EXPRESII FRUMOASE PENTRU COMPUNERI
IARNA
*Cumplita iarnă
*Acoperământ pufos de omăt gros
*Lungi troiene călătoare
*Fulgii zbor, plutesc în aer ca un
roi de fluturi albi
*Zale argintie
*Ca fantasme albe plopii
*Întinderea pustie
*Doritul soare
*Oceanul de ninsoare
*Viscolul chiuia
*Lumina cenuşie a serii
*Mantie albă
*Viscolul se înteţeşte
*Omătul scârţâie sub picioare
*Cerul se oglindeşte în nea
*Pulbere de zăpadă
*Fulgi mari ca de vată
*Steluţe argintii
*Săniuţele zboară fără oprire
*Ninge ca-n poveste
*Plapumă albă şi moale
*Zăpada scânteiază
*Întindere lucie de zăpadă
*Copaci de zahăr,câmp de cristal
*Covor moale şi pufos
*Zăpada jucăuşă
*Zăpada încarcă câmpiile
*Vânt iute şi rece
*Din norii albi săgetează ace de
gheaţă
*Fulgi uşori şi albi ca florile de
cireş
*Pământ somnoros
*Suflarea duşmănoasă a crivăţului
VARA
*Văzduh încins de arşiţa amiezii
*Lanurile au culoarea aurie
*Lanuri bogate, presărate ici-colo cu maci roşii
*Căldură înăbuşitoare
*Amiază ucigător de arzătoare
*Soarele îşi cumpăneşte pe albastrul şters al cerului
discul său alb de lumină topită
*Soarele ,coborât în sacii de aur, mâine va fi pâine
PRIMĂVARA
*Pomii îşi îmbracă haina cu flori şi frunze verzi
*Păsările zboară vesele înspre razele aurii
*Razele aurii bat în geamurile caselor
*Rândunica cea voioasă la noi iarăşi a sosit
*Tuturelele se-ngână
*Mii de fluturi vezi zburând
*Prin livezi albinele şi-au pornit colinda
*Iarba a prins colţ fraged şi nou
*Cocorii sosesc din depărtări cu lumina prea albă şi fierbinte în această
adevărată a lor ţară, veche şi neuitată
*Floarea pură din livezi
*Livada însorită cu copaci tineri şi zvelţi, cu iarba moale
*Flori de muşeţel mărunte ca nişte bumbi aurii înconjuraţi de cununiţe
albe
*Se scutură din salcâmi o ploaie de miresme
*Primele frunzuliţe s-au deschis spre lumina cerului ca nişte ochişori
verzi
*Muguraşii dezmierdaţi de soare încep a se umfla de bucurie
*Păsările dau triluri prelungi arătând nesecata bucurie de a trăi
*Pasărea cânta ca o chemare nebiruită a frumuseţii şi tinereţii
*Pe ferestrele caselor năvăleşte lumina nouă ca o fulguire de aur
*Ieşim şi noi ca gâzele la soare
*Pâraiele primăverii curg cântând şi scânteind
*Soarele cântă prin crengi
*Stăpânitorul lumii se ridică pe cer într-o revărsare de lumină
*Văzduhul e limpede ca lacrima
*Ciocârlia umple văzduhul de cântare
*Cea dintâi rază s-a împletit pe frunze
*Mireasma crinilor albi, singuratici cu potirul plin de colbul aurului
mirositor *Rândunica taie văzduhul ca o săgeată
*Înfăşurat într-o mantie de lumină, soarele călătoreşte deasupra tuturor
*Milioane de flori cheamă cu miresme dulci zburdălnicia copiilor, odihna
vârstnicilor, amintirile bătrânilor
*Vesela natură
*Soare dulce
*Ploaie de miresme
TOAMNA
*Mireasmă îmbătătoare *Pâclă albăstrie
*Cădeau frunzele nucilor c-un fel de grabă
*Razele palide ale soarelui
*Brumă argintie
*Frunza cădea, legănându-se în aer ca o aripă de
fluture
*Miresme de toamnă blândă
*Aer curat şi răcoros *Viforniţă păgână
 *Soarele strecurându-se printre stânci *Frunzele îngălbenite cad legănându-se
*Soarele răsări înfocat, vărsând parcă flăcări *Ciorchini cu boabe mari şi lungi
*Cerul de sticlă, înflăcărat usucă totul *Frunzele cădeau strecurându-se ca o şoaptă, ca o
