CONTABILITATEA – UNA DINTRE COMPONENTELE SISTEMULUI

INFORMAŢIONAL ECONOMIC

ANDRAȘ EUNICEA FLORINA

Universitatea „Aurel Vlaicu” din Arad,

Facultatea de Ştiinţe Economice

e-mail: euniceandras@yahoo.com

Rezumat

În acestă abordare teoretică vreau să prezint câteva aspecte referitoare la rolul

contabilităţii ca şi componentă a sistemului informaţional economic. Activitatea unei
întreprinderi nu s-ar putea desfășura dacă nu ar circula diverse informaţii și de asemenea,
ştiri. Așadar informaţiile acestea au ca proveniență diferite domenii, dar cele mai multe au
ca sursă evidenţa economică. Contabilitatea este privită ca o componentă de bază a sistemului
informaţional economic şi totodată este considerată sursa principală de date a acestuia.
Contabilitatea reprezintă este un instrument de bază, în ziua de azi, în gestiunea afacerilor .
Aceasta este considerată un mecanism continuu care are rolul de a furniza informaţiile
necesare procesului rezolutiv.

Cuvinte cheie: sistem informaţional economic, evidenţă economică, gestiune, proces

decizional.

Introducere

Contabilitatea privită ca sistem de informare sau tehnică în lumea afacerilor, ştiinţă, și artă
este strâns legată de evoluția omenirii şi a progresului social și economic. De asemenea
contabilitatea un important domeniu al politicii sociale. Ca ştiinţă, ea s-a dezvoltat în timp şi
s-a impus din ce în ce mai mult în practică prin funcţiile sale. Acest lucru având ca rezultat
inspirarea de încredere în acţiunile care vor urma să fie implementate.

La definirea contabilităţii, au contribuit cercetători care au adus numeroase definiţii,

printre aceştia remarcându-se Bernard Esnault şi Christian Hoarau. Aceștia definesc termenul
de contabilitate ca fiind „o tehnică de ordin cantitativ de colectare, prelucrare şi analiză a
informaţiilor privind evenimentele economice şi juridice din viaţa întreprinderilor.”[5]

Așadar, contabilitatea are rolul de a culege informaţiile primare, apoi le prelucrează, cu

ajutorul unor metode şi procedee specifice, acestea urmând să fie prezentate utilizatorilor sub
formă unor rapoarte financiare. Cu alte cuvinte, contabilitatea mai poate să fie înţeleasă ca
fiind o activitate, desfășurată în circumstanța ciclului contabil, prin care se face asocierea
dintre activitatea entităţii şi factorii de decizie. De asemenea, informaţia a mai fost definită
drept „o comunicare, veste, ştire care pune pe cineva la curent cu o situaţie” [3]fiind o
„reprezentare simbolică asupra unor entităţi din realitate.” [4]

Privită din acestă perspectivă, sarcinile contabilităţii sunt: [9]

1. să furnizeze date necesare elaborării planurilor şi programelor de activitate economică şi,

în primul rând, bugetele unităţilor patrimoniale, la elaborarea cărora se furnizează informaţii,
atât pentru venituri, cât şi pentru cheltuieli;

2. să asigure urmărirea şi controlul valoric al activităţilor desfăşurate, prin înregistrarea

cronologică a operaţiilor economice şi financiare, prelucrarea informaţiilor cu privire la
situaţia patrimoniului, informaţii necesare atât pentru nevoile proprii ale unităţii, cât şi în
relaţiile cu acţionarii şi asociaţii, clienţii, furnizorii, băncile, cu organele fiscale şi alte
persoane fizice şi juridice;

3. să asigure controlul integrităţii patrimoniului prin înregistrarea existenţelor şi mişcărilor

elementelor patrimoniale, pe categorii, pe locuri de depozitare sau păstrare, persoanele în
responsabilitatea cărora se află etc.;

4. să furnizeze informaţiile necesare întocmirii documentelor de sinteză contabilă care dau

imaginea fidelă a patrimoniului, a situaţiei financiare şi a rezultatelor obţinute, astfel încât
aceste informaţii să poată fi utilizate de toţi utilizatorii la luarea deciziilor economice.

Niculae Feleagă, în cartea Îmblânzirea junglei contabilităţii, relatează cele trei raţiuni care
au ca fundament existenţa contabilităţii: [6]

a) pentru că există schimburi comerciale între fiinţele umane sau agenţii economici;

b) pentru că resursele umane, financiare, naturale şi tehnice există în cantităţi limitate;

c) pentru că există terţe persoane interesate de informaţia financiară produsă de agenţii

economici.

