Capitolul 6 Controlul cu masini de masurat in coordonate

2.1 Principiul Metrologiei in Coordonate Metrologia n coordonate efectueaza msurarea elementelor geometrice utiliznd un sistem de coordonate. Funcia de baz a metrologiei n coordonate este aceea de a msura suprafata reala a pieselor, compararea lor cu forma dorit i evaluarea informaiei metrologice cum ar fi mrimea, forma, poziia sau orientarea.

Fig.2.1 Principiul masurarii in coordonate O caracteristic comun a Mainilor de Msurat n Coordonate (MMC) este msurarea suprafeei punct cu punct, ntr-un sistem de coordonate determinat de proiectant i de echipament. Parametri ce descriu suprafaa piesei reale ntr-o form idealizat sunt calculate din valorile coordonatelor msurate prin intermediul unui computer. Aceti parametri pot fi folosii pentru a verifica dac o form geometric a piesei fabricate este n acord cu specificaiile proiectantului. 2.2 Istoria dezvoltarii masinilor de masurat in coordonate Metrologia fabricaiei n sensul de astzi a nceput n jurul anilor 1900 odat cu industrializarea n cretere. Cerina pentru produse de nalt performan prin nevoia de piese de nalt precizie a fost posibil prin dezvoltarea proceselor tehnologice. n 1959, prima main de msurat ce poate fi ncadrat n domeniul mainilor de msurat n coordonate a fost introdus de Ferranti, Marea Britanie. Aceasta era o main Fig.2.2 Una din primele MMC manual echipat cu capete conice pentru msurarea pe dou direcii, X i Y. Maina a fost

125

construit ca un produs asociat mainilor cu comandnumeric n timp ce mainile deveneau din ce n ce mai automatizate. n 1962, tot Ferranti a introdus msurarea pe axa Z Astfel a fost deschis n lumea industrial o pia larg pornind de la acele dou mainii a dus la dezvoltarea altor tipuri similare de maini cu capaciti mai mari i a fost mbuntit acurateea i rezoluia. n 1962, prima companie ce produce maini de msurat n coordonate a fost nfiinat: DEA SpA n localitatea Turin din Italia. n 1970, DDEA SpA monteaz un calculator pe o main de msurat n coordonate. n 1972, au fost inventate capetele cu senzor de atingere i, mai mult, a fost fondat firma Renishaw plc, Marea Britanie care a dezvoltat aceste capete. n 1973, DEA SpA a livrat prima main de msurat n coordonate cu comand n ntregime numeric i cu schimbare automat a capului. n 1973, Carl Zeiss Inc. Din Germania a lansat prima main universal de msurat n coordonate cu cap de msur pe trei axe. Cu acest cap a fost fcut posibil scanarea. Fig.2.3 Zeiss UMM 500 n 1978, Ernst Leitz Wetzlar Ltd. a introdus o main cu cap de msur 3D. n 1985, Carl Zeiss Inc. i Sheffield Measurement Inc. au introdus maina de msurat n coordonate cu corecia erorii prin software. n 1985, Leitz a introdus prima main cu arhitectur deschis. De atunci, mai multe dezvoltri au dus la mbuntirea funcionrii MMC. A fost mrit considerabil viteza mainilor i au fost dezvoltate software-uri pentru modelarea pieselor i pentru analiz de date i capabilitile spaiului de lucru. Noile MMC sunt mbuntite n ceea ce privete acurateea i uurina n exploatare. 2.3 Constructia si componentele unei MMC n principiu, o main de msurat n coordonate este un dispozitiv format din trei axe dispuse ortogonal unele fa de altele. Fiecare ax este echipat cu un sistem de msur. Aceste trei axe reprezint sistemul de coordonate 3D. Forma piesei sau a subansamblelor ei sunt determinate punct cu punct ntr-un sistem de coordonate de referin. Valorile coordonatelor unui punct de pe pies sunt determinate cu ajutorul unui cap de msur Maina de msurat n coordonate (MMC): sistem de msur cu posibilitatea de a deplasa un cap de msur i capabilitatea de a determina coordonatele spaiale ale suprafeei piesei de msurat.[ISO 10360-1:2000] Aceste puncte de pe pies pot fi determinate printr-o procedur cu contact sau fr contact i sunt procesate de o unitate de evaluare. Principalele componente ale unei MMC sunt: baza mainii masa de lucru driverele sistemele de msur i etaloane Capetele de msur unitatea de control i computeruli dispozitive adiionale cum ar fi mese rotative, sisteme de schimbare a capului de citire i capete articulate:

126

Traductoare de masurare Unitatea de comanda

Cap de masurare Actionarea

Masa Suportul

Fig.2.4 Componentele unei masini de masurat in coordonate (sursa QFD Erlangen) O main de msurat n coordonate este construit pe o baz rigid care servete ca fundament al dispozitivului. Pe placa de montaj se afl montat suportul piesei. De cele mai multe ori, acest suport este materializat de o plac de granit cu posibiliti de montaj ale piesei. Fiecare ax are un motor pentru micarea automat actionat printr-o consol de operator. Pe fiecare ax exist un sistem de msur pentru detectarea poziiei axei n timpul scanrii. Unitatea de evaluare este utilizat pentru a procesa datele transmise de la sistemele de msura respectiv coordonatele punctelor atinse pe suprafaa piesei. Procesul de msurare este asistat de dispozitive adiionale cum ar fi mese rotative, sisteme automate de schimbare a capului de msur sau dispozitive de fixare a pieselor pe masa de lucru. 2.3.1 Batiul si masa Baza mainii este baza pe care se sprijin masa unde este aezat piesa i suport toate componentele mainii, fixe sau mobile, ce determin detectarea spaial a punctelor. Baza mainii este construit din font sau o structur de oel. n multe cazuri, baza masinii este prevzut cu elemente de absorbie a vibraiilor. Aceste elemente pot fie pasive sau active. Baza masinii trebuie s fie rigid pentru a asigura o deformare mic chiar i pentru diferite ncrcri ale pieselor sau pentru micrile componentelor mainii n sine. Efectul de amortizare al ntregii maini este crucial pentru incertitudini mici. Prin urmare, sunt utilizate sisteme de control tip servo sau tehnici de amortizri active ale vibraiilor. Un suport n trei puncte este avantajos datorit mrimii dispozitivelor pe care le admite Masa masinii poate fi fixa sau mobila Mainile care au dispozitive de micare a mesei sunt destinate pieselor cu greutate mic i medie. Piesele mari i grele necesit maini ale cror componente se mic i piesa rmne fixat.n mod normal, masa este construita din font, granit sau oel. De regul, suportul mesei este prevzut cu guri i filete pentru a fixa ferm piesa. Granitul este cel mai utilizat material pentru suport pentru ca: materialul nu mbtrnete procesul de fabricaie al acestuia este uor susceptibilitatea i coroziunea sunt mici nu se deformeaz materialul n caz de avarii
127

densitate mai mic dect a oelului deformaii mici la fluctuaii de temperatur materialul este nemagnetic nu are conductivitate electric este mai ieftin dect oelul Un dezavantaj este proprietatea lui de a-i modifica forma prin absorbie de ap Din acest motiv, lichidele trebuie inute la distan de aceast plac de granit.

2.3.2 Axele de translatie Fiecare ax a mainii trebuie s se mite. Micarea axelor unei MMC este realizat prin intermediul unor dispozitive optoelectronice in bucla nchisa. Suplimentar pot fi folosite cutii de viteze i amortizoare pentru vibraii. Sarcina acestor sisteme este numai aceea de a mica axele nu i s dea informaii asupra poziiei axelor Componentele n micare rotatie sunt sustinute de rulmeni n ghidajele axelor. ntr-un caz ideal, acestea sunt dispuse ortogonal i definesc sistemul de coordonate al mainii. Eroarea acestei dispuneri poate avea influene asupra rezultatelor msurtorii. Rectilinitatea i planeitatea ghidajelor afecteaz incertitudinea msurtorii deoarece traiectoria palpatorului va avea abateri ce pot fi amplificate din cauza poziiei geometrice. 2.3.3 Ghidaje Elementele aflate in miscare de translatie sunt sustinute de sisteme portante care pot afecta mult incertitudinea msurrii i din acest motiv sunt foarte importante. Ghidajele sistemelor portante pot fi ghidaje cu aer sau ghidaje cu role. Primele sunt construite din din granit sunt usor de construit cu acuratee i nu presupun frecare sau uzare. Un mare avantaj al acestor ghidaje este faptul c nu apare efectul de agare, iar abaterile mici de planeitate a

Fig.2.5 Ghidaje pneumatice ghidajelor se compenseaz. Ghidajele cu aer aparin categoriei ghidajelor de alunecare. Aerul comprimat ce exist ntre componentele n micare se comport ca un lubrifiant. n acelai timp se formeaz o pern de aer care suport toat greutatea fr contact. Aerul comprimat trebuie filtrat, iar suprafeele pe unde circul aerul trebuie curate din cnd n cnd. Ghidajele cu role sunt cele mai frecvente i sunt folosite n combinaie cu role de oel. Aceste ghidaje au frecare i uzur mic ns sunt vulnerabile la murdrie i coroziune. Fiecare din cele trei axe aliniate ortogonal trebuie s conin traductoare de micare fixate de-a lungul axei. La o MMC sunt utilizate urmtoarele traductoare de micare: rigle optice, codificatoare rotative, senzori inductivi, scale magnetice interferometre laser
128

2.3.4 Sistemul de masura Sistemele de msur ale unei maini de msurat n coordonate sunt de regul incrementale. Din acest motiv, maina trebuie adus n poziia de zero a mainii care se comport ca referin la iniializarea mainii dup secvena de pornire. In poziia de baz este montat un microntreruptor pentru fiecare ax, unde este detectat punctul zero al mainii. Pentru mainile cu volum de msur mic este folosit sistemul de msur absolut. Sistemele de msur absolute au avantajul de a nu fi necesar poziia de baz la iniializare a mainii. Valoarea msurat este imediat disponibil dup pornire. Valoarea msurat este determinat prin citirea informaiei de pe scal, fr contorizare. Comparat cu metoda incremental, nu poate aprea eroare la contorizare, ex: datorit murdriei. Din acest motiv, msurtorile absolute sunt cele mai de ncredere. Riglele optice sunt utilizate mai des fiind formate dintr-un etalon de msur i un dispozitiv de citire. Una dintre aceste componente este montat pe axa purtat i cealalt pe partea fix. Distana dintre dou puncte pe o ax este determinat prin contorizarea incrementelor citite pe etalonul de msur n timpul micrii. Codificatoarele liniare 9riglele optice) funcioneaz fr contact mecanic ntre capul de scanare i scal. Aceasta elimin orice histerezis sau joc. Etaloanele de msur pentru codificatoare liniare sunt formate dintrun strat subire aplicat sub form de grilaj pe o tij de sticl sau oel. Etaloanele de sticl sunt folosite pentru msurri ale lungimilor de pn la 3 metri. Lungimi de pn la 30 de metri sau mai mult sunt posibile cu scale de oel. codificatoarele liniare funcioneaz pe principiul scanrii fotoelectrice a unui grilaj foarte fin. Scanarea fotoelectric implic o detectare a schimbrii intensitii de lumin printr-un senzor de lumin. Cnd scal cu grila se deplaseaz relativ fa de o alt gril cu acelai model - grila index - liniile i golurile se suprapun succesiv. Modulaia dintre contrast nchis-deschis produs este detectat prin celule fotovoltaice.

