1

0.0.1 Bariera dreptunghiulară de potenţial

La nivelul unei simple descrieri, efectul tunel este o consecinţă directă, emina-
mente cuantică, a naturii ondulatorii a microparticulelor, care permite aces-
tora străbaterea unor regiuni “clasic interzise”, adică trecerea prin domenii
spaţiale al căror potenţial depăşeşte energia totală a fiecărei microparticule
incidente. Cu alte cuvinte, este vorba de obţinerea unui curent nenul de
probabilitate, la ieşirea dintr-o regiune pe care particula nu ar putea să o
străbată dacă ar avea numai caracter corpuscular.
Cel mai simplu model pentru explicarea efectului tunel este oferit de
următoarea configuraţie de potenţial:

 0
 , x ∈ (−∞, 0)
V (x) = V0 > 0 , x ∈ (0, a) (1)
, x ∈ (a, ∞) ,

 0

unde V0 este ı̂nălţimea, sau potenţialul barierei, iar a este grosimea acesteia.
După cum se observă ı̂n Figura 1.3 (Anexa B), dreapta reală {x| x ∈ R}
este ı̂mpărţită ı̂n trei regiuni, notate cu I, II, III şi numite, respectiv,
de incidenţă, de barieră şi de emergenţă. Energia E a microparticulei a
fost aleasă deliberat mai mică decât energia potenţială V0 , ı̂n regiunea de
barieră, tocmai pentru a fi ı̂n cazul apariţiei efectului tunel. Din punct de
vedere clasic (corpuscular), dat fiind caracterul conservativ al energiei, am
avea, ı̂n regiunea de barieră,
1 1
E = mv 2 + V0 < V0 ⇔ mv 2 < 0 .
2 2
Cum masa m a formelor de materie cunoscute este pozitiv definită, ar rezulta
că, ı̂n interiorul barierei, viteza particulei este pur imaginară, ceea ce este,
evident, imposibil. De aceea, zona reprezentată de interiorul barierei se
numeşte regiune clasic interzisă.
Din punctul de vedere al mecanicii ondulatorii, lucrurile stau cu totul
altfel. Notând cu ψi , ψb , ψe cele trei funcţii de amplitudine, definite pe R cu
valori ı̂n C, corespunzătoare stărilor cuantice ale microparticulei ı̂n cele trei
regiuni, avem următoarele forme simple ale ecuaţiei Schrödinger staţionare:
d2 ψi
+ k 2 ψi = 0 , pentru x ∈ (−∞, 0)
dx2
d2 ψb
− q 2 ψb = 0 , pentru x ∈ (0, a)
dx2
d2 ψe
+ k 2 ψe = 0 , pentru x ∈ (a, ∞) (2)
dx2
2

unde, pentru simplificarea scrierii, am introdus notaţiile

2m 2m
k2 = E , q 2 = 2 (V0 − E) , (3)
h̄2 h̄
reprezentând mărimi pozitiv definite.
Dată fiind forma simplă a celor trei ecuaţii diferenţiale, integrarea aces-
tora este imediată, obţinându-se soluţiile:

ψi (x) = A1 eikx + B1 e−ikx , x ∈ (−∞, 0)

ψb (x) = A2 eqx + B2 e−qx , x ∈ (0, a)
ψe (x) = A3 eikx , x ∈ (a, ∞) , (4)
n o
unde A1 , B1 , A2 , B2 , A3 sunt constante din C. Modurile eikx | k ∈ R+
sunt asociate undei directe, care este incidentă (de lan −∞), ı̂n regiunea o I,
şi emergentă (spre +∞), ı̂n regiunea III. Modurile e− ikx | k ∈ R+ sunt
asociate undei reflectate, care există numai ı̂n regiunea I, călătorind de la
x = 0 la x = −∞, dat fiind că ı̂n regiunea III potenţialul este uniform nul.
Justificarea acestei interpretări se face pe baza expresiei densităţii curen-
tului de probabilitate, care pentru undele directe, A(1,3) eikx , devine

h̄k  2
j(1,3) = A(1,3)  , (5)

m
fiind pozitiv definit şi reprezentând curentul incident
h̄k
ji = |A1 |2 , (6)
m
ı̂n regiunea I, şi cel emergent,
h̄k
je = |A3 |2 , (7)
m
ı̂n regiunea III. Pentru unda reflectată, de amplitudine B1 , descrisă de
modul e−ikx , avem
h̄k
jr = − |B1 |2 , (8)
m
adică rezultă, ı̂ntr-adevăr, un curent de probabilitate, orientat spre −∞,
asociat microparticulei reflectate de peretele x = 0 al barierei de potenţial.
 3