Astfel, s-a demonstrat de-a lungul timpului, faptul că ea poate reprezenta atât o ştiinţă dar
şi un domeniu de practică care poate fi aflat în strânsă legătură cu sistemul informaţional
economic. Contabilitatea, ca și componentă a sistemului informațional, oferă cea mai mare
parte a informaţiilor necesare în luarea hotărârilor economice.

Privită ca a mijloc de culegere, sintetizare şi prezentare a informaţiei

financiare,contabilitatea în domeniul sistemului de gestiune a unei întreprinderii
îndeplineşte unele funcţii care au rolul de a informa, înregistra şi prelucra datele și de
asmenea se verifică, se previzionează sau se face dovada executării operaţiilor comerciale şi
financiare şi de asemenea a elementelor patrimoniale. Prin urmare contabilitatea îndeplineşte
următoarele funcţii (Figura nr. 1)
u
F
d
în
reisțjșfm
tp
a g
c
lo ă
z
v

Figura nr.1- Funcțiile contabilității

Deci, contabilitatea a luat naștere datorită nevoii de a putea răspunde în domeniul

informaţional şi decizional la problemele care pot să apară în gestiunea mişcărilor cu caracter
de valori economice, reprezentând o deosebită componentă a sistemului de informaţii care
aparține unei organizaţii.

Prin abodarea teoretică am încercat să dau o definiţie a sistemului informaţional economic,

fapt pentru care pot să susțin că acesta reprezintă informaţiilor economice organizate care
provin din datelor culese prelucrate şi care sunt de asemenea,primordiale, în organizarea,
coducerea şi în desfăşurarea în condiţii bune a activităţii economice. Așadar , sistemul
informaţional economic este reprezentat de totalitatea informaţiilor şi fluxurilor
informaţionale, de procedeele şi ansamblul mijloacele de culegere, de înregistrare,de
prelucrare, de stocare, de transmitere, de analiză şi de valorificare a informaţiilor într-o
anumită organizaţie.

1. Sistemul informaţional al contabilităţii

Informația economică a fost denumită de către cercetători ca fiind un mesaj, o știre, o

comunicare care are ca și conținut elemente de noutate a proceselor economice desfășurate
din trecut, prezent sau din viitor , de cunoaştere a stăriilor, a condiţiilor de manifestare a unor
fenomene.
 Așadar, informația reprezintă un caracter de noutate pentru receptori, ea fiind reprezentată
de noi elemente, acestea stând în raport cu cunoştinţele anteriore acumulate

O organizație privită ca un sistem complex și dinamic se caracterizează prin 3 elemente

(Figura nr. 2): sistem operaţional, sistem de conducere, sistem informaţional.

Obiective, sarcini Rapoarte, dări de seamă

Sistem de conducere

Mediu Sistem informațional Infomații

externe

Sistem operațional

Resurse Produse, servicii

Figura nr. 2 – Structura organizatorică şi funcţională a unui sistem Sursa: Pătruţ, V., Pravăţ,
C., Suport de curs – Contabilitate, Universitatea Vasile Alecsandri, Bacău, 2007, pp. 17 [10]

Fiecare întreprindere are un management care are rolul de de a adopta de către conducere
unele decizii optime care au în vedere rularea activității. În vederea acestui lucru, conducerea
are nevoie de preluarea de informații pe baza cărora pot să-și fundamenteze opțiunea lor.

Managementul întreprinderii, indiferent care ii este obiectul de activitate, își are baza pe
informaţii, care din punct de vedere al provenienței, se împart în două categorii: informaţii
interne, respectiv informaţii externe.
 Așadar, în acest caz, sistemul informaţional contabil poate să fie definit ca fiind totalitatea
mijloacelor, procedeelor şi metodelor utilizate pentru colectarea, consemnarea, prelucrarea,
transmiterea, utilizarea şi stocarea informaţiilor contabile. Deci, sistemul contabil reprezintă
„metodele prin care informaţiile financiare referitoare la entitate sau la activitatea ei sunt
colectate, prelucrate, stocate şi distribuite membrilor acesteia sau altor persoane interesate”
[12]și de asemenea informaţiile furnizate de contabilitate stau la baza procesului final de
decizie atât în interiorul, respectiv şi în exteriorul firmei.

