UNIVERSITATEA „AUREL VLAICU” din ARAD

FACULTATEA DE ŞTIINŢE ECONOMICE

SPECIALIZAREA : Finanțe Bănci

PROIECT
Impozitarea veniturilor persoanelor fizice în Brazilia,Rusia,India și
China

COORDONATOR ŞTIINŢIFIC:

Condea Bogdan

STUDENT:

Sviridov Mihaela

Alexandrov Ion

ARAD

– 2020–

1
Cuprins

Capitolul 1 Generalităţi privind impozitarea veniturilor persoanelor fizice.................3

1.1 Geneză şi evoluţie privind cotele de impozitare a veniturilor persoanelor fizice 4
1.2 Cotele proporţionale de impozitare a veniturilor persoanelor fizice....................8
1.3 Cotele progresive de impozitare a veniturilor persoanelor fizice........................9
Capitolul 2 Impozitarea veniturilor persoanelor fizice în Brazilia..............................12
Capitolul 3 Impozitarea veniturilor persoanelor fizice în Rusia.................................16
Capitolul 4 Impozitarea veniturilor persoanelor fizice în India..................................19
Capitolul 5 Impozitarea veniturilor persoanelor fizice în China.................................24

2
 Capitolul 1 Generalităţi privind impozitarea veniturilor persoanelor
fizice
În literatura economica exista mai multe teorii cu privire la natura şi rolul impozitelor, astfel
teoria echivalenţei, fondată de Adam Smith, prezintă impozitele ca o contraprestaţie datorată
statului de către cetăţeni, cu semnificaţia unui echivalent faţă de serviciile sau foloasele de care
aceştia se bucură pe seama acţiunilor finanţate de către stat; teoria siguranţei, întemeiată de T.
Hobbes, porneşte de la teza conform căreia raporturile în care se regăsesc contribuabilii şi statul se
aseamănă cu raporturile dintre asiguraţi şi asigurători, impozitul reprezentănd prima de asigurare
aferantă asigurării de către stat a unui mediu favorabil vieţii; teoria sacrificiului consideră plata
impozitelor un sacrificiu de utilitate individuală ce are ca scop acoperirea cheltuielilior de
funcţionare a statului; în timp ce dicţionarele de specialitate definesc impozitele ca acea prelevare
obligatorie, cu titlu definitiv, efectuată de către stat asupra bunurilor şi resurselor individuale sau ale
colectivităţii, reprezentând izvorul principal al formării veniturilor bugetului de stat şi al finanţări
cheltuielilor publice.
În practica fiscală se intâlneşte o diversitate de impozite care se deosebesc nu numai ca formă,
ci şi în ceea ce priveşte conţinutul lor. Dupa trăsăturile de fond şi formă, impozitele pot fi grupate în
:
 Impozite directe ce se caracterizează prin incidenţa directă asupra contribuabililor,
fiind stabilite nominal, în funcţie de mărimea veniturilor sau averii acestora.
 Impozite indirecte ce sunt suportate, în general, de consumatorul final prin
intermediul preţurilor produselor şi tarifelor serviciilor.
Impozitele directe, fiind individualizate, reprezintă forma cea mai veche de impunere. Ele s-
au practicat şi în orânduirile premergătoare epocii moderne, însă o extindere şi o diversificare mai
mare au cunoscut abia în capitalism.
Criteriile care stau la baza aşezării impozitelor directe determină clasificarea lor în impozite
reale şi personale, astfel cele reale se stabilesc asupra obiectelor materiale făcându-se abstracţie de
situaţia personală a suportatorului, în timp ce impozitele personale se aşează asupra veniturilor sau
averii, în stânsă legătură cu situaţia personală a contribuabilului.
Trecerea de la impozitele de tip real la cele de tip personal s-a făcut treptat. Astfel, în unele
ţări, aceasta s-a realizat în cea de-a doua jumătate a secolului al XIX-lea, iar în altele, în primele
decenii ale secolului al XX-lea.

3
 Înlocuirea impozitelor reale cu cele personale s-a datorat în principal creşterii cheltuielilor
publice, fapt ce a amplificat nevoia de resurse financiare şi a dus la includerea în categoria
contribuabililor şi a celor care nu deţineau proprietăţi funciare, clădiri sau capitaluri mobiliare.
Preocupările pentru asigurarea echităţii fiscale, printr-un sistem de impunere progresivă,
introducerea unui nivel minim neimpozabil şi acordarea de înlesniri contribuabililor cu familii
numeroase au avut de asemenea un rol important în apariţia impozitelor personale.
Ca formă de bază a impozitelor personale, impozitele pe venit au putut fi introduse atunci
când s-a înregistrat o suficientă diferenţiere a veniturilor realizate de diferite categorii sociale,
acestea fiind instituite pentru prima dată în Marea Britanie, spre sfârşitul secolului al XVII-lea, însă
pe plan mondial fiind generalizate abia în preajma Primului Război Mondial.

1.1 Geneză şi evoluţie privind cotele de impozitare a veniturilor persoanelor fizice

Prima formă de impozitare a veniturilor a fost capitaţia, impunerea realizându-se în sumă fixă
pe cap de locuitor. În literatura de specialitate capitaţia este prezentată ca sistemul de impozitare cel
mai inechitabil, deoarece aceasta nu ţine seamă nici de mărimea venitului, nici de mărimea averii şi
nici de situaţia personală a contribuabilului. Cu toate că existaseră anumite preocupări de
diferenţiere a sarcinii fiscale în funcţie de clasele sociale, din antichitate şi până în secolul al XVI –
lea, capitaţia a fost cea mai des folosită formă a impozitului.
La începutul secolului al XIX – lea, Adam Smith formulează următoarele principii ale
impunerii : justa impunere (echitatea fiscală), certitudinea impunerii, comoditatea perceperii
impozitului şi randamentul impozitelor.
Odată cu dezvoltarea sistemului fiscal şi cu sporirea preocupărilor în direcţia respectării
principiilor impuneri, capitaţia a fost înlocuită de impunerea în cote procentuale, care în prezent
reprezintă principala modalitate de aşezare a impozitului.
Impozitarea în cote proporţionale a venitului a fost prima modalitate de manifestare a
impunerii în cote procentuale. Astfel în anul 10, împăratul Wang Mang, al dinastiei Han, a instituit
un impozit fără precedent, care presupunea impunerea cu 10% a veniturilor meseriaşilor.
Impunerea în cote proporţionale presupune stabilirea cuantumului impozitului cu aceeaşi cotă
procentuală indiferent de mărimea masei impozabile.
Pornind de la concepţia conform căreia impozitul este un sacrificiu al unei părţi din venitul
contribuabilului în beneficiul realizării funcţiilor statului, teoria „Sacrificiului absolut egal” este o

