Tehnici si instrumente ale ingineriei calitatii

Masterat

Principalele subiecte ale disciplinei

Concepte de bază ale managementului calității

Metode, tehnici și instrumente pentru îmbunătățirea calității

Tehnici şi instrumente clasice – prima generatie- utilizate în managementul calităţii

 Diagrama Pareto
 Diagrama cauză-efect
 Stratificarea
 Fișa de verificare
 Histogramele
 Diagrama de corelație
 Diagrama de control

Brainstorming

Tehnici şi instrumente moderne - a doua generatie - utilizate în managementul

calităţii

 Diagrama de relaţii
 Diagrama matriceală
 Diagrama afinităţilor
 Diagrama în arbore
 Diagrama săgeată
 Diagrama programului procesului de decizie
 Prezentarea în tabel

Calitatea si Planurile de experiente Taguchi.

Metoda 6 sigma

Bibliografie

Crişan, L., Popescu, S., ş.a., Tehnici şi metode ale Managementului Calităţii, Ed. Casa
Cărţii de Ştiinţă, Cluj-Napoca, 1999
Olaru, M.,ş.a.,Tehnici şi instrumente utilizate în managementul calităţii, Editura
Economică, Bucureşti, 2000.
Raboca Horia Mihai, Managementul calităţii , 2012.
- Site-uri internet
- Curs predat la ore
Calitatea

Calitatea este un concept care se utilizează în toate domeniile vieții economice și sociale,
însă care prezintă caracter subiectiv .
Termenul de calitate provine din cuvântul latinesc „qualitas”, care la rândul său derivă din
cuvântul „qualis”, care are semnificaţia „fel de a fi”.
Conform terminologiei ISO 9000: 2000, prin calitate se înţelege „ansamblul de proprietăţi şi
caracteristici ale unui bun sau serviciu care îi conferă acestuia aptitudinea de a satisface
necesităţile exprimate sau implicite”

"Prin calitate nu trebuie să se înţeleagă cel mai bun bun/serviciu în sens absolut, ci cel mai
bun bun/serviciu în condiţiile impuse de către client, condiţii izvorâte din modul de utilizare
şi preţul de vânzare” (Ilies, 2003, pp. 13);

Juran, J. M. defineşte calitatea ca fiind „aptitudinea de a satisface necesităţile sau măsura în

care produsul serveşte cu succes aşteptările consumatorilor”

Dicţionarul Enciclopedic al Limbii Române , 2000

Calitatea este o categorie filosofică ….
un lucru este ceea ce este, deosebindu-se de celelalte lucruri…..

3) Definirea calităţii bazată pe utilizator sau consumator.

Adepţii acestei viziuni consideră că definirea calităţii trebuie legată mai mult de modul de
conformare a produsului faţă de cerinţele şi specificaţiile consumatorilor şi nu raportat la
standardele sau specificaţiile impuse de fabricant.

2) Definirea calităţii bazată pe produs.

Această viziune defineşte calitatea în funcţie de modul în care diferitele caracteristici sau
atribute ale produsului ating un anumit standard de cerinţe sau specificaţii impuse.
În felul acesta calitatea este exprimată, cuantificată şi măsurată prin intermediul
standardelor şi specificaţiilor pe care orice produs trebuie să le aibă din punct de vedere al
caracteristicilor şi atribuţiilor sale.

Evolutia conceptului calitate

1.Economia de productie
1900 - 1920 - calitatea a evaluat sub forma unui element integrat în cadrul producţiei
manufacturiere;
(1900 /SUA)/1920-1950. Europa , productie mare, era de lucru
- Problema principala: productie cat mai mare si cat mai ieftin posibil
- Profitul este un scop
- Controlul calităţii se bazează pe inspecţii (inspecţia calităţii);
- Epoca economiei de productie si de organizare stiintifica a muncii (OST).
1941 - 1960 - apare controlul statistic al calităţii
SUA-Bell System introduce notiuni de inspectie si de control calitate

2.Economia de piata
1950-1990 Multi producatori, productie mare.
- Capacitatea de productie superioara capacitatii de cumparare
- Nu este suficient ca pretul produsului sa fie mic pentru a vinde produsul
- Economia de piata
- Concurenta a crescut mult.
- Problema principala: desfacerea (nu productia)
1961 - 1980 - pe scală largă controlul statistic al calităţii, apare şi începe să se aplice
conceptul, principiile legate de asigurarea calităţii;

3.Calitatea: factor concurential

Dupa 1990
- Progresul stiintei, a metodelor de productie Cresterea calitatii intrinseci a
produselor
- Calitatea: factorul care face diferenta intre produse si intre producatori
- Producatorii cauta noi piete de consum,
- Consumatorii devin mai educati si informati este
- Calitatea factor concurential
- Problema principala: a produce de calitate cat mai buna
- 1981 - prezent - apare, se dezvoltă şi se implementează atât managementul calităţii cât
şi managementul calităţii totale (TQM).
- Problema principala:
- Calitatea si Pietele de consum
- Calitatea: Factor Concurential/de Competitivitate

Realizarea unei calitati bune a produselor permite vanzarea lor.

Nivelul tehnic ridicat asigura competitivitatea.
Competitivitatea este capacitatea unui produs de a se impune pe piata.
In conceptia clasica aprecierea competitivitatii se facea in functie de pret si calitate.
Un pret scazut si o calitate inalta facea ca produsul sa fie competitiv

Variatia vanzarilor in functie de calita

Relatia cerere-pret este si ea functie de calitate

1. Factorii tehnici sunt exprimati prin caracteristicile tehnice ale produsului, deci prin
calitate. Adaptarea caracteristicilor tehnice la necesitatile pietei depinde de capacitatea si
viteza de inovare a intreprinderii, de gradul ei de specializare.
2. Factorii financiari sunt exprimati in special prin pret si modalitati de plata. Pretul depinde,
la randul lui, de seria de fabricatie, flexibilitatea productiei, productivitate, consum de
resurse, fluctuatii valutare,……
Aceste doua tipuri de factori corespund, in general, modelului clasic de competitivitate
(calitate si pret). In plus, intervin insa alti doi factori.
3. Factorii de suport, exprimati prin service-ul oferit, instructiunile de utilizare elaborate,
piesele de schimb disponibile etc.
4. Factorii comerciali exprimati, in principal, prin promptitudinea livrarii produsului,
termenul de livrare, modul de distributie, canalele de distributie, locul de achizitie.
Efectul cresterii calitatii: PROFIT
Este vital sa existe calitate inalta pentru a deveni o firma competitiva.
Doar firmele competitive, care vand mai bine sunt firme de succes

Calitatea: concepetie, produs, productie

Calitatea unui produs este rezultatul unui mare număr de activităţi si servicii, care se
desfăşoară în diferite compartimente tehnice. Aceste activităţi hotărâtoare pentru calitate, se
pot grupa în următoarele domenii tehnice distincte:

C - activităţi de concepţie-proiectare C
F - activităţi de fabricaţie;
U - activităţi de utilizare.

     Bucla calităţii (Quality loop) ISO 8402/1995) F U

Bucla calităţii, concept  
largit 
 

Triunghiul calitatii

CALITATEA mai întâi se proiectează,

apoi se execută şi ulterior se manifestă
la beneficiar
 Evolutia in timp a conceptului calitate

 Controlul calitatii isi propune sa determine daca produsele indeplinesc cerintele de

calitate impuse. La baza: inspecţiei calităţii si controlului calităţii
- inspectia: actiunile de supraveghere intreprinse in scopul identificarii produselor cu
defecte.
- controlului calităţii reprezinta ansamblul procedeelor si activitatilor cu caracter
operational, utilizate si efectuate in scopul satisfacerii cerintelor referitoare la calitate ,
ISO 8402;
 Asigurarea calitatii isi propune sa previna aparitia noncalitatii prin adoptarea unor
masuri corespunzatoare, care sa confere increderea ca un produs sau un serviciu va
satisface cerintele de calitate.; Nou: instruirea personalului,
îmbunătăţirea continuă a calităţii, garantarea calităţii
 Managementul calitatii totale este un sistem modern de conducere care isi propune
„stapanirea“ calitatii prin antrenarea intregului personal in actiunea de realizare a
calitatii si extinderea notiunii de calitate la intreaga activitate a unei organizatii./ISO
9000-2000
 Managementul calitatii totale (TQM)
Succesiunea principalelor modalităţi de organizare a calităţii în organizaţie
Managementul calitatii

Sistemul de management al calităţii, J. Juran defineşte acest concept prin intermediul

funcţiilor deţinute de el (trilogia calităţii):

(1) planificarea calităţii;

(2) ţinerea sub control a calităţii;
(3) îmbunătăţirea continuă a calităţii.
În fapt, funcţiile de bază ale managementului calităţii sunt în acest caz: planificarea,
verificarea (asigurarea calităţii în sens restrâns) şi ţinerea sub control a calităţii.

Calitatea face parte din managementul si strategia unitatii

Sistemului de management al calităţii, componenta a managementului, anumiți autori

definesc acest sistem ca fiind un

 ansamblu de activităţi
 având drept scop realizarea unor obiective,
 prin utilizarea optimă a resurselor.

Acest ansamblu cuprinde activităţi

 planificarea calităţii,
 controlul calităţii,
 asigurarea calităţii,
 imbunătăţirea calităţii" îmbunătăţirea calităţii se realizează prin acţiuni întreprinse
în întreaga organizaţie, cu toate că managementul calităţii devine responsabilitatea
tuturor nivelurilor de management din cadrul organizaţiei.