Astfel, ajungem la posibilitatea caracterizării univoce a efectului tunel, prin

intermediul a două mărimi fundamentale, definite prin

 A3  2
 
je
T = =  
ji A1
 B1 2
 
jr
R = =   , (9)
ji A1

reprezentând transparenţa şi, respectiv, reflectanţa barierei. Cum aceşti doi

coeficienţi sunt formal independenţi de constantele A2 , B2 , estimarea directă
a acestora din urmă nu prezintă un interes direct. Ca urmare, prin impunerea
condiţiei de racordare, ı̂n x = 0 şi x = a, a funcţiilor de undă şi a derivatelor
acestora, adică

ψi (0) = ψb (0)
dψi dψb
(0) = (0) ,
dx dx
ψb (a) = ψe (a)
dψb dψe
(a) = (a) , (10)
dx dx
obţinem sistemul algebric

A1 + B1 = A2 + B2
ik(A1 − B1 ) = q(A2 − B2 )
eqa A2 + e−qa B2 = eika A3
q(eqa A2 − e−qa B2 ) = ik eika A3 , (11)

ı̂n care vom căuta eliminarea necunoscutelor A2 , B2 , pentru obţinerea ex-

presiilor
A3 B1
τ = , ρ = , (12)
A1 A1
denumite factor complex de transmisie şi, respectiv, factor complex de re-
flexie, deoarece avem relaţiile

T = τ̄ τ = |τ |2
R = ρ̄ρ = |ρ|2 . (13)
4

Din ı̂mpărţirea, membru cu membru, a ultimelor două ecuaţii din (11),

rezultă expresia
B2 q − ik 2qa
= e , (14)
A2 q + ik
care, ı̂nlocuită ı̂n raportul primelor două ecuaţii din (11), adică
1−ρ q 1 − B2 /A2
= −i ,
1+ρ k 1 + B2 /A2
conduce, prin rezolvare după ρ şi grupând adecvat termenii, la forma con-
cretă a factorului de reflexie,
k2 + q2
ρ = − , (15)
(q 2 − k 2 ) − 2iqk cth(qa)
şi la expresia reflectanţei barierei, adică
(q 2 + k 2 )2
R = . (16)
(q 2 − k 2 )2 + 4q 2 k 2 cth2 (qa)
După cum se observă, R are valori ı̂ntre 0 (pentru qa → 0) şi 1 (pentru
a → ∞), desemnând prin urmare o probabilitate, şi anume cea de reflexie a
microparticulei pe bariera dinte rectangular de potenţial. Sub aspect fizic,
având ı̂n vedere expresia locală
dj
= 0 ⇔ j = const. (17)
dx
a legii de conservare a probabilităţii ı̂n Mecanica Cuantică − bazată pe inter-
pretarea statistică Max Born a funcţiei de undă şi pe conservarea numărului
de particule − am putea “uita” de restul ecuaţiilor sistemului, deoarece
curentul total de probabilitate din regiunea I, jI = ji + jr , trebuie să fie egal
cu cel emergent, din regiunea III, adică jIII = je . Astfel, ı̂n mod cu totul
analog relaţiilor din Optică, rezultă

R + T = 1 ⇔ T = 1−R, (18)

deci transparenţa barierei are expresia explicită

4 q2 k2
T = , (19)
4 q 2 k 2 + (q 2 + k 2 )2 sh2 (qa)
 5

având, de asemenea, valori ı̂ntre 1 (pentru qa → 0) şi 0 (pentru a →

∞). Aceasta reprezintă probabilitatea de tunelare a barierei rectangulare
de potenţial.
Cititorului mai puţin ı̂ncrezător ı̂n acest raţionament, bazat pe conser-
varea curentului de probabilitate,
h̄k h̄k h̄k
|A1 |2 − |B1 |2 = |A3 |2 ⇔ T = 1 − R , (20)
m m m
ı̂i recomandăm să obţină
A2
= (2q)−1 [(q + ik) + (q − ik)ρ] (21)
A1
din primele două ecuaţii (prin eliminarea amplitudinii B2 ) şi factorul com-
plex de transmisie,
A2 qa B2 −qa −ika
 