4
ipoteză de impunere conform căreia impozitele trebuie aşezate astfel încât pierderile de utilitate
(cauzate de diminuarea veniturilor prin impozitare) să fie egale. Efectul ipotezei „sacrificiului”
absolut egal, în cazul anumitor funcţii de utilitate, este proporţionalitatea impozitului, adică
impunerea cu aceeaşi cotă a veniturilor celor doi contribuabili. Ipoteza este echitabilă în cazul
contribuabililor aflaţi într-o aceiaşi categorie definită de puterea economică şi situaţia personală. Cu
toate că proporţionalitatea impunerii ar părea în principiu echitabilă, totuşi nu este aşa, echitatea
fiind în acest caz relativă. În cazul în care venitul contribuabilului A este de câteva ori mai mare
decât cel al lui B, atunci o cotă similară de prelevare a impozitului poate duce la situaţia în care
venitul lui B s-a diminuat dramatic, în timp ce pentru A diminuarea este suportabilă.
Ulterioară impunerii proporţionale, impozitarea în cote progresive presupune variaţia cotei
procentuale în sensul în care variază volumul materiei impozabile. Acestă modalitate de aşezare a
impozitului este strâns relaţionată cu teoria utilităţii marginale, astfel ţinându-se cont de faptul că
utilitatea marginală a unei unităţi de venit este cu atât mai mare cu cât venitul este mai mic.
În România, din 1977 până în 2001 a existat ca modalitate de impozitare a veniturilor
persoanelor fizice impozitul pe fondul de salarii, impozit ce se plătea de către agenţii economici sau
instituţii, si nu de către salariaţi. Acest impozit era stabilit pe total întreprindere sau instituţie, şi nu
pe fiecare salariat. Cotele progresive aplicate diferenţiat pe ramuri de activitate erau cuprinse între
14,5% cota marginală minimă aplicată în cazul industriei uşoare, şi 17,5% cota marginală maximă
aplicată în cazul industriei grele.
Trecerea la economia de piaţă şi liberalizarea forţei de muncă au reprezentat premisele
adoptării unui nou sistem de impunere a veniturilor realizate de persoanele fizice, mai flexibil şi
care să ţină cont de puterea contributivă a fiecărui plătitor de impozit. La 1 aprilie 1991 a fost
introdus noul tip de impozit pe salarii, stabilit în cote progresive pe tranşe de venit, în număr de 13,
cuprinse între 6% şi 45%.
Odată cu trecerea de la sistemul de impunere a fondului total de retribuire a muncii pe agent
economic la impunerea separată, individuală, contribuţia persoanelor fără copii a fost abrogată. În
schimb pentru uşurarea sarcinii fiscale a persoanelor cu copii şi pentru a obţine finalităţi social-
demografice, s-a prevăzut reducerea cu 20% a impozitului datorat de persoanele cu unul sau mai
mulţi copii. De semnalat, că de acest avantaj beneficiau toţi salariaţii cu copii şi nu numai cei cu
copii în întreţinere, aşa cum ar fi fost firesc. De această reducere cu 20% a impozitului pe salarii au
mai beneficiat şi salariaţii care au avut unul sau mai mulţi copii născuţi şi înregistraţi, potrivit legii,

5
decedaţi ulterior, precum şi soţii invalizilor de gradul I sau II, pe timpul cât durează invaliditatea şi
căsătoria, dar şi căsătoriţi cu persoane care au copii. La vremea respectivă, această măsură a fost
considerată ca o politică de discriminare a veniturilor salariale realizate de persoanele fără copii faţă
de cele cu copii.
Aceste prevederi privind impozitul pe salarii au fost în vigoare până la 30 iunie 1993, când
Legea nr. 32 din 29 martie 1991 este republicată în Monitorul Oficial într-o nouă formă,
principalele modificări vizând cotele de impozitare şi prevederile referitoare la reducerea cu 20% a
impozitului pe salarii. Astfel cotele progresive pe tranşe de venit au devenit în număr de 14,
cuprinse între 5% şi 40%, însă partea din venitul lunar impozabil care depăşea nivelul de 30 lei se
impunea cu o cota de 60%. De asemena se abandonează reducerea cu 20% a impozitului pe salarii
deoarece distorsiona neutralitatea impozitului, dar şi datorită hotarârii de a implemnta o alocaţie
pentru copii, indiferent de veniturile părinţilor.
Modificarea legii privind impozitul pe salarii aduce şi o noutate în sistemul fiscal, şi anume
apariţia cotelor suplimentare de impunere, de 30%, care se aplicau asupra veniturilor sub formă de
salarii, primite pentru munca prestată în afara funcţie de bază şi a unităţii deţinătoare a cărţi de
muncă. Odată cu majorarea impozitului, cota marginală maximă de impunere devine 70%, lucru ce
determină atât descurajarea muncii, cât şi apariţia fenomenului de „muncă la negru ”.
În 1996 Legea nr. 32 din 29 martie 1991 suportă multiple schimbări, printre care renunţarea la
prevederea privind cotele suplimentare de impozitare şi creşterea cuantumului sumei peste care cota
de impunere era de 60%, aceasta devenind 114.84 lei.
Hotărârea Guvernului nr. 606 din 29 iulie 1999 privind corectarea tranşelor de venit lunar
impozabil, realizează ultima modificare importantă asupra impozitului pe salarii, cotele progresive
pe tranşe fiind reduse la patru, cuprinse între 21% cota marginală minimă şi 45% cota marginală
maximă. Creşterea cu 16% a cotei de impozitare minime a avut un impact major asupra veniturilor
mici şi mijlocii, în timp ce modificarea cotei maxime de impunere cu 5% a afectat mai puţin
veniturile mari.
La 1 ianuarie 2000, are loc trecerea de la impunerea separată a veniturilor persoanelor fizice
la cea globală, în cote progresive pe tranşe. Noul sistem de impozitare presupunea la sfârşitul anului
cumularea veniturilor din activităţi independente, veniturilor din salarii şi veniturilor din cedarea
folosinţei bunurilor, însă pentru alte categorii (venituri din dobânzi, dividende, jocuri de noroc) se
aplica în continuare, sistemul impunerii separate, în cote proporţionale, diferenţiate după natura

