Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
BIBLIOGRAFIE
I. Acte normative
1.1. Legea contabilităţii și raportării financiare nr. 287 din 15 decembrie 2017, Monitorul Oficial Nr. 1-6 din 05.01.2018.
Data intrării în vigoare - 01.01.2019;
1.2. Codul Fiscal al Republicii Moldova pe anul curent;
1.3. Legea bugetului asigurărilor sociale de stat pe anul 2018 Nr. 281, Monitorul Oficial Nr. 464-470 din 29.12.2017;
1.4. Legea fondurilor asigurării obligatorii de asistenţă medicală pe anul 2018 Nr. 280, Monitorul Oficial Nr. 464-470 din
29.12.2017;
1.5. Standardele Naționale de Contabilitate, Monitorul Oficial nr. 233-237din 22.10.2013;
1.6. Planul de conturi contabile al activităţii economico-financiare a întreprinderilor, Monitorul Oficial al R. Moldova nr.
233-237 din 22.10.2013;
1.7. Recomandările metodice privind tranziţia de la Standardele Naţionale de Contabilitate la Standardele Internaţionale
de Raportare Financiară, Monitorul Oficial Nr. 153-154 din 09.10.2009 cu modificările și completările ulterioare;
1.8 Regulamentul privind inventarierea, Ordinul MF nr 60 din 29.05.2012, Monitorul Oficial Nr. 166-169 din 10.08.2012;
Ca noțiune, evidenţa contabilă, la nivel general, reprezintă înregistrarea sau reflectarea într-o
ordine anumită şi pe baza unor principii stabilite a fenomenelor şi proceselor din natură şi societate, care
se desfăşoară într-un anumit loc şi timp, cu scopul de a servi necesităţilor impuse de activitatea practică,
indiferent de genul de activitate al unui agent economic.
Evidenţa economică, după conținut reprezintă un sistem unitar de înregistrare, urmărire şi control,
documentat, cronologic şi sistematic, în etalon cantitativ sau/şi valoric, pe baza unor principii bine
stabilite, a fenomenelor şi proceselor economice, în scopul cunoaşterii activităţilor desfăşurate. Fiind în
corelație cu activitatea economică, evidenţa economică a existat în toate formaţiunile social-economice,
ca urmare a existenţei permanente a activității de producție, comerț, servicii și alte activități operaționale
şi, nemijlocit de determinare a rezultatelor financiare: profit sau pierdere.
După natura, modul de obţinere, prelucrare şi prezentare a informaţiilor pe care le furnizează,
evidenţa economică poate fi clasificată în:
1. evidenţa operativă;
2. evidenţa contabilă;
3. evidenţa statistică.
Astfel, evidenţa operativă, după conținut, constă în înregistrarea, urmărirea şi verificarea acelor
laturi ale unei activităţi operaționale, a căror cunoaştere prezintă o importanţă imediată. Se numeşte
operativă, deoarece obţinerea şi folosirea informaţiilor cu ajutorul ei se efectuează, de regulă, în
momentul şi la locul producerii fenomenelor şi proceselor economice. Domeniile în care se foloseşte
evidenţa operativă sunt:
- prezenţa la locul de muncă a salariaţilor;
- utilizarea timpului de muncă;
- consumul de materiale, etc.
Datele informaţionale furnizate de evidenţa operativă sunt, de regulă, preluate şi prelucrate de
contabilitate şi statistică.
Evidenţa contabilă sau contabilitatea constă în înregistrarea, reflectarea şi controlul numai a acelor
laturi ale activităţii operaționale care pot fi exprimate valoric cu ajutorul etalonului bănesc. Indiferent de
forma sau obiectul de activitate al entității, contabilitatea este principalul sistem de informaţii al acesteia.
Evidenţa contabilă culege informaţiile primare, pe seama intrărilor, le prelucrează şi produce informaţii
elaborate - ieşirile. Deci, contabilitatea reprezintă un sistem informaţional care cuantifică, prelucrează şi
transmite informaţii financiare despre o companie, indiferent de genul de activitate și forma de proprietate
al acesteia.
Evidenţa contabilă reprezintă un limbaj cu ajutorul căruia informaţia este transmisă către
utilizatorii acesteia. Informaţia contabilă, după conținut, reprezintă informația economică obținută din
prelucrarea prin metode, procedee şi instrumente proprii a datelor din contabilitate. Ea este reală, precisă,
completă, operativă reprezentând suportul deciziilor economice, financiare şi gestionare ce se iau de
managerii unei companii.
Evidenţa statistică constă în înregistrarea, prelucrarea şi furnizarea informaţiei privitoare la
fenomene social-economice atât la nivel de ramură, cât și economie naținală în total. Statistica are o sferă
de cuprindere mult mai largă decât celelalte forme ale evidenţei economice, studiind fