educaţional, vârsta, statutul marital
etc.
 
Tabelul 2. Date statistice privind subiecţii incluşi în studiu
 
Nivel educaţional N = 701 100 %

Şcoală primară =               22 (3.1    %)

Şcoală profesională =                28 (4.0    %)
Liceu =                       222 (31.7  %)
Şcoală postliceală =                           60 (8.6    %)
Facultate  = 346 (49.3  %)
Studii postuniveristare = 19 (2.7    %)
Altceva  = 4 (0.6    %)
 
Vârsta N = 695 Sex N = 574
Date lipsă N=6 Date lipsă N=127
M= 34.42 Min.= 15 Bărbaţi = 169
  Max.= 73 Femei = 405
 
 
Statut marital N = 567
Date lipsă N=134
Căsătorit = 326
Necăsătorit = 241
 
Instumentele utilizate au fost:
Scala de atitudini disfuncţionale – DAS-A (Dysfunctional Attitudes Scale – form A -
Weissman, 1979; Weissman şi Beck, 1978) este un instrument de 40 de itemi care permite
evaluarea prezenţei atitudinilor/credinţelor disfuncţionale associate simptomatologiei de tip
depresiv.
Inventarul de depresie Beck – BDI (Beck Depression Inventory - Beck, Rush, Shaw, şi
Emery, 1979) conţine 21 de itemi şi a fost utilizat pentru identificarea prezenţei simptomatologiei
de tip depresiv, exprimată prin emoţii, comportamente, credinţe şi manifestări fiziologice
specifice.
Scala de atitudini şi convingeri 2 – ABS2 (Attitudes and Beliefs Scale 2 -DiGiuseppe,
Leaf, Exner, şi Robin, 1988) este formată din 72 de itemi şi este un instrument valid pentru
identificarea prezenţei credinţelor iraţionale şi raţionale centrale teoriei raţional-emotive şi
comportamentale. Varianta în limba română a scalei  prezintă proprietăţi psihometrice bune
(Macavei, 2002).  

8
 Chestionarul de acceptare necondiţionată a propriei persoane – USAQ (Unconditional
Self-Acceptance Questionnaire - Chamberlain şi Haaga, 2001) este format din 20 de itemi şi
măsoară acceptarea necondiţionată a propriei persoane, ca factor protectiv care previne
declanşarea anumitor forme de psihopatologie la contactul cu situaţiile negative de viaţă.
Profilul distresului emoţional – PDE (Profile of Emotional Distress- Opriş şi Macavei,
2005) este un instrument de 26 de itemi care măsoară prezenţa emoţiilor negative funcţionale şi
disfuncţionale (ca anxietatea, îngrijorarea, deprimarea, tristeţea); utilizează principiul de
construcţie al Profilului dispoziţiilor afective, forma scurtă (DiLorenzo, Bovbjerg, Montgomery,
Valdimarsdottir, şi Jacobsen, 1999) şi se bazează pe teoria lui Albert Ellis asupra distresului
emoţional (Ellis, 1994). Instrumentul are proprietăţi psihometrice bune (Opriş şi Macavei, sub
tipar).
Profilul dispoziţiilor afective – forma scurtă – POMS-SV (Profile of Mood States—Short
Version - Shacham 1983) este un instrument de 47 de itemi care măsoară emoţiile positive şi
negative. 
            Chestionarul gândurilor automate –ATQ (Automatic Thoughts Questionnaire - Hollon şi
Kendall, 1980) conţine 30 de itemi care reflectă gândirea e tip depresiv.
            State and Trait Anxiety Inventory – STAI-X1 şi STAI-X2 (Inventarul de anxietate ca stare
şi trăsătură - Spielberger, 1983). ) este alcătuit din 2 scale de autoevaluare a câte 20 de itemi
fiecare pentru măsurarea a două aspecte distincte privind anxietatea. Starea de anxietate (A-
stare) şi anxietatea ca trăsătură (A-trăsătură).
 
