1

0.1 Momentul cinetic orbital

0.1.1 Observabila moment cinetic orbital
S-a definit operatorul moment cinetic orbital

L ˆ~ = h̄ ~r × ∇ ,
~ˆ = ~r × p (1)
i
cu componentele ce satisfac relaţiile de comutare:
h i
L̂i , L̂j = ih̄ εijk L̂k , i, j, k = 1, 3 , (2)

unde εijk este tensorul Levi–Civita1 .

Operatorul L̂2 = L̂2x + L̂2y + L̂2z comută cu cele trei componente ale momen-
tului cinetic. h i
L̂2 , L̂i = 0 .
n o
In locul operatorilor L̂x , L̂y , L̂z se foloseşte L̂z ı̂mpreună cu operatorii

L̂+ = L̂x + iL̂y ;

L̂− = L̂x − iL̂y , (3)

având proprietatea evidentă

L̂†+ = L̂− ; L̂†− = L̂+ . (4)

Putem verifica imediat relaţiile de comutatori:

h i
L̂z , L̂± = ±h̄L̂± ;
h i
L̂+ , L̂− = 2h̄L̂z (5)

şi
h i
L̂2 , L̂± = 0 ;
h i
L̂2 , L̂z = 0 . (6)

care ı̂nlocuiesc pe (3.5) şi (3.6).

Ecuaţiile de vectori şi valori proprii satisfăcute de operatorii L̂2 şi L̂z sunt:

L̂2 |l, ml i = h̄2 l(l + 1) |l, ml i (7)

L̂z |l, ml i = h̄ ml |l, ml i , (8)

unde ml ia un număr impar de valori, 2l + 1.

La acestea, am adăugat relaţiile ce exprimă acţiunea operatorilor L̂± asupra
vectorilor proprii ai operatorilor L̂2 şi L̂z , anume:
q
L̂+ |l, ml i = h̄ (l − ml )(l + ml + 1) |l, ml + 1i ; (9)
q
L̂− |l, ml i = h̄ (l + ml )(l − ml + 1) |l, ml − 1i
1
εijk este complet antisimetric şi ε123 =1
2

Pentru un facsicul de atomi ı̂n câmp magnetic după Oz, avem relaţia energiei

W = −~ µ·B ~ = −µz B = −gl e Lz B ,

2m0
adică
eh̄B
hW i = −ml
,
2m0
unde ml ia 2l + 1valori (un număr impar).
Pentru atomii de argint care se scindează (experimental) ı̂n două fascicule,
ar trebui să avem un număr cuantic, ms , care să ia două valori (2s + 1 = 2).

0.2 Momentul cinetic propriu (spinul)

0.2.1 Spinul electronului
În 1925, Uhlenbeck şi Goudsmith au emis următoarea ipoteză, care le poartă
numele, cu scopul explicării structurii fine a spectrelor: Electronul are un mo-
ment cinetic propriu, S, ~ şi un moment magnetic propriu, µ ~ , independente de
mişcarea sa orbitală şi ale căror proiecţii pe o axă privilegiată (de exemplu, Oz)
pot lua câte două valori proprii şi anume
h̄ eh̄
Sz = ± ; µz = ± . (10)
2 2m
Prin analogie cu cele discutate la momentul cinetic orbital, vom scrie urmă-
toarea relaţie de cuantificare
1
Sz = ms h̄ , cu ms = ± . (11)
2
Cum ms ia două 2s + 1 = 2 valori, rezultă că electronul are spinul s = 21 .
În cele ce urmează, vom expune teoria semiempirică a spinului 1/2, elab-
orată de W. Pauli, ı̂n 1927, şi care se bazează pe teoria momentului cinetic
orbital şi pe ipoteza empirică a lui Uhlenbeck şi Goudsmith.
ˆ~
Datorită faptului că spinul este un moment cinetic, observabilele S şi
Ŝ 2 = Ŝx2 + Ŝy2 + Ŝz2 (12)
trebuie să satisfacă regulile interne de comutare la care se supun componentele
momentului cinetic şi pătratul acestuia. Astfel, relaţia (2) devine
h i
Ŝi , Ŝj = ih̄ εijk Ŝk , i, j, k = 1, 3 ,
 
2 ˆ~
Ŝ , S = 0, (13)

iar echivalentele lor, (5) şi (6), devin

h i
Ŝz , Ŝ± = ± h̄ Ŝ± ;
h i
Ŝ+ , Ŝ− = 2 h̄ Ŝz ;
h i h i
Ŝ 2 , Ŝ± = Ŝ 2 , Ŝz = 0 , (14)
0.2. MOMENTUL CINETIC PROPRIU (SPINUL) 3

unde am introdus notaţiile

Ŝ± = Ŝx ± i Ŝy . (15)