6
venitului. Necuprinderea în baza de calcul a impozitului anual global a acestor categorii de venituri
şi impunerea cu cote reduse a veniturilor din dividende (5%) şi a celor din dobânzi (1%), se putea
justifica prin necesitatea încurajării economisirii şi investiţiilor la nivelul persoanelor fizice.
Codul fiscal din anul 2004 a păstrat acelaşi sistem de impunere a veniturilor persoanelor
fizice, adăugand anumite deduceri (pentru reabilitarea locuinţei de domiciuliu, pentru asigurarea
acesteia, pentru asigurarea privată de sănatate).
Grila de impozit aferentă veniturilor din salarii prevedea cinci cote progresive compuse, între
18% şi 40%. Cota minimă se aplica pentru venituri de pînă la 240 lei, iar cea maximă pentru
venituri de peste 1300,01 lei.
De la 1 ianuarie 2005, în urma alegerilor parlamentare şi prezidenţiale, odată cu formarea
unui nou Guvern, impunerea în cote progresive a veniturilor persoanelor fizice este înlocuită cu
impunerea în cotă proporţională unică de 16%, şi de această dată existând unele excepţii precum
veniturile din jocuri de noroc şi din transferul prorietăţilor imobiliare.
Se poate spune că perioada anilor 1990 – 2005 a fost una de căutări şi de experimente în ceea
ce priveşte sistemul de impunere a veniturilor persoanelor fizice din România, evoluţia cotelor de
impozitare putând fi observată în graficul nr.1.1.
Grafic 1.1 evoluţia cotelor de impozitare în perioada 1990-2005
80,00%

70,00% 70%

60,00% 60%

50,00%
45% 45% cota maximă de impozitare
40,00% 40%
cota minimă de impozitare
30,00%

20,00% 21%
17,5% 18% 16%
14,5%
10,00%
6% 5% 5%
0,00%
1990 1991 1993 1996 1999 2000 2005

sursă: www.uvvg.ro

Astfel, au loc numerose schimbări în ceea ce priveşte nivelul cotelor de impozitare, fiind
practicate atât cote reduse de 5% şi 6%, în perioada anilor 1991-1996, cât şi cote marginale uriaşe
pentru o ţară ca România, aflată în plin proces de tranziţie la economia de piată, de 60% şi 70%, în
perioada anilor 1993-1996.

7
 În concluzie putem afirma că după 15 ani de experimente, gradul de fiscalitate a revenit la cel
utilizat în 1990, astfel cota unică de impozitare a veniturilor persoanelor fizice, de 16%,
implementată în anul 2005 şi practicată şi în prezent, este cea mai apropiată de cotele marginale
folosite în anul 1990, de 14,5% şi 17,5%, cota minimă, respectiv cota maximă de impozitare.

1.2 Cotele proporţionale de impozitare a veniturilor persoanelor fizice

Din punct de vedere fiscal, cota reprezintă partea pe care o persoană fizică şi/sau juridică o
datorează sub formă de impozit, taxa, contribuţie, din veniturile sale impozabile obţinute, bugetului
de stat, fie în cotă fixă (în sumă fixă, sub forma unei sume de bani), fie în cotă procentuală (ca parte
dintr-o sută, în procente).
Impunerea în cote fixe nu ţine seamă de venitul sau averea contribuabilului şi nici de situaţia
personală a acestuia. Ea a apărut sub forma unei dări pe locuitor şi s-a utilizat în orânduirea feudală
şi în primele stadii de dezvoltare a capitalismului.
Cota procentuală de impozitare sau tariful proporţional reprezintă procentul aplicabil bazei de
impozitare în vederea determinări impozitului datorat. Cota procentuală este reprezentată de un
singur procent, dar în practică există există mai multe forme de manifestare ale acesteia, şi anume:
cota procentuală proporţională, cota procentuală progresivă şi cota procentuală regresivă.
Impunerea în cote proporţionale este o manifestare directă a principiului egalităţii în faţa
impozitelor. Conform acestei impuneri se aplică aceeaşi cota de impozit indiferent de mărimea
obiectului impozabil, păstrându-se în permanenţă aceeaşi proporţie între impozit şi volumul
venitului.
Deşi prin introducerea în cote proporţionale s-a făcut un pas inainte faţă de impunerea în cote
fixe, nici în acest caz nu s-a respectat echitatea în materie fiscală, pentru că nu s-a avut în vedere
faptul că puterea contributivă a diferitelor categorii sociale este diferită în funcţie de mărimea
absolută a veniturilor pe care le realizează şi de valoarea absolută a averii pe care o posedă.
Impunerea în cote proporţionale este specifică perioadei de început a capitalismului, însă este
des folosită şi în prezent în mai multe ţări ale lumii, printre care şi România. Deşi iniţial impunerea
în cote proporţionale s-a utilizat pe scară largă în calculul impozitelor de tip real, astăzi se foloseste
atât în cazul impozitelor directe, cât şi în cazul impozitelor indirecte.

8
 1.3 Cotele progresive de impozitare a veniturilor persoanelor fizice
Impunerea în cote progresive s-a produs, în unele ţări în a doua jumătate a secolului al XIX-
lea, iar în altele (de fapt acestea reprezentând majoritatea) la începutul secolului al XX-lea.
Impozitul progresiv constă în faptul că ia o parte mai mare din venitul unei persoane, fizice sau
juridice, pe măsură ce venitul creşte. Caracteristic impunerii în cote progresive este faptul că nivelul
cotei procentuale de impozit nu rămâne constant, ci creşte pe măsura sporirii materiei impozabile.
Cotele progresive pot avea următoarea evoluţie :
 uniform crescătoare cu veniturile;
 creştere mai mare decât veniturile;
 creştere mai mică decat veniturile;
În practica fiscală, impunerea progresivă este întâlnită sub două forme : impunerea în cote
progresive simple (globale) şi impunerea în cote progresive compuse (pe tranşe de venit).
Impunerea în cote progresive simple se caracterizează prin faptul că se aplică aceeaşi cotă de
impozit asupra intregii materii impozabile aparţinând unui contribuabil.
Deşi a condus la o apropriere importantă de ceea ce înseamnă respectarea echităţii în
domeniul impozitelor, impozitarea progresivă simplă are totuşi unele neajunsuri. Această metodă
dezavantajează pe cei care au veniturile impozabile situate la extremităţile intervalului la care
acţionează o anumită cotă de impozit, deoarece în această situaţie un contribuabil cu un câstig
impozabil mai mic, care se încadrează într-o tranşă cu o cotă de impozit mai mică, poate să „ia în
mână  ” o sumă mai mare după reţinerea impozitului, faţă de un contribuabil cu un câstig impozabil
mai mare dar care se situează cu acest câstig într-un interval de impozitare următor, la care se aplică
o cotă de impozit marginală superioară mai mare. Din acest punct de vedere acest sistem de
impunere este inechitabil.
Impunerea în cote progresive compuse are ca trăsătură distinctivă divizarea materiei
impozabile în mai multe tranşe,pentru fiecare tranşă de venit stabilindu-se o anumită cotă de
impunere. Prin însumarea impozitelor parţial calculate pentru fiecare tranşă de venit în parte se
obţine impozitul total de plată ce cade în sarcina unui contribuabil.
Această tehnică de impunere este mai echitabilă din punct de vedere al egalizării veniturilor şi
s-a practicat şi în România până în anul 2004 la impunerea persoanelor fizice şi la calculul
impozitului anual global