            Procedura de lucru a implicat în prima fază solicitarea consimţământului de participare la
studiu, după care subiecţii au fost completat individual câte un pachet conţinând instrumentele
menţionate anterior, fără limită de timp.
            Rezultatele arată că prezenţa atitudinilor disfuncţionale se asociază pozitiv cu alte
distorsiuni cognitive (ex. gânduri automate negative, credinţele iraţionale), cu emoţii negative, cu
anxietate şi depresie. De asemenea, există o asociere negativă între atitudinile disfuncţionale pe
de o parte şi acceptarea necondiţionată a propriei persoane şi emoţiile pozitive pe de altă parte.
 

 
Tabelul 3. Corelaţii (r-Person) între scorurile la DAS-A şi scorurile la alte instrumente de evaluare
a cogniţiilor şi emoţiilor funcţionale/disfuncţionale.
 
    DAS-A
1 PDE – scor total (N= 539) .26
2 PDE – tristeţe (N= 555) .21
3 PDE – deprimare (N = 555) .27

9
 4 PDE – anxietate (N= 554) .25
5 PDE – îngrijorare (N= 558) .19
6 PDE – emoţii negative funcţionale (N= 551) .22
7 PDE – emoţii negative disfuncţionale (N= 548) .28
8 BDI (N= 230) .50
9 USAQ (N= 234) -.69
10 ATQ (N= 231) .52
11 ABS2 – IB (N= 220) .77
12 POMS-VS – scor total (N= 215) .47
13 POMS-VS – emoţii negative (N= 220) .45
14 POMS-VS – emoţii pozitive (N= 230) -.36
15 STAI X1 .45
16 STAI X2 .55
  * toate corelaţiile sunt semnificative la  p.05  
 
            Pentru a evalua capacitatea DAS-A de a discrimina între persoane cu un nivel ridicat şi
scăzut al emoţiilor negative, au fost create grupe extreme prin adăugarea şi scăderea 1 A.S. la şi
de la medie. În tabelul 4, grupul „mediu” include scorurile aflate între cele două extreme.
 
Tabelul 4. Statistică descriptivă pentru scalele utilizate la crearea grupelor extreme
 
Instrument m A.S. N Grupul cu Grupul cu
scoruri scoruri
scăzute ridicate
PDE- scor total 49.80 18.77 782  31  69
PDE – scala de depresie 12.71 6.28 811 6  19
POMS-VS scor total 50.05 29.61 224  20  80
 
            Pentru toate modalităţile de evaluare a emoţiilor negative, diferenţele între grupele
extreme au fost semnificative (tabelul 5). Luând în considerare numărul relativ mic de subiecţi,
rezultatele obţinute reprezintă un argument în plus pentru validitatea versiunii în limba română a
DAS-A.
 
 
 
 
Tabelul 5. Comparaţii între grupe extreme la DAS-A.
 
      DAS-A  
  Grupul m A.S. N F
PDE- scor total Ridicat 144.03 24.01 60

10
 PDE – scala de Mediu 132.23 23.93 422 F(2,536) =
depresie 11.27,
Scăzut 123.14 24.67 57
p.05 (toate
grupele)
PDE- scor total Ridicat 146.02 22.86 60 F(2, 552) =
PDE – scala de 10.37, p.05
depresie Mediu 131.01 24.21 460
(toate
Scăzut 132.03 23.32 35 grupele)

PDE- scor total Ridicat 139.49 25.95 35 F(2, 212)=

17.36, p.05
Mediu 109.97 31.34 151
(toate
Scăzut 98.17 31.02 29 grupele)

 
 
            În concluzie, datele disponibile până în acest moment sugerează că varianta în limba
română a DAS-A are proprietăţi psihometrice bune, asemănătoare variantei originale, în limba
engleză. Datorită limitelor studiilor existente până în acest moment, până la investigaţii viitoare,
se impune prudenţă în utilizarea DAS-A, varianta în limba română.
 