Fig.2.6 Principiul de functionare a riglelor optice (sursa Heidenheim) Un sistem de msur ce funcioneaz cu lumin transmis este format dintr-o platform de scanare i o scal. Scala este construit din sticl activ optic ce are imprimate franje nchise i transparente ce alterneaz. La micarea acestei rigle, intensitatea luminii
129

variaz, iar distana pe care a fost efectuat deplasarea se determin prin contorizarea tranziiilor nchis/deschis. Lungimea unei lini din scala variaz de la civa microni pn la sute de microni. Semnalul de ieire al riglei de sticl este interpolat, astfel nct poate fi atins o rezoluie mai mare dect grila n sine. Rezoluia care se poate atinge este de 0,1m. Direcia de micare poate fi nregistrat prin folosirea unui al doilea receptor i o a dou gril rotit la 90 Materialul din care sunt confectionate riglele este la la mainile moderne Zerodur (material ceramic sticlos) care are un coeficient de dilatare foarte redus (10-6 la un interval ntre 0 i 50). Comportarea termic a codificatoarelor liniare este un criteriu esenial pentru acurateea mainii. Ca o regul general, comportamentul termic al unui codificator liniar trebuie s fie acelai cu al obiectului sau piesei msurate. n timpul schimbrilor de temperatur, aceste codificatoare trebuie s se dilate i contracte n acelai mod de fiecare dat. Potrivit legii lui Abbe, sistemele de msur trebuie s fie aliniate cu elementul ce trebuie msurat. Acest lucru poate fi atins doar la mainile care fac msurri speciale, ex: pentru detectarea lungimii unui bloc de cale n funcie de arhitectura mainii. 2.3.5 Capetele de masurare Capetele de msur sunt constituite dintr-un palpator i, n anumite cazuri, extensii ale acestuia i sisteme de schimbare, stilusuri, stilete i extensii ale stilusurilor.[ISO 10360-1:2000]. La o main de msurat n coordonate, capul de msur declaneaz determinarea punctului msurat. n momentul declanrii, toate riglele de msur de pe axe sunt citite. Capul de msur d coordonatele punctului atins al obiectului msurat in sistemul de coordonate al mainii. Acest lucru este fcut tactil printr-un palpator conectat rigid sau fara contact prin capul de msur cu ntreg ansamblul mobil. Repetabilitatea i consistena sunt condiii asigurate de fiecare punct atins. 1. Pinola (componenta unei MMC care poart capul de citire) 2. Extensia palpatorului 3. Sistem de schimbare a palpatorului 4. Senzor: dispozitiv care genereaz semnalele de-a lungul scanrii 5. Sistem de schimbare a stilusului 6. Extensia plapatorului 7. Tija palpatorului Fig.2.7 Capete de masurare 8. Palpator: dispozitiv mecanic format dintr-un vrf i tij 9. Vrful palpatorului: element fizic ce face contactul cu piesa. Acest vrf poate fi o bil, cilindru, disc etc. 10. Diametrul vrfului 11. Cap de msurare 12. Sistemul palpatoarelor: Pot fi distinse mai multe tipuri de capete de masurare:
130

- capete cu senzor tactil (de atingere) sunt sisteme ce necesit contact fizic cu suprafaa msurat pentru a funciona. Cind palpatorul atinge piesa, capul de masurare da un semnal care comanda frinarea si oprirea deplasarilor pe cele trei axe si citirea riglelor optice de pe cele trei axe. Capete de masurat tactile sunt articulate n trei puncte. Punctele de contact materializeaz un contact electric care in momentul atingerii piesei de catre palpator se deschide. Cnd se utilizeaz un astfel de cap cel puin una dintre axe trebuie s fie n micare pentru a detecta punctul. Aceste sisteme funcioneaz n principiu dinamic, deoarece o ax trebuie s fie

Cap de masurat tactil Cap de masurat prin scanare Fig.2.8 Capete de masurat tactile La capetele de masurat prin scanare palpatorul este articulat prin trei paralelograme arcuite aranjate ortogonal localizate pe fiecare ax. Pentru fiecare paralelogram exist un senzor de msurare (de cele mai multe ori un senzor inductiv de lungime). Deplasarea palpatorului din cauza contactului cu piesa este convertit ntr-un semnal proporional cu deplasarea Alinierea ortogonal permite determinarea deplasrii dimensionale a capului de msur. Aceast deplasare este adunat cu poziia mainii pe axe pentru a gsi punctul scanat. La masurarea tactila a unui punct fiecare punct msurat este atins n mod individual. Exist dou posibiliti de achiziie a punctelor msurate n funcie de sistemul de msur:
131

- Static - Axele se opresc brusc dup palpare i dac palpatorul este controlat din poziia median a paralelogramului. atunci, punctul msurat este achiziionat prin oprirea definitiv a dispozitivului - Dinamic Achiziia punctului se face n timpul micrii. Dup detectarea atingerii sunt citite sistemele de msur a capului i a celor de pe riglele optice n mod continuu pe tot parcursul micrii spre sau dinspre pies. Coordonatele care au fost determinate cu o anumit for de atingere sau intr-o poziia neutr a palpatorului sunt salvate ca puncte msurate. La scanare funcii speciale de control permit sistemului de palpare s urmreasc suprafaa piesei n mod continuu. Punctele scanate sunt achiziionate n timpul micrii de-a lungul liniei de scanare. Procedura de scanare permite sa se achiziioneze multe puncte ntr-un timp foarte scurt (sute de puncte ntr-o secund). Scanarea poate fi fcut ntr-un plan sau ntr-un cerc, pe o spiral (pentru msurarea unui cilindru) sau pe orice alt linie sau plan curb n orice orientare. - capete cu senzor fr contact: nu au nevoie de un contact fizic cu suprafaa msurat pentru a funciona. Ex: sistemul optic de msurare nu necesit nici un contact fizic cu piesa - capete multisenzor: acestea conin mai multi s enzori de masurare 2.3.6 Palpatoare si articulatii Sistemul de masurari cu contact are cel putin un palpator (stilet). Exista o varietate mare de palpatoare dintre care cele cu cap sferic sunt folosite pentru aproape majoritatea aplicaiilor, (Fig.2.9). Ele sunt formate dintr-o bil sferic din ru bin cu abateri de forma foarte mici. Rubinul este un element foarte dur i deci uzura lui este foarte mic. Are o densitate foarte mic innd greutatea vrfului la o valoare mic ceea ce evit declanri nedorite ale palpatorului datorate micrii mainii sau din vibraii. Tijele stiletelor sunt realizate dintr-o Fig.2.9 Palpatoare cu rubin varietate de materiale, inclusiv otel nemagnetic, ceramica, carbura de tungsten, pentru a mentine rigiditatea pe intreaga lor lungime. In masuratori sunt recomandate stiletele cu tija scurta datorita rigiditatii lor.

Exist diferite posibiliti de a configura sistemul de palpare cu ajutorul palpatoarelor, (Fig.2.10). Aceast configurare trebuie aleasa pentru fiecare msurare in functie de configuratia piesei.

132

Stilet cu bila goala pentru Utilizarea unui stilet cu Stilet cilindric in masurarea unei piese cu disc (sursa: Renishaw) masuratoarea unei rugozitate mare (sursa: gauri intr-o placa Renishaw) subtire Fig.2.10 Palpatoare si sisteme de palpatoare

Stiletul ascutit (sursa: Renishaw)

Cand este nevoie de o rigiditate crescuta a sistemului de masurare se foloseste un stilet cu disc. Trebuie indicat faptul ca discul este o sectiune de mare precizie a unei sfere. Aceste discuri sunt disponibile intr-o gama larga de diametre si grosimi. Masuratoarea cu un stilet cu disc este similara cu masuratoarea cu ecuatorul unei sfere mari. Oricum, doar o mica parte a acestei suprafete este disponibila pentru contact, deci discurile mai subtiri au nevoie de o aliniere unghiulara atenta pentru un contact corect cu elementul masurat. Stiletele cu disc pot de-asemenea sa aiba un centru filetat pentru fixarea stiletului central, oferind o flexibilitate in plus, de exemplu pentru masurarea fundului gaurilor adanci. Pentru masurarea santurilor din interiorul gaurilor se folosesc solutii constructive speciale ale stiletelor cu disc. Datorita elementelor aditionale, cum sunt sferele mici, este posibila masurarea nu doar a diametrului dar si a latimii santurilor. Adaugarea unei astfel de sfere la un disc permita masurarea si pe directia Z, daca centrul acestei sfere este in afara diametrului arborelui si uneori in afara diametrului palpatorului. Rotirea si blocarea discului permite pozitionarea corecta a sferei pentru utilizare. Stiletele plane sunt folosite in principal pentru masurarea adancimii niselor, si a muchiilor foarte subtiri. Suprafata laterala este cilindrica dar nu este utilizata in masuratoare. Cand se masoara cu stiletul plan este important sa se masoare cat mai aproape posibil de directia arborelui. Fig.2.11 Stiletul plan Dar pentru ca stiletul plan nu poate fi perfect aliniat, rezultatele masuratorilor pot fi eronate. Pentru masurarea pieselor realizate din materiale subtiri (ex.: tabla) stiletele cilindrice sunt potrivite, (Fig.2.11). O utilizare frecventa a acestora este localizarea centrelor alezajelor din materialele subtiri. Exista variante de palpatoare cilindrice cu varf sferic care permit masurarea in 3 directii, astfel posibila si masurarea suprafetelor. .

Fig.2.12 Filete stea

133

In unele cazuri (ex.: masurarea adancimii santurilor scarii vernierului unui subler), se utilizeaza stiletul cu varf ascutit. Stiletele ascutite disponibile la firma Renishaw au raza varfului de 0.05 sau 0.1 mm si unghiul conului de 30. Stiletele de acest tip pot fi de asemenea folosite la verificarea centrului alezajelor foarte mici. Se poate realiza un sistem de stilete din mai multe palpatoare. Un astfel de sistem obisnuit este realizat din pana la 4 stilete cu varfuri sferice de acelasi diametru si lungime, montate rigid pe centrul aditional al unui stilet. Un astfel de sistem este numit stilet stea Stiletele ste a ofera posibilitatea masurarii elementelor complexe, inclusiv a degajarilor din gauri, (Fig.2.12) In constructia sistemelor de palpatoare se utilizeaza cuburi, extensii, articulatii, pirghii si dispozitive de protectie la impact. - Uneori sunt necesare stilete lungi pentru a ajunge la suprafata piesei, astfel incat se folsesc extensii pentru acestea. Extensiile stiletelor sunt realizate din otel, ceramica, sau fibra de carbon. Extensiile mai lungi (pana la 400 mm) sunt de obicei realizate din fibra de carbon. La alegerea unui material pentru elementele unui sistem de stilete trebuie luate in considerare urmatoarele aspecte: masa sistemului, rigiditatea si expansiunea termica. - articulatia unui stilet permite ajustarea deplina pe doua axe, astfel stiletul orientandu-se potrivit unghiului elementului masurat. Ajustarea este folositarea mai ales cand palpatorul nu poate fi orientat corect de catre sistem, sau cand accesul este limitat.

Prelungitoare

Articulatii Pirghie Dispozitiv de protectie Fig.2.13 Accesoriile sistemelor de palpatoare

- parghiile pot fi folosite pentru a avea acces la elemente mai dificil de atins. Componentele pentru realizarea sistemelor de stilete sunt disponibile in diferite seturi, dar pot fi si achizitionate si individual; - dispozitivele de protectie sunt proiectate pentru a se rupe in cazul unui impact pentru protejarea stiletului si a senzorului de masurare. Un sistem de masurare articulat este un sistem care poate fi orientat in diverse pozitii in spatiu cu ajutorul unui dispozitiv manual sau automatizat cu un motor. Astfel de sisteme sunt: sisteme articulate manuale ne-repetabile, sisteme articulate manuale repetabile, sisteme articulate motorizate cu indexare, sisteme articulate motorizate continuu.
Sistemul articulat manual ne-repetabil se fixeaza intr-o pozitie la o anumita sarcina de masurare in functie de configuratia piesei. Dupa rigidizarea sistemului urmeazaoperatia de calibrare a

134

palpatorului. In Fig.2.14 se observa ca poate fi obtinuta orice pozitionare in unghiulare posibile ale unui sistem (115) (sursa: Renishaw)

gama de locatii

Fig.2.14 Sistem articulat manual ne-repetabil

Fig.2.15 Sistem articulat manual repetabil

Sistemul articulat manual repetabil permite definirea mai multor orientari unghiulare pentru o anumita sarcina de masurare. Rotatia in jurul celor doua axe este comandata manual in timpul masurarii. Calibrarea trebuie efectuata in toate pozitiile fiind verificata pozitia unghiulara a

palpatorului. In Fig.2.15 se observa ca poate fi obtinuta orice pozitie unghiulara repetabila a sistemului in gama unghiulara de locatii ale sistemului in jurul axei verticale de 300, iar in jurul axei orizontale 93 (sursa: Renishaw) La sistemele articulate motorizate cu indexare pentru o anumita sarcina de masurare se fixeaza pozitiile unghiulare, iar apoi in toate pozitiile fixate se face calibrarea palpatorului. In timpul masuratorii schimbarea pozitiei unghiulare a sistemului de masurare este facuta in mod CNC prin rotirea comandata de doua motoare electrice, in jurul unei axe verticale cu 3600 si-n jurul unei axe orizontale cu 900 Sistemele articulate motorizate continuu au un sistem incorporat de codificatoare unghiulare. Miscarea de rotatie a palpatoarelor este comandata de servomotoare a caror precizie depinde de codificatorul utilizat (de regula rezoluia este de 0,2 arc sec). Calibrarea se face intr-o singura pozitie unghiulara 3D. Indiferent de tipul lor articulatiile influenteaza negativ incertitudinea de masurare.