9
 În societăţile libere bazate pe proprietatea privată şi economia de piaţă, statul este prezent în
viaţa politică, economică şi socială, asigurând colectivităţii bunuri şi servicii publice. Finanţarea
costurilor acţiunilor sale în domenii devenite tradiţionale precum apărarea, ordinea publică,
funcţionarea organelor administraţiei publice, educaţie, sănătate, cultură, artă, securitate socială, dar
şi în domenii economice, respectiv cercetare, comunicaţii, transporturi, energie, la care se adaugă
acţiuni asupra fluctuaţiilor conjuncturale ale mediului economic, a determinat creşterea nevoilor
sale financiare şi o diversificare a surselor de finanţare.
Impozitarea veniturilor persoanelor fizice reprezintă o formă de prelevare a unei părţi din
veniturile acestora la dispoziţia statului în vederea acoperirii cheltuielilor publice. Această prelevare
se face în mod obligatoriu, cu titlu definitiv (nerambursabil) şi fără contraprestaţie directă din partea
statului.
Caracterul obligatoriu al impozitelor trebuie înţeles în sensul că plata acestora către stat este
o sarcină impusă tuturor persoanelor fizice care realizează venit dintr-o anumită sursă. Dreptul de a
introduce impozite îl are statul şi el se exercită, de cele mai multe ori, prin intermediul puterii
legislative (Parlamentul), iar uneori şi, în anumite condiţii, prin organele de stat locale. Parlamentul
se pronunţă în legătură cu introducerea impozitelor de stat de importanţă naţională (generală), iar
organele de stat locale pot introduce unele impozite în favoarea unităţilor administrativ-teritoriale.
În România, conform Constituţiei, consiliile locale sau judeţene stabilesc impozitele, în limitele şi
în condiţiile legii.
De-a lungul timpului, volumul încasărilor din impozite a sporit. Acest lucru s-a realizat prin
creşterea numărului plătitorilor, extinderea bazei de impunere, precum şi prin majorarea cotelor de
impunere.
Perioada impozabila este anul fiscal care corespunde anului calendaristic. Există şi o
excepţie conform căreia perioada impozabilă este inferioară anului calendaristic, în situaţia în care
decesul contribuabilului survine în cursul anului.
Sarcina achitării impozitului pe venit revine tuturor persoanelor fizice, care realizează venit
dintr-o anumită sursă prevăzută de lege.
Impozitele reprezinta o categorie financiara a carei aparitie si evolutie se afla în legatura cu
statul si relatiile banesti. Radacina etimologica a acestei notiuni provine din limba latina de la
cuvântul„impositus”.
Impozitele, ca procedeu financiar principal de mobilizare a fondurilor banesti necesare

10
statului, au aparut si sunt cunoscute din antichitate, evoluând în forme multiple în toate perioadele
istorice, pastrându-si importanta pâna în zilele noastre. Evolutia istorica a fost însotita, îndeosebi în
perioada contemporana, de caracterizari si teorii doctrinare care justifica necesitatea si rolul
impozitelor precum si de principii privind asezarea si încasarea acestora.

11
 Capitolul 2 Impozitarea veniturilor persoanelor fizice în Brazilia
Impozitarea veniturilor persoanelor fizice în ţările dezvoltate din punct de vedere economic se
realizează progresiv, acesta este şi cazul Braziliei ale căror rate individuale pentru anul 2019 sunt
progresive, de la 7,5% la 27,5%.
În Brazilia, principiile generale de impozitare sunt definite de către Constituţia Federală.
Taxele sunt percepute la nivelul Uniunii, Districtul Federal, de stat şi de municipalitate.

Tabel nr. 2.1 Ratele anuale pe venit în anul 2019(BRL)

Venituri (BRL) Deduceri %

1- 20529.36 0 -
20529.36 – 30766.92 1539.79 7.5
30766.93 – 41023.08 3847.22 15
41023.09 – 51259.08 6923.95 22.5
Peste 51259.08 9486.91 27.5

Sursa: World Wide Tax Guide publicat de Ernst & Young în anul 2019

Câteva aspecte generale privind impozitarea veniturilor persoanelor fizice în Brazilia

 Rata impozitului pe profit în Brazilia pentru 2019 este de 34%, impozitul constă
dintr-un impozit de bază de 15%.. Există, de asemenea, o suprataxă de 10% pentru venitul anual de
peste 240000 BRL, aproximativ 110.000 dolari. Aditionala 9% se adaugă la contribuţia socială pe
profitul net.
 Câştigurile de capital: câştigurile de capital ale companiilor sunt adăugate la
venituri periodice.
 Persoane fizice: achita suma de 15% impozit pe câştigurile de capital,
dividende de la companiile locale este scutit de impozit.
 companie străină este rezidentă în cazul în care este încorporată în Brazilia.

12
  o persoană fizică este rezidentă atunci când deține o viză permanentă sau temporară, cu un
contract de muncă, sau chiar fără un contract de muncă, în timpul sejurului lor în Brazila
pentru mai mult de 183 de zile în decursul a 12 luni.
Deducerile fiscale în Brazilia la nivelul anului 2019 au fost următoarele:
 Pierderile sunt reportate pe termen nelimitat. În anii următori, doar 30% din venitul anul
fiscal curent poate fi setat împotriva pierderii.
 Amortizarea este dedusă folosind metoda liniară. Companiile care lucrează în 2 schimburi
pot pretinde până la 150% din ratele standard, iar cele care lucrează în 3 schimburi pot pretinde
până la 200% din ratele standard
 Companiile implicate în dezvoltarea cercetării tehnice pot utiliza amortizarea accelerată în
scop fiscal.
 Normele de capitalizare redusă cu privire la cheltuielile cu dobânzile sunt în vigoare în
Brazilia de la 1.1.2019.
Credite personale şi Deducerile acordate persoanelor fizice în Brazilia:
 Pentru rezidenţii brazilian, primului venit anual de 17208 BRL este scutit de impozit.
 Cheltuielile sunt deductibile Educaţie, până la o limită.
 Există o deducere standard lunară pentru fiecare categorie de venit
 Deducerile sunt de asemenea permise pentru plăţi de asigurări sociale de către un angajat, plăţile
la planurile de pensii private brazilian, până tp o limită, şi pentru plăţi pensia alimentară.
În Brazilia taxa este dedusă la sursă din următoarele plăţi faţă de nerezidenţi:
 Dividend-0%.
 Dobânzii-15% / 25%.
 Servicii de -15%
 Revedențele – 25%
Legislaţia fiscalităţii braziliene permite deduceri pe IRPF (Impuesto sobre la Renta de las
Personas Físicas reprezentând impozitul pe venit pentru persoane fizice) pentru următoarele
cheltuieli plătite:
 Contribuţiilor la asigurările sociale plătite către Institutul Naţional de Securitate Socială
 Dependenti - deducerile sunt disponibile pentru persoane aflate în întreţinere (inclusiv soţ / soţie,
copii, părinţi şi altele)