Pentru simplificarea calculelor, considerăm operatorii:

h̄ h̄ h̄
Ŝx = σ̂x , Ŝy = σ̂y , Ŝz = σ̂z , (16)
2 2 2
şi aducem relaţiile anterioare la forma

[σi , σj ] = 2 i εijk σk , i, j, k = 1, 3 ;
h i
σ 2 , ~σ = 0 (17)

şi, respectiv,

[σz , σ± ] = ± 2 σ± ;
[σ+ , σ− ] = 4 σz ;
h i h i
σ 2 , σ± = σ 2 , σz = 0 , (18)

unde
σ± = σx ± i σy (19)
şi σ 2 = σx2 + σy2 + σz2 .
Ne propunem ca, ultizând relaţiile de comutatori, să găsim forma ma-
tricelor de spin. Lucrând direct ı̂n reprezentare matriceală, ipoteza (10) impune
următoarea matrice diagonală:
! !
h̄ h̄
2 0 1 0
Ŝz = = , (20)
0 − h̄2 2 0 −1

adică, ţinând cont de (16),

!
1 0
σz = . (21)
0 −1

Vom deduce expresiile concrete ale matricelor σ± . Astfel, presupunând pentru

σ± două matrice 2 × 2 (conjugate hermitic) de forma
! !
a11 a12 a∗11 a∗21
σ+ = ; σ− = , (22)
a21 a22 a∗12 a∗22

explicităm regula de comutare

[σz , σ+ ] = 2 σ+ ,

adică
! ! ! !
1 0 a11 a12 a11 a12 1 0
− =
0 −1 a21 a22 a21 a22 0 −1
! !
0 a12 a11 a12
= 2 = 2 ,
− a21 0 a21 a22
4

şi obţinem următoarea relaţie ı̂ntre elementele matricelor σ± :

a11 = a21 = a22 = 0 .

Notând a12 ≡ a, rezultă pentru matricele σ± expresiile deosebit de simple

! !
0 a 0 0
σ+ = ; σ− = (23)
0 0 a∗ 0

cărora le impunem regula de comutare

[σ+ , σ− ] = 4 σz ,

de unde rezultă relaţia a a∗ = 4. Neavând alte condiţii, vom admite că a este
real şi pozitiv, adică rezultă a = 2. Expresiile concrete ale matricelor σ± , adică
! !
0 2 0 0
σ+ = ; σ− = , (24)
0 0 2 0

ne permit să scriem matricele σx şi σy ca fiind

1 1
σx = (σ+ + σ− ) ; σy = (σ+ − σ− ) , (25)
2 2i
la care adăugăm pe σz , dat de (21), şi obţinem matricele Pauli
! ! !
0 1 0 −i 1 0
σx = ; σy = ; σz = (26)
1 0 i 0 0 −1

Printr-un calcul elementar, se pot verifica următoarele relaţii satisfăcută de

matricele (26)
σi σj + σj σi = 2 δij I ; i, j = 1, 2, 3 . (27)
Observăm că, pentru i 6= j, matricele Pauli anticomută:

σi σj + σj σi = 0 .

Pentru i = j, avem relatia

σi2 = I , i = 1, 2, 3 , (28)

unde I este matricea unitate 2 × 2.

Cu ajutorul matricelor (26), observabilele moment cinetic propriu şi moment
magnetic propriu, asociate electronului, pot fi scrise sub forma

ˆ~ h̄
a) S = ~σ ;
2
eh̄
~ˆ =
b) µ ~σ , (29)
2m
adică
h̄ h̄
Ŝx = σx , Ŝy = σy ,
2 2
0.2. MOMENTUL CINETIC PROPRIU (SPINUL) 5

iar matricea !
h̄ h̄
2 0
Ŝz = σz =
2 0 − h̄2
are pe diagonală valorile proprii.
Deci, am demonstrat valabilitatea ipotezei (10), adică

1
Sz = ms h̄ , cu ms = ± ,
2
confirmând faptul că electronul are, ı̂ntr-adevăr, spinul 1/2.
La aceeaşi concluzie ne conduce şi operatorul

h̄2  2  3h̄2
Ŝ 2 = σx + σy2 + σz2 = I, (30)
4 4
a cărui valoare proprie este

3h̄2
S2 = = h̄2 s(s + 1) , (31)
4

cu s = 12 .