*Grânele coapte îşi sună povara rugăciune, aşternându-se ca o patură pe deasupra
*Sub coviltirul cerului trosnind căldura verii, se coc căreia vântul aleargă grăbit
roadele pământului *Frunzele, legănându-se ca o aripă de fluture,
*Pe şesurile nesfârşite, lanurile par de aur aninându-se de ramuri parca cer ajutor
*Grânele aurii aşteaptă somnoroase secerişul *Gutui amărui cu puf galben ca de pui
*Cerul uriaş de cristal *Toamna mână păsările călătoare spre ţările calde
*Căldură cotropitoare *Stoluri dese
*Nopţi cu cerul spuzit de stele *Văl de brumă argintie mi-a împodobit grădina
*Marea cu valuri înspumate *Norii suri îşi poartă plumbul
*Nisipul plajei fin şi argintiu *Porumbul tremură pe câmp cu podoaba zdrenţuită
*Răcoarea codrilor nesfârşiţi *Câmpia se culcă sub ploi şi zloată
*Soarele s-a oprit în creştetul cerului şi, de acolo , *Arborii îşi dezbracă frunzişul şi aşteptă goi, dârdâind
dogoreşte văzduhul de frig, hainele noi ale primăverii viitoare
*Ploaia rece şi subţire
*Ceaţa lăptoasă *Dealuri zgribulite
*Toamna împrăştie arome dulci şi amărui
*Merele încovoiau crenguţele ca cerceii cu grele
nestemate
*Toamna cea întunecată
*Codrul a prins a-şi lepăda frunza
*Toamnă mohorâtă
*Ceaţa umedă şi deasă *Cer de plumb
ANIMALELE *Albină cu aripi de borangic *Păsări albe şi cenuşii, galbene şi trandafirii, albastre şi negre
*Păsări cu picioare lungi, subţiri ca nişte rigle de-un metru *Peşti subţiri şi argintii ca lamele de cuţit *Păsări
singuratice *Păsări mărunte cât nuca *O gânganie mică, fără strălucire, rotundă, ca o sămânţă *Picioruşele
fragede *Ochişorii mărunţi cât nişte fire de colb * Îşi scăldă cu mulţumire trupul într-o picătură de rouă
*Căţelul, plin de mirare, a plecat dând din coadă bucuros *Sălbatic, ager armăsar *Cocorii vâslesc cu aripile lor
mari şi obosite *Aripi cu foşnet de mătase veche *Ochii lupului strălucesc lacomi *Albina-cel mai mare inginer
de sub cer *Veveriţa-un ghem de blăniţă de culoarea flăcării cu coada stufoasă adusă pe spinare, cu un căpşor
minuscul în care licăreau ochişorii, ca două boabe de ploaie sau de lacrimi *Se furişă pe o creangă subţire *Face
o săritură pe o creangă joasă în înălţime ca şi cum puful ei de flacără s-ar desprinde şi ar pluti în sus *Inimioara
ei de puişor al fagului, al pădurii şi al primăverii *Gândăcel cu mustăţile de aţă *Cărăbuş cu barbă în hăinuţă
aurie *Încep a răsuna mii şi mii de glasuri, de ciripiri, de triluri şi de ecouri *Bondari catifelaţi *Libelule cu
aripi străvezii *Siluete fugare ale caprelor negre *Boturile catifelate ale turmelor *Capul cu botul mic, catifelat
şi umed *Blana moale, mătăsoasă *Căprioara îşi azvârle picioarele în fugă fulgerătoare, în salturi îndrăzneţe, se
avântă ca o săgeată *Boii sunt mici, aproape nişte viţei şi merg încet, suflând aburi groşi pe nări *Iepurii săreau
ca lăcustele *Privighetoarea, cântăreaţa nopţilor *Ciocârlia, câtăreaţa luminii şi a muncii *Ciocârlia îşi porni
cântecul în puzderia de aur *Pui mic şi fricos * Muget înăbuşit de durere *Zbieret adânc, sfâşietor *Lupul
poposeşte pe labe, în hăţişuri şi priveşte nemişcat *Veveriţa hoinăreşte ca o deşucheată, pădurea întreagă