Fig.2.16 Sistem articulat motorizat cu indexare

135

Fig.2.17 Sistem articulat motorizat continuu

2.3.7 Dispozitive aditionale Dispozitive aditionale pot fi sistemele de schimbare a palpatoarelor si mesele rotative, (Fig.2.18). Sistemele de schimbare a stilusurilor poate fi folosit pentru a preveni utilizarea configuraiilor de palpatoare complexe pentru msurri dificile. Sistemele de palpare sunt schimbate dac sunt necesare diferite modaliti de msurare sau sunt aplicate diferite palpatoare. Aceste sisteme pot fi schimbate automat n timpul rulrii programului CNC. Nu este necesar o recalibrare dup schimbareasistemului de palpatoare. Procesul de msurare poate fi simplificat prin adaptarea unei noi axe sub forma unei mese rotative. Aceasta se aplic n deosebi pentru piese simetrice. Masa rotativ poate s roteasc piesa ntr-o poziie de msur adecvat, n aa fel nct n multe cazuri se pot folosi configuraii mai simple ale stilusurilor. Mai mult, mesele rotative pot simplifica msurarea sau pot extinde volumul de msur. Pentru a beneficia de toate avantajele masa rotativ trebuie s fie integrat complet.

Fig.2.18 Dispozitive aditionale: Sistem de schimbare a palpatoarelor; Masa rotativa 2.3.8 Unitatea de control Rolul unitii de control este aceea de a comanda prin intermediul unor amplificatoare motoarele si de-a coordona micrile. Sarcina este de mare interes deoarece punctele trebuie s fie atinse de fiecare dat normal la suprafata si cu aceeai for de msurare. Comenzile se fac de la computer (prin ciclu automat de msur) sau direct de catre operator. n mod adiional, sistemele de palpare dau semnale de comand pentru a opri motoarele sau pentru sistemele de msurare pentru ajustarea poziiei de zero. n funcie de unitatea de control, direciile axelor sunt controlate separat sau simultan. Un controller monitorizeaz n permanen viteza axelor. La o vitez mare, palparea este deobicei imposibil. Startegia de masurare poate sa prevad: - Masurarea punct cu punct - coordonatele punctului int sunt specificate, iar palpatorul atinge acest punct n funcie de acceleraie care controleaza forta; - Controlul rutei - spre deosebire de cazul precedent, viteza poate fi stabilit i n acest mod este posibil msurarea pieselor cu contur necunoscut - Controlul continu a traiectoriei palpatorul este condus de o cale predefinit pn la punctul int i este folosit pentru palpri continue,(scanare). 2.3.9 Programe de masurare Programul ruleaz pe un calculator (PC sau staie de lucru). Ideea principal a metrologiei n coordonate este de a evalua elementele din punctele pe piesa detectat. Azi o
136

varietate mare de programe inteligente i computere de ultim generaie sunt disponibile pentru a rspunde

Fig.2.19 Calypso Programul de masurare al firmei Zeiss acestor cerine ce acoper un domeniu larg de funcii. Unele maini au soft-uri diferite de operare, evaluare i analizare a datelor msurate. Principalele functii ale programelor de masurare sunt: - Evaluarea: suprafaa piesei este mai mult sau mai puin perfect. Pentru a avea o evaluare bun, in calcule este utilizat un numar de puncte mai mare decit minimul de puncte necesar pentru definirea elementului. Programele de calcul fosesc algoritmi ce aproximeaz poziia elementelor n funcie de diferitele puncte extrase. Elementele extrase trebuie s fie corelate mai departe pentru a evalua un obiect examinat, ex: distane, unghiuri sau poziii. Afirmaii de conformitate pot fi desprinse din comparaia valorilor specificate i a valorilor msurate - Corectia este necesara compensarilor imperfeciunilor mainii cum ar fi rectilinitatea axelor, perpendicularitatea axelor etc. Aceste corecii sunt realizate la fiecare masurare de punct pentru a elimina toate erorile sistematice cunoscute - Transformarile sunt necesare pentru calculul coordonatelor punctele masurate de pe piesa de lucru in sistemul de coordonate al mainii. Deobicei se utilizeaz unul sau mai multe sisteme de coordonate ale piesei diferite fa de cel al mainii. Aadar punctele de pe pies trebuie transformate ntr-un sistem initial de coordonate al piesei, care a fost definit prin msurarea elementelor de pe piesa respectiv. Multe msurtori necesit utilizarea mai multor palpatoare care sunt deplasate fa de centrul lor unele fa de celelalte. Prin urmare puncte prelevate cu diferite stilete vor trebuie transformate intr-un sistem de coordonate comun. Aceeai situaie este ntlnit la capetele articulate. Transformarile sunt necesare si datorita necesitatii utilizarii dispozitivelor adiionale precum mese rotative si/sau articulatii care lucreaza in sisteme de coordonate cilindrice sau sferice fiind necesara transformarea informatiilor obtinute prin masurare in sisteme carteziene . - Raportarea este in sarcina calculatorului care genereaza rapoarte necesare analizai si luarii decizilor. Aceste rapoarte pot fi comparaii nominale sau actuale, rapoarte de date, date statistice sau date pentru a fi procesate mai trziu. - Controlul este efectuat de catre calculator prin softuri specifice in cazul etalonarii si calibrarii periodice a masinilor la intervale de timp bine precizate. Modul de programare este specific fiecarei firme existind diferite aplicaii pentru mainile de msurat n coordonate de pe pia. Cele mai multe dintre ele sunt realizate de productorii mainii ns sunt i unele independente. Operatorul trebuie s dea informaie softului despre ce vrea s msoare (ce fel de element geometric; cerc, cilindru etc.). n mod automat,
137

programul trebuie s aproximeze poziia valorile-parametri ale elementului msurat. Dup msurare, programul poate s determine parametri-valoare a elementului n discuie. Exista mai multe moduri de programare: - Programarea manulala: operatorul genereaz coduri ntr-un limbaj de programare adecvat. Fiecare poziie i traiectorie trebuie specificat manual. Aceast programare este n ziua de azi utilizat doar pentru modificarea programelor de msur; - Programarea teach-in: operatorul deplaseaza palpatorul pe diverse traiectorii si atinge elementele prin intermediul unui joystick. Coordonatele masurate, direciile de palpare i cile de transfer sunt memorate si nregistrate. Programul este scris automat pe masura ce operatorul manevreaza masina de masurat in coordonate de-a lungul procedurii de masurare. Numele elementelor si pozitiile punctelor de masurare sunt inregistrate. Programele pot fi editate si rulate ulterior fie asistate de operator, fie cu ajutorul CDC (control direct al calculatorului), astfel crescand viteza, consistenta si acuratetea (puncte de masurare repetabile, calea de masurare optimizata si un numar crescut de puncte luate). - Programare orientat pe main: tot mediul de programare al mainii poate fi folosit pentru altfel de programare. Avantajul este acela c toate funciile mainii i dispozitivele adiionale sunt valabile. Productorul specific limbajul de programare pe care l folosete pentru o astfel de programare. - Programare off-line: se desfasoara fara a utiliza masina de masurat in coordonate. Acest lucru poate fi fcut manual, prin scrierea unui cod surs sau de exemplu prin folosirea funcionalitii CAD. Aici programul de msur poate fi generat pe baza unui model CAD al piesei. workpiece. La scrierea programului CNC, MMC utilizeaza direct model 3D. Transferul geometriei CAD catre sisteme de programare offline ale masinii poate fi facuta fie cu ajutorul unor anumite rutine specifice, sau, mai comun, prin formate standard de schimb de fisiere, cum ar fi IGESsau VDA (in functie de aplicatia offline). In acest caz in loc ca definirea punctelor sa se faca manual, sistemul utilizeaza datele din modelul CAD ca referinta. Comenzile specifice din programe variaza considerabil, dar generarea programului offline este similara cu cea online, cu avantajul simularii offline a procedurii de masurare (Masina de masurat virtuala, fapt ce ofera o buna evitare a coliziunilor. Rezultatele masuratorilor pot fi exportate ca date CAD (in numeroase formate in functie de aplicatia MMC) pentru a se putea profita de capabilitatile avansate ale aplicatiilor (cum ar fi generarea de forme libere). Cele mai utilizate pachete de aplicatii sunt: PCDMIS, Quindos, Calypso,COSMOSsi Metrolog. 2.4 Tipuri de masini de masurat in coordonate Orice dispozitiv de msur care achiziioneaz puncte de pe suprafaa piesei de lucru, cu contact sau fr, pe baza unui sistem de coordonate legat de main, i ale crui valori ale coordonatelor colectate sunt procesate de un computer, se numete Main de Msurat n Coordonate (MMC). La MMC manuale operatorul deplaseaz manual palpatorul spre piesa de msurat, iar palpatorul declaneaz achiziia punctului respectiv. Pot fi realizate ci i micri optimizate n mod manual. Acest tip de main de msurat n coordonate are domenii de msur de la mic la mediu. Incertitudinea msurrii este cuprins n domeniul mediu spre ridicat. Aceste maini sunt predestinate pentru msurtori unice sau pentru o serie foarte mic. Ele sunt relativ uor de operat, ns este nevoie de un operator experimentat pentru o procedur sigur de palpare.

138

La MMC cu CNC masurarea se poate realiza n mod automat. O astfel de main poate fi controlat n mai multe moduri. Operatorul poate atinge punctele de pe suprafaa de msurare printr-un panou de control. Exist posibilitatea unor msurtori automate, spre deosebire de MMC manuale. Domeniile de msur ale acestor maini sunt foarte variate, iar incertitudinea msurrii este de la medie la mic. Ele pot fi folosite n camere de msur sau uniti de producie. Dezavantajul acestor maini este operaia complicat comparat cu cea a mainilor manuale. Mainile de msurat n coordonate carteziene 3D sunt disponibile n diferite tipuri arhitecturale. Decizia unui model convenabil unei anumite operaii de msurare depinde de domeniul de msurare, acurateea, domeniul de operaii i altele. Cele mai importante tipuri arhitecturale de MMC sunt cele cu aranjare cartezian a axelor dar exist i maini de msurat n coordonate cilindrice sau sferice. Cele mai des folosite arhitecturi sunt MMC n consol Cu bra orizontal MMC n punte MMC cu pod rulant 2.4.1 MMC in consola Aceste MMC au o consol mobil care suport un crucior mobil. Piesa de msurat este plasat pe masa care poate fi mobil sau fix. Din acest motiv, aceste tipuri de MMC pot fi grupate n: MMC n consol cu mas fix MMC n consol cu mas mobil Mainile de msurat n coordonate cu bra orizontal sunt folosite pentru msurarea unor piese foarte mari n industria constructoare de automobile i n aeronautic pentru msurarea unor table mari ale cror volume sunt mari. MMC n consol cu mas fix MMC n consol cu mas mobil

Acest tip de MMC presupune utilizarea a trei componente mobile, ce se mic de-a lungul unor ghidaje perpendiculare ntre ele, avnd palpatorul ataat de prima component, care este purtat i se mic vertical relativ fa de a doua component. Acest ansamblu format din prima i cea de-a dou component se mic orizontal relativ fa de a treia. Cea dea treia component este ncastrat ntr-un singur punct, n form de consol,i se mic orizontal fa de baza mainii, care suport piesa. AVANTAJE - Din motiv c masa nu are ghidaje, pot fi plasate piese mai grele pe mas fr a afecta

Acest tip de main de msurat n coordonate are trei componente n micare pe trei ghidaje perpendiculare ntre ele. Palpatorul este ataat de prima component care se mic vertical n relaie cu cea de-a doua. A dou component este suportat la un singur capt n consol i se mic orizontal n raport cu batiul mainii. Cea de-a treia component se mic orizontal n raport cu batiul mainii i tot ea suport piesa.