Roata lui Deming sau ciclul universal de imbunatatire a calitatii „PDCA“

 Pentru ca imbunatatirea calitatii n-a fost luata mult timp in considerare decat in faza
de realizare a produsului utilizarea instrumentelor traditionale s-a dezvoltat in
principal in domeniul industrial.

„Roata lui Deming“ este considerata (in Occident ca si in Japonia) ca fiind metoda
universala, ciclul de baza al oricarei actiuni de imbunatatire a calitatii, fie ea si
rezolvarea unei probleme.
Este vorba de un principiu sub forma de bucla, recursiv.
Cele patru faze ale ciclului PDCA /Plan, Do, Check, Action =

 Planificare,

 Realizare,

 Verificare

 Actiune

Managementul calităţii totale (TQM)

Cuprinde în sfera sa de activitate toate etapele anterioare mişcării calităţii şi anume:

inspecţia calităţii, controlul calităţii, asigurarea şi managementul calităţii.
În esenţă, managementul calităţii totale constă într-o filosofie centrată pe crearea unei culturi
organizaţionale bazată pe calitate (crearea unei culturi a calităţii).
Managementul calităţii totale - un mod de conducere a unei organizaţii, centrat pe
calitate şi bazat pe participarea tuturor membrilor săi, care tinde spre eficienţă pe termen
lung, obţinută prin satisfacerea clienţilor şi incluzând realizarea de beneficii atât pentru
membrii organizaţiei, cât
şi pentru societate (Mattana,1991);
- Concentrarea pe nevoile clienţilor şi satisfacerea lor

Folosirea metodelor, tehnicilor şi instrumentelor de calitate in inginerie

Folosirea tehnicilor și instrumentelor de calitate are ca scop realizarea aspectelor care
privesc calitatea și obținerea primelor succese.
Organizația trebuie să aleagă instrumentele corespunzătoare în acest sens. Proiectele sunt
cel mai bine realizate prin intermediul echipelor. Echipele trebuie să înceapă cu analiza
muncii care trebuie desfășurată, a proceselor și metodelor care există și a rezultatelor obținute
de acestea.
 Procesele de analiză scot în evidență aspectele care trebuie îmbunătățite și furnizează
lista inițială pentru programul de îmbunătățire.
Este important ca echipele să fie susținute printr-o pregătire a membrilor ei în cunoașterea
instrumentelor necesare pentru rezolvarea problemelor și luarea deciziilor.

Factorii principali care afectează calitatea productiei

In productie principalele cauze posibile care ar genera probleme de calitate (defecte)
au fost grupate (Sistemul de productie Toyota) in cei 5M
materialele, mana de lucru, masinile, masurarea si metodele
Acestea ar cuprinde:
 materiile prime, resursele materiale;
 maşinile, utilajele, echipamentele de lucru;
 metodele, procedeele de lucru;
 muncitorul, resursele umane;
 măsurarea, metodele şi mijloacele de măsurare;
Au mai fost apreciati ca importanti jnca 3 factori, a rezultat cei 8M
 mediul; natura
 managementul /puterea banului
 mentenanta

Folosirea instrumentelor, tehnicilor, metodelor de calitate

Folosirea instrumentelor, tehnicilor, metodelor sau a practicilor de succes

din domeniul calitatii are ca scop realizarea aspectelor care privesc calitatea și
obținerea de succese in calitate in organizatie.
 Organizația trebuie să aleagă instrumentele, tehnicile sau metodele
corespunzătoare pentru a rezolva probleme de calitate sau a imbunatati mereu
calitatea. Proiectele organizatiei se realizeaza cel mai bine prin intermediul echipelor.
Echipele trebuie să înceapă cu analiza muncii care trebuie desfășurată, a
instrumentelor, tehnicilor sau metodelor care există si care se pot aplica și a
rezultatelor obținute folosind aceste mijloace.
Procesele de analiză scot în evidență aspectele care trebuie îmbunătățite și
furnizează lista inițială pentru programul de îmbunătățire.
Este important ca echipele să fie susținute printr-o pregătire a membrilor ei în
cunoașterea mijloacelor necesare pentru rezolvarea problemelor de calitate și luarea
deciziilor.

Identificarea și soluționarea unei probleme

ETAPE/PASI
• identificareaproblemei stabilirea obiectivului de îmbunătăţire
• analizarea cauzelor
• formularea propunerilor de îmbunătăţire
• aplicarea planului de îmbunătăţire
• evaluarea rezultatelor îmbunătăţirii
• asigurarea că problema nu se va mai repeta

Folosirea instrumentelor, tehnicilor, metodelor calitatii

 Alegerea celor mai potrivite tehnici şi instrumente de îmbunătăţire a calităţii şi
utilizarea lor cât mai eficientă este responsabilitatea managementului de vârf,
constituind o componentă a procesului decizional din cadrul instituţiei
 Ținerea sub control a calității se realizează și prin utilizarea tehnicilor statistice
 În funcție de dificultatea aplicării lor: tehnici elementare, intermediare, avansate

Instrumente, tehnici si metode – Calitate

Ce este un instrument de calitate?

Instrumentul calitatii, in sensul strict al notiunii, aflat la baza baza piramidei

sistemului de mijloace de imbunatatire a calitatii, este un mijloc sau un instrument
conceput pentru a rezolva in mod eficient o problema concreta de calitate, dupa o
metoda bine definita.
Relativ autonom, instrumentul permite gasirea si realizarea activitatilor care conduc la
imbunatatirea calitatii, în scopul de a maximiza beneficiile.
- Imbunatesc pozitia concurentiala (prin calitate) punand accent pe satisfactia
clientului extern, a angajatilor si a patronatului (beneficii)
- Folosite izolat nu duc la rezultate bune pe termen lung
Exemple de instrumente utilizate in ingineria calitatii:
brainstorming, grafice de control, analiza Pareto, histograme, diagrama cauza -
efect.
Ce este o tehnica folosita in ingineria calitatii?
 Tehnica folosita in calitate este un ansamblu de procedee ordonate sistematic
si utilizate intr-un context specific pentru a atinge un obiectiv bine determinat.

Tehnicile de calitate se aplica pe domenii mai largi decat instrumentele si sunt in

general constituite din mai multe instrumente pe care le folosesc dupa anumite reguli.
Exemple de tehnici folosite in ingineria calitatii : tehnica functiei calitate, tehnica
AMDEC, auditul calitatii, tehnica obiectivelor, tehnica celor 6 palarii care gandesc

Ce este o metoda de calitate?

Metoda (uneori numita "abordare") este un set de proceduri raționale, reguli și
principii folosite pentru a obține un rezultat într-un context specific.
Spre deosebire de tehnica, metoda nu necesită neapărat o punere în aplicare a unui
algoritm riguros.
In acelasi timp, metoda ar putea sa cuprinda un set de tehnici si instrumente pe care
le-ar folosi dupa anumire reguli.
Exemple de metode folosite in ingineria calitatii : metoda 6 sigma, metoda
planificarii experimentelor, metoda Hoshin.

Tipul de organizatie
Majoritatea mijloacelor folosite la imbunatatirea calitatii se pot aplica in organizatii
diferite:
 Intreprindere producatoare
 Intreprindere/organizatie furnizoare de servicii
 Intreprindere/organizatie care practica comertul
Mijloc folosit la implementarea managementului calitatii intreprinderea este la
nivelul de baza privitor la folosirea instrumentelor calitatii
Mijloc folosit pentru urmarirea calitatii (pastrarea nivelului atins)
Mijloc de optimizare a calitatii
Mijloacele calitatii sunt la fel de importante si de utile in toate cele trei niveluri.

Tehnicile si instrumentele clasice

ale managementului calității au fost preluate, în cea mai mare parte, din statistică,
fiind utilizate pentru:
 ordonarea și sintetizarea datele referitoare la calitate
 luarea deciziilor referitoare la calitatea loturilor de mărfuri, pe baza analizei
eșantionului prelevat
 controlul bunei funcționări a unui proces, în scopul asigurării capacității
acestuia de a obține în mod constant nivelul de calitate solicitat
 Ishikawa propunea utilizarea tehnicilor statistice pentru ținerea sub control a calității,
pe care le-a grupat, în funcție de dificultatea aplicării lor în:
- tehnici elementare
- tehnici intermediare
- tehnici avansate
In opinia lui, urmatoarele șapte tehnici statistice elementare trebuie considerate
tehnici de bază ale calitatii:
 diagrama Pareto,
 diagrama cauză-efect,
 stratificarea,
 fișa de verificare,
 histogramele,
 diagrama de corelație
 diagrama de control
În anii ’80, aceste tehnici erau utilizate pe scara largă, pentru rezolvarea problemelor
companiilor japoneze, în cadrul cercurilor calității.