13
 Cheltuielil cu educaţia unor persoane cât şi cele aflate în întreţinerea acestora (limitate la
cercetare 1.700 BRL în fiecare an,)
 Unor cheltuieli de sănătate, inclusiv taxele de medic, medic dentist şi de laborator, psihologi,
spitale și radiografii
Contribuţia la securitate socială în Brazilia datorate de angajat și angajator în anul 2019 au
fost următoarele:
 Angajat: 8% -11% din salariul brut plătit angajului, variind în funcție de nivelul salariului,
contribuția maximă lunară fiind de 457.49 BRL.
 Angajator: 26.8 – 28.8% din salariul brut reprezentând 20% de securitate socială și 6.8 – 8.8%
diverse contribuții sociale
Nivelul impozitului suportat de persoanele fizice în funcție de salariul brut lunar obținut este
prezentat în tabelul următor, datele fiind valabile la nivelul anului 2019.
Tabel nr. 2.2 Cotele de impozitare a salariului brut lunar
Salariu lunar Procent Deduceri
Până la 1710 BRL Scutit 0

1,710 - 2563.90 BRL 7.5% 128.31 BRL

2563.91 – 3418.58 BRL 15% 320.60 BRL

3418.59 – 4271.58 BRL  22.5% 577 BRL

Peste 4271.59 BRL 27.5% 790.58 BRL

Sursa: World Wide Tax Guide publicat de Ernst & Young în anul 2019
Angajaţii au contribuţia lor de între 8 la sută şi 11 la sută din salariul lor, reţinute de
angajator şi plătite către Fondul Social Welfare.Această contribuție este limitată la nivelul de
334.28 BRL lunar. Dacă se doreşte, angajaţii pot aduce contribuţii suplimentare la un fond de pensii
private.
Salarii sunt impozabile, indiferent de numele lor. A existat o perioada cand
recompensele,bonusurile si alte salarii deghizate nu erau taxate(în special în serviciul public, şi
chiar şi mai ales în rândul claselor puternice, cum ar fi judecători şi militare) dar nu mai este cazul
in ziua de azi.
Brazilia are încheiate acorduri pentru evitarea dublei impuneri cu anumite state, pentru a se
asigura că cei care plătesc impozitul pe venit într-o anumită țară nu plătesc din nou același impozit
și in Brazilia. Impozitele pe venit plătite în altă țară pentru aceeași sursă pot fi deduse din IPRF

14
(Impuesto sobre la Renta de las Personas Físicas reprezentând impozitul pe venit pentru persoane
fizice) datorat în Brazilia. Statele cu care Brazilia are încheiate acorduri privind evitarea dublei
impuneri sunt prezentat în tabelul următor.
Tabel nr. 2.3 Statele cu care Brazilia are încheiate acorduri pentru evitarea dublei impuneri
Argentina Austria Begium
Canada Chile China
Czech Republic Denmark Ecuador
Finland France Hungary
India Israel Italy
Japan Korea (South) Luxembourg
Netherlands Norway Phillippines
Portugal Slovakia Spain
Sweden Ukraine  

Capitolul 3 Impozitarea veniturilor persoanelor fizice în Rusia

Rezidenții statului suportă un impozit aplicat venitului lor global, în timp ce nerezidenții
sunt impozitați doar pentru veniturile obținute pe teritoriul Rusiei. Aceste venituri pot reprezenta,

15
fără a fi limitate la acestea, venituri obținute din muncă sau servicii prestate, din câștiguri de capital,
dobânzi obținute din depozite bancare la bănci rusești, venituri din chirii și dividente plătite de
companiile cu sediul în Rusia.
Câteva aspecte privind impozitarea veniturilor persoanelor fizice în Rusia:
 Rusia are o rată uniformă a impozitului pe venitul persoanelor fizice.Începând cu anul 2019,
impozitul se plătește în Rusia la rate de13% pentru un rezidenți pentru cele mai multe venituri, și
pentru nerezidenţi 30%. Rezidenţii plătesc 9% pe veniturile din dividende în timp ce nerezidenţii
achita suma de 15% pe veniturile din dividende. Se acordă scutiri pentru persoanele cu anumite
venituri.
 Un individ este responsabil pentru impozitul pe venitul său ca un angajat şi pe venit ca o
persoană care desfăşoară activităţi independente.Impozitul se va calcula pentru veniturile realizate
atât în Rusia cât și în străinătate pentru persoanele care îndeplinesc criteriul de rezident permanent
al Rusiei. Un rezident străin care este angajat în Rusia plateste impozit numai pe veniturile realizate
in Rusia.Pentru a fi considerat un rezident rus, de şedere trebuie să fie stabilite de cel puţin 183 de
zile în Rusia timp de 12 luni într-un an calendaristic.
 Un angajator este obligat să deducă, imediat, în fiecare lună, suma de impozit şi asigurarea
naţională datorată de un lucrător salariat.
 Un individ care desfăşoară activităţi independente este obligat să efectueze plăţi în avans
privind impozitul pe venit, care va fi compensată de depozit pe un raport anual. În cazul unei noi
afaceri, plăţile în avans va fi calculată pe baza estimării proprietarului de afaceri. Plăţile în avans se
va face de cel puţin 3 ori în fiecare an.
 Impozitul pe profitul companiilor este compus din 2 rate:
 Impozit regional - 18% (cu o reducere stimulent posibilă de până la 4,5%).
 Impozitul pe profit maxim este de 20%.
Sistemul fiscal din Rusia tinde să utilizeze moderată rate fixe sau regresive fiscale. Este extrem
de centralizat pentru un stat federal şi se bazează foarte mult pe veniturile din petrol si gaze naturale
obținute de corporaţii. În 2009, povara fiscală asupra companiilor de petrol a depăşit 45 la sută din
vânzările nete (în comparaţie cu 12 la sută în construcţii şi 16,5 la sută în telecomunicaţii) Rata de
taxe legate de petrol şi tarife, spre deosebire de impozite regulate, nu sunt stabilită de către Codul
Fiscal, ci prin decret guvernamental. Ministerul rus de Finanţe estimează că veniturile reglementate
de Codul Fiscal vor fi de 68 la sută din veniturile federale în anul fiscal 2019.