  Etalonare
 
Cotele sau clasele stabilite asupra grupului de referinţă constituie etalonul sau tabelul de
norme. Cotele brute capătă semnificaţie numai dacă sunt raportate la etalon. Pentru construcţia
etaloanelor am utilizat 701 subiecţi.
Etalonul a fost construit pe cinci clase normalizate. Prima clasă include 6.7% din subiecţi,
cei cu cel mai scăzut nivel de acceptare necondiţionată a propriei persoane. A doua clasă, în
sens ascendent al acceptării necondiţionate, include următorii 24.2% dintre subiecţi, a treia clasă
include următorii 38.2%, a patra clasă include următorii 24.2%, iar a cincea clasă include ultimii
6.7% dintre subiecţi, cei cu cel mai înalt nivel de acceptare necondiţionată a propriei persoane.  
Întrucât nu există diferenţe semnificative în funcţie de sex (t = 2.30, p  .05)., etaloanele
sunt valabile atât pentru femei, cât şi pentru bărbaţi
 
 
 
 
 
 
 

  DAS-A (N= 682)  

Clase Descriere Scoruri

11
 I Nivel foarte scăzut al atitudinilor disfuncţionale  79
II Nivel scăzut al atitudinilor disfuncţionale 80-112
III Nivel mediu al atitudinilor disfuncţionale 113-142
IV Nivel ridicat al atitudinilor disfuncţionale 143-169
V Nivel foarte ridicat al atitudinilor disfuncţionale  170
 
 
 
 
 
 
 
 
Bibliografie
 
 
Albu, M. (1998). Construirea şi utilizarea testelor psihologice. Cluj-Napoca: Editura Clusium.
Anastasi, A. (1988). Psychological Testing. 6th edition. New York: Macmillan.

APsyA (2000). Diagnostic and statistical manual of mental disorders (fourth edition revised).
American Psychiatric Association: Washington.
Beck, A.T. (1964). Thinking and depression: Theory and therapy. Archives of General Psychiatry,
10, 561-571.
Beck, A.T. (1967). Depression: Causes and treatment. Philadelphia: University of Pennsylvania
Press.
Beck, A.T. (1976). Cognitive therapy and the emotional disorders. New York, NY: Penguin Books.

Beck, A.T. (1976). Cognitive therapy for emotional disorders. International New York: University
Press.
Beck, A.T. (1987). Cognitive models of depression. The Journal of Cognitive Psychotherapy: An
International Quarterly, 1, 5-37.
Beck, A.T., Brown, G., Steer, R.A., şi Weissman, A.N. (1991). Factor Analysis of the
Dysfunctional Attitude Scale in a Clinical Population. Psychological Assessment: A Journal
of Consulting and Clinical Psychology, 3, 478-483.
Beck, J.S. (1995).  Cognitive therapy:  Basics and beyond.  New York: Guilford Press.
Beck, J.S. (1995).  Cognitive therapy:  Basics and beyond.  New York: Guilford Press.
Beck, A.T., Rush, A.J., Shaw, B.F., şi Emery, G. (1979).  Cognitive therapy of depression. New
York: Guilford Press.
Cane, D.B., Olinger, L.J., Gotlib, I.H., şi Kuiper, N. A. (1986). Factor structure of the Dysfunctional
Attitude Scale in a student population.   Journal of Clinical Psychology, 42, 307-309.
Chamberlain, J.M., şi Haaga, D.A.F. (2001). Unconditional self-acceptance and psychological
health. Journal of Rational-Emotive & Cognitive-Behavior Therapy, 19, 163-176.

12
David, D. (2006). Metodologia cercetării clinice. Fundamente. Iaşi: Editura Polirom.
Dempster, F.N., şi Brainerd, C.J. (1995). Inference and inhibition in cognition. San Diego, CA:
Academic Press.

Dent, J., şi Teasdale, J.D. (1988). Negative cognition and the persistence of depression. Journal
of Abnormal Psychology, 97, 29-34.