Utilizatorii informaţiilor contabile, de obicei, sunt clasificaţi în trei categorii:

- utilizatori interni – sunt reprezentați de persoane din cadrul întreprinderii şi care au rolul de
a o gestiona;

- utilizatori externi – sunt reprezentați de persoane din exteriorul unităţii patrimoniale, dar
care manifestă un interes financiar direct cu aceasta;

- organizaţii şi instituţii ce au un interes financiar indirect în întreprindere.

Sistemul informaţional contabil este format din totalitatea elementelor interdependente,

care are drept scop de a culege,de a prelucra, de a analiza și totodată de a transmite
informațiile, potrivit stării și mișcării patrimoniului. [7]

Informatizarea facturării şi de asemena a câtorva dintre operaţiile contabile aferente a

fost favorizată de apariţia sistemelor informatice contabile. Furnizarea de informaţii trebuie
obligatoriu să fie concretă, să se desfășoare în timp optim pentru destinatarii informaţiei
contabile.

În figura nr. 3 se poatr remarca faptul că intrările sunt formate din date şi din informaţii
care pot fi preluate din documentele justificative. Prelucrarea lor are ca scop organizarea și
de asemenea sortarea după importanţa acestora şi domeniul care este vizat. Totodată,
prelucrarea datelor reprezintă şi calcularea acestora, cu scopul de a oferi informaţii precise
pe baza cărora să poată să fie luate deciziile. Rezultatele obținute sunt informaţiile finale
care sunt transmise decidenţilor cu scopul de a observa situaţia entităţii şi ce măsuri ar
trebui să fie adoptate.

Intrări Prelucrări Rezultate

Date, informații Sortare, Date, informații

din surse interne organizare, pentru decidenți
sau externe calcul interni sau externi

Figura nr. 3 – Fazele distincte ale funcţionarii unui sistem Sursa: Vasilescu, R., Sisteme
informatice de contabilitate, Editura Eurostampa, Timişoara, 2008, pp. 10 [11]

2. Contabilitatea – privită ca și componentă a evidenţei economice

 Contabilitatea poate fi definită ca fiind o sursă majoră de informaţii pentru conducerea
unei unităţi, prin cele două ramuri: contabilitatea de gestiune și contabilitatea financiară. În
contabilitatea financiară informaţiile contabile sunt sintetizate în situaţiile financiare ale
întreprinderii. Documentele acestea sunt întocmite pentru anumite perioade de timp, fiind
numite și exerciții financiare. În contabilitatea de gestiune informaţiile contabile au în
conţinutul lor diverse documente care sunt destinate în uzul intern al managementului, cu
scop în adoptarea deciziilor ale întreprinderii. [8] Așadar, în sistemul informaţional
economic, se vechiculează multe ştiri şi informaţii, care au proveniența din diverse domenii,
însă cele mai multe au ca sursă evidenţa economică.

Evidenţa economică reprezintă înregistrarea într-o ordine anume, continuă şi de

asemena sistematică a activităţii de natură economice, punându-se accent pe însuşirile
cantitative şi calitative.

Evidenţa economică [8] reprezintă de acemenea un sistem de înregistrare,de urmărire şi de

control, care au la bază unele principii bine structurate, a bunurilor de natură economică, a
surselor de unde provin, proceselor economice desfășurate şi a rezultatelor acestora, pentru a
cunoaşte activităţii de natură economică şi financiară ale respectivei unităţii patrimoniale.

Evidenţa economică are următoarele îndatoriri:

- reflectarea proceselor economice şi a rezultatelor acestor procese;

- controlul realizării bugetului de venituri şi cheltuieli şi compararea lui cu rezultatele efectiv

obţinute;

- înregistrarea patrimoniului unităţilor şi urmărirea respectării şi aplicării legislaţiei;

- determinarea costului producţiei, a veniturilor şi a rezultatelor financiare;

- furnizarea informaţiilor necesare elaborării programelor şi bugetelor;

- sursă de informaţii pentru fundamentarea deciziilor.

Evidenţa contabilă are mai multe forme. Din punct de vedere al sferei de cuprindere şi al
volumului de informaţii pe care poate să le transmită în sistemul informaţional, poate să
aibă următoarele forme: evidenţa tehnico-operativă, evidenţă statistică, evidenţă contabilă.