τ = e + e e , (22)
A1 A2
din a treia ecuaţie, ceea ce ı̂l va conduce la expresia

2iqk e−ika
τ = − , (23)
(q 2 − k 2 ) sh(qa)
− 2iqk ch(qa)

prin ı̂nlocuirea rezultatelor B A2

A2 , ρ şi A1 .
2

În sfârşit, utilizăm (3) şi obţinem formele finale ale relaţiilor (16) şi (19),
adică
V02 sh2 (qa)
R = ; (24)
V02 sh2 (qa) + 4E(V0 − E)
4E (V0 − E)
T = 2 2 . (25)
V0 sh (qa) + 4E(V0 − E)

0.0.2 Aplicaţie. Potenţialul Krönig–Penney

După cum se cunoaşte experimental şi se poate demonstra ı̂n teoria corpului
solid, electronul cuasiliber, care se mişcă ı̂n potenţialul periodic al reţelei,
are energia cuprinsă ı̂n anumite intervale energetice, numite benzi permise,
separate prin intervale complementare, care se numesc benzi interzise.
6

Situaţia reală dintr-un corp solid conducând la o ecuaţie ce nu poate fi

studiată decât aproximativ, vom considera, ı̂n cele ce urmează, cazul ideal
al unei reţele monodimensionale, caracterizate de un potenţial periodic, ca
ı̂n figura 1.5 din Anexa B, adică
(
V0 , x ∈ (−b, 0)
V (x) = (26)
0 , x ∈ (0, a) ,

şi
V (x + d) = V (x) , cu d = a + b , (27)
numit potenţial Krönig–Penney.
Considerând intervalul (−b, a) ca bază, ecuaţiile Schrödinger ı̂n cele două
regiuni au soluţiile:
(
ψ1 (x) = A eiqx + B e−iqx ; pentru x ∈ (−b, 0)
ψ(x) = (28)
ψ2 (x) = C eikx + D e−ikx ; pentru x ∈ (0, a)

unde am introdus notaţiile

2mE 2m(E − V0 )
k2 = 2 ; q2 = . (29)
h̄ h̄2
Pentru intervalul (a, a + d), funcţia de amplitudine trebuie să satisfacă
condiţia
ψ(x) = eiα ψ(x − d) , pentru x ∈ (a, a + d) , (30)
şi este de forma
 h i
 eiα ψ1 (x − d) = eiα A eiq(x−d) + B e−iq(x−d) ; x ∈ (a, d)
ψ(x) = h i
 eiα ψ2 (x − d) = eiα C eik(x−d) + D e−ik(x−d) ; x ∈ (d, a + d)
(31)
Condiţiile de continuitate ale funcţiei ψ(x) şi ale derivatei sale, ψ 0 (x), ı̂n
x = 0 şi x = a, sunt

ψ1 (0) = ψ2 (0)
ψ10 (0) = ψ20 (0)
eiα ψ1 (a − d) = ψ2 (a)
eiα ψ10 (a − d) = ψ20 (a) , (32)
 7

fiind automat satisfăcute şi ı̂n rest, datorită periodicităţii. Cu ajutorul

relaţiilor (28) şi (31), ecuaţiile (32) conduc la sistemul omogen

A+B −C −D = 0
qA − qB − kC + kD = 0
 
eiα Ae−iqb + Beiqb − Ceika − De−ika = 0
 
eiα qAe−iqb − qBeiqb − kCeika + kDe−ika = 0 , (33)

care admite soluţii nebanale pentru A, B, C şi D dacă

 

 1 1 −1 −1 

 q −q −k k 
 = 0, (34)
 
 βγ −1 βγ −δ −δ −1


 qβγ −1 −qβγ −kδ kδ −1
 


unde am introdus notaţiile

β = eiα ; γ = eiqb ; δ = eika . (35)