Tehnici şi instrumente clasice utilizate în managementul calităţii – cele şapte

instrumente clasice
1. Histograma
2. Diagrama cauză-efect
3. Diagrama Pareto
4. Fisa de verificare
5. Diagrama de corelare
6. Graficul de control
 7. Stratificarea datelor
- Brainstorming , complementar
”Cele 7 instrumente”, denumire sub care sunt cunoscute în practica organizaţiilor, se
constituie într-o metodă elementară de cunoaştere şi analiză a cauzelor care determină
variaţia caracteristicilor unui produs, proces, eveniment etc., influenţând negativ calitatea
acestora. Odată cunoscute, cauzele pot fi corectate în sensul dorit, pe baza soluţiilor stabilite
prin folosirea unor metode adecvate.
- în practica curentă numărul acestora este mult mai mare

O alta clasificare a instrumentelor calitatii

Tehnici si instrumente pentru date numerice
permit ordonarea și prezentarea unui ansamblu de date referitoare la calitate, într-o
manieră sintetică, ușor de perceput
• aparținând statisticii descriptive: diferite tipuri de
 fișe,
 tabele,
 reprezentări grafice
• tehnicile de control statistic al calității prin eșantionare
• diagrama de control

Tehnici si instrumente pentru date nenumerice

• brainstorming
• benchmarking
• diagrama Ishikawa
• diagrama procesului
• matricea compatibilității etc

Instrumente clasice si imbunatatire a calitatii

Instrumentele din prima generaţie (cu câteva excepţii) sunt folosite pentru rezolvarea
problemelor de calitate atunci când se dispune de date certe, plecand de la fapte vizibile sau
masurabile, datele fiind exprimate numeric (exceptie Brainstorming)
“Tehnici si instrumente pentru date numerice”
Tehnicile şi instrumentele clasice sunt preluate, preponderent din statistică, şi utilizate
pentru:
 ordonarea si sintetizarea datelor şi informaţiilor în domeniul calităţii
(fişe, tabele, diagrame/grafice);
 fundamentarea şi luarea deciziilor referitoare la calitatea loturilor de mărfuri, pe baza
analizei eșantionului prelevat
(eşantionarea);
 controlul bunei funcționări a unui proces (supervizarea procesului), în scopul
asigurării capacității acestuia de a obține în mod constant nivelul de calitate solicitat
(diagrama de control).

Instrumente clasice si ciclul de imbunatatire a calitatii

 Roata lui Deming sau ciclul universal de imbunatatire a calitatii „PDCA“
William Edwards Deming 1900 –1993, inginer american
Cele patru faze ale ciclului PDCA -Planificare, Realizare, Verificare si Actiune permit
pozitionarea utilizarii instrumentelor clasice → sunt instrumente de imbunatatire a calitatii
Planificare:
- Analiza faptelor prin „fisa de urmarire“, „fisa de inspectie“, „histograma“, „diagrama
Pareto“, „diagrama de corelatie“.
- Analiza cauzelor prin „diagrama lui Ishikawa“.
Realizare: nici un instrument clasic nu este destinat acestei faze de stabilire a solutiilor,
poate fi atribuita doar
diagrama Gantt.
Verificare: evaluarea efectelor solutiilor stabilite prin „fisa de inspectie“, „histograma“,
„diagrama Pareto“.
Actiune: ca si pentru faza Realizare nu exista printre instrumentele clasice un instrument
specific acestei faze.

Tehnici şi instrumente moderne utilizate

în managementul calităţii - cele şapte noi instrumente
1. Diagrama de relaţii
2. Diagrama matriceală
3. Diagrama afinităţilor
4. Diagrama în arbore
5. Diagrama săgeată
6. Diagrama deciziilor
7. Prezentarea în tabel
 + Analiza factoriala a datelor
În anul 1977 Uniunea Oamenilor de Știință și Inginerilor Japonezi (JUSE) a
selectat alte şapte instrumente si tehnici, cunoscute sub denumirea “Noul şapte”
(dintr-un numar de 30 de tehnici de management si creativitate), pentru a fi folosite la
managementul calitatii.
Completându-le pe cele clasice, această a doua generaţie de instrumente facilitează
găsirea unor noi soluţii prin care se asigură continuarea procesului de ameliorare a
calităţii.
Noile instrumente sunt folosite în cazurile în care nu există suficiente date
numerice necesare rezolvării problemelor de calitate. Tocmai de aceea au fost
denumite
“Tehnici şi instrumente pentru date nenumerice”.
In numeroase cazuri rezolvarea unor probleme ale managementului calităţii necesită
colaborarea specialiştilor din diferite compartimente. Or, în această situaţie datele sub formă
numerică sunt rare, iar cele care ar putea fi propuse sunt în general subiective.
În toate aceste cazuri în care rezolvarea problemelor de calitate nu se poate face pe cale
analitică, se va apela la tehnici şi instrumente pentru date nenumerice.
Scopurile urmărite prin aplicarea acestor instrumente sunt, în principal, următoarele:
- identificare problemelor care trebuie rezolvate şi a cauzelor care le-au generat.
În acest scop se recomandă diagrama relaţiilor şi diagrama în arbore;
- găsirea soluţiilor pentru rezolvarea problemelor analizate.
Se pot folosi diagrama matriceală şi diagrama în arbore;
- elaborarea programului pentru rezolvarea efectivă a problemelor pe baza soluţiilor
propuse.
Se folosesc diagrama deciziilor şi diagrama PERT.
Aceste instrumente noi devin instrumentele schimbarii deoarece responsabilitatea
calitatii trece succesiv din mainile inspectorilor calitatii in cele ale operatorilor
unitatilor de productie, si in cele ale proiectantilor, operand astfel o progresie catre
varful intreprinderii.
Furnizorii intra si ei in aceasta miscare, in care „exact la timp“ (just in time) constituie un
element important.
Noile instrumente ofera un suport corespunzator pentru un mod nou de management
al calitatii: „management in amonte“ (upstream management).
Utilizarea acestor instrumente noi aduce anumite avantaje deoarece sunt:
- simple in principiul lor de utilizare;
- vizuale pentru a favoriza lucrul in grup, a conduce la consens si a conserva memoria
a ceea ce este dobandit pentru organizatie;
- aplicabile in toate domeniile de activitate, pentru a oferi un suport in demersurile de
imbunatatire a calitatii.
Instrumentele noi si ciclul de imbunatatire a calitatii
Pozitionarea acestor instrumente noi ale managementului calitatii in cele patru faze
ale
ciclului PDCA.
(1) Afinitati; (2) Relatii; (3) Arbore); (4) Matrice; (5) Sageata; (6) Decizia de actiune; (7) Analiza factoriala.
 Alte instrumente si tehnici frecvent folosite in calitate
- Instrumente statistice avansate
- Planuri de experiente / Metoda Taguchi
- 6 sigma
- Controlul statistic al proceselor
(SPC - Statistical Process Control/ Maîtrise statistique des procédés - MSP)
- 5S
- Kaizen

Antrenarea personalului intreprinderii in identificarea problemelor si a solutiilor posibile

pentru rezolvarea lor, au determinat dezvoltarea, in continuare, de noi tehnici si instrumente,
printre care cele ale cercetarii operationale.
G.Kanji si M. Asher au inventariat, de pilda, 100 de asemenea tehnici si
instrumente.
Cu toate acestea, se considera ca managementul calitatii trebuie sa se bazeze, in principal,
pe instrumentele si tehnicile mentionate anterior (mai ales 7+7, clasice si noi).
Importanta deosebita care se acorda acestor tehnici si instrumente este confirmata si de
faptul ca unele dintre ele au fost definite ca tehnici si instrumente de imbunatatire a calitatii,
intr-un standard international din seria ISO 9000.

Tehnici şi instrumente clasice utilizate în managementul calităţii – cele

şapte instrumente clasice

Un instrument util:
Fisa de inregistrare a datelor referitoare la calitate
Nu face parte din instrumentele clasice principale (cele 7 clasice), dar este un instrument
folosit in acest scop, care se remarca prin utilitatea lui.
Pentru inregistrarea sistematica a datelor referitoare la calitate sunt utilizate diferite
tipuri de fise. Figura de mai jos.
Intocmirea unei asemenea fise presupune parcurgerea urmatoarelor etape:
- definirea scopului urmarit prin culegerea datelor;
- stabilirea datelor necesare pentru atingerea scopului;
- stabilirea metodologiei de analiza a datelor;
- intocmirea fisei pentru inregistrarea datelor, cu rezervarea unui spatiu pentru
urmatoarele informatii: cine a colectat datele, unde, cand si cum s-a realizat aceasta
colectare;
- efectuarea unei testari preliminare prin colectarea si inregistrarea catorva date;
- analiza si revizuirea formei de prezentare a fisei, in functie de necesitati.

Fig. Fisa de inregistrare a datelor referitoare la calitate

Cele 7 instrumente clasice;

1. Histograma
2. Diagrama cauză-efect
3. Diagrama Pareto
4. Fisa de verificare
5. Diagrama de corelare
6. Graficul de control
7. Stratificarea datelor
- Brainstorming , complementar

Foaia de verificare
 Fisa sau Foaia de verificare (sau foaia de control) este un document utilizat pentru
culegerea datelor în timp real, pe teren, la locul în care se generează datele.
Datele culese poate fi cantitative sau calitative.
Caracteristica definitorie a unei foi de validare este că datele sunt înregistrate, făcând
semne ("verificări") pe ea. O foaie de verificare tipic este împărțită în zone, contin semne cu
semnificație diferită plasate în aceste zone.
Datele sunt citite cu respectarea localizarii și numărul de semne de pe foaie
Foaia de verificare este formată dintr-un set de activităţi ordonate într-o succesiune
logică de consecutivitate a lor, ce-i orientează pe angajaţi spre realizarea obiectivelor calităţii.
Datele, înregistrate consecvent în fişa de control, pot fi utilizate în analiza şi soluţionarea
problemelor în domeniul calităţii.
Fişa de verificare prezintă un instrument eficient în controlul şi prevenirea
neconformităţilor Se mai numeste: Fisa de conformitate.
Fisa de verificare este un formular cu format de tabel sau diagrama, destinat inregistrarii
datelor pentru a obtine o imagine clara asupra problemei. Contine ansamblul de caracteristici
pe care trebuie sa le indeplineasca o instalatie, o echipa, o persoana, pentru a se lua in
consideratie faptul ca se poate realiza sarcina atribuita. Aceste liste cu caracteristici se
folosesc cu mare eficienta in etapa controlului calitatii.