AVANTAJE - Accesibilitate bun n raport cu domeniul de msurare

139

acurateea msurrii. - Masa mainii este relativ mic,comparativ cu volumul - Are tot timpul viteze de msurare marii acceleraii mari - Accesibilitate este buncomparativ cu domeniul de msurare - Piesele pot fi uor ncrcate i descrcate - Accesul la pieseste facil DEZAVANTAJE - Din cauza consolei, este posibil ncovoierea - Pe msur ce cruciorul se mic spre captul nerezemat, ncovoierea crete 2.4.2 MMC cu brat in consola

- Piesa este foarte accesibil - Piesa poate fi ncrcat i descrcat foarte uor - Construcia este mai rigid - Incertitudinile msurrii sunt foarte mici DEZAVANTAJE - Domeniul de msurare este mic - Poate aprea ncovoierea din cauza construciei n consol - Cnd cruciorul se mic spre poziiile extreme, ncovoierea se amplific

Acest tip de main are trei componente n micare relativ una fa de cealalt, iar palpatorul se afl ataat de prima component, ce se mic orizontal n raport cu a doua. Ansamblul format din prima i a doua component se mic vertical n raport cu a treia, iar aceasta din urm se deplaseaz n plan orizontal fa de batiul mainii pe care este montat piesa. AVANTAJE DEZAVANTAJE - Domenii de msur vaste (braul mobil al - Incertitudini mari ale msurrii mainii poate s ating puncte aflate la 25m - Rigiditate slab de la punctul de referin) - Erori mari din cauz nerespectrii legii lui - Acces liber la volumul de msur Abbe - Mase mici - Curs la vitez mare 2.4.3 MMC cu pinola Aceste configuraii sunt cele mai utilizate mainile de msurat n coordonate. n funcie de micrile consolei, ele sunt mprite n dou mari grupe: MMC cu masa fix MMC cu masa mobil MMC cu pinola cu mas fix MMC cu pinola cu mas mobil O main de msurat n coordonate cu punte Acest tip de MMC are trei componente n mobil este format din trei componente care micare, ce culiseaz pe trei ghidaje gliseaz de-a lungul a trei ghidaje perpendiculare ntre ele, avnd palpatorul perpendiculare ntre ele. Palpatorul este fixat de fixat de primul element. Acesta este purtat prima component care este purtat ntr-o ntr-o micare vertical n raport cu ce-a
140

micare vertical n raport cu cea de-a doua component. Cele dou componente se mic ntr-un plan orizontal relativ cu a treia. Cea de-a treia component este rezemat pe doi stlpi dispui de-o parte i alta a batiului mainii pe care este montat piesa

de-a doua component. Ansamblul format din prima i a doua component se mic orizontal pe structura n punte, rezemat rigid pe batiul mainii. Piesa se afl montat pe cel de-al treilea element

AVANTAJE - Pot fi ncrcate piese grele, fr a mica masa - Incertitudinea este mic din cauza unei rigiditi mari DEZAVANTAJE - Cele dou picioare se pot mica n poziii diferite i din acest motiv poate aprea o rotire a punii. Pentru a reduce acest efect se folosesc dou motoare pentru fiecare picior i sisteme electronice de corectare a acestei deviaii.

AVANTAJE - Domenii de msurare medii i mari - Rigiditate mare - Incertitudini mici - Accesibilitate la piesa de msurat - Este ergonomic DEZAVANTAJE - Viteza de msurare este redus deoarece este necesar micarea mesei cu tot cu piesa grea n timpul operaiei. - Greutatea componentelor este limitat din cauza mesei n micare pe rulmeni

Acest tip de MMC are trei componente n micare, ce culiseaz pe trei ghidaje perpendiculare ntre ele, avnd palpatorul fixat de primul element. Acesta este purtat ntr-o micare vertical n raport cu ce-a de-a doua component. Ansamblul format din prima i a doua component se mic orizontal pe structura n punte, rezemat rigid pe batiul mainii. Piesa se afl montat pe cel de-al treilea element 2.4.4 MMC cu pod rulant Aceste maini au tot trei componente care se mic pe ghidaje, din care prima este cea care susine palpatorul. Aceasta execut o micare vertical n raport cu cel de-al doilea element. Cele dou componente se mic orizontal relativ faa de cea de-a treia component. Aceasta din urm se deplaseaz orizontal pe dou lagre de rostogolire nlate de o parte i de cealalt a batiului unde este montat i piesa.

141

AVANTAJE DEZAVANTAJE - Volum de msurare foarte mare - Din cauza dimensiunilor mari ale mainii, - Acces al operatorului la ntreg volumul sunt posibile abateri de temperatur ce pot mainii afecta calitatea msurrii. - Incertitudini medii ale mainii 2.4.5 Comparatii intre diferitele tipuri constructive ale masinilor de masurat in coordonate Pe pia sunt disponibile o varietate foarte mare de maini de msurat n coordonate. Pentru alegerea unei maini optime pentru fiecare msurtoare, trebuie luate n calcul urmtoarele cerine pentru main: Domeniul pieselor care urmeaz s fie msurate Volumul de msur impus Experiena operatorului Interfaa cu alte dispozitive Forma n care datele for fi livrate Specificaii asupra erorilor maxime permise Resursele materiale Domeniul de aplicare Spaiul disponibil din locul de msurare Alte cerine posibile

Fig.2.20 Criterii de alegere a unei MMC La modul general, pentru o utilizare larg, toate tipurile cu excepia celui cu pod rulant, pot fi folosite pentru o msurare precis. Dac sunt necesare precizii mari de msurare i incertitudini mici, este recomandat maina de msurat n coordonate cu cu pinola si masa fixa. Cea cu pinola si masa mobila este i ea o alegere bun pentru msurtori ndeosebi cu incertitudini mici. Dac sunt necesar msurarea unor piese mari, alegerea este de obicei o MMC cu consol, cu brae orizontale sau chiar cu bra rulant pentru piese foarte mari 2.4.6 Alternative la mainile de msurat n coordonate Bratul de masura Braele de msur sunt brae articulate n mai multe puncte, iar fiecare articulaie conine un codificator de unghi. Incertitudinea msurtorii este de regul mai mare dect a unei maini convenionale la acelai domeniu de msurare. Avantajul acestor brae de msur este c sunt sisteme portabile i foarte flexibile. Ele sunt manuale, prin urmare influena operatorului n cadrul incertitudinii msurtorii este foarte mare.
142

Fig.2.21 Echipamente de masurat in coordonate Scan Max Scan Max este un sistem aparinnd Zeiss Inc. Si este un sistem portabil operat prin module de mn. Aceste aparate sunt utilizate pentru msurtori n coordonate cilindrice). Cu acest dispozitiv, toate msurtorile sunt efectuate n modul scanare. Scan Max este creat pentru a face msurri la faa locului condiii de mediu foarte grele. Ele sunt folosite n special pentru operaii uoare. Sisteme optice Maina de msurat n coordonate de la Leica este o MMC ce poart manual un aa-numit palpator T, mpreun cu un dispozitiv laser ce urmrete poziia senzorului. Sistemul de msurare poate fi folosit pentru msurtori uoare i foarte flexibile pentru orice geometrie n spaii mari de msurare. Exist zece diode incluse n palpatorul T. Ele sunt astfel distribuite spaial nct camera poate determina poziia palpatorului. Aceast poziie este determinat cu sistemul laser. Sistemul are un volum sferic cu un diametru de 14mm. Productorul specific o incertitudine de 100m pentru un domeniu de msurare de pn la 7m Masurarea cu masini unelte n locul unei scule se poate folosi un palpator. Sistemul de palpare este similar cu cele folosite n MMC convenionale ns trebuie s reziste la mediul de lucru dur. Msurarea n coordonate poate fi fcut prin folosirea unei axe i un sistem de msur al unei maini unelte. Incertitudinile tipice unei MMC convenionale nu se pot atinge din cauza mediului ambiant dur i pentru c maina unealt nu este optimizat pentru msurri. Avantajul unui astfel de sistem este scurtarea timpului de la msurare pn la primirea protocolului de msurare 2.5 Operatia de masurare cu MMC O secventa completa de masurare consta in urmatorii pasi: Analiza si definirea sarcinii de masurare Intocmirea tehnologiei de masurare Determinarea strategiei de masurare Planificarea (programarea) secventei de masurare Executarea masurarii Analiza si interpretarea rezultatelor masurarii Aprecierea incertitudinii masurarii Intocmirea documentatiei Aceste secvente generale de masurare sunt aplicabile tuturor sarcinilor de masurare executate pe masini de masurat in coordonate cu comanda numerica. Daca procedura de masurare este bine pregatita si respectata, rezultatele masurarii vor fi certe.

2.5.1 Analiza si definirea sarcinii de masurare se realizeaza pe baza desenului de executie si a documentatiei puse la dispozitie de beneficiar. Analiza consta in identificarea elementelor
143

geometrice care trebuie masurate cu MMC. Fiecare element identificat va fi numerotat sau codificat. Suplimentar la analiza informatiilor primare se indentifica: tipul de senzori ce urmeaza sa fie utilizati (cu sau fara contact), existenta modelelor 3D, cerintele beneficiarului in ce priveste documentarea rezultatelor (buletin de masurare si/sau protocoale) si in functie de numarul de piese se estimeaza volumul de munca si necesarul de personal. Operatia de analiza trebuie sa tina cont de modul de proiectare in care a fost stabilit rolul functional al piesei si de modul de executie stabilit prin tehnologia de prelucrare, Fig.2.24.

Fig.2.24 Factorii care influenteaza sarcina de masurare In urma analizei se defineste sarcina de masurare care reprezinta o problema tehnica care poate fi rezolvata cu ajutorul masinilor de masinilor de masurat in coordonate. Sarcina de masurare este redactata si constituie documentul in baza careia se accepta comanda de executie a masuratorii. Avind in vederea ca sarcina de masurare include specificatiile geometrice care sunt determinate aplicind principiul metrologiei in coordonate se acorda prioritate urmatoarelor aspecte: Marea majoritate a elementelor geometrice masurabile sunt independente Unele elemente geometrice sunt entitati inseparabile ale unei piese (asa numitele elemente derivate, ex. la masurarea filetelor, sau a rotilor dintate) Elementele geometrice 2D nu pot fi direct probate Punctele de inspectare nu trebuie sa se afle pe muchiile sau colturile pieselor, astfel ca elementul masurat sa reprezinte acelasi tip ca si elementul real Uneori un element masurat poate fi intersectat de alt element masurat, iar intersectia lor sa formeze un element geometric. Astfel, elementul geometric poate fi constituit din cateva elemente masurate. Estimarea incertitudinii de masurare. Indeplinirea sarcinii de masurare da raspuns urmatoarelor intrebari: La ce este utilizat rezultatul masurarii? o Calitatea produsului sau testul de conformanta - pentru testarea calitatii sau conformantei este necesara o comparatie intre valorile masurate si specificatiile din documentatie o Controlul unui proces de fabricatie - pentru a controla un proces de fabricatie, trebuie extrase din valorile masurate diversi parametrii statistici care dau informatii privind comportarea procesului; o Digitizarea: - digitizarea formei unei piese cunoscute poate conduce la determinarea preciziei de executie in timp ce digitizarea formei unei piese necunoscute conduce la construirea unui model 3D prin Reverse Engineering
144

Cui ii este destinat rezultatul masurarii? Intern sau extern - un beneficiar intern poate cere documentatia completa a masurarii cu informatii despre strategia de masurare si rezultate detaliate, pe cand un beneficiar extern va cere doar rezultatele masurarii o Nivelul de cunostinte - beneficiarul va trebui sa fie capabil sa interpreteze documentatia livrata, spre exemplu departamentul de productie va putea lua decizia de-a monta piesele in timp ce departamentul de management va putea sa foloseasca documentatia pentru a elabora declaratia de conformitate . 2.5.2 Proiectarea tehnologiei de masurare Elementele unei tehnologii de masurare pe MMC sunt: alegerea masinii de masurat si a senzorului de masurare alegerea echipamentelor aditionale, alegerea palpatoarelor, alegerea metodei de fixare a piesei, definirea sistemului de coordonate al piesei, determinarea pozitiei si orientarii piesei pe masa de masurare a masinii de masurat, Alegerea MMC este importanta deoarece trebuie sa se foloseasca o masina de masurat potrivita sarcinii de masurare identificate prin analiza. Citeva criterii stau la baza alegerii MMC: - Precizia masinii vs. tolerantele piesei este primul criteriu care determina alegerea masinii. - Viteza, deci timpul de masurare si productivitatea; - Forma si materialul piesei (poate fi mai eficienta alegerea unei masini cu masa rotativa) - Softul MMC (posibilitatea utilizarii unui model CAD). De exemplu un brat de masurat in coordonate, chiar daca este o masina de masurat manuala, ofera un mare avantaj din punct de vedere al timpului pentru piese care au nevoie de schimbari frecvente ale sistemelor de palpatoare. Acest lucru se intampla deoarece bratul de masura nu are nevoie de verificarea fiecarei orientari a palpatorului. Alegerea echipamentelor aditionale Echipamente aditionale ale masinilor de masurat in coordonate (sistem de scanare, sistem optic, schimbator automat de palpatoare, masa rotativa, susteme de prindere, optiuni software, etc.) influenteaza frecvent aplicatiile si pot simplifica foarte mult o masuratoare.