În continuare, voi prezenta modelul unui ciclu contabil ( Figura nr. 4 ) realizat de Caraiani
C. [2]
Documente justificative

Înregistrarea

Registrul jurnal
Ciclul contabil afrent unei
perioade de o lună
Înregistrare
 Registrul Cartea Mare

Balanță de verificare

Registru inventar

Lucrări la sfârșit de an
Balanța de verificare după
inventariere

Situațiile finale

Figura nr. 4 – Ciclul contabil Sursa: Caraiani, C., Dumitrana, M., ş.a. – Bazele contabilităţii,
Editura InfoMega, Bucureşti, 2005, pp. 130 [2]

3. Concluzii

În concluzie sistemele informaţionale au fost prezente sub forma tuturor treptelor

dezvoltării societăţii omeneşti, deși au avut o formă diferită. În zilele noastre, luăm
parte la modificării importante în legătură cu informatica cât și în ceea ce privește
contabilitatea.

Așadar, o însușire a societăţii moderne este conturată de vehicularea unei mari doze de
informaţii de diferite naturi specifice. Sistemul informaţional economic are o structură de trei
subsisteme: planificarea economico-financiară, evidenţa economică şi dreptul financiar.
Evidenţa economică, este influenţată şi de asemenea influenţează și ea, celelalte două
subsisteme, reprezentând prima sursă de informaţie unde are loc înregistrarea, prelucrarea
şi circularea informaţiei economice.

Contabilitatea, de asemena, reprezintă o parte a sistemului informaţional managerial al

unei întreprinderii. Pentru a putea conduce o unitate, echipa managerială este obligată să
adopte multe hotărâri care au în prim plan activitatea curentă, activitatea previzională și de
investiţii, etc. Pentru a putea lua aceste decizii, managerii trebuie să dețină informaţii pe baza
cărora să-şi consolideze alegerea. Prin urmare, contabilitatea reprezintă cea mai importantă
sursă de informare a unităţilor economice. Prin una dintre funcţiile contabilităţii, de exemplu
funcţia de informare, se face legătura dintre ştiinţă şi management, marketing, prognoza
economică, pentru că în baza informaţiei date de contabilitate se iau hotărâri cu privire la
gestiunea şi conducerea unei activităţii economice.

În încheiere vreau să că absolut orice analiză economică a unei entităţi are la baza ei
informaţia, privită drept resursă, dar şi felul l în care aceasta este transmisă.

Datorită forței de informare a contabilității, a prelucrării unui volum de date, a logicii de

înregistrare, rezultă faptul că este o componentă de bază care contribuie la desfășurarea
optimă a activității unui agent economic.
 Bibliografie:

1] Briciu, S., Teiuşan, S., 2010, Sistemul informaţional al contabilităţii de gestiune, Revista
Oeconomica, Bucureşti, pp. 1.

[2] Caraiani C., Dumitrana M., 2005, Bazele contabilităţii, Editura InfoMega, Bucureşti,
pp.130.

[3] Coteanu, I.,Seche, L., Seche, M., coordonatori, Academia Română, Institutul de
Lingvistică „Iorgu Iordan”, 1998, Dicţionarul explicativ al limbii române (DEX), Editura
Univers Enciclopedic, Bucureşti, pp. 491.

[4] Dobrotă şi Niţă (Coordonatori), 1999, Dicţionar de economie, Editura Economică,

Bucureşti, pp. 233-234.

[5] Esnault, B., Hoarau, C., 1994, Comptabilité financière, Presses Universitaires de
France, Paris, pp. 6.

[6] Feleagă, N.,1996, Îmblânzirea junglei contabilităţii, Editura Economică, Bucureşti, pp.
17.

[7] Gheorghe, M., Roşca I., 2004, Auditul informaţiei contabile în condiţiile utilizării
sistemelor informatice, Bucureşti, pp. 21.

[8] Macarie, F., 2004, Suport de curs – Bazele Contabilităţii, Universitatea Babeş-Bolyai,
Cluj-Napoca, pp. 3, pp. 12.

[9] Oprea C., Ristea, M., 2001, Bazele contabilităţii, Editura Naţional, Bucureşti, pp. 16.

[10] Pătruţ, V., Pravăţ, C., 2007, Suport de curs – Contabilitate, Universitatea Vasile
Alecsandri, Bacău, pp. 17.

[11] Vasilescu, R., 2008, Sisteme informatice de contabilitate, Editura Eurostampa,

Timişoara, pp. 10.

[12] William, J., Bruns, Jr., 1968, Accounting Information and Decision-Making: Some
Behavioral Hypotheses, The Accounting Review, Vol. 43, No. 3, pp. 470.