*Rândunica tăie văzduhul ca o săgeată

☺ŞCOALA *Clinchetul cristalin al clopoţelului *Noutăţile ascunse între copertele cărţilor *Sunetul vesel al
clopoţelului *Lumea cărţilor *Bucuria reîntâlnirii cu şcoala, cu colegii *Şcoala, grădină înfloritoare *În clasă e
linişte deplină *Poarta şcolii devine neîncăpătoare pentru mulţimea de copii şi părinţi *Culoare strălucind de
curăţenie *Geografia, joc minunat, cel mai frumos dintre toate *Cartea pe care mă necăjeam, urmărind cu
degetul şi cu priviri mirate, buchii mari, întortocheate şi cârligate ca nişte gângănii, era abecedarul *Ceas al
luminii şi al înţelegerii celei mari *Pe foile albe se zăresc stilourile ca nişte arme părăsite *Că nu este alta mai
frumoasă şi mai de folos în viaţa omului zăbavă, decât cetitul cărţilor

☺PATRIA *Plaiurile umbrite ale munţilor *Muşchiul e moale ca perna de puf şi izvoarele albe ca spuma
laptelui *Ecouri argintii şi line ca într-un vis *Iarba grasă *Frumoasă mi-e ţara străveche, Întinsă pe munţi şi pe
văi Cu fete cu flori la ureche Cu mândri şi ageri flăcăi *Pământ frumos, bogat şi darnic *Ţara râde cu râset de
lumină *Codri nestrăbătuţi unde muşchiul e moale ca perna de puf *Izvoare ca spuma laptelui *Ape frumos
curgătoare şi limpezi ca cristalul *Bucovina, ţinut de basm *Dulcea şi frumoasa Bucovină *Argeşul, călător fără
odihnă, trece şopotind pe spintecătura văilor *Ape cu alunecări domoale *Dunărea, bătrânul fluviu-ca o
panglică azurie-liniştită, largă, are aspectul unui lac frumos, poleit de razele soarelui *Delta Dunării aste un
adevărat paradis la răsăritul soarelui *Dealurile şi luncile pline de frumuseţi *Bărăganul începe în pragul
fiecărei case şi se termină în nori *Împărăţia holdelor şi a apelor curgând liniştite *Lacuri cu ape neînchipuit de
limpezi *Şes întins în miez de vară, cu grânele aurii, aşteptând somnoroase secerişul şi mişcându-şi mustăţile
lungi în somn *Din dealurile scăldate în soare, ţâşneşte murmurul izvoarelor *Pieptul de piatră al Munţilor
Carpaţi *Munţii Făgăraş sunt pământul românesc cel mai aproape de cer *Vârfurile munţilor, rânduite
asemenea unor cetăţi greu de cucerit *Imaginea unui apus de soare printre munţii încărcaţi de zăpadă când
crestele primesc străluciri de diamant *Carpaţii cu fruntea de zăpezi *Păduri nesfârşite se înalţă între cer şi
pământ *Arborii sunt drepţi ca nişte lumânări care ard cu flacără verde *Magazinele cu vitrinele lor largi se
scaldă în zeci de culori *Imaginea gălăgioasă a unui oraş tânăr *Sporeşte frumuseţea ţării *Vuietul molcom al
vântului prin crengi *Popor harnic, cutezător şi curat *Trebuie să fim mândri de frumuseţea nemărginită a
pământului nostru *Ţara nu se serveşte cu declaraţii de dragoste, ci cu muncă cinstită şi la nevoie cu jertfă.
Munca cinstită, viaţa curată, iubirea de semeni, împlinirea datoriilor pe care le avem-adică faptele-acestea
înseamnă patriotism, nu vorbele deşarte *Leagăn românesc *Tainice şi minunate glasuri măiestre *Patria este
cel dintâi şi cel din urmă cuvânt al omului. *Verzi sunt dealurile tale, frumoase pădurile şi dumbrăvile
spânzurate de coastele dealurilor, limpede şi senin e cerul! Munţii se înalţă trufaşi în văzduh, nopţile încântă
auzul şi ziua farmecă văzul.