Figura. Formatul unei fise de verificare/conformitate. A, B, ...E sunt cauzele care

conduc la o problema de calitate (efect observat); x, numarul x-ilor da importanta cauzei la
problema analizata.
Aceasta tehnica de culegere de date se pregateste astfel incat utilizarea sa fie usoara si sa se
interfereze cat mai putin posibil cu activitatea celui care realizeaza registrul. Imbunatatirea
calitatii se foloseste atat in studiul simptomelor unei probleme, cat si in investigarea cauzelor
sau in culegerea datelor pentru a verifica o ipoteza.
Pentru a aplica in mod adecvat acest instrument, se urmaresc pasii:
1) determinarea obiectivului, care trebuie prezentat in mod clar: se ver ifica distributia unui
proces, defecte si/sau erori, se estimeaza cauze.
2) definirea modului in care se va realiza inregistrarea: cine o va face, cum si unde, daca se
vor inregistra toate datele sau se va face o demonstratie.
3) proiectarea fisei de control se face astfel incat aplicarea sa fie simpla si situatia inregistrata
sa se poata intelege imediat.
De asemenea, este necesar sa se includa date ca: Titlul; Ce se verifica; Cine face
verificarea; Unde se realizeaza; Metoda folosita; Periodicitatea; si, in general, orice altceva
care se considera a fi necesar.
Exemplu (defecte observate la asamblarea motoarelor in timpul zilelor saptamanii)
 Histograma

Ce este histograma?
Histograma este un grafic sau o reprezentare grafica a distributiilor (aparitiilor), prin
coloane verticale alăturate, reprezentând proporțional diferite mărimi statistice.
Este un grafic folosit in statistica si care arata o distributie de frecventa (frecventa
absoluta sau relativa).
Distributia de frecventa se refera la numarul de evenimente
statistice pe clase (grupe, intervale) de evenimente.
Cuvantul histograma a fost propus prima oara de Pearson in 1895
Karl/Carl Pearson 1857 –1936, UK
Cand se foloseste histograma?
Histogramele ilustrează distribuția de proces și sunt folosite pentru a face predictii despre
un proces stabil. Dacă sistemul este instabil, histograma va avea puține valoare predictivă.
Histogramele se utilizeaza când se poate răspunde afirmativ la aceste întrebări:
Exista un set de date legate de elementele urmarite (defecte, de ex.)?
Se doreste aflarea valorii centrale, a imprastierii, a plasarii aparitiilor fata de valoarea centrala
?
Se considerǎ o populaţie statisticǎ P finitǎ de volum N pentru care o caracteristicǎ C
este codificatǎ de valorile numerice : x1 , x2 ,..., xN , nu neapǎrat diferite.
Sirul finit de numere se noteazǎ :
X : x1 , x2 ,..., xN şi se numeşte serie de date.
Distribuţia de frecvenţe (sau variabila statisticǎ) asociatǎ caracteristicii C a populaţiei P
de volum N este
 unde xj , j Є{1,2,..., k} sunt valorile diferite înregistrate pentru caracteristica C iar nj , j
∈{1,2,...k} reprezintǎ numǎrul indivizilor populaţiei caracterizaţi de valoarea xj ,

Se numeste frecventa absoluta (n) a unei valori x a caracteristicii, numarul de unitati ale
populatiei corespunzatoare acestei valori.
Se numeste frecventa relativa (f) a unei valori xi a caracteristicii raportul dintre frecventa
absoluta ni a valorii xi si efectivul total al populatiei (probabilitatea aparitiei valorii xi ).

Graficul corespunzǎtor unei serii statistice se numeşte diagramǎ.

Nota: Pentru variabila cantitativa se ia un numar de intervale (k)
Reprezentari grafice :

  
 

Figura. a. Histograma cu segmente. b. Histograma cu bare.

Exemple.
Experiment statistic: aruncam un zar si inregistram numarul afisat. Repetam aruncarea de
inca 11 ori si obtinem urmatoare lista: 1, 2, 4, 3, 6, 4, 5, 3, 5, 1, 3, 3. Daca se incadreaza in
clase de evenimente, rezulta distributia din tabelul de mai jos
 Histograma cu coloane : un grafic/ diagramă cu coloane sau segmente in baza datelor
rezultate din experimentul statistic

Fata A aparut de...

zarului ori
1 2
2 1
3 4
4 2
5 2
6 1
Total 12 evenimente

Histograma permite sa se vada cum sunt distribuite evenimentele statistice analizate

(majoritatea evenimentelor statistice se aglomereaza in jurul valorilor "3“) .
Cum se construieşte o histogramă ?
Construirea histogramei presupune parcurgerea următoarelor etape:
1) - întocmirea tabelului cu datele de intrare;
2) - stabilirea numărului de intervale în funcţie de numărul valorilor cunoscute ale
parametrului studiat;
3) - determinarea valorilor maximă (Vmax)) şi minimă (Vmin) din şirul valorilor
parametrului studiat şi a mărimii intervalelor (L);
4) - trasarea limitelor fiecărui interval pe abscisă şi a frecvenţei datelor acestora pe
ordonată;
5) - desenarea dreptunghiurilor

Exemplul de mai jos se referă la controlul preciziei de forjare a unei piese, pentru o
dimensiune de 150 mm, cu o toleranţă admisă de ±15 mm.
Sunt măsurate 100 de piese .
Construirea histogramei
EXTRAS DE DATE
Etapa 1: întocmirea tabelului cu datele de intrare
 La stabilirea numărului de intervale/clase care vor fi utilizate se are în vedere că cea mai
mare valoare este 190, iar cea mai mică 109.
Etapa 2. Stabilirea numarului de intervale/clase:
Numarul de intervalle este in functie de marimea esantionului.
Recomandare: Numărul de intervale era proporţional cu radical din N (=10) . In unele
programme statistice el este ales proporţional cu log2N → =4,6≈ 5
( se decide un numar intre 5 si 10) →5
Se poate aplica si Formula lui Herbert Sturges : k= 1+ log2N,

ETAPA 3. Determinarea valorilor maximă (Vmax)) şi minimă (Vmin) şi a mărimii

intervalelor (L);
Vmax= 190, Vmin =109
Se pot alege 200 şi 100 ca limite superioară şi inferioară ale claselor
Determinarea marimii intervalelor
Largimea unei clase ar trebui sa fie un multiplu al unitatii de masura si valoarea minima
(sau foarte apropiata ei) este valoarea centrala a primei clase.
- Dimensiunea (largimea) fiecărei clase va fi: (200 –100):5 = 20
Numarul de valori ale seriei care aparţin fiecărui interval se numeşte frecvenţa clasei.
Pentru facilitarea construirii histogramei se recomanda ca datele sa fie cuprinse intr-un
tabel

Tabel. Distributia frecventei datelor

 Etapa 4 - trasarea limitelor fiecărui interval pe abscisă şi a frecvenţei datelor acestora pe
ordonată;
Etapa 5 - desenarea dreptunghiurilor
Intervalele parametrului, ordonate crescător, sunt reprezentate în abscisă iar în ordonată
este reprezentată frecvenţa de apariţie.
Linia care uneste mediile=
Poligonul frecventelor
Se construieşte un grafic cu un număr determinat de intervale în formă de dreptunghiuri
lipite.
Bazele dreptunghiurilor sunt egale, iar înălţimea este proporţională cu nivelul frecvenţei
fenomenului

Analiza histogramei
Din analiza histogramei se constată că zonele colorate în albastru sunt în afara
câmpului de toleranţă admis. Întrucât nu se încadrează în cerinţele normativului sunt
considerate neconformităţi, respectiv rebuturi. Pentru analist această informaţie va sta la
baza măsurilor ce vor fi propuse în vederea îmbunătăţirii calităţii de execuţie a operaţiei de
strunjire.
 Histogramele cu dispersie mare indică variaţii mari, iar cele în care rezultatele sunt
concentrate în jurul mediei indică variaţii slabe, ceea ce face posibilă stăpânirea procesului
care a generat rezultatele.
Histogramele nu reţin valorile observate şi sunt foarte utile atunci când se doreşte
raportarea pe un număr mare de cazuri.
Conform figurii urmatoare :
- Histograma permite compararea vizuala a distributiei caracateristicii cu curba specifica
legii normale de distributie (a);
- Histograma permite observarea amestecului a doua loturi de piese aduse la control
- Histograma permite sesizarea ca o parte din lotul de piese nu au ajuns la control (cele
cu cota inferioara lui A).

Histogramele pot fi creat usor cu programe (Ex. Excel, Statistica, CHARTTrunner Lean
etc.)
 Figura. Histograma 2D creata cu programul
STATISTICA .

Exemple de utilizare :
- diametrul unui arbore dupa prelucrare
- duritatea unei set de piese dupa efectuarea tratamentului termic
- concentarea unui element in compozitia unui aliaj (obtinut prin turnare)
- masa unui preparat alimentar intr-o cutie de conserve
………………..
Concluzii. Histograma este forma de reprezentare grafica a frecventelor fenomenelor
analizate, fiind un instrument « vizual » utilizat in managementul calitatii care permite
detectarea unor anomalii sau in a face un diagnostic inainte de a decide masuri de
imbunatatire a calitatii.
Cu ajutorul histogramelor se pot evidentia punctele critice asupra carora trebuia
concentrate eforturile de imbunatatire a calitatii.