16
 Grafic nr. 3.1 Cota de impozitare din Rusia, comparativ cu alte state din Europa

În mod normal, rata de impozitare este de 13%, este de rezident. Pentru a fi considerat un
rezident rus, trebuie să fie stabilit de cel putin 183 de zile în Rusia în orice an fiscal calendaristic.
Non-rezidenţi sunt supuşi la plata impozitului forfetar de 30%, în general, reţinut la sursă. Nici o
deducere sau cote sunt disponibile pentru non-rezident.
În cazul câstigurilor de capital obținute de rezidenți de pe urma dividendelor, atât de la
companiile din țară cât și de la cele din alte state, se aplică o cotă de impozitare de 9%, iar pentru
nerezidenți se aplică o cotă de 15%.
Veniturile din obținute din dobânzi la băncile din Rusia, care depășesc rata de refinanțare a
Băncii Centrale a Rusiei la depozitele în ruble la care se adaugă 5 puncte procentuale, și veniturile
obținute din depozite la bănci din străinătate sunt impozitate cu o cotă de 35%, respectiv 9%.
Pentru toate celelalte categorii de venituri se aplică o cotă de impozitare de 30% pentru
nerezidenți, cu excepția veniturilor obținute de specialiști cu înaltă calificare.
În ceea ce privește contribuțiile sociale, se aplică următoarele prevederi:
- o contribuție socială de 30% pentru angajații rezidenți cu venituri anuale sub 568.000 ruble
și o cotă de 22% pentru angajații nerezidenți până la aceeași limită,
- o contribuție suplimentară pentru angajații rezidenți și nerezidenți a căror venituri anuale
depășesc 568.000 ruble, pe lângă cei 30%.
- o contribuție de 0.2 – 0.85% pentru angajator, în funcție de natura profesiei.

17
 Din aceaste categorii nu fac parte specialiștii cu inaltă calificare, care nu sunt obligați la
plata contribuțiilor sociale. Conform codului fiscal, sunt considerați specialiștu cu înaltă calificare
persoanele care obțin venituri anuale mai mari de 2 milioane de ruble.
Cele mai importante deduceri sunt permise pentru cumpărarea unei case, deducere oferită o
singură dată, în limita a 2 milioane de ruble, deduceri pentru cheltuieli legate de educaţie şi pentru
cheltuieli medicale. Toate deducerile solicita un număr mare documente justificative şi sunt supuse
unor limitări diferite.Incepând cu 1 ianuarie 2018, au fost introduse deducerile fiscale contabile,
astfel contribuabilii isi pot deduce primele platite catre fondurile de asigurari unde au incheiat o
pensie privata.
 Contributii pentru scopuri umanitare, până la 25% din venituri
 Sume platite de contribuabil pentru educatie (nu mai mult de 100.000 de ruble)
 Sume platite de contribuabil pentru educatia copiilor (pentru copii sub 24 de ani iar suma nu
poate depasi pragul de 50.000 de ruble/copil)
 Suma totală a tuturor cheltuielilor medicale plătite de către contribuabil poate fi dedusă (fara
sa depaseasca suma de 100.000 de ruble)
 Cheltuieli legate de contribuția la un fond privat de pensii
De asemenea, în cazul vânzării unui imobil deținut pe o perioadă mai mare de trei ani,
câștigul nu este impozabil.
În ceea ce privește dubla impunere, Rusia are încheiate acorduri cu 51 de state, la nivelul
anului 2019, pentru a evita acest fapt.Astfel, cetățenii pot fi scutiți de la plata unor impozite, în
cazul în care au fost achitate în alt stat, sau pot beneficia de un credit fiscal în Rusia pentru acea
suma, dar suma nu poate depăși nivelul impozitului din Rusia. Pentru a beneficia de această
prevedere, cetățenii trebuie să prezinte un certificat care să demonstreze rezidența într-un alt stat și
un document care să dovedeasca achitarea impozitului într-un alt stat, conform autorității fiscale a
statului respectiv.

Capitolul 4 Impozitarea veniturilor persoanelor fizice în India

Impozitul pe venit este impus de guvernul din India pe indivizii care intră în intervalul de
venituri impozabile. Consiliul Central al impozitelor directe (CBDT) este organul de conducere al
Departamentului de impozitul pe venit în India.Acest departament este o divizie a Departamentului
de Venituri din cadrul Ministerului de Finanţe. Oameni şi îngrijorarea privind faptul că vin în
domeniul impozitului pe venit India sunt după cum urmează:

18
 Persoane fizice
 Companii
 Trusturile
 Cooperaţie
 Familii Hinduse nedivizate (HUF)
Impozitul pe venit în India este impusă pe cinci tipuri de venituri. Tipuri de venit care pot fi
impozitate sunt după cum urmează:
 Veniturile acumulate din salariu şi a salariilor
 Venituri primit de la afaceri şi alte profesii
 Venituri din proprietate casa
 Câştigurile de capital producătoare de venituri
 Alte surse
Dividendele care sunt plătite de fondurile mutuale si companiile sunt scutite de impozit.
Acest lucru se datorează faptului că societăţile plătesc deja 15% impozit pe dividende de distribuţie
înainte de a distribui dividende, printre acţionari. Această taxă distribuirea de dividende nu este
totuşi plătită de către fondurile mutuale. Bani achiziţionate din sumele de poliţă de asigurare,de
asemenea, nu sunt impozabile.