☺SENTIMENTE EXPRIMATE ÎN CUVINTE *Eram fermecaţi de atâta frumuseţe *Plini de fericire *Bucurie
tristă *Mişcare neostenită *Simţământ stăruitor şi neînţeles *Chiuiam de bucurie *Roşu ca racul fiert *Îmi
venea să mă ascund de ruşine *Mi-erau dragi ca lumina ochilor *Rămase împietrit *Înmărmurit de groază *Plini
de încântare *Şi-a luat inima în dinţi *Inima îi bătea mai tare ca niciodată *Vocea tremurândă *Ochii în lacrimi
*Pe feţele tuturor se vedea fericirea *Simţământ stăruitor de milă *Ochi îndureraţi *Ochii surâdeau de fericire
*Picuri mari, lacrimi de fericire, izvorau în neştire din ochii lui *Ca toate făpturile apăsate de necazuri, s-a
închis în sine *Îngăduitor şi tăcut *Răscolit de amărăciune *Şi-a scos focul de la inimă *Erau veseli şi lucrau cu
însufleţire *Scârbit de fapta cea rea *Picături de nelinişte *Tăcerea tainică

☺LUPTA, DOMNITORUL ÎNDRĂGIT *Domnitor viteaz şi înţelept *Oaste nouă ieşi ca din pământ *Calul în
spume *Călăreţ trudit *Îi preţuia pe oameni nu după ceea ce erau, ci după omenia lor *Dârz apărător al
pământului strămoşesc *Luptător de seamă pentru realizare năzuinţelor poporului *Sabia lui fulgerătoare, pe
duşmani i-a pus sub glie*Neam de viteji, mândri şi netemători de moarte *Duşmani aprigi *Au năvălit câtă
frunză şi iarbă *Au luptat cu o îndârjire fără seamăn *Duşmanii zdrobiţi, cad ca nişte spice de securi loviţi
*Turcii, spaima popoarelor, se visau cuceritorii lumii *Călăreţi cu chipul rotund şi privirea semeaţă *Pletele îi
curgeau pe spatele împlătoşat ca valurile unui pârâu *Ştefan cel Mare - Soarele Moldovei *Strigătul de trâmbiţă
dă de ştire să se gătească de luptă *Freamăt de arme *Pânză mişcătoare de săgeţi *Luptă oarbă, deznădăjduită
*Potop de oaste *Ostaşi puţini, dar inimoşi, încercaţi în luptă, cu multă iubire de ţară şi hotărâţi cu toţii a-şi da
scump viaţa *Cumplită a fost lupta *Loviturile care curg ca grindina le iau văzul *Războiul bântuia de atâta
amar de vreme *Tunurile lătrau a moarte zi şi noapte şi stropeau foc peste necazul soldaţilor *Rostogoliri
repetate de foc, schije, gaze şi oameni care urlau, venind la măcel ziua şi noaptea *Duşmani amestecaţi cu
pământul *Pierderi înspăimântătoare *Duşmanii se aruncă unii spre alţii, puştile bubuie, spăngile se-nroşesc. Pe
luciul de oţel al puştii se prelinge sângele

☺ELEMENTE DE PORTRET *Ochii trişti se luminează de o bucurie neaşteptată *Se uită încreţind uşor
sprâncenele *Se arăta mustrare în ochii săi *Trăia singur, ca un leu îmbătrânit *Fecior alb ca spuma laptelui
*Părul bălai ca razele lunii *Privire plină de duioşie şi îngrijorare *Ochi mari, gleşi, umbriţi de gene lungi *În
ochii acestor oameni minunaţi strălucea bucuria unei împliniri *Priviri tinereşti *Ochii răspândesc duioşie şi
blândeţe, unite cu o lăuntrică hotărâre de a învinge suferinţa *Ochi mici, albaştri mă sfredelesc cu privirea
*Ochii luceau ca două mărgăritare *Păr de aramă *Obrajii roşii ca para focului *Barbă sură *Glas cântărit
*Ochi blânzi şi mângâietori *Ochi limpezi ca o zare albastră *Ochi tinereşti şi curioşi *Era în privirea lui tăria