Principiul si diagrama lui Pareto

Economistul italian Vilfredo Pareto, este autorul unui principiu care îi poartă numele
(sau legea 80/20), enuntat in 1906.
Conform principiului lui Pareto cauzele esentiale ale noncalitatii se pot imputa doar
unui numar restrans de factori.
Urmărind calitatea unor produse/servicii sau performanţa unui grup de persoane sau
produse se constată adesea că un număr mic de factori prezintă o importanţă mare, în timp ce
restul, majoritatea, au o importanţă redusă.
Aceasta distributie dezechilibrata a cauzelor scaderii calitatii este foarte intalnita in
intreprinederi iar diagrama Pareto o poate usor pune in evidenta.
Acest principiu a fost folosit de M.D. Lorenz, la proiectarea unei diagrame (care în
mod eronat poartă denumirea diagrama Pareto).
Juran, in 1958, introduce numele principiului si al diagramei.
Joseph Moses Juran 1904-2008 SUA
Principiul este important pentru studiul problemelor legate de calitate, întrucât cea mai
mare parte a costurilor noncalităţii înregistrate într-o organizaţie se datorează, în general, unui
număr mic de cauze speciale.
Principiul si diagrama Pareto reprezinta un instrument simplu , dar puternic, utilizat
pentru identificarea cauzelor problemelor de calitate.

Diagrama lui Pareto, instrument al calitatii

Diagrama Pareto este o histograma (diagrama cu coloane) care prezinta si claseaza, in
ordine descrescatoare importantei cauzele sau problemele care conduc la scaderea (cresterea)
calitatii.
Inaltimea coloanelor este proportionala cu importanta fiecarei cauze.
Cu cat suprafata coloanei este mai mare cu atat problema este mai importanta.
 Diagrama este utilizată în cazul în care:
- datele sunt împărţite pe categorii şi poate fi determinată frecvenţa fiecărei categorii.
- frecvenţele sunt ordonate descrescător.
• Pe axa verticală din stânga sunt trecute frecvenţele.
• Pe axa orizontală sunt trecute categoriile în ordinea descrescătoare a frecvenţelor
corespunzătoare.
• Pentru fiecare categorie se ridică o coloană până în dreptul frecvenţei
corespunzătoare, lăţimile coloanelor fiind egale.
Se mai calculează frecvenţele cumulate crescător relative care sunt trecute pe axa verticală
din stânga şi se trasează curba acestora.

Construirea diagramei. Etape.

- Se identifica factorii (problemele, cauzele) si se trec intr-un tabel
- Se cuantifica importanta fiecarui factor din lista
- Se calculeaza procentul atribuit importantei fiecarui factor in raport cu totalul
- Se ordoneaza factorii dupa procente in ordine descrescatoare ( se pot atribui procente
si unui factor cuprinzand diverse cauze, care se va plasa la urma)
- Se va reprezenta grafic diagrama, coloanele cele mai inalte fiind plasate la stanga
 Pe axa verticală din stânga sunt trecute frecvenţele.
 Pe axa orizontală sunt trecute categoriile (factorii, cauzele) în ordinea
descrescătoare a frecvenţelor corespunzătoare.
 Pentru fiecare categorie se ridică o coloană până în dreptul frecvenţei
corespunzătoare, lăţimile coloanelor fiind egale.
 Se mai calculează frecvenţele relative cumulate crescător care sunt trecute pe
axa verticală din stânga.
 Se completeaza cu curba valorilor cumulate (ale carei puncte sunt
determinate prin adunarea valorilor factorilor identificati, suma care duce la 100%).
Se va observa astfel importanta relativa a coloanelor.
Exemplu: Precizia diametrului exterior

Diagrama Pareto

Exemplu. Explicarea denumirii de Diagrama/ metoda A, B, C.

 Analiza diagramei
Diagrama Pareto este un instrument grafic, care se utilizeaza in analiza cantitativa a
defectelor.
Permite identificarea cauzelor celor mai importante/vitale care afecteza fenomenul
(calitatea, costul), face o comparatie cantitativa intre aceste cauze si, in consecinta, arata
prioritatea deciziilor si interventiilor.
Interventiile se vor face cu un cost mai mic, pentru ca se va interveni doar asupra cauzelor
majore, in general putine la numar dar cu efecte importante, (care conduc la aprox. 80 % din
probleme de calitate).
Ex. La primul grafic (din ultimele doua exemple) se va actiona la primele doua cauze, la
ultimul grafic la primele trei cauze (78% din cauze ).
20 % din cauzele inlaturate vor rezolva aprox. 80 % din probleme de calitate (defecte), sau
vor reduce costul corectarii calitatii cu aprox. 80 %.
De cele mai multe ori una din cauze conduce la aprox 50...60 % din defecte.
Pentru obţinerea unei eficecte imediate se recomandă ca eliminarea defectelor să înceapă
cu cele care au valoarea cea mai mare. Pentru aceasta vor fi identificate locurile de muncă
care le-au provocat şi se vor face propuneri corespunzătoare, ţinând seama de specificul
activităţii
Avantajele metodei:
- Calcule simple
- Tehnica de reprezentare grafica nu este complicata
- Vizualizare clara a rezultatelor
 Mai jos sunt cateva exemple interesante pentru regula 80/20:
80% din costurile noncalităţii se datoresc la 20% din tipurile de defecte.
20% din timpul consumat produce 80% din rezultate;
80% din telefoanele pe care le dai sunt pentru 20% de interes major;
20% din strazi suporta 80% din trafic;
80% din mancarurile comandate la un restaurant provin din 20% din meniu;
20% dintr-un document contine 80% din informatii;
20% din oameni creeaza 80% din probleme;
20% din caracteristicile unei aplicatii sunt folosite in 80% din timp.
20% din produse aduc 80% din profit;
20% din vanzatori produc 80% din cifra de afaceri;
20% din clientii tai fac 80% din reclamatii;
20% din timpul consumat produce 80% din rezultate;
80% din absenţele de la serviciu sunt produse de 20% din personal

Diagrama cauza – effect

Diagrama cauza – efect a fost conceputa de Kaoru Ishikawa si popularizata în anii 1960,
cand implementa managementul calității în șantierele navale Kawasaki.
Diagrama a fost folosita prima data in 1920.
Numita si: diagrama Ishikawa , diagrama schelet de peste (fishbone diagram),
diagrama schelet de hering (herringbone diagrams), diagrama Fishikawa.
Este un instrument clasic al managementului calitatii
Instrument de analiza a problemelor complexe care par a avea mai multe cauze
interdependente.
Scopul folosirii
• ilustrarea grafica a legaturii dintre un rezultat si factorii ce au dus la aparitia acestuia;
• imagine de ansamblu a cauzelor potentiale ce au dus la o anumita problema sau efect.
Diagrama premite evidenţierea şi ierarhizarea cauzelor care generează un
anumit efect.
Cauzele (care provin din cei 5M) sunt factorii care determină apariţia unei situaţii date, iar
efectele sunt concretizate în evoluţia nivelului parametrilor ce caracterizează procesul supus
analizei.
 În practica industriala, dacă se constată existenţa unei cauze care influenţează
negativ parametrii produsului, aceasta trebuie identificată precis şi apoi formulate propunerile
prin care poate fi eliminată. Pentru emiterea propunerilor se organizează, cel mai adesea, o
şedinţă de brainstorming (un alt instrument al ingineriei calitatii), în care diagrama cauză –
efect serveşte ca suport vizual, stimulând creativitatea participanţilor.
Cauzele identificate (din 5M sau 8M, ) sunt ordonate pe categorii şi vizualizate grafic
sub forma scheletului de peşte.
Standardul ISO 9004-4 recomanda delimitarea urmatoarelor categorii de cauze
principale: sistemul informational; echipamentul de productie; mijloace de masurare;
factorul uman; mediul; materiale; metode.
Diagrama cauza-efect ilustreaza cauzele principale si secundare ale unui anumit efect.

Construirea diagramei cauză – efect

Etape
1. Definirea problemei – sub forma unei intrebari “DE CE..?”(de ex. “de ce sunt atat
de multe reclamatii la produsul X?”) – se noteaza problema/efectul in ,,capul” pestelui.
Este important ca toti membrii grupului sa agreeze formularea problemei.
Efectul este considerat rezultatul unor activităţi, de ex. din activitatea de control al calităţii
– refuzuri, măsurători , functionare, ambalare, etc .
2. Identificarea si Expunerea principalelor cauze posibile. Pentru aceasta, se
întocmeşte o listă cu toate cauzele posibile care determină variaţia caracteristicilor stabilite.
Cauzele sunt, de regulă, clasificate în “cele 5 M-uri,” (scheletul principal) menţionate mai
înainte sau în “cele 5 rele” (defecte, greşeli, întârzieri, pierderi, accidente). Evident, pot exista
şi alte cauze în funcţie de problema studiată.
Pentru identificarea cauzelor se foloseşte o metodă adecvată, de exemplu brainstorming-
ul. Cauzelor posibile: cauze reale, probabile, potentiale.
La fiecare cauza sau subcauza trebuie sa persiste intrebarea De ce?
3. Gruparea cauzelor pe cauze fundamentale directe (nu mai mult de 6) şi pe cauze
secundare indirecte sau subcauze.
În cazul studierii unor bunuri complexe care prezintă un număr mare de cauze, este indicat
să se întocmească diagrame parţiale.
4. Elaborarea şi dezvoltarea diagramei.
Sunt poziţionate principalele categorii de cauze şi problema (respectiv efectul acestora).
Efectul-cap de peste. Cauzele si subcauzele- pe oasele scheletului

Construirea diagramei cauză – efect

 Figura. Diagrama cauză – efect
Efectul: Coeficient mare de rebuturi
5. Plan de actiune
Analiza influentei cauzelor asupra efectului analizat si luarea deciziilor
- se crează un plan de acțiuni pentru rezolvarea cauzei//cauzelor marcate.