0.2.2 Spaţiul spin

ˆ~
Operatorii S, respectiv ~σ , acţionează ı̂ntr-un spaţiu abstract bidimensional, pe
care ı̂l vom nota cu S2 .
Alegem ca bază chiar vectorii proprii ai operatorului σz , notaţi cu |ξi şi |ηi,
pentru care ecuaţiile de vectori şi valori proprii au forma concretă

σz |ξi = |ξi ;
σz |ηi = − |ηi , (32)

unde
!
1
|ξi → ;
0
!
0
|ηi → ; (33)
1

Rezultă că orice element al spaţiului, |χi ∈ S2 , este o combinaţie de tipul

|χi = a |ξi + b |ηi , (34)

cu a, b ∈ C.
Bazei duale,

hξ| = (|ξi)†
hη| = (|ηi)† , (35)
6

ı̂i vor corespunde matricele linie

 
hξ| → 1 0 ;
 
hη| → 0 1 . (36)

Pentru oricare doi vectori, |χi şi |τ i, cărora le sunt asociaţi dualii
 
hχ| → a∗ b∗ (37)

şi  
hτ | → c∗ d∗ , (38)
produsul scalar se calculează ca fiind
!
  a
hτ |χi = c∗ d∗ = c∗ a + d∗ b . (39)
b

În sfârşit, putem deducem următoarele relaţii:

σx |ξi = |ηi ; σx |ηi = |ξi

σy |ξi = i |ηi ; σy |ηi = − i |ξi
σz |ξi = |ξi ; σz |ηi = − |ηi , (40)

exprimând acţiunea operatorilor ~σ asupra vectorilor bazei.

0.2.3 Ecuaţia lui Pauli

Considerăm că electronul este descris de un hamiltonian de forma
p̂2 (29) eh̄
Ĥ = ~ˆ · B
+ V (~r) − µ ~ˆ =
~ , cu µ ~σ , (41)
2m 2m
unde ultimul termen reprezintă interacţiunea momentului magnetic propriu, µ ~,
cu un câmp magnetic exterior, de inducţie B. ~
ˆ~ şi V (~r),
Construim un spaţiu funcţional ı̂n care să acţioneze atât operatorii p
2
cât şi ~σ . Considerând {|ii} ca baza lui L şi {|ξα i}, cu α = 1, 2, ca baza lui S2 ,
formăm cuplurile (a nu se confunda cu produsul scalar)
(
i = 1, 2, 3 . . .
(|ii, |ξα i) ≡ |i, ξα i , cu (42)
α = 1, 2 ,

definind astfel o nouă bază, {|i, ξα i}, care generează un nou spaţiu funcţional,
notat cu L2 ⊗ S2 şi numit produsul tensorial al spaţiilor L2 şi S2 . În baza
următoarelor definiţii, acesta poate fi organizat ca un spaţiu Hilbert.
Înmulţirea cu un scalar λ se defineşte prin:

λ|i, ξα i = (λ|ii , |ξα i) = (|ii , λ|ξα i) . (43)

Produsul scalar a doi vectori ai bazei este dat de relaţia:

hk, ξβ |i, ξα i = hk|iihξβ |ξα i = δki δβα . (44)

0.2. MOMENTUL CINETIC PROPRIU (SPINUL) 7

Un vector |ψi ∈ L2 ⊗ S2 se exprimă ca următoarea combinaţie de vectori ai

bazei: X
|ψi = ciα |i, ξα i , (45)
i,α

iar pentru orice doi operatori,

 : L2 → L2 ; (46)
B̂ : S2 → S2 , (47)

se defineşte operatorul

(Â , B̂) ≡ Â B̂ = Ĉ : L2 ⊗ S2 → L2 ⊗ S2 , (48)

prin relaţia  
 B̂|i, ξα i = Â|ii , B̂|ξα i . (49)

Acest rezultat ne permite să observăm că operatorul hamiltonian (41) acţio-
p̂2
nează ı̂n L2 ⊗S2 , ı̂nţelegând că operatorul 2m +V (~r) este ı̂nmulţit cu operatorul
identitate din S2 , iar − µ ˆ ~
~ · B este ı̂nmulţit cu operatorul identitate din L2 .
Ecuaţia
Ĥ|ψi = E|ψi , (50)
cu Ĥ dat de (41) şi |ψi ∈ L2 ⊗ S2 , se numeşte ecuaţia lui Pauli.
Putem ataşa vectorului de stare matricea
!
ψ1
|ψi → (51)
ψ2

care ne conduce la următoarea formă matriceală a ecuaţiei (50):

" # ! ! !
p̂2 ψ1 eh̄ ~ ψ1 ψ1
+ V (~r) − B · ~σ = E . (52)
2m ψ2 2m ψ2 ψ2

Ţinând cont de relaţia:

!
~ · ~σ = Bx σx + By σy + Bz σz = Bz Bx − iBy
B
Bx + iBy −Bz

ecuaţia (52), cu notaţia B± = Bx ± i By , se despică ı̂n următoarele două ecuaţii

cuplate:
" #
p̂2 eh̄
+ V (~r) ψ1 − (B− ψ2 + Bz ψ1 ) = E ψ1 ;
2m 2m
" #
p̂2 eh̄
+ V (~r) ψ2 − (B+ ψ1 − Bz ψ2 ) = E ψ2 . (53)
2m 2m