omului conştient că trebuie să învingă orice greutate *Privirea ei licărea de bucurie *Faţa cu ovalul prelung
*Palid, cu faţa crispată de durere *Chipul învăluit într-o lumină caldă *Chipul fericit *Zâmbetul cald de lumină
*Zâmbet liniştitor *Mama zâmbi luminată *Om cu suflet ales *Priviri tăioase *Fire deschisă şi sinceră
*Sprinten ca un flăcăiandru *Prieten vechi, om simplu, cu inima de aur *Are vârful limbii muiat în usturătura
vorbelor de duh şi gura poleită cu legende *Ager la minte şi harnic *Om simplu ca înfăţişare *Rumen la obraz
*Obraji pârliţi de soare *Obrajii se aprind şi din ochi parcă le ies scântei *Mâinile ei harnice trebăluiesc de zor
cu mişcări largi şi fine *Mâinile mamei m-au vrăjit *Mama, fiinţa care ţi-a dat viaţă, te-a învăţat să mergi, să
râzi, să vorbeşti *Tânăr plăpând şi înalt, cu părul bogat şi ondulat, visător, hotărât *Tânc bălănel, cu capul mare
şi privirea sfioasă *Pletele lui albe şi creţe parcă sunt nişte ciorchini de flori albe *Ochi blânzi şi mângâietori
*Domn cărunt, cam posomorât la înfăţişare *Bărbat gras, deşi tânăr, foarte vorbăreţ şi foarte vesel *Om în
floarea vârstei *Umeri laţi şi puternici *Mâini puternice cu degete prelungi şi pline de nerăbdare *Femeie
subţire, puţin încruntată, cu mâinile micuţe, atârnând stinghere *Mic şi îndesat *Privire senină *Naltă, uscăţivă
*Părul alb şi creţ

FENOMENE ALE NATURII *Fuioare de nori izvorăsc din adâncuri *Norii greoi nu au astâmpăr *Bulgărele de
aur scăpătase de amiază *Vântul îndoaie copacii până aproape de pământ *A răsărit soarele, razele lui aleargă
spre pământ *O linie de foc brăzdează cerul *Picături mari şi rare *Perdea de apă *Cerul se înseninează
*Florile-şi scutură capetele ude *Soarele se iveşte printre norii pufoşi şi alburii *Un tunet răzleţ răscoli
clocotitor nemărginirile rotunde *Deodată, peste firea întreagă se dezlănţuie furtuna *Artileria cerească
*Fulgere puternice spintecă văzduhul *Urletele vijeliei începură a-şi potoli glasul *Zbuciumul codrului se potoli
*Muzica împărătească a vântului de pe culmi *Încep crengile să se mişte ca înfiorate de o suflare de vânt
*Viscolul s-a pornit deodată ca şi cum s-ar fi deznodat toate baierile cerului *Vântul îi plesnea şi-i ciupea ca
nişte cauciucuri întinse de praştie, drept în obraz *Zăpada se răsfira, se răsucea ca un burghiu usturător în
pieptul şi umerii lor *Soarele scăpătă după culme *Întunecime viorie *Vântul nu mai clătina nici o frunză
*Norii se îngroşau, mâncând albastrul cerului *Ploaia curgea tot mai densă *Din depărtări izvorau săgeţi lungi
de aur, fulgerând în sus, în nori, şi în jos în oglinzile de apă. Răpăitul ploii a încetat *Undeva, pe un colţ de aur
a apărut curcubeul *Cea dintâi rază străpunse văzduhul *Negurile se lasă predeluind zările *Noapte lucie pe o
lume ca din poveşti *Uriaşul policandru al cerului îşi aprinde, una câte una, luminile, ca într-o nemăsurată sală
de danţ *Lumina se cerne din ce în ce mai densă *Cea dintâi rază de soare s-a împletit pe dânsa, ca o sârmă de
aur, făcând-o să tremure de fericirea unei asemenea atingeri *Norii fugeau goniţi de vânturile din înălţimi
*Cerul era greoi ca de bumbac