Avantaje
• Ajuta la identificarea cauzelor de baza si a relatiilor dintre cauza si efect
• Stimuleaza participarea grupului in rezolvarea problemelor
• Arata clar ce poate fi schimbat
• Permite probarea ideilor prin îndepărtarea unei ramuri pe rând
• Participantii inteleg mai bine procesele /activitatile si interdependentele dintre ele

Diagrama de corelare /Scatter Plot

În situaţiile reale, se poate întâmpla ca, în locul unui parametru ce trebuie estimat, să fie
mult mai simplu de determinat un altul, aflat în corelaţie cu primul. Problema care se pune
este cea a aflării dacă între cei doi parametri (între cele două seturi de date) există cu adevărat
o corelaţie.
Diagrama de dispersie se utilizează pentru identificarea şi reprezentarea grafică a
relaţiilor dintre două ansambluri asociate de date sub forma unei mulţimi de puncte şi pentru
confirmarea relaţiilor anticipate dintre aceste ansambluri de date .
Evidenţiază grafic existenţa sau inexistenţa relaţiilor potenţiale dintre două categorii de
date
Diagrama este folosită si pentru aprecierea tipului de corelaţie stabilit între cele două
categorii de date.
Traducere: Scatter plot, scatter chart, scattergram, scatter diagram or scatter graph.

Trasarea Diagramei de corelare /Scatter Plot

Este de fapt un grafic fara nici o linie
Pasii care trebuie parcursi pentru a realiza o diagrama a dispersiei:
1. culegerea a mai mult de 30 de perechi de date;
2. realizarea unui sistem de axe, astfel incat ambele axe sa aiba o lungime similara;
 3. reprezentarea perechilor de date.
4.Se trasează medianele de distributie Mex şi Mey, separând numărul de puncte;
-se trasează o linie verticală corespunzătoare medianei tipului de date reprezentat pe
axa X
- se trasează o linie orizontală corespunzătoare medianei tipului de date reprezentat pe
axa Y
- in jurul punctului central se găsesc patru zone (indicate prin cifrele I, II, III, IV).
- graficul este astfel împărţit în patru cadrane, I, II, III, IV.

Figura. Diagrama de corelatie.

Interpretarea Diagramei de corelare /Scatter Plot
Este identificabilă o tendinţă liniară în norul de puncte
Pentru ca diagrama să probeze o relaţie între două seturi de date, este necesar ca norul de
puncte să aibă alura unei drepte de pantă nenulă.
 Figura. Exemple de diagrame de dispersie 
a) corelaţie puternic pozitivă; b) corelaţie slab pozitivă; c) corelaţie slab negativă;
d) corelaţie puternic negativă; e) nu există corelaţie.

Situaţiile prezentate în figura nu trebuie să conducă la ideea existenţei corelaţiei între

două seturi de date (totusi, poate fi o corelatie de tip curbiliniu)

Figura. Exemple de diagrame de dispersie.  
Falsă corelaţie între două seturi de date 

Corelaţia între două seturi de variabile nu implică faptul că între ele s-a stabilit o relaţie
de tip cauză-efect. Uneori, poate exista o cauză ascunsă care produce ambele efecte.
Interpretarea Diagramei de corelare
Directia diagramei
 Diagrama este folosită si pentru aprecierea tipului de corelaţie stabilit între cele două
categorii de date.
Astfel, corelaţiile pot fi:
 corelatii pozitive sau negative, (directia)
 liniară sau neliniară. (forma)
Corelaţiile sunt pozitive dacă valorile crescânde ale unei categorii de date corespund
valorilor crescânde ale celeilalte categorii (valori mari ale lui X se asociază cu valori mari ale
lui Y)
şi negative în caz contrar (Valori mari ale lui X se asociază cu valori mici ale lui Y)
Corelatia poate avea:
 intensitate (atracţie) puternică sau slabă, (imprastierea).

Intensitatea corelatiei

Tipuri de corelatii:
a. puternica; puternic pozitiva, punctele de
coordonate (x,y) nu prezinta un grad mare de
imprastiere
b. slaba (pozitiva); punctele de coordonate (x,y)
prezinta un grad mare de imprastiere , nor de
puncte difuz.
c. puternic negativa;
d. negativa slaba;
e. nu exista corelatie; punctele de coordonate (x, y)
prezinta un grad mare de imprastiere
f. corelatie neliniara. la valorile crescatoare ale lui y
ii corespund valori descrescatoare ale lui x

Corelatia. Directia.
 Testarea corelatiei - Teste statistice
Testul Pearson. Coeficientul de corelaţie Pearson (1857‐1936)  

Simbol: r (sau R )
- ia valori între -1 şi +1
- valoarea absolută indica puterea asocierii (se interpreteaza valoarea coeficientului) şi
- indica direcţia asocierii lineare (se interpreteaza semnul coeficientului):
+ (direct proporţional) direcţia asocierii
- indică (invers proporţional) direcţia asocierii
Reguli empirice de interpretare a coeficientului de corelaţie, regula lui Colton:
Colton [Colton T. Statistics in Medicine. Little Brown and Company, New York, NY
1974] :
r ⊂ [-0.25 la +0.25] → Nu exist ă nici o relaţie
r ⊂ (0.25 la +0.50] ∪ (-0.25 to -0.50] → relaţie slabă
r ⊂ (0.50 la +0.75] ∪ (-0.50 to -0.75] → relaţie moderată x
r ⊂ (0.75 la +1) ∪ (-0.75 to -1) → relaţie puternică .

De reţinut! Evaluarea puterii asocierii dintre două variabile cantitative continue (normal
distribuite) ―› se foloseste diagrama de corelaţie

ţinând seama de eventualele corelaţii astfel stabilite, se vor determina factorii asupra
cărora trebuie actionat pentru a se înregistra o evoluţie favorabilă a caracteristicilor
studiate.
Această diagramă se poate utiliza după stabilirea unei diagrame cauze-efect, de exemplu
pentru a determina corelaţiile posibile între două cauze ale unei probleme, din aceeaşi
categorie sau din categorii diferite.
Diagrama de dispersie poate fi utilizată în timpul fazei de colectare a datelor (în special
pentru tratarea datelor deja existente) sau în timpul fazei de identificare a cauzelor
primare care determină efectul principal.
Ex. : a testa coerenţa rezultatelor obţinute de doi inspectori de calitate independenţi.

Graficul de control

Graficele (sau diagramele) de control prezintă evoluţia unui proces de-a lungul timpului .
Un proces presupune orice ansamblu de oameni, echipamente, proceduri şi condiţii care
contribuie la obţinerea unui rezultat.
 Rezultatele unui proces variază de-a lungul timpului datorită variaţiei în materiale,
echipamente, condiţii de mediu şi acţiuni fizice şi mentale ale persoanelor participante la
proces.
Variatiile procesului se fatoreaza unor cauze specifice si unor cauze aleatorii. Figura.
Numai cauzele specifice pot fi descoperite şi eliminate, pentru a atinge obiectivul de
stabilizare a procesului

Graficul ce control este o diagramă a variaţiei caracteristicii de calitate in timp.

Graficele de control sunt instrumente statistice folosite pentru a evalua stabilitatea unui
proces. Acestea permit sa se distinga cauzele variatiei.
Graficul de control a fost folosit prima data in 1920 de Walter Shewhart cand lucra
pentru Bell Labs.
Graficele de control au la baza ideea că variaţia unei caracteristici a calităţii poate fi
cuantificată. Deming : greficele de control reprezinta “vocea procesului” .
Cele mai des intalnite diagrame de control prin variabile sunt diagrama X (variaţiei
mediei aritmetice X) si diagrama R (diagrama de amplitudine).
Diagrama X se foloseste pentru a monitoriza tendinta centrala a unui proces,
iar diagrama R masoara dispersia.
Alte denumiri: diagrama de control/ graficul de timp/ diagrama de comportament a unui
proces)/ graficul Shewhart (Shewhart chart)
Pentru a studia stabilitatea unui sistem, datele sunt incluse într-un grafic provizoriu, numit
“Grafic de tendinţă.”
- selectarea caracteristicii X a carei variatie va fi urmarita;
- stabilirea marimii esantionului de date N care se va culege si periodicitatea culegerii lor
Cum se construieste graficul de control?
- Pe orizontală se traseaza axa timpului pe care se înregistrează ordinea producerii
datelor.
- Pe verticala se traseaza axa valorilor variabilei de calitate analizate.
Se alege scara pentru cele doua axe.
- Punctele se unesc prin linii, ceea ce permite o mai bună observare a variaţiei.
- Graficul de tendinţă este completat cu o linie orizontală, care indică media datelor,
- şi de alte două linii, tot orizontale, echidistant plasate fata de linia centrala, care indică
limitele de control al stabilităţii.
 Metodologia determinării parametrilor statistici necesari construirii graficului de
control este redată în standardele ISO 7870 şi ISO 8258.
Liniile (superioară şi inferioară) reprezintă limitele de abateri, stabilite conform unor
standarde, sau calculate numite limite de probabilitate .
Cum se determina valorile pentru trasarea liniilor de control:
 Limitele de control sunt de obicei calculate ca 3σ (trei erori standard).
 Liniile de control al stabilităţii se obţin folosind următoarele relaţii :

În aceste relaţii, X reprezintă media datelor,

iar mR este media dimensiunilor mobile.
Secvenţa dimensiunilor mobile se obţine prin scrierea datelor în linie sau în coloană şi
prin calculul diferenţei dintre două date vecine, aşa cum se prezintă în exemplul următor:

Date (X) 20 16 18 19 21 21 17 15 : X = 18,37

Dimensiuni mobile (mR): 4 2 1 2 0 4 2: mR = 2,14

Liniile se calculează pornind de la cel puţin 30 de date stabile .