DiGiuseppe, R., Leaf, R., Exner, T. şi Robin, M.W. (1988). The development of a measure of
rational/irrational thinking. Paper presented at the World Congress of Behavior Therapy,
Edinburgh, Scotland.
DiLorenzo, T., Bovbjerg, D., Montgomery, G., Valdimarsdottir, H., şi Jacobsen, P. (1999) The
application of a shortened version of the profile of mood states in a sample of breast
cancer chemotherapy patients. British Journal of Health Psychology, 4, 315–325.
Ellis, A. (1994). Reason and emotion in psychotherapy. New York: Carol Publishing Group.
Floyd, M., Scogin, F., şi Chaplin, W.F. (2004). The Dysfunctional Attitudes Scale: factor structure,
reliability, and validity with older adults. Aging &Mental Health, 8, 153 –160.
Hollon, S.D., şi Kendall, P.C. (1980). Cognitive self-statements in depression: Development of an
automatic thoughts questionnaire. Cognitive Therapy and Research, 4, 383-395.
Lazarus, R.S. (1991). Emotion and adaptation. Oxford University Press: New York.
Macavei, B. (2002). A Romania adaptation of the Attitudes and Beliefs Scale 2. Romanian
Journal of Cognitive and Behavioral Psychotherapies, 2, 105-122.
Marton, P., Churchard, M., şi Kutcher, S. (1993). Cognitive Distortion in Depressed Adolescents.
Journal of Psychiatric Neuroscience, 18, 103-107.
Messick, S. (1995). Validity of Psychological Assessment. American Psychologist, 50, 741-749.
Oliver, J.M., şi Baumgart, E.P. (1985). The Dysfunctional Attitude Scale: Psychometric properties
and relation to depression in an unselected adult population.   Cognitive Therapy and
Research, 9, 161-167.
Opriş, D., şi Macavei, B. (2005). The distinction between functional and dysfunctional negative
emotions; An empirical analysis. Journal of Cognitive and Behavioral Psychotherapies, 5,
181-195.
Opriş, D., şi Macavei, B. (2007). The Profile of Emotional Distress; Norms for the Romanian
Population. Journal of Cognitive and Behavioral Psychotherapies, in press.
Parker, G., Bradshaw, G., şi Blignault, I. (1984). Dysfunctional attitudes: Measurement, significant
constructs and links with depression.   Acta Psychiatrica Scandinavica, 70, 90-96.
Shacham, N. (1983) A shortened version of the profile of mood states. Journal of Personality
Assessment, 47, 305–306.
Silva, F. (1993). Psychometric Foundations and Behavioral Assessment. Sage Publications.
Spielberger, C.D. (1983). Manual for the State-Trait Anxiety Inventory (STAI). PaloAlto, CA:
Consulting Psychologists Press.

13
Weich, S., Churchill, R., şi Lewis, G. (2003). Dysfunctional attitudes and the common mental
disorders in primary care. Journal of Affective Disorders, 75, 269-278.
Weissman, A.N. (1979). The Dysfunctional Attitude Scale: A validation study.   Dissertation
Abstracts International, 40, 1389B-1390B.  (University Microfilms No. 79-19, 533).
Weissman, A.N., şi Beck, A.T. (1978, November).  Development and validation of the
Dysfunctional Attitude Scale : A preliminary investigation.  Paper presented at the meeting
of the Association for the Advancement of Behavior Therapy, Chicago.
Williams, J.M.G., Watts, F.N., MacLeod, C., şi Mathews, A. (1997). Cognitive Psychology and
Emotional Disorders. Chichester, England: Wiley.
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 

14
 
ANEXA 1
SCALA DE ATITUDINI DISFUNCŢIONALE, FORMA A (DYSFUNCTIONAL ATTITUDES
SCALE, FORM A)
 
 
Nume şi prenume: ___________________________________________Data:_____________
 
 
Instrucţiuni:
Acest chestionar cuprinde o serie de atitudini şi convingeri pe care unele persoane
le au în diverse situaţii. Citiţi cu atenţie fiecare afirmaţie şi decideţi în ce măsură sunteţi
sau nu de acord cu ea. Utilizaţi pentru fiecare afirmaţie, din scala prezentată mai jos, cifra
care corespunde în cea mai mare măsură modului în care gândiţi. Alegeţi un singur
răspuns pentru fiecare afirmaţie în parte. Deoarece oamenii sunt diferiţi, nu există
răspunsuri corecte sau greşite. Pentru a vă asigura că o anumită atitudine vă
caracterizează, aveţi în vedere modul în care gândiţi în cea mai mare parte a timpului  (în
general).
 