Fig.2.25 Folosirea mesei rotative pentru masurarea 3D a unei roti dintate(sursa: Watteeuw)

Fig.2.26 Stativul unui sistem de schimbare a palpatoarelor (sursa: Leitz)

Un exemplu al utilizarii unei mese rotative este aratat in Fig. 2.25. Piesa fixata pe masa rotativa si executa o miscare de rotatie, palpatorul se misca doar in directie radiala fata de cama masurata. Masuratoarea este efectuata intr-un singur plan perpendicular pe axa camei. Pentru piese mai complexe un palpator poate sa nu fie suficient. In acest caz este foarte util un sistem de schimbare a palpatoarelor, Fig.2.26. Alegerea palpatoarelor se face avind in vedere sarcina de masurare. In ce priveste lungimea palpatorului principiul care trebuie respectat este: stiletul trebuie sa fie cat mai scurt si mai
145

rigid cu putinta. Din aceasta cauza trebuie respectate limitele maxime pentru masa si lungime, date de producator. La alegerea razei palpatorului trebuie tinut cont de miscarile pe care le face palpatorul inainte de atingerea piesei precum si de comportarea filtranta a acestuia ceea ce inseamna ca la palparea unei suprafete, profilul real acesteia este netezit de catre mica sfera din varf. Acest lucru se numeste filtrare, care creste odata cu marirea diametrului varfului. Urmatoarele figuri arata cu rosu palparea cu un varf mic, iar cu albastru, palparea cu un stilet avand raza mai mare la varf. Cand cele doua profile sunt suprapuse, mai jos, se poate observa cu usurinta ca la un diametru mai mare la varful stiletului da un profil rezultant mai neted. Suprafata netezita Suprafata reala

Efectul de filtru al varfului stiletului in contact cu suprafata

Profilul suprafetei obtinut cu un stilet de raza mica la varf

Compararea profilelor obtinute prin masurarea cu raze diferite a palpatoarelor

Profilul suprafetei obtinut cu un stilet de raza mare la varf

Fig.2.26 Efectul razei virfului palpatorului Fixarea piesei care urmeaza a fi masurata se realizeaza intr-un mod stabil, dar trebuie evitata o metoda de fixare care ar putea deforma piesa. Fig.2.27 prezinta o piesa montata in blocuri V si fixata cu cleme elastice. Aceasta metoda ofera acces usor pentru toate elementele masurate. Daca masuratorile au loc la extremitati, piesa este fixata in zona din mijloc. Daca trebuie masurate mai multe piese identice se recomanda ca metoda de fixare sa permita pozitionarea piselor in exact aceeasi pozitie si orientare in acest fel nu mai este necesara alinierea manuala a pieselor dupa finalizarea unei masurari. Este bine sa se fotografieze metoda de fixare pentru a se tine minte orientarea piesei acest lucru usurind activitatea in cazul repetarii comenzii. La alegerea unei metode de prindere utilizatorul trebuie sa cunoasca efectul fortei de apasare a palpatorului. Masinile de masurat in coordonate lucreaza cu forte foarte mici, de ordinul a 0.05 0.2 N. Dar aceasta forta este cea din timpul masuratorii. Masina poate provoca o forta asupra piesei chiar si de 3N. Daca piesa este suficient de grea este posibil sa se aseze pe masa fara sa se fixeze (doar pentru MMC cu masa fixa). Utilizatorul trebuie sa tina cont ca masuratoarea libera (fara fixarea piesei) este uneori o cerinta pentru unele
146

standarde de dimensionari geometrice si tolerante. Oricum, utilizatorii trebuie sa stie ca piesele grele distorsioneaza geometria masinii. Pentru piese mici, usoare, plastilina sau lutul pentru modelat pot fi folosite ca material de fixare. Pot fi folosite de asemenea dispozitive magnetice sau vacuumatice. In cazul fixarii mecanice utilizatorul trebuie sa tina cont ca fortele de apasare pot provoca deformatii ale formei adevarate a piesei, dar pe de alta parte trebuie sa se aiba grija sa nu fie nici prea mici. Este recomandata folosirea unui material moale intre cleme si piesa. Pentru fixari mai complexe se pot folosi sisteme de fixare modulare (gen Allufix), Fig.2.28.

Fig.2.27 Un exemplu de fixare a piesei

Fig.2.28 Exemplu al unei fixari pentru o carcasa realizat utilizand elemente universale

Definirea sistemului de coordonate al piesei si a sistemelor de coordonate adiacente (sistemul magaziei de palpatoare, al mesei rotativa)

Fig.2.25 Sistemul de coordonate al masinii si a piesei Sistemul de coordonate al piesei va fi folosit in cele ce urmeaza ca sistem de referinta cartezian pentru masurarea oricaror puncte de pe suprafata piesei. Intre sistemul de coordonate al masinii (xM,yM,zM) si sistemul de coordonate al piesei (xW, yW, zW) exista o legatura geometrica obtinuta prin operatii matematice de translatie si rotatie, Fig.2.29. Elementele unei masini de masurat se misca in 3 directii perpendiculare unele pe celelalte. Deplasarea acestor elemente este masurata de 3 scale integrate pe axele masinii. In acest fel sistemul de coordonate cartezian este stabilit si este numit sistemul de coordonate al masinii
147

(xM,yM,zM), Fig. 2.29. Pozitia originii sistemului de coordonate al masinii este definita de punctele de zero ale sistemelor de masurare a lungimii. Imediat dupa pornirea MMC toate valorile coordonatelor se raporteaza la sistemul de coordonate al masinii. Forma pieselor este prezentata pe un desen tehnic intr-un anumit numar de proiectii iar dimensiunile sunt, in cele mai multe cazuri, de-a lungul axei unui anumit sistem de coordonate al piesei. Un astfel de exemplu este aratat in Fig.2.26. Toate dimensiunile (distantele) sunt date pe directiileorizontale si verticale care evident sugereaza folosirea unui sistem de coordonate in concordanta cu aceste directii. Rezultatele masuratorii pot fi comparate direct cu dimensiunile de pe desenul tehnic daca sunt raportate la sistemul de coordonate al piesei (X,Y,Z).

Fig.2.26 Desenul unei piese si sistemul de Fig.2.27 Desenul unei piese si sistemul de coordonate corespunzator (Exemplul 1) coordonate corespunzator (Exemplul 2)

148

Pentru definirea sistemului de coordonate al piesei sunt folosite 3 planuri. Dupa cum se va arata mai tarziu in acest capitol, cand se folosesc 3 planuri pentru definirea sistemului de coordonate al piesei, trebuie sa se cunoasca ordinea importantei acestor planuri. Daca desenul nu mentioneaza ordinea, de obicei marimea fiecarui plan dicteaza importanta lui. Metoda aratata de a determina sistemul de coordonate al piesei nu este singura. In Fig.2.27 este aratat un exemplu al uneia din multele posibilitati. In acest caz exista cateva posibilitati pentru alegerea elementelor geometrice necesare pentru definirea sistemului de coordonate al piesei: trei planuri: planul xy este planul superior al placii de baza iar celelalte doua (xz si yx) sunt planurile care contin axele celor doua gauri corespunzatoare, un plan si doua drepte: planul xy este planul superior al placii de baza, axa x se afla in planul xy si este definita de centrele celor doua gauri si similar pentru axa y, un plan, o dreapta si un punct: planul xy este planul superior al placii de baza, axa x se afla in planul xy si este definita de centrele celor doua gauri si axa y este perpendiculara pe celelalte doua prin centrul primei gauri, etc. Numarul de posibilitati ingreuneaza decizia operatorului de a face o alegere, iar fiecare Fig.2.8 Piesa cu doua sisteme de posibilitate determina rezultate diferite. coordonate Piesa de masurat este fixata pe masa MMC astfel incat axele sistemului de coordonate sa fie paralele cu axele masinii. Initial se masoara citeva elemente si se defineste sistemul de cordonate din Exemplul 1. Dupa masurarea altor elemente exista posibilitatea de a defini celalalt sistem de coordonate (Exemplul 2) in concordanta cu sistemul de coordonate din Exemplul 1. Acest nou sistem de coordonate este translatat si rotit in functie de cel de dinainte. Pentru piese mai complexe este bine uneori sa se defineasca mai multe sisteme de coordonate diferite. Pot fi ambele carteziene sau de alte tipuri (polare, cilindrice, sferice). In Fig.2.28 este prezentata o piesa cu doua planuri cu unghiul dintre ele de 60. Primul sistem de coordonate (x1, y1, z1) poate fi aliniat in functie de desen: planul flansei inferioare este planul x1y1 axa z este orientata vertical (cu sensul in sus), axa x1 este orientata spre partea dreapta iar originea este in mijlocul flansei. Punctul care defineste pozitia celeilalte flanse in sistemul de coordonate mentionat mai sus are coordonatele x1 = -35, y1 = 0, z1 = 54 care reies din dimensiunile 35 mm si 54 mm. Gaurile din flansa superioara sunt distribuite in sistemul de coordonate desemnate ca x2, y2, z2; axa z2 este perpendiculara pe planul flansei iar originea este in mijlocul ei. Deseori pe desenele tehnice se folosesc referinte sau sisteme de referinta. In Fig.2.29 este aratat un sistem de referinta tipic format din 3 planuri