Stabilitatea si Instabilitatea sistemului

Un sistem este stabil când rezultatele (pentru caracteristica sau parametru analizat) sunt
conforme cu cerinţele prevăzute.
Un sistem este instabil ( in urma analizei starii de instabilitate a sistemului, a
caracteristicii alese) daca se constata apariţia unor semnale statistice.
Ambele cazuri se observa pe graficul de control.
Din definiţia semnalelor statistice rezultă că un sistem produce un semnal statistic
atunci când graficul de control prezintă una dintre variaţiile următoare:
 1 punct deasupra limitei superioare de control (LCS);
 1 punct sub linia inferioară de control (LCI);
 8 puncte succesive deasupra liniei mijlocii;
 8 puncte succesive sub linia mijlocie.
 Pentru a înregistra apariţia unui semnal statistic este recomandat să se aplice metoda
dimensiunii mobile.
Nota: Se poate spune că sistemul este stabil dacă există o secvenţă de minimum 30 de
puncte fără nici un semnal statistic.
Exista doua tipuri principale:
diagramele de control prin atribute si cele prin variabile.
Diagrama de control prin atribute:
Acest tip arata informatiile rezultate din numararea frecventei sau a punctelor.
Rezultatul se exprima prin numarul de defecte sau prin termenii admis/respins, da/nu,
bun/rau, prezenta/absenta unui defect.
Diagrama de control prin variabile:
Acest tip arata valorile obtinute din masurarea unei variabile continue.
Exemple de date variabile: timp scurs, temperatura, greutate si doza de radiatii.
Etapele aplicării diagramei de control la analiza stabilităţii unui sistem:
- adunarea şi selectarea datelor în ordine cronologică;
- calcularea mediei (şi a amplitudinii) pentru fiecare subgrupă;
- calcularea limitelor de control (LCS şi LCI) pentru mX (şi R) ;
- construirea graficului de tendinţă;
- căutarea semnelor statistice;
- Decizii privitoare la corectarea sistemului.
Actiunile vor fi luate pe baza trendului procesului, si nu pe baza unei variatii individuale a
procesului.
- Se face un nou studiu, un nou grafic de control, dupa corectarea cauzei depistate
anterior.

Figura. Modelul unei diagrame de control

Diagramă de control X. Calcule. Trasare diagrama. Interpretare

S-a masurat grosimea (mm) unei bande de metal : 10 probe
9 masuratori pentru fiecare proba
Rezultatele se grupeaza in zece (10) eșantioane pe 9 coloane.
 Concluzii
Graficul sau diagrama de control serveşte
- la analiza stabilităţii sistemului (procesului) şi
- la stabilirea momentului în care trebuie intervenit pentru a-l corecta.
Un sistem este stabil când rezultatele (pentru caracteristica sau parametru analizat) sunt
conforme cu cerinţele prevăzute.
Analiza porneşte de la starea de instabilitate a caracteristicii alese, care se studiază prin
apariţia unor semnale statistice în cadrul unui grafic de control.
Diagramele de control ale datelor caracteristice sunt folosite individual.
Diagrame de control sunt utile pentru
• monitorizarea variației unui proces in timp,
• testarea eficacitatii acțiunilor întreprinse de îmbunătățire, precum și
estimarea capacitatii de proces
În practică se folosesc numeroase tipuri de grafice de control.

Analiza prin stratificarea datelor

O analiză matematică riguroasă necesită mai multe informaţii pentru fiecare dată.
De exemplu,
- pentru a împărţi populaţia unei ţări în diverse categorii după poziţia acestora în
structura socială, sunt necesare informaţii cu privire la numărul populaţiei, categoriile
sociale, criterii (limite) de încadrare pe categorii etc
- pentru a afla cauza rebutului in urma prelucrarii unei piese sunt necesare informatii
despre
calitatea desenului, material, tratament termic, masina-unealta, scula, muncitor, instrumente
de masurare, organizare….
Această operaţie se numeşte stratificarea datelor.
Fiecarei grupe i se spune strat.
Obiectivul este acela de a izola cauza unei probleme, identificand gradul de influenta al
anumitor factori.
În managementul calităţii, stratificarea datelor este o cerinţă curentă. Şansele de
îmbunătăţire a calităţii unui produs, de exemplu, cresc dacă datele legate de parametrii
calitativi sunt analizate detaliat
Definiţie - metoda de grupare a datelor pe caracteristici comune (similare) (tip de
material, metodă de prelucrare, scule folosite etc.)
Exemplu: Clasificarea pieselor după diametru (zona haşurată = rebuturi)
 La nivelul unei histograme, a unui grafic de control etc., datele pot fi stratificate prin
simboluri sau coduri de culori
Diagramele includ o legenda care idetica culorile sau simbolurile folosite.
Exemple. Stadiul de introducere a sistemului de management al calitatii in IMM-
2004
IMM-urile din Agricultura abia incep sa fie preocupate de aceasta problema, in schimb
29,7% dintre ele se aflau in proces de introducere a sistemului de management al calitatii.

Exemplu. Gradul de familiaritate cu

conceptul
de inteligenta
organizationala.
Concluzii
 Surse care ar impune ca datele sa fie stratificate
 Echipamente
 Schimburi (shifts)
 Departamente
 Furnizori
 Zilele saptamanii
 Ore din timpul zilei
  Produse
 Stratificarea se foloseste
 Inainte de colectarea datelor se stabileste stratifcarea . Colectarea datelor se planifica
tinand cont de stratificare. Colectarea datelor fara planifcare poate face imposibla
stratifiacarea si identificarea problemei
 Cand datele provin de la surse diferite, sunt culese in conditii diferite (furnizori,
saptamani, schimburi, masini…)
 Cand analiza datelor impune separarea diferitelor surse sau conditii
 Stratificarea este o tehnică utilizată în combinație cu alte instrumente de analiză a
datelor (histograme, diagrame Pareto, diagrame cauza-efect….).
Când date provenite de la o varietate de surse au fost concentrate împreună, sensul datelor
observate poate fi imposibil să fie identificat.
Diagrama poate utiliza culori sau simboluri diferite in functie de surse sau conditii, fapt
ce permite evidentierea stratificarii.
Acest instrument separă datele astfel încât modelele/evolutiile pot fi văzute .
 Analiza prin stratificare
- Poate fi realizata pentru fiecare sursa/conditie
- poate fi realizată succesiv, gruparea realizându-se după caracteristici din ce în ce mai
detaliate.
Rezultat: identificarea problemei de calitate

Tehnici şi instrumente moderne utilizate

în managementul calităţii - cele şapte noi instrumente

Dupa 1988: Noul şapte

Diagrama de relaţii
2 Diagrama matriceală
3 Diagrama afinităţilor
4 Diagrama în arbore
5 Diagrama săgeată
6 Diagrama programului procesului de decizie
7 Prezentarea în tabel

Facilitează găsirea unor noi soluţii prin care se asigură continuarea procesului de
ameliorare a calităţii
Folosite în cazurile în care nu există suficiente date numerice necesare rezolvării
problemelor de calitate.
De aceea au fost denumite
“Tehnici şi instrumente pentru date nenumerice”
Cerinţelor consumatorilor sunt foarte rar exprimate numeric, au o exprimare literară în
cele mai multe cazuri.Uneori:sunt subiective.
 Cerintele nu se pot transforma în diverse tipuri de grafice care să faciliteze analiza
comparativă, evidenţierea tendinţelor, stabilirea relaţiilor între elementele domeniului
analizat.
În numeroase cazuri, noile instrumente duc la rezolvarea unor probleme ale
managementului
Calităţii, dar necesită colaborarea specialiştilor din diferite compartimente.
Managementul TQ : Trebuie ca exigenţele exprimate de piaţă să se transforme în
exigenţe ale specialiştilor din proiectare şi ale celor din execuţie.
Noile instrumente se folsesc impreuna cu instrumentele clasice.

Diagrama de relaţii
In multe situatii exista relatii complexe si multiple intre diferitele elemente ale problemei
in analiza, relatii care trebuie puse in evidenta.
Diagrama permite reprezentarea unei mulţimi de cauze care sunt rezultatul relaţiilor
dintre mai mulţi factori.
Diagrama de relatii permite identificarea cauzelor succesive ale unei probleme date.
Poate fi utilizata, de exemplu, in analiza reclamatiilor clientilor
Acest instrument al calitatii afișează toate relatiile cauză-efect și factorii implicați
într-o problemă complexă și descrie prezinta efectul acestor relatii.
Diagrama poate oferi răspunsuri la întrebările de tip “Pentru ce?”.
Se aseamănă cu diagrama Ishikwa/cauza-efect.
Diagrama de relatii ajuta un grup de analiza a unor probleme de calitate prin
prezentarea legaturilor naturale intre diferite aspecte ale problemei complexe intrate in
analiza.
Cauzele sunt legate prin săgeţi de ordine cu care se obţin legăturile de tip cauză efect.
 Construirea diagramei se face în cadrul următoarelor etape:
- Se formeza o echipa de 4….7 specialisti, cu competente in domeniul analizat pentru a fi
capabila sa identifice clar ce se intimpla ( cauzele si relatiile).
- descrierea şi formalizarea problemei;
- identificarea cauzelor care au generat problema şi stabilirea legăturilor
principale de tip cauză – efect;
Se vor incuraja intrebarile de genul: ce poate genera o astfel de problema, cum a
aparut, cum a fost inainte…..?
Se vor nota ideile in propozitii clare, dar scurte.
- evidenţierea legăturilor de acelaşi tip, în cadrul fiecărui cuplu
cauză – efect identificat, şi stabilirea unor asemenea legături şi pentru nivelurile
următoare de detaliere;
- identificarea circuitelor cauză – efect care au generat problema analizată.