1 2 3 4 5 6 7
Sunt cu Sunt în mare Sunt Sunt Sunt în mare Sunt în
totul de măsură de întrucâtva de Sunt neutru întrucâtva în măsură în dezacord
acord acord acord dezacord dezacord total

Nr. Afirmaţii Răspuns

01 Este dificil să fii fericit/ă dacă nu eşti prezentabil/ă, inteligent/ă, bogat/ă, şi creativ/ă.  

Fericirea depinde în mai mare măsură de atitudinea mea faţă de mine, decât de ce simt  
02
alţii faţă de mine.

03 Oamenii mă vor aprecia probabil în mai mică măsură, dacă voi comite o greşeală.  

04 Dacă nu reuşesc să fac totul bine de fiecare dată, nu voi fi respectat de ceilalţi.  

Chiar şi asumarea unui risc minor este un lucru nesăbuit, deoarece pierderile pe care le  
05
antrenează pot fi dezastruoase.

Poţi câştiga respectul altei persoane, chiar dacă nu eşti deosebit de talentat într-un  
06
domeniu oarecare.

Nu pot fi fericit/ă decât dacă sunt admirat/ă de majoritatea persoanelor pe care le  

07
cunosc.

08 A cere ajutorul cuiva este un semn de slăbiciune.  

09 Dacă nu mă descurc la fel de bine ca alţii, înseamnă că sunt o persoană inferioară.  

10 Dacă eşuez la locul de muncă, înseamnă că sunt un ratat.  

11 Dacă nu poţi face un lucru ca lumea, atunci nici nu merită să te apuci de el.  

12 Este în regulă să fac greşeli, deoarece pot învăţa din ele.  

13 Dacă cineva nu este de acord cu mine, asta înseamnă probabil că nu mă simpatizează.  

15
14 Dacă eşuez parţial, este la fel de rău ca şi când aş fi un om ratat.  

15 Dacă alţii află cum eşti în realitate, te vor aprecia în mai mică măsură.  

16 Dacă o persoană pe care o iubesc nu mă iubeşte, înseamnă că sunt un nimeni.  

17 O activitate îţi poate oferi plăcere indiferent de rezultatul ei.  

18 Înainte de a se apuca de ceva, omul trebuie să ştie că are sorţi de izbândă.  

19 Valoarea mea ca persoană depinde în mare măsură de părerea celorlalţi despre mine.  

20 Dacă nu îmi fixez aspiraţii înalte, voi deveni o persoană „de mâna a doua”.  

Pentru a fi o persoană valoroasă, trebuie să fiu cu adevărat excepţional/ă în cel puţin un  

21
domeniu important.

22 Oamenii care au idei bune sunt mai valoroşi decât ceilalţi.  

23 Dacă fac o greşeală este normal să fiu supărat.  

24 Părerea mea despre mine este mai importantă decât ceea ce cred alţii despre mine.  

Dacă vreau să fiu o persoană bună, morală şi valoroasă, trebuie să ajut pe oricine are  
25
nevoie de ajutor.

26 Dacă pun o întrebare las impresia că sunt o persoană inferioară.  

27 Este groaznic să fii dezaprobat de persoanele importante pentru tine.  

28 Dacă nu ai pe cine să te sprijini, eşti condamnat la tristeţe.  

29 Pot realiza lucruri importante chiar dacă nu mă hărţuiesc ca pe un sclav.  

30 Este posibil ca cineva să fie dojenit fără ca asta să îl supere.  

31 Nu pot avea încredere ceilalţi, deoarece m-ar putea trata cu cruzime.  

32 Nu poţi fi fericit, dacă ceilalţi nu te plac.  

33 Este mai bine să renunţi la propriul tău interes, pentru a face pe plac celor din jur.  

34 Fericirea mea depinde în mai mare măsură de alţii decât de mine.  

35 Nu am nevoie de aprobarea celorlalţi pentru a fi fericit.  

36 Dacă eviţi problemele, acestea dispar de la sine.  

37 Pot fi fericit, chiar dacă pierd multe din părţile bune ale vieţii.  

38 Este foarte important ce cred alţii despre mine.  

39 Izolarea de ceilalţi duce la nefericire.  

40 Pot fi fericit, chiar dacă nimeni nu mă iubeşte.  

 

16