Dezvoltarea determinantului ne conduce la o expresie de forma

4kq(β + β −1 ) = 2kq(γ + γ −1 )(δ + δ −1 ) + (k 2 − q 2 )(γ − γ −1 )(δ − δ −1 ) , (36)

sau, substituind β, γ şi δ din (35), obţinem relaţia

k2 + q2
cos α = cos(ka) cos(qb) − sin(ka) sin(qb) , (37)
2 kq
care, datorită faptului că α trebuie să fie real, impune

| cos α| ≤ 1 . (38)

Condiţia (38) nu va fi ı̂ntotdeauna satisfăcută, conducând, precum vom

vedea, la existenţa benzilor permise şi, respectiv, interzise de energie.

a) În cazul 0 < E < V0 , deoarece q 2 < 0, efectuăm ı̂nlocuirea

2m
q = iχ , χ > 0 , χ2 = (V0 − E) , (39)
h̄2
8

şi vom obţine, pentru expresia (37), forma

k 2 − χ2
cos α = cos(ka) ch(χb) − sin(ka) sh(χb) . (40)
2 kχ

Analizând funcţia din membrul drept, adică

p
f (z) = cos z ch( w2 − z 2 s) +
w2 − 2z 2 p
+ √ sin z sh( w2 − z 2 s) , (41)
2z w2 − z 2
cu
2ma2 V0 b
z = ka ; w2 = 2 ; s = , (42)
h̄ a
observăm următoarele: deoarece f (−z) = f (z), este suficient să studiem
funcţia f (z) doar pentru z > 0. Apoi, ı̂n z = 0 şi z = nπ obţinem
|f (z)| > 1, deoarece

f (0) = ch(ws) > 1

|f (nπ)| = ch . . . > 1 . (43)

În sfârşit, ecuaţia transcendentă f (z) = 0, adică

p w2 − 2z 2
ctg z cth( w2 − z 2 s) + √ = 0, (44)
2 z w2 − z 2
are rădăcină ı̂n fiecare interval (nπ, (n + 1)π), deoarece, atunci când z
parcurge intervalul, ctg z ia toate valorile reale, de la −∞ la +∞. O
analiză numerică, “de model” (cu date potrivit alese pentru w şi s), a
ecuaţiei transcendente (44) ne conduce la soluţiile

z = {2, 5 ; 5, 2 ; 8 ; 11} ,

pentru z ∈ (0, 4 π), iar ı̂n figura 1.6 (vezi Anexa B) am reprezentat
funcţia f (z), punând ı̂n evidenţă regiunile ı̂n care este realizată condiţia
(38), corespunzând benzilor permise.

b) Şi ı̂n cazul E > V0 vom avea benzi permise şi benzi interzise. Pentru
a verifica acest lucru, să revenim la relaţia (37).
 9

Notând membrul drept cu g(k), să arătăm că există valori ale lui k
pentru care g(k) = 0, şi alte valori pentru care g(k) > 0 sau g(k) < 0,
deoarece, ı̂n acest caz, restul raţionamentului coincide cu cel de la
cazul anterior. Astfel, pentru prima afirmaţie, observăm că ecuaţia
transcendentă g(k) = 0 ne conduce la

k2 + q2
ctg(ka) ctg(qb) = , (45)
2kq

care va fi satisfăcută ı̂n fiecare interval (nπ, (n + 1)π), funcţia ctg(ka)

luând toate valorile, de la −∞ la +∞. În ceea ce priveşte a doua
afirmaţie, scriem funcţia g(k) sub forma

(k − q)2
g(k) = cos(ka + qb) − sin(ka) sin(qb) , (46)
2kq
pentru a pune ı̂n evidenţă punctele
π
ka = n −φ,
2
π
qb = n + φ , (47)
2
ı̂n care funcţia

(k − q)2 π π
     
g(k) = cos(nπ) − sin2 n cos2 φ − cos2 n sin2 φ
2kq 2 2
(48)
are valorile

 1 + (k−q)2 sin2 φ > 1 , pentru n par
2kq
g(k) = 2 (49)
 − 1 − (k−q) cos2 φ < − 1 , pentru n impar .
2kq
Anexa B 393

Figura 1.3

Figura 1.4
Capitole de baza în Mecanica Cuantică 394

Figura 1.5

Figura 1.6