Cele mai folosite digrame de relatii sunt cele care arata relatia care ar exista dintre una
sau mai multe probleme si cauzele lor.
Exemplu: problemele de calitate sau de livrare, specifice unui proces de fabricatie.
Diagrama de relatii cu cauze si efecte contine unul sau mai multe efecte (probleme de
calitate) si cauzele lor multiple care le-ar putea genera.
Cauzele se vor marca diferit fata de efecte.
Diagrama de relatii cu cauze : figura.
 Pe diagrama apar mai multe elemente care merita atentie deosebita.
- Cauzele radacina.
Eliminarea cauzele radacina poate determina aparitia altor cauze, care trebuie
eliminate. Cu un efort relativ mic se pot obtine rezultate foarte bune.
- Cauze care atrag mai multe sageti
Locuri de strangulare in retea. De obicei este o cauza greu de eliminat, pentru ca se
datoreaza mai multor altor cauze.
- Cauzele cheie
O cauza cheie, marcata , este una care este selectata pentru a fi abordata in acțiunile
viitoare.
Ce inseamna o diagrama buna ?
- ar trebui sa aiba un echilibru intre numarul de cauze si relatii.
- care patrunde in detalii ascunse primei observatii
- sa fie cat mai completa pentru a observa clar cauzele problemei
- sa nu fie confuza
- sa nu fie foarte incarcata

Diagrama de relatii cu punct central, tema pusă în discuţie este plasată în centru, iar
cauzele (factorii de influenţă) sunt repartizate în jurul acesteia.
Diagrama unidirecţională, tema este plasată lateral, iar cauzele în dreapta sau în stânga
temei.
Constructia diagramei de relatii cu carduri
Pentru construirea diagramei se pot utiliza cartonase asemanatoare cardurilor.
Pe cartonase sunt insemnate datele problemei.

Mutarea cardurilor in diagrama.

 Diagrama afinităţilor
Cunoscută şi sub denumirea “Metoda KJ”, după numele autorului (Kwakita Jiro, 1920-
2009, a fost un etnolog japonez).
Instrument de bază folosit în analiza şi clarificarea unor probleme complexe din domeniul
calităţii.
Diagrama afinitatilor este un instrument de lucru de colectiv utilizat pentru rezolvarea
unei probleme care poate aparea in timp, sau in cazurile in care nu exista suficienta
experienta in domeniu sau cand problema analizata nu este clara.
Diagrama răspunde la întrebări de tipul “Care?, Ce?”

Permite aprofundarea sensului lingvistic al problemei analizate, prin trecerea de la

percepţia individuală (existentă în conştiinţa individului) la formularea acesteia în grupul de
lucru prin abstractizări succesive, ceea ce va permite şi determinarea cauzelor problemei
Diagrama de afinitate arată structura de factori complecși, care au o influență asupra unei
probleme, iar apoi le împarte într-o structură mai mică și mai simplă.
Această diagramă este conceputa pentru a pregăti datele pentru o analiză suplimentară
a relațiilor cauză-efect.
Diagrama de afinitate este un tip special de instrument de brainstorming care
organizează cantități mari de date și informații dezorganizate în grupuri bazate pe relații
naturale.
Când se utilizează o diagrama de afinitate ?
1) Atunci când se confruntă cu multe fapte sau idei aflate în haos aparent.
2) Când problemele par prea mari și greu de înțeles
 Există două abordări de bază pentru generarea o afinitate
Abordarea clasică, generarea ideilor si construirea diagramei nu are nevoie de
coordonator (care sugereaza idei)
Abordarea cu ajutor/coordonator, care trebuie să fie făcuta cu un moderator
Eficienta acestei tehnici este conditionata de existenta unui animator bine pregatit
pentru aplicarea ei si de coeziunea grupului.

Aplicarea diagramei afinităţilor se face prin

parcurgerea următoarelor etape:
- prezentarea şi formalizarea problemei, stabilirea obiectivului;
- culegerea datelor (verbale), informare
 - crearea cartelei de date, expunerea opiniilor cu privire la problema prezentată, de
către membrii grupului de analiză şi înregistrarea acestora pe fişe (fiecare data se scrie
pe o cartela);
- organizarea ideilor/ a cartelelor, gruparea cartelelor pe categoriile propuse de
participanţi, organizarea cartelelor de date pe o foaie de dimensiuni mari/ o suprafata
mare;
- identificarea afinităţilor între categoriile propuse, se plaseaza o eticheta in capul
fiecarui grup, cartela de afinitate, purtnad un titlu scurt, dar complet referitor la
caracteristica grupului;
- determinarea ordinii de plasare a cartelor;
- construirea diagramei afinităţilor
- prezentare, evaluare si concluzii – dupa definitivarea prezentarii diagramei se trece
la vot, fiecare membru al grupului exprimandu-si opinia in legatura cu prioritatile in
rezolvarea diferitelor grupuri de idei.
- Adunarea ideilor. Fiecare din grup poate plasa carduri.
 Diagrame de afinitati este un instrument foarte simplu, dar puternic pentru generarea,
captarea și organizarea de idei și informații despre o problemă sau situație.
Ea are totuși limite și poate fi incomod de folosit.
Persoanele care domină grupul. Dacă grupul este ierarhic, se limitaza numărul
persoanelor implicate în grupare.
Pot exista dificultăți în găsirea de afinități convergente
Grupare persoanelor si generarea ideilor se efectuează în tăcere.
Este bine sa se în considerare limitarea grupului (se recomandă un minim de 3 pers).
În cazul în care grupuri de afinitate nu s-au stabilizat după 10 pana 15 minute permite
echipei pentru a discuta posibile opțiuni pentru grupare.
Luați în considerare posibilitatea de a face două diagrame de afinitate.

Diagrama în arbore
Se foloseşte pentru evidenţierea relaţiilor dintre obiectivele urmărite şi acţiunile ce se
întreprind pentru atingerea acestora.
Se utilizeaza atunci cand cauzele au fost identificate, dar nu s-a putut emite un plan
care sa le rezolve.
Diagrama in arbore prezinta subdiviziunile unei probleme complexe, intrand la
detalii. → Da o imagine de ansamblu.
In general, diagrama in arbore este un instrument de grup, eficient pentru a gasi solutii.
 Elaborarea diagramei se face în cadrul următoarelor etape:
- se defineşte tema a cărei rezolvare va fi analizată de un grup de specialişti (de obicei
într-o şedinţă de brainstorming).
- Tema se formulează folosind întrebarea “Cum?”,
De exemplu “Cum să îmbunătăţim calitatea produsului X ?”.
Soluţiile propuse se înregistrează corespunzător tehnicilor cunoscute (specifice şedinţelor
de brainstorming);
- soluţiile propuse de participanţi sunt grupate în funcţie de afinităţi şi obiectivul
comun;
- diagrama este structurată pe obiectivele urmărite (două, trei obiective);
- dezvoltarea diagramei cu noi soluţii posibile pentru realizarea obiectivelor urmărite.
Aceasta se face prin parcurgerea diagramei în ambele sensuri de mai multe ori.
 Diagrama matriceală
Diagrama matriceală este folosită pentru evaluarea, actualizarea, vizualizarea şi
analiza relaţiilor dintre doi sau mai multi factori diferiţi , intr-o forma logica
Prin actualizarea relaţiilor dintre factori se pot stabili şi priorităţile în selectarea
principalilor factori ce vor fi analizaţi.
Este un instrument intermediar, care se sprijină pe rezultatele unei activităţi anterioare
şi permite, la rândul ei, continuarea activităţilor printr-o altă diagrama (de exemplu pe un
rezultat obţinut în urma aplicării diagramei în arbore), sau ale unui grup de analiza.
 Asigură găsirea răspunsurilor la întrebări de tipul “Ce acţiune?”
Se poate aplica in grup sau individual.
Rezultatele şi cauzele se ordonează pe o planşă de tip matrice, cu linii şi coloane.
Relaţiile dintre două elemente se identifică la intersecţiile liniilor şi coloanelor
corespunzătoare şi se marchează cu simboluri prestabilite

Matricea L are utilizarea cea mai frecventa si serveste la prezentarea tipului de relatii
intre doua serii de factori, fiecare serie fiind pozitionata pe unul din bratele lui L.
Etapele aplicării diagramei matriceale sunt următoarele:
- definirea tipului de matrice (L, T, X, Y, C) care se va utiliza (în funcţie de obiectivul
urmărit) şi a elementelor selecţionate dintr-o activitate anterioară;
- definirea relaţiilor dintre elemente care sunt prezentate pe coloane şi linii, cu
ajutorul unor simboluri grafice prin care se exprimă intensitatea corelaţiilor dintre
elemente;
- stabilirea punctajului pe linie, în funcţie de ponderile şi valorile date simbolurilor
grafice folosite;
- analiza rezultatelor şi formularea concluziilor.

In functie de multitudinea elementelor luate in considerare, pentru construirea diagramei

se utilizeaza mai multe tipuri de matrice:
- matrice in L, pentru analiza relatiilor dintre doua categorii de elemente;
- matrice in T, pentru analiza relatiilor dintre o categorie de elemente si alte doua
categorii;
 - matrice in Y, pentru analiza relatiilor intre trei categorii de elemente, luate doua cate
doua;
- matrice in X, pentru analiza relatiilor dintre patru categorii de elemente, fiecare
categorie fiind asociata cu alte doua categorii;
- matrice in C, pentru analiza relatiilor dintre trei categorii de elemente, luate in
considerare in mod simultan.

Pentru analiza relatiilor dintre o categorie

de elemente si alte doua categorii, Matricea T.

Pentru analiza relatiilor dintre trei categorii de

elemente, luate in considerare in mod
simultan,matricea C.
Exemplu din literature de specialitate franceza .cu matrice L.