În India, impozitul pe venit individual este un impozit progresiv cu trei nivele. Aproximativ 10 la
sută din populaţie respectă pragul minim de venituri impozabile.De la 1 aprilie 2019 un nou impozit
se aplică, care sunt după cum urmează:
Impozitul pe venit nu se aplică pe toate veniturile de până la Rs. 200.000 INR pe an. (250.000
pentru cetăţenii în vârstă de cel puțin 65 de ani, persoane rezidente în India și 500.000 INR pentru
rezidenții cu vârsta peste 80 de ani).
De la 200.001 la 500,000: cota de impozitare este de 10%, pentru suma care depășește
200.000 INR cu valori diferite pentru persoanele în vârstă.
De la 500,001 la 8,00,000: cota de impozitare este de 20% pentru suma care depășește
500.000 INR cu valori diferite pentru persoanele în vârstă.
Peste 800,000: cota de impozitare este de 30% pentru suma care depășește 800.000 INR, cu
valori diferite pentru persoanele în vârstă

19
  Toţi rezidenţii sunt supuşi impozitării pentru toate veniturile, inclusiv veniturile din afara
Indiei.
 Nerezidentii sunt isupuşi impozitării numai pentru veniturile obţinute din India sau venituri
acumulate în India. De obicei nu sunt rezidenţi impozabili în ceea ce priveşte veniturile obţinute în
India sau venituri acumulate în India şi veniturile din activitatea comercială sau profesia controlat
de India.
Venitul total al unei persoane este împărţit în cinci categorii supuse impozitării:
 Salarii
 Venituri din Casa de proprietate
 Profiturilor şi a câştigurilor din activitatea comercială sau profesia
 Câştigurile de capital
 Venituri din alte surse
Venituri din salarii
Toate veniturile primite sub formă de salariu în cadrul relaţiei angajator-angajat este taxat cu acest
titlu. Angajatorii trebuie să reţină impozit obligatoriu, în cazul în care depăşeşte limita de venit
minim de scutire, ca impozitul reţinut la sursă (TDS), şi să ofere angajaţilor lor cu un formular 16,
care prezinta deduceri fiscale şi a veniturilor nete plătite. În plus, formularul 16 se va conţine orice
alte deduceri prevăzute la salariu, cum ar fi:
 Rambursări medicale: Până la 15000 INR pe an
 Alocaţia de transport: Până la 800 INR pe lună ( 9600 INR pe an)
 Taxe profesionale: Cele mai multe state ocuparea forţei de muncă fiscale pe o bază per
profesional, de obicei, o sumă bazate pe venitul brut. Astfel de impozite plătite sunt deductibile din
impozitul pe venit.
Venituri din proprietati imobiliare
Veniturile din proprietati imobiliare se calculează în funcție valoarea anuală a veniturilor
reprezentând:
 Chirie primita la care se acordă o deducere fiscală de 30%
 Evaluarea municipala
 Chirie echitabila(asa cum a fost stabilita de departamnetul I-T)
Venituri din alte surse
 Venituri din dividente

20
  Venituri din cursele de cai
 Venituri din câştigătoare curse taur
 Orice sumă primită de la cheie de politici de asigurare om o donatie
 Venituri din acţiuni
Venituri din dividende
Veniturile din plătite de companii şi fonduri mutuale sunt scutite de impozit.o taxa de 15%
pentru distribuirea dividendelor si o suprataxa de 3% sunt platite de companii inainte de distribuirea
dividendelor.  Fondurile de actiuni mutuale (cu mai mult de 65% din active investite în acţiuni) nu
platesc o taxa de distribuirea de dividende, deşi alte fonduri fac.
Alte venituri scutite
Există trei tipuri de plăţi în cadrul politei de asigurare de viaţă care nu sunt scutite de
impozit. Acestea sunt:  
 politele specifice de întreţinere pentru handicap;
 orice sumă primită în cadrul unei polite de asigurare speciala;
 orice sumă primită în cadrul politicilor emis la sau după 1 aprilie 2018 în cazul în care prima
plătită este mai mare decât 1/5 din suma asigurată
Toate taxele în India, sunt supuse unui procedeu de educaţie, care este de 3% din taxa totală de
plată.
În tabelul următor sunt prezentate cotele efective de impozitare din India, în funcție de venitul
obținut.
Tabel 4.1 Cote efective de impozitare
Venit impozabil INR Cota de impozitare Impozit Impozit cumulat
Primii 200000 0 0 0
Urmatorii 300000 10.30% 30900 30900
Urmatorii 500000 20.60% 103000 133900
Urmatorii 9000000 30.90% 2781000 2914900
Peste 10000000 33.90% 3390000 -
Sursa: World wide personal tax guide publicat de Ernst & Young

Astfel, pentru veniturile ce depășesc 10.000.000 INR, cota efectivă de impozitare este de 33.9%,
reprezentând o cotă a impozitului de 30%, la care se adaugă o suprataxă de 10% și cei 3% taxă
pentru educație.
Planificare fiscala este benefică, având în vedere economiile de impozit substanţiale ale

21
persoanelor fizice gestionate pentru a obţine prin intermediul fiscalităţii concesii.
La o examinare a probei complete, relaţia dintre cheltuielile şi evitarea evaziunii fiscale sau
economisirii, ambele se dovedesc a fi pozitive, dar slabe.
Acest lucru este arătat în figurile 4.1 şi 4.2.

22
În ceea ce privește contribuțiile sociale, în India se aplică următoarele prevederi:
- fiecare angajator trebuie să contribuie cu 24% din salariul lunar al angajatului, 12% reprezentând
partea angajatorului, și 12% partea angajatului.
- din cei 12% reprezentând partea angajatorului, 8.33% sunt alocați pentru fondul de pensie
- se acordă o deducere de 12% din salariul lunar.

Capitolul 5 Impozitarea veniturilor persoanelor fizice în China

China are un sistem pe mai multe nivele ale obligaţiilor fiscale pentru străini, care a condus
la unele confuzii, în special asupra aşa-numita regula 90 sau 183 zile. Pentru cele trimise în China
de către o societate străină, care şi-au plătit salariul lor în altă parte (probabil în ţara lor de origine),
şi petrece mai mult de 183 de zile dintr-un an calendaristic în China (sau 90, dacă acestea sunt dintr-
o ţară care nu are o evitarea dublei impuneri cu China), au nevoie să plătească impozite în China, pe
baza numărului de zile în care efectiv petrecute în ţară.
Impozitul pe venitul unei persoane fizice este progresiv. În 2019, venitul unui individ este taxat în
mod progresiv la 5% - 45%.
Rata impozitului pe profit pentru companii interne si externe în 2019 este de 25%.
Companiile mici ,corporative în anumite cazuri ,sunt supuse la plata impozitului de 20%. Calificate
noi societăţi Hi-Tec acestea sunt supuse la plata impozitului de 15% .