149

Contrar fata de Fig. 2.26-27 importanta planurilor de baza folosite pentru definirea unui sistem de coordonate este specificate pe desen. Planul principal este planul A, cel secundar B iar cel tertiar C. Pentru definirea sistemului de coordonate al piesei programul CNC de masurare a unei MMC are nevoie de urmatoarele elemente geometrice: un element pentru definirea axei principale (sau plan), al sistemului de coordonate, un element pentru definirea axei secundare, si unul, doua sau trei elemente pentru definirea originii (punctele de zero pentru Fig.2.29 Sistem de coordonate al unei fiecara axa). piese bazat pe sisteme de referinte AXA PRINCIPALA Pentru a defini axa principala (axa pentru alinierea spatiala) a unui sistem de coordonate se pot folosi elementele care contin un vector in definitia lor. Astfel, axa principala se poate defini prin: o dreapta (axa), un cilindru, un con, un plan, sau tor, deoarece vectorul din definitia acestor elemente va deveni axa sistemului de coordonate. Sistemul de coordonate anterior (acum activ) va fi rotit astfel incat axa noului sistem de coordonate va fi paralela cu vectorul acestui element. AXA SECUNDARA Pentru definirea axei secundare (axa pentru alinierea planara) a unui sistem de coordonate, elementele care contin un vector in definitia lor pot fi deasemenea folosite. Proiectia perpendiculara a acestui vector fata de planul perpendicular pe axa principala arata directia axei secundare a sistemului de coordonate. Sistemul de coordonate anterior va fi rotit in jurul axei principale astfel incat axa secundara a noului sistem de coordonate va fi paralela cu vectorul definitoriu. AXA TERTIARA Axa tertiara este perpendiculara pe ambele axe definite anterior si impreuna formeaza sistemul de coordonate desemnat. PUNCTUL DE ZERO Elementele pentru definirea originii pe fiecare axa pot fi de orice fel, deoarece fiecare element contine in definitia sa punctul. Acest punct (dupa proiectia sa pe o axa) defineste punctul de zero. Acelasi element poate fi folosit pentru a defini punctul de zero a una, doua sau trei axe. Determinarea pozitiei si orientarii piesei pe masa de masurare a masinii de masurat, Determinarea pozitiei se face tinind cont de asigurarea accesibilitatii palpatoarelor la suprafetele si elementele care trebuie masurate si-n special la elementele de referinta. Este necesara evitarea coliziunii palpatoarelor cu piesa, cu masa si cu elementele de fixare Orientarea piesei trebuie efectuata in concordanta cu dimensiunilee si orientarea volumului de masurare. Este indicat ca tehnologul sa cunoasca functionarea piesei si este recomandabil ca elementele critice sa fie masurate de-a lungul unei axe eliminindu-se erorile care pot sa apara prin folosirea mai multor axe. Cind se alege pozitia piesei pe masa MMC trebuie sa se aiba in vedere orientarea axelor sistemului de masurare, fiind indicata o aliniere a axelor masinii cu axele pe care sunt asezate elementele masurate. Uneori sfera de calibrare trebuie sa ramana in volumul de masurare in timpul masuratorii. Este deasemenea uzual, mai ales pentru masinile
150

de masurat mai mari, sa se determine la calibrare care parte din volumul de masurat ofera o precizie mai mare. Daca acea parte este cunoscuta, piesele mai mici se pot masura in acest volum pentru o acuratete mai mare. 2.5.2 Strategia de masurare In cele mai multe cazuri piesele fabricate pot fi vazute ca o combinatie de elemente standard ca si planuri, cercuri, drepte, cilindri, conuri si sfere. Un elemente geometric poate fi definit de un numar minim de puncte. De exemplu doua puncte definesc o dreapta, iar trei puncte un cerc. Utilizarea a trei puncte pentru determinarea unui cerc nu ne ofera informatii asupra formei acestuia. Din punct de vedere practic este recomandabil sa se masoare mai multe puncte decat numarul minim astfel incat sa se determine abaterile dimensionale si de pozitie a suprafetei masurate. Nu este necesar ca punctele sa fie egal distantate pe suprafata, dar ar trebui ca aceasta sa fie acoperita uniform. Exista motive pentru care nu se folosesc punctele egal distantate. Utilizatorul trebuie sa tina cont ca acuratetea masuratorii este direct proportionala cu numarul de puncte distribuite corespunzator. Oricum, cu cat este mai mare numarul de puncte folosite, cu atat creste si timpul necesar masurarii unui element. Trebuie sa se faca un compromis intre acuratetea necesara si timpul necesar obtinerii rezultatelor. Aceste sfaturi nu ofera un ghid complet asupra strategiei de masurare care ar trebui folosita deoarece punctele alese trebuie sa fie in concordanta cu felul procesului de fabricatie si functionalitatea piesei. Utilizatorul MMC poate sa cunoasca cele mai probabile tipuri de abateri de forma corespunzatoare proceselor de fabricatie. Distributia punctelor masurate ar trebui in mod normal sa tinda spre o acoperire uniforma a elementului de masurat; astfel suntem siguri ca datele de intrare in soft ofera o reprezentare corecta a elementului geometric. Oricum, utilizatorul trebuie sa se asigure ca distributia nu este atat de regulata incat sa nu detecteze abaterile simetrice sau periodice rezultate din procesul de fabricatie. O strategie de masurare conditioneaza parcurgerea urmatoarelor etape. Identificarea elementelor nominale Determinarea relatiilor intre elemente Alegerea palpatoarelor si a sistemelor de palpatoare Alegerea modului de masurare Definirea strategiei de palpare Definirea parametrilor de masurare (de exemplu directie, forta si viteza) Definirea criteriilor de evaluare Definirea documentatiei Identificarea elementelor nominale este cel mai important lucru si se face prin studiul desenului si determinarea corecta a elementelor

Desenul piesei

Modelul Fig.2.22 Elementele masurarii

Elementele nominale

Elementele ce trebuie masurate pe o piesa sunt indicate pe desen. Desenul include marimile si elemente care au fost sau pot fi controlate pe o piesa reala. Geometria nominala
151

este data prin desen, iar in cel de-al doilea pas, piesa este divizarea in mai multe elemente geometrice nominale. Elementele specificate, pot fi apoi controlate, ca de exemplu diametrul si forma unui arbore sau alezaj, unde elementul corespondent este un cilindru. In plus, trebuie clarificat ce caracteristici trebuie masurate. In metrologia in coordonate, cei mai uzuali parametrii testati sunt: Marimea, pozitia; Distanta, unghiul plan, simetria, intersectia Abaterea de forma (abateri singulare); Abateri de pozitie (abateri corelate cu o baza de toleranta) Marimea si pozitia principalelor elemente geometrice nominale sunt: Punctul se defineste doar prin coordonatele lui: xs, ys and zs. Aceste coordonate pot sa aiba semnul plus sau minus sau pot fi egale cu zero (Fig. 2.23). Sfera este definita unic de coordonatele centrului sau P0(x, y, z) si de raza r (sau diametrul D) (Fig. 2.24).

Fig.2.23 Parametri pentru descrierea unui punct in acord cu ISO 10360-2

Fig. 2.24 Parametri pentru descrierea unei sfere in acord cu ISO 10360-2

Dreapta este definita unic de coordonatele unui punct ce se afla pe traiectoria linie precum si de coordonatele u, v si w ale unui vector N (cu unitate de regula egala cu 1) ce defineste orientarea dreptei in spatiu (Fig. 2.25). In cazul parametrizarii in acord cu ISO, punctul de definitie este deobicei centrul de greutate al tuturor punctelor de palpare inspectate pentru definirea dreptei. In Fig. 2.26 sunt aratate doua drepte paralele si vectorii sai directori. acesti vectori sunt identici insa punctele prin care trec dreptele sunt diferite. In exemplul mentionat se poate verifica faptul ca lungimea vectorului este egala cu unitatea

Fig.2.25 Parametri pentru descrierea dreptei Fig.2.26 Doua drepte paralele definite prin (axei) in acord cu ISO 10360-2 vectori directori si punct dat

152

Dreapta in spatiu poate avea diferite orientari si pozitii insa lungimea ei este infinita. Pentru a determina orientarea unei drepte se utilizeaza vectorii. Sensul vectorului ce defineste dreapta nu prezinta importanta in majoritatea cazurilor. Directia acestuia devine importanta daca acea dreapta este utilizata pentru definirea unui sistem de coordonate. Sensul unui vector ce defineste dreapta este de obicei determinat de secventa primului si celui de-al doilea punct de palpare in timpul inspectarii. Lungimea acestui vector nu este deloc importanta. De regula se folosesc vectori unitari cu lungimi egale cu unitatea. In sens matematic un vector nu este localizat, ci poate fi plasat oriunde in sistemul de coordonate. Din acest motiv el defineste doar orientarea dreptei. Planul este unic definit de coordonatele unui punct continut in plan si coordonatele u, v si w al vectorului sau normal. (Fig. 2.27) In mod curent vectorul normal este indreptat in afara materialului. Parametrizarea in acord cu ISO 10360-2 presupune ca punctul de definitie al planului este centrul de greutate al tuturor punctelor de inspectare sau punctul cel mai apropiat planului.

Fig.2.27 Parametri pentru descrierea unui Fig.2.28 Doua plane paralele si vectorii sai plan in acord cu ISO 10360-2 normali impreuna cu punctele prin care trec acestea. Cercul este o curba 2D ceea ce inseamna ca aceasta este continuta intr-un plan, motiv pentru care pentru a definii un cerc este intai necesara definirea planului ce il contine. Centrul cercului poate fi utilizat pentru a definii punctul din plan. Pentru a definii complet cercul mai este necesara definirea razei acestuia sau a diametrului. Cercul este unic definit de coordonatele centrului sau P(x,y,z), vectorul normal la planul cercului si raza sa r sau diametrul D (Fig. 2.29). Cilindrul presupune intai definirea axei directoare (definita prin punct si vector director ca in cazul dreptei) si de raza sa r (sau diametrul D) (Fig. 14). In cazul parametrizarii in acord cu ISO 10360-2 punctul de definitie al axei este punctul pe axa cel mai apropiat centrului de greutate al tuturor punctelor de inspectare din timpul masurarii cilindrului. In metrologia in coordonate cilindrul are o lungime infinita.

Fig. 2.29. Parametri pentru descrierea unui Fig.2.30. Parametri pentru descrierea cerc in acord cu ISO 10360-3. cilindrului in acord cu ISO 10360-2
153

Conul Pentru definirea unui con este necesara specificarea, spre exemplu, a urmatorilor parametri (Fig.2.31): axa conului (materializata prin punct si vector director ca in cazul dreptei), unghiul planar la varf si un parametru ce defineste pozitia conului pe axa. pozitia unui con de-a lungul axei sale poate fi determinata de coordonatele varfului sau (dezavantajul acestei parametrizari poate fi faptul ca un con ce are un unghi foarte ascutit la varf poate avea varful foarte departe de volumul de masurare a masinii) si raza r sau diametru D a conului intr-o sectiune indicata de un punct ales pe axa. Acest punct este de regula punctul de definitie pe axa. in cazul parametrizarii in acord cu ISO, definirea punctului este de obicei luata ca fiind punctul pe axa cel mai apropiat centrului de greutate al tuturor punctelor de inspectare la masurarea conului. Pentru un con este necesara definirea directiei vectorului director al axei. In mod normal vectorul director se presupune ca se afla pe directia varfului. In metrologia in coordonate un con nu este limitat in lungime. Torul Pentru definirea unui tor este necesara definirea centrului sau precum si a orientarii si a celor doua raze r si R sau diametre d si D. Vectorul desenat in Fig. 16 poate fi interpretat ca un vector ce defineste directia axei torului sau un vector normal la planul de simetrie al torului.

Fig. 2.31. Parametri pentru descrierea unui Fig.2.32. Parametri pentru descrierea unui tor con in acord cu ISO 10360-2. in acord cu ISO 10360-2 Numarul gradelor de libertate reprezinta numarul parametrilor ce pot fi variati independent. Numarul gradelor de libertate pentru un element in parte este calculat ca suma urmatoarelor componente: daca punctul este inclus in definitia elementului atunci acesta are trei grade de libertate (trei coordonate), daca exista un vector in definitie, acesta va da doua grade de libertate (trei coordonate vectoriale minus o suprimare pentru lungimea vectorului, de exemplu radical din suma patratelor coordonatelor este 1) si fiecare scalar (raza sau unghi) da un grad de libertate. Numarul gradelor de libertate pentru un element geometric standard sunt date in urmatorul tabel: Pozitia (x,y,z) Orientarea (u,v,w) Marimea (r,R,angle) Gradele de libertate Punctul x,y,z Sfera Planul Cercul Conul Torul x,y,z u,v,w u,v,w u,v,w u,v,w u,v,w u,v,w
154

3 r 4 5 5 r r r, unghiul r,R 6 6 7 7

Dreapta x,y,z x,y,z x,y,z x,y,z x,y,z Cilindrul x,y,z

Distantele uzuale ce pot fi intalnite intr-un desen tehnic sunt: punct punct punct dreapta punct plan dreapta - dreapta dreapta plan plan plan Termenul de punct contine in primul rand toate centrele cercurilor ale sferelor sau torurilor, insa poate fi uneori punctul de definitie al unei drepte, cilindru, plan sau con. Termenul de dreapta inglobeaza axa unui cilindru, con sau tor. In lista de mai sus termenul de punct este de regula inteles ca: centrul unui cerc, sfera sau tor varful unui con punctul de intersectie al elementelor (de exemplu doua drepte, dreapta si cerc, linie si sfera, trei plane, etc.) In mod similar dreapta poate fi inteleasa ca: axa unui cilindru, con sau tor linia de intersectie dintre doua plane Distanta dintre doua puncte poate fi calculata din binecunoscuta formula geometrica: unde: x1, y1, z1, x2, y2, z2 sunt coordonatele primului si respectiv celui de-al doilea punct De cele mai multe ori in metrologi in coordonate se folosesc distantele pe directiile axelor sistemului de coordonate: Lx, Ly, Lz Distanta dintre un punct si plan este: cea mai scurta distanta de la punct la plan sau distanta dintre punct si proiectia sa pe plan Distanta dintre punct si dreapta este: cea mai scurta distanta de la punct la dreapta sau distanta dintre punct si proiectia sa pe dreapta Distanta dintre doua drepte este definita ca fiind cea mai scurta distanta dintre punctele acestor drepte. Exista doua orientari biunivoce posibile ale celor doua drepte luate in considerare: drepte paralele drepte disjuncte

