FIŞĂ DE LUCRU

Planul dezvoltat de idei

Pădurea fericită

A fost odată o pădure în prag de vară. În mijlocul ei, iarba lucioasă ascundea
gâze verzi ṣi fluturi multicolori. Un stejar falnic se ridica în văzduh. Vorbea cu
soarele strălucitor.
Deodată se aude din depărtare un ţipăt înfiorător.
- Oare ce se aude?
- Îndată îmi voi trimite razele luminoase să cerceteze peste tot şi să afle cine
tulbură liniştea pădurii.
Fluturii speriaţi s-au ascuns prin iarba înaltă. Păsările gălăgioase se întrebau
ce-o fi.
Una dintre raze se întoarse din cercetare şi spuse:
- În inima pădurii este un om îmbrăcat în haine verzi ṣi cu o puṣcă la ochi
care fugăreşte un sărman iepuraş.
Atunci toate vietăţile pădurii se hotărâră să-l ajute pe iepuraşul speriat.
Copacii înalţi începură să-şi mişte crengile, să-l sperie pe vânător. Soarele dogorî
mai puternic, să-l ardă pe vânător. Pietre puternice se rostogoleau pe cărare şi-l
loveau pe vânător. Păsările ṭipau ṣi scoteau sunete care mai de care mai
înfiorătoare.
- Am crezut că-mi eşti prieten, ce ai cu mine? îl întrebă iepuraṣul pe
vânător.
- Iartă-mă, drăguṭule! Nu te voi mai fugări ṣi nu te voi mai vâna! Zise cu
glasul plin de emoṭie vânătorul.
Toată pădurea se pregăteşte de lăsarea serii. Iepurele fericit stă acum liniştit
că nu-l mai sperie nimic. Vânatorul este acum prietenul lui.