23
 Câştigurile de capital şi veniturile din investiţii sunt impozabile în China, la o rata de 20%,
însă pot fi deduse cheltuielile legate de obținerea acestui venit.
Un individ şi o societate ,care sunt rezidenţi chinezi sunt, de asemenea, impozitati pe lângă
veniturile din China şi pe veniturile lor din afara Chinei .
Indivizii care stau în China mai mult de cinci ani fiscali sunt impozitaţi pentru veniturile globale.
Companiile sunt rezidente dacă sunt încorporate sau au o gestionare eficientă în China.
Deducerea impozitului la sursă în China
Un angajator este obligat de deducere a taxei la sursă pe o bază lunar de la un salariat şi de a
aduce contribuţii suplimentare la asigurările sociale.
Asigurările sociale în China constau din 3 părţi, pensia de bază, conturile personale şi plată
suplimentară. Ratele pentru pensia de bază sunt, angajator - aproximativ 20%, angajat - 7%.
Alte deduceri de la plăţi în China
Următoarele plăţi sunt supuse la o deducere a impozitului la sursă:

 Dividend - 10%.
 Dobânzii - 10%
 Redevenţele -10%.
 Câştigurile de capital -10%
 Remitenţe Branch-0%.
Cotele de impozit practica în China sunt prezentate în tabelul următor.
Tabel 5.1 Nivelul cotelor de impozitare din China
Venitul impozabil al lunii Cota de
impozit
(%)
Mai puţin de 500 5
Partea de venituri în exces de la 500 la 2.000 de yuani 10
Partea de venituri în exces de la 2,000 to 5,000 yuani 15
Partea de venituri în exces de la of 5,000 to 20,000 yuani 20
Partea de venituri în exces de la 20,000 to 40,000 yuani 25
Partea de venituri în exces de la 40,000 to 60,000 yuani 30
Partea de venituri mai mari de 60,000 to 80000 yuani 35
Partea de venituri mai mari de 80,000 to 100,000 yuani 40

24
Partea de venituri mai mari de 100,000 yuan 45
Sursa: Raportul worldwide personal tax guide publicat de Ernst & Young

În cazul plăților mari, de peste 20.000 CNY se aplică o taxă suplimentară de 50% în plus față
de cota normală de impozitare, iar dacă este vorba despre o plată mai mare de 50.000 CNY se aplică
o taxă suplimentară de 100%.
Elemente impozabile
 Salarii şi indemnizaţii
 Salariile sunt impozitate pe baza soldului contribuabilului salarii lunare şi salariile, după deducerea
sumei forfetare de 800 de yuani drept cheltuieli
 Productia gospodariei proprii
Valoarea impozitului plătit este calculat pe baza soldului din producţia anuală brută şi
funcţionarea veniturile din afaceri, după deducerea costurilor aferente, cheltuielile şi pierderi şi prin
aplicarea cursurilor de cinci
 Venituri din chirii
Venitul din chirii este impozitat pe baza soldului din venitul anual brut după deducerea
cheltuielilor necesare şi prin aplicarea cotei de impozitare corespunzătoare 
 Venituri din drepturi de autor
Sunt impozitate pe baza de suma rămasă după deducerea veniturilor de 800 de yuani atunci
când fiecare plată a venitului nu este de peste 4.000 de yuani  sau pe baza de suma rămasă a
venitului după deducerea de 20% din veniturile şi cheltuielile atunci când fiecare plată a veniturilor
este peste 4.000 de yuani şi prin aplicarea cotei de 20%.
 Venituri din transferul de proprietate
Baza de impozitare este soldul procedurii derivate din transferul de proprietate după
deducerea din valoarea iniţială a proprietăţii, precum şi cheltuielile rezonabile.  Rata aplicabilă este
de 20%.
 Dobânzi, dividende, bonusuri şi venituri eventuale
Veniturile din dobânzi, dividende, bonusuri şi venituri eventuale se impoziteaza cu o rata de
20%.
 Deduceri

25
 Sunt permise deduceri pentru cheltuielile privind educația de 3500 CNY lunar, respectiv
4800 CNY pentru nerezidenți.
De asemenea, sunt aprobate deducerile pentru donații.
Pentru nerezidenți, cheltuielile cu contribuțiile sociale plătite în alte state nu sunt
deductibile.

În ceea ce privești contribuțiile sociale, nivelul acestora pentru angajator și angajat este de
aproximativ 30%, respectiv 11%, la nivelul anului 2019, cotă aplicată la salariul brut. Din acest
motiv, salariu maxim nu poate depăși de 3 ori valoarea salariului mediu publicată de guvern pentru
anul anterior.

Bibliografie
Cărți
1. Belean, P, Finanţele publice ale României, Editura Economică, Bucureşti, 2007
2. Blaj, S, Evoluţia şi importanţa cotelor marginale de impozitare a veniturilor persoanelor fizice
în contextul globalizării şi integrării, în revista Studia Universitatis „Vasile Goldiş” Arad, Seria
Ştiinţe Economice, nr 16/2006, volumul I
3. Filip, G, Mihăiescu, S, Voinea, G, Lungu, N, Zugravu, B, Finanţe, Editura Sedcom Libris, Iaşi,
4. Grigoriţă, L, Ghidul specialistului în licenţă, Editor Tribuna Economică, Bucureşti, 2009
5. Hotararea de Guvern 606/29 iulie 1999, privind corectarea tranşelor de venit lunar impozabil
pentru semestrul II 1999 şi a sumei minime garantate, publicată în M. Of nr 360/30 iulie 1999.
6. Matei, G, Dracea, M, Dracea, R, Mitu, N, Finanţe publice, Editura Sitech, Craiova, 2007
7. Văcărel,I, Finanţe publice, ediţia a VI-a, Editura Didactică şi Pedagogică,Bucureşti, 2006

26
8. Legea nr. 32/29 martie 1991, privind impozitul pe salarii, publicată în M. Of. Nr. 70/ aprilie
1991

Bibliografie online
1. http://www.worldwide-tax.com/brazil/brazil_taxes.asp
2. http://execbrazil.com/incometax
3. http://www.receita.fazenda.gov.br/publico/estudoTributarios/estatisticas/Ingles/CTB2006Ing.p
df
4. http://www.v-brazil.com/business/taxes/taxable-income.html
5. http://petersburgcity.com/business/expert/taxliability/
6. http://www.cfe-eutax.org/taxation/personal-income-tax/russia
7. http://en.wikipedia.org/wiki/Income_tax_in_India
8. http://www.worldwide-tax.com/india/india_tax.asp
9. http://www.china-briefing.com/news/2010/01/12/expatriate-income-tax-planning-in-china.html
10. http://www.hg.org/articles/article_458.html
11. http://www.worldwide-tax.com/china/china_tax.asp
12. http://chinataxinsights.com/category/individual-income-tax/
13. http://www.china-briefing.com/news/2010/01/12/expatriate-income-tax-planning-in-china.html
14. http://www.hg.org/articles/article_458.html

27