155

Fig.2.33 Distanta dintre doua drepte in plan Fig.2.34Distanta dintre drepte paralele pentru functional (fp) un plan functional aflat la jumatatea cotei Dreptele nominale paralele nu vor fi in realitate niciodata paralele dupa masurare. Din acest motiv definitia data mai sus pentru distanta dintre doua drepte ca fiind distanta minima dintre punctele acestor linii, nu poate fi folosita. In cazul dreptelor nominal paralele programul de masurare poate calcula distanta unui punct ales de pe o dreapta pana la cealalta dreapta (vezi distanta punct dreapta). In aceste cazuri programul calculeaza distanta de la punctul de definitie al primei drepte pana la cea de-a doua linie. Pentru a elimina confuziile se recomanda a fi incluse informatii in plus in desen pentru a face posibila o interpretare unica. In acest scop se poate definii asa numitul plan functional. Acesta este planul nominal perpendicular pe dreapta unde trebuie masurata distanta ceruta. (Fig. 2.23). In acest desen dimensiunea 3 reprezinta cota la planul functional si de aici dreapta de referinta. Din acest motiv distanta dintre doua drepte paralele trebuie definita ca distanta dintre un punct si o dreapta. Daca punctul median a dreptei, ce nu este o dreapta de referinta este intr-un plan functional, nu este necesara indicarea pozitiei planului pe desen. Faptul ca dimensiunea este o distanta dintre punct si plan poate fi subliniat prin scrierea simbolului pd (distanta la punct) (Fig. 2.34) dupa valoarea dimensiunii. In acest caz distanta dintre drepte este definita ca distanta intre punctul median al dreptei pana la dreapta de referinta. Daca dreapta de referinta nu este indicata poate fi utilizata orice dreapta. Daca nu exista nici una dintre specificatiile de mai sus pentru pozitie a planului functional inseamna ca cerintele din desen se refera la distanta prin fiecare punct de la o dreapta la cealalta. Distanta dintre dreapta si plan poate fi calculata doar daca dreapta e paralela cu planul. Aceasta este distanta dintre dreapta si proiectia sa pe plan (Fig. 23).

Dreapta nominal paralela cu planul nu va fi niciodata in realitate paralela. In acest caz in definirea distantei dintre o dreapta si un plan apar probleme similare ca la definirea distantei dintre doua drepte Distanta dintre plane se poate determina doar pentru plane paralele, ca fiind distanta cea mai scurta intre doua punte continute intre cele doua plane. Planele nominal paralele nu vor fi in realitate paralele dupa masurare. in acest caz distanta dintre plane paralele in acord cu definitia de mai sus trebuie sa fie interpretata ca distanta dintre un punct si un plan. Trebuie consemnat faptul ca programul masinii nu contine de
156

obicei functiile ce permit rezolvarea problemelor sus mentionate. In situatii similare, operatorul masinii trebuie sa foloseasca aceste functii ale programului pentru a determina relatiile corecte.

Unghiul plan este definit pentru: doua drepte continute in plan doua drepte disjuncte - unghiul dintre ele este definit intr-un plan paralel cu ambele drepte. o dreapta si un plan ca unghiul dintre dreapta si proiectia sa pe plan doua plane ca unghiul dintre doua drepte ce se afla la intersectia planelor cu un plan perpendicular pe amandoua In lista de mai sus termenul de dreapta poate fi inteles ca: axa unui cilindru con sau tor, generatoarele conului, linia de intersectie a doua plane. La calcularea unghiului dintre doua drepte sau doua plane se pot obtine doua unghiuri suplementare intre ele. La calcularea unghiului dintre vectorul unei drepte si vectorul unui plan se va obtine doua unghiuri complementare.

Simetria Calculul unui element de simetrie se refera la: doua punte doua drepte coplanare doua plane In lista de mai sus termenul de punct se refera de regula la: centrul unui cerc sfera sau tor

157

intersectia a doua elemente (de exemplu doua drepte, dreapta si cerc, linie si sfera, trei plane, etc.). In mod similar dreapta poate fi inteleasa ca: axa unui cilindru, con sau tor linia de intersectie a doua plane Intersectii Din punct de vedere teoretic se pot calcula intersectiile dintre oricare doua elemente geometrice. Datorita naturii tehnicilor de masurat in coordonate, nu toate posibilitatile pot fi incluse in programul masinilor. mai mult, definirea operatiei de intersectie este de multe ori foarte diferita decat cea arhicunoscuta din geometrie. Mai jos vor fi descrise cateva intersectii posibile. Intersectia dintre doua drepte este posibila doar daca ele sunt coplanare si neparalele Intersectia dintre o dreapta si un cerc este posibila doar pentru elemente coplanare. rezultatele intersectiei sunt materializate prin doua punct Intersectia dintre o dreapta si un plan este posibila doar pentru elemente neparalele. Rezultatul intersectiei este materializat printr-un punct Intersectia dintre o dreapta si suprafata unui cilindru este posibila doar cand dreapta si axa cilindrului nu sunt paralele. Rezultatul acestei intersectii reprezinta de regula doua puncte. Intersectia dintre o dreapta si suprafata unui con este posibila in orice conditii, fara orice restrictie asupra orientarii elementelor. Rezultatul intersectiei se traduce de regula prin doua puncte. Intersectia dintre o dreapta si sfera este materializat de regula prin doua puncte Intersectia dintre doua cercuri se realizeaza pentru doua cercuri coplanare. Rezultatul intersectiei este reprezentat de doua puncte. Intersecta dintre un cerc si un plan e posibila doar cand cercul si planul nu sunt nici paralele si nici coplanare. Din intersectie vor rezulta doua punte Intersectia dintre doua plane e posibila doar cand planele nu sunt paralele. Rezultatul intersectiei este o dreapta Intersectia dintre un plan si suprafata cilindrului este posibila doar cand planul si axa cilindrului nu sunt paralele. Rezultatul acestei intersectii poate sa fie un cerc sau la modul general o elipsa Intersectia dintre un plan si suprafata unui con este oricand posibila, fara nici o restrictie asupra orientarii elementelor. rezultatul intersectiei, in functie de orientarea elementelor, poate fi un cerc, o elipsa si teoretic, o hiperbola sau parabola Intersectia dintre un plan si o sfera este de regula un cerc Intersectia intre un cilindru si un con cand cilindrul si conul sunt coaxiali este un cerc. Deoarece din masurari reale nu se vor obtine niciodata elemente coaxiale, in programul de masurare, inaintea calcularii intersectiei, unul dintre elemente este transformat (deplasat sau rotit) pentru a fi coaxial cu celalalt element. Intersectia dintre un cilindru si o sfera - In cel mai simplu caz, cand centrul sferei se afla pe traiectoria axei cilindrului si raza sferei este mai mare decat raza cilindrului, rezultatul intersectiei il reprezinta doua cercuri. Deoarece din masurari reale nu se pot obtine elemente coaxiale, programul de masurare deplaseaza sfera perpendicular pe axa cilindrului astfel incat centrul sferei sa fie pe axa acestuia, inaintea calcularii intersectiei. Intersectia dintre doua conuri. - In cel mai simplu cand conurile sunt axiale rezultatul intersectiei este un cerc. Deoarece din masurari reale nu se vor obtine niciodata elemente coaxiale, in programul de masurare unul dintre elemente este transformat (deplasat sau rotit) pentru a fi coaxial cu celalalt element, inaintea calcularii intersectiei. Intersectia unui con cu un alt con poate fi generat in urmatoarea maniera: conul cu unghiul la varf mai deschis este

158

adus coaxial pe celalalt con. Varful noului con rezulta ca proiectie a vechiului varf pe axa conului ce are unghiul de deschidere mai ascutit. Intersectia dintre un con si o sfera - In cel mai simplu caz, cand centrul sferei se afla pe axa conului rezultatul intersectiei il reprezinta doua cercuri. Deoarece din masurari reale nu se pot obtine elemente coaxiale, programul de masurare deplaseaza sfera perpendicular pe axa con astfel incat centrul sferei sa fie pe axa acestuia, inaintea calcularii intersectiei, Intersectia dintre doua sfere - Intersectia a doua sfere este un cerc Vectorul normal la orice suprafata este un vector de lungime unitara indreptat inafara materialului piesei si este perpendicular pe suprafata intr-un punct dat.

Tipurile abaterilor pieselor afecteaza alegerea strategiei de inspectare. Din acest motiv, trebuie luat in considerare ca fiecare proces de fabricatie da nastere unor abateri tipice ale piesei.

Fig. 2.23: Abateri de forma

159

Pe langa geometria stiletului, rezultatele masurarii pot fi influentate de forta de palpare, viteza si orientarea. Sageata tijei stiletului introduce mari erori in rezultatele masurarii daca nu este efectuata o calificare a acestuia pentru a compensa aceste abateri. Calibrarea palpatorului este un pas obligatoriu la executarea unei masurari. Alegerea modului de masurare Modurile de masurare ce se pot deosebi sunt palpare prin puncte singulare, scanare (automata) si auto-centrare (automata). Mai mult, se pot evidentia palpari interioare si palpari exterioare Definirea strategiei de palpare (numarul de puncte, distanta dintre acestea, etc) Pentru a inregistra o geometrie reala corecta, numarul si distributia punctelor de palpare trebuie sa fie corect selectate. O masurare corecta se executa prin palparea intregii suprafete, punctele trebuind sa fie uniform distribuite, Achizitie corecta Achizitie incorecta a geometriei reale a geometriei reale

Distributie uniforma Distributie a punctelor neuniforma punctelor

Multe puncte palpare

de Putine puncte palpare

de

Fig.2.29 Distributia punctelor de masurare

Definirea parametrilor de masurare (de exemplu directie, forta si viteza) Definirea criteriilor de evaluare Strategia de evaluare implica selectarea unor metode postprocesare de prelucrare a norului de puncte in vederea determinarii elementelor masurate. In postprocesare, datele inregistrate ce apartin elementelor masurate sunt filtrate pentru a izola informatia necesara. Alegerea unor filtre adecvate depinde de cativa parametrii cum ar fi marimea elementului masurat si numarul punctelor de inspectare. Selectionarea criteriului de evaluare depinde de relatia dintre elementele asociate, care au fost descrise prin elemente inlocuitoare. Criteriile de evaluare folosite sunt: LSCI Metoda celor mai mici patrate (criteriul gaussian) MZCI Elementul din zona minima MCCI Elememntul tangent (Cel mai mic cerc circumscris) MICI Elemnentul tangent (Cel mai mare cerc inscris) LSLI- Linia medie asociata celor mai mici LSCI - Cercul celor mai mici patrate patrate Linia medie asociat celor mai mici ptrate Metoda cercurilor celor mai mici ptrate este calculata prin metoda Gaussian (bestpresupune c cea mai bun curb care fit) fiind determinata astfel incit suma aproximeaza un nor de puncte este curba la ptratelor distanelor dintre punctele masurate care suma abaterilor ptratice este minim si linie sa fie minima. (cea mai mic eroare ptratic). Metoda este sensibil la punctele izolate i d Rezultatul unui calcul prin criteriul Gaussian un rezultat bun prin utilizarea unui numar mic este o valoare medie
160

de puncte.

MZLI-Linia de referinta din zona minima Linia de referin din zona minim d o aproximare folosind calculul unui element geometric astfel nct s se obin cea mai mic abatere maxim ntre linia ideal i ceea msurat. Se construiesc dou linii paralele la o distan minim incluznd toate punctele. Linia de sus trece prin dou puncte, iar cea de jos printrunul. ntre cele dou este trasat o linie simetric ce aproximeaz conturul. n acest fel, valorile extreme ale palprii au un impact asupra rezultatelor calculului. Rezultatul este mbuntit pentru un numr mare de puncte msurate. In functie de cerintele masurarii este recomandat s se elimine punctele izolate.

MZCI - Cercul din zona minima Prin definiie, zona minim presupune aranjarea celor dou cercuri concentrice n aa fel nct distana radial dintre ele s fie minim. Centrul celor dou cercuri concentrice este deplasat i diametrele variate n aa fel nct distana radial f, dintre aceste cercuri este minim. Toate punctele msurate sunt incluse i pe cercurile concentrice stau cel puin trei puncte msurate. Punctele extreme se gasesc la distanta egala fata de elementul de inlocuire

OPLI, LOLI - Calculul elementelor tangente Elementul tangent este fie cel mai mare element posibil n afara cruia nu sunt situate puncte msurate sau cel mai mic element n interiorul cruia nu exist situate puncte
161

masurate. Aceast metod necesit un numr mare de puncte, indispensabile pentru definirea i documentarea condiiei de msurare i evaluare Metoda OPLI determin linia ce trece prin punctele msurate de sus i toate celelalte puncte sunt sub ea. Metoda LOLI determin linia care trece prin punctele msurate de jos i toate celelalte puncte sunt deasupra ei.

MICI - cercul maxim inscris Elementul maxim nscris este mrimea maxim a unui element integral asociat unde toate punctele msurate sunt n exteriorul sau pe elementul integral asociat. Elementul integral asociat maxim nscris este definit de un minim de trei puncte msurate Centrul cercului este deplasat i diametrul este maximizat pn este gsit diametrul maxim n care toate punctele msurate sunt n afara i nici unul n interiorul elementului integral asociat MCCI - cercul minim inscris Elementul minim nscris este mrimea minim a unui element integral asociat unde toate punctele msurate sunt fie n interiorul fie pe elementul integral asociat. Toate punctele msurate sunt incluse n elementul integral asociat. Centrul cercului este mutat i diametrul este minimizat pn cnd este gsit diametrul minim unde toate punctele sunt n afara elementului integral asociat.

2.5.3 Planificarea secventei de masurare Planificarea secventei de masurare se face inaintea efectuarii practice a catorva pasi de masurare in regim manual sau inaintea dezvoltarii programelor CNC. Secventele de masurare trebuie sa fie logic conectate intre ele pentru a permite o forma unitara a programului CNC. Aceste proceduri includ: alegerea celor mai favorabile pozitii pentru masurarea tuturor elementelor din punct de vedere al imobilizarii si a alinierii piesei cu sistemele de palpatoare; modificarea planelor de coordonate si respectiv rotatia si inclinarea palpatoarelor; planificarea intregii secvente de masurare se face tinind cont de planele de siguranta si traiectoriile de miscare ale stiletului pentru a preveni coliziunile Din acest motiv, trebuie acordata atentie la:

162

elementele tolerate si bazele de toleranta, acestea trebuie masurate in ordine cronologica directa traiectoriile de miscare principale (paralele cu axele de coordonate a masinii); cat mai putine schimbari, rotiri si inclinari ale stiletului cu putinta; toate elementele trebuie masurate intr-un numar minim de pozitii. 2.5.4 Executarea masurarii Executarea masurarilor presupune: pregatirea echipamentului: verificarea documentelor, pregatirea dispozitivului de masurat, curatirea si aducerea piesei si a masinii la temperatura ambianta.

Fig.2.30 Pregatirea MMC si curatarea pieselor Piesele care urmeaza sa fie masurate sunt pastrate in incinta laboratorului pina cind temperatura lor se stabilizeaza si devine egala cu temperatura ambientului de masurare. Daca masina dispune de senzori pentru masurarea temperaturii programul de masurare va fi setat pentru utilizarea acestora astfel incit variantiile de temperatura sa fie compensate prin soft. pozitionarea piesei si pregatirea masinii: orientarea si prinderea piesei, asamblarea sistemului de palpatoare Piesa trebuie sa fie fixata in cateva puncte, fara sa fie libera sau prea stransa, din timp ce masurarea se executa atunci cand asupra piesei nu apare nici o deformare. Astfel, se folosesc dispozitive de prinderesi aparate speciale de fixare. Piesa nu trebuie sa fie limitata ferm pentru a permite dilatarea termica, atunci cand exista o diferenta de temperatura. Dispozitivul de prindere trebuie astfel proiectat incat sa permita accesul la toate element ele masurat e.

163

Fig.2.31 Prinderea pieselor in dispozitive de fixare Daca se evalueaza procesul de productie, piesa se va masura in acelasi cuib in care a fost obtinuta. Demontarile repetate pentru executarea masurarilor vor fi evitate. De asemenea, trebuie acordata atentie la fixarea piesei cu magneti sau adezivi. Magnetismul poate influenta comportarea masinii si adezivii pot falsifica rezultatele atunci cand acestia acopera punctele inspectate pornirea masinii de masurat: initializarea masinii si calibrarea palpatoarelor Initializarea masinii de masurat in coordonate consta in deplasarea in spatiu a senzorului pina intr-un punct care va ficonsiderat ca origine a sistemului de coordonate, XM=0; YM=0; ZM=0; (Fig.2.25) Calibrarea palpatoarelor Strategia de calibrare trebuie aleasa in in functie de sarcina si strategia de masurare , de exemplu daca masurarea se face prin masurare discontinua, palparea se poate face prin puncte dar in cazul in care masurarea se face prin scanare este corect ca si calibrarea sa se faca la fel. In cazul ideal directia si viteza de apropiere a stiletului ar trebui sa fie identice la calibrare si masurare. Prin cresterea numarului de puncte folosite la calibrarea varfului stiletului se obtine o acuratete mai mare a valoarii diametrului efectiv. Daca mediul de programare nu-i permite, utilizatorul trebui sa tina evidenta scrisa a datelor folosite la calibrarea sistemului de masurare si sa se asigure ca in timpul masurarii sferei de referinta se face o comparatie intre datele rezultate si cele din evidenta. Calibrarea se executa cu ajutorul unui calibru de forma sferica, (Fig.2.32) a carei raza este cunoscuta si tolerata intr-un cimp de 0,1 m. Materialul din care este executata prezinta un coeficient de variatie foarte mic si rezistenta la uzura. Periodic sfera trebuie verificata. In functie de sarcina de masurare sistemele de palpatoare au lungimi, diametre si numere de componente diferite. Astfel incovoierea stiletului la contactul cu piesa variaza de la sistem la sistem. In cea mai simpla interpretare stiletul este incarcat cu o sarcina doar intr-un plan (xy in Fig.2.33 a). Daca tija stiletului este cilindrica si de rezistenta constanta in toate directiile, atunci incovoierea ei este independenta de directia fortei. In partea stanga a figurii este prezentata incovoierea tijei la o incarcare de-a lungul axei x. Sageata va fi aceeasi oricare ar fi directia incarcarii in planul xy. In figura din partea dreapta este aratat un grafic al valorii incovoierii si are forma unui cerc. Fig.2.32 Sfera de calibrare Intr-un astfel de caz calibrarea poate fi facuta prin masurarea unei sfere in 4 puncte

164

a)

b) c) Fig.2.33 Incovoierea tijei palpatorului la contactul cu sfera de calibrare In Fig.2.33 b este aratat un exemplu mai complex. Configuratia sistemului de stilete consta intr-o extensie verticala, un element de conectare si un stilet orizontal. Stiletul este incarcat in planul xy. In exemplu se presupune ca extensia are o rigiditate foarte mare, astfel nu este supusa incovoierii, dar rigiditatea la incovoiere si torsiune ale stiletului sunt mici. In acest exemplu sarcina verticala provoaca indoirea stiletului, iar sarcina orizontala provoaca indoirea stiletului si torsiunea extensiei. Se observa ca sageata pe axa y este mai mare decat cea pe axa z, astfel graficul caracteristicii are forma eliptica. Pentru a tine cont de caracteristica eliptica a incovoierii stiletului, in procedura de calibrare, strategia de masurare trebuie sa includa masurarea sferei de referinta in puncte opuse pe ecuatorul acesteia. Pentru o identificare corecta a centrului sferei este nevoie de inca doua masurari (pe langa cele ale polilor). In plus, daca presupunem ca rigiditatea la incovoiere a extensiei este mica, aceasta transforma caracteristica intr-un elipsoid, (Fig.2.33 c). In acest caz strategia de masurare consta in 5 puncte distribuite uniform in poli si ecuator si 15 puncte distribuite intamplator pe sfera de calificare.

Calibrarea unui stilet cu varf conic polul sferei de referinta este masurat cu varful conului iar pe urma se masoara de doua ori cate patru puncte (in doua sectiuni ale conului). Masurarea este efectuata in apropierea ecuatorului pe paralela pe care suprafata laterala a conului este tangenta cu sfera de referinta, pentru a evita contactul muchiei conului cu aceasta.

Calibrarea unui stilet cu varf cilindric se masoara polul sferei de referinta cu planul de baza al cilindrului iar pe urma de doua ori cate patru puncte (in doua sectiuni ale cilindrului). Masurarea se efectueaza la ecuator, unde suprafata laterala a cilindrului este tangenta cu sfera de referinta, pentru a evita contactul muchiei cilindrului cu aceasta.

165

VARIANTA 1 Calibrarea unui stilet cu varf-disc poate fi facuta prin masurarea polul sferei de referinta in cinci puncte odata cu centrul planului de baza al discului si in patru puncte aproape de muchia discului apoi in patru puncte in doua sau trei sectiuni pe langa ecuator, pe paralelele unde suprafata sferica a discului este tangenta cu sfera de referinta, pentru a evita contactul acesteia cu muchia discului

VARIANTA 2 Masurarea polului sferei de referinta in cinci puncte: trei puncte langa ecuator, de-a lungul unui meridian (pentru a localiza ecuatorul discului) si patru puncte pe ecuatorul sferei de referinta. Daca un stilet cu varf-disc se foloseste doar la masuratori 2D poate fi calibrat doar pentru diametrul sau cu un calibru inel

Calibrarea unui stilet cu varf-plan; polul sferei de referinta se masoara de cinci ori cu planul de baza al stiletului, langa centrul planului. Pentru a determina centrul stiletuluiplan se masoara patru puncte pe ecuator in mijlocul partii laterale a acestuia.

Calibrarea unui stilet cu varf ascutit; se masoara polul sferei de referinta si cel putin trei puncte in apropierea acestuia. Varful stiletului ascutit este deasemenea sferic, cu o raza foarte mica, deci trebuie masurate fragmente mici ale acesteia pentru a evita contactul cu partea sa conica.

In cazul calibrarii unor sisteme complexe de palpatoare este imposibil sa se efectueze calibrarea tuturor palpatoarelor intr-o singura pozitionare a calibrului sferic de referinta datorita posibilitatii de realizare a unor coliziuni. Intr-un astfel de caz este necesar sa se schimbe pozitia/orientarea calibrului de referinta si este necesar sa se determine noua pozitie cu un stilet calificat anterior, inaintea modificariii pozitiei.

166

Fig.2.34 Modificarea pozitiei calibrului sferic de referinta

Fig.2.25 Calibrarea unui palpator pe o cala Fig.2.36 Calibrarea cu calibru inel Pentru o acuratete maxima a masurarilor intr-o singura dimensiune calibrarile se pot face cu blocuri de cale. In acest fel acuratetea maxima poate fi obtinuta doar pe directia calei. Lungimea exacta a calei trebuie introdusa in softul MMC. In timpul calibrarii primele 3 puncte se masoara pe una dintre fete pentru stabilirea directiei masuratorii, iar pe urma se ia cate un punct pe fiecare fata (punctele 4 si 5 din Fig.2.35). Pentru masuratori in doua dimensiuni de acuratete ridicata (de exemplu diametre interioare si exterioare) se recomanda calibrarea cu piese de forme si dimensiuni similare. Calibrarea consta in masurarea unui cerc pe un inel de referinta si a planului perpendicular pe axa sa. In Fig.2.36 se arata ordinea punctelor de masurare. Punctele 1, 2 si 3 stabilesc orientarea calibrului, 4, 5 si 6 determina centrul lui iar 7 si 8 masoara exact diametrul si calibreaza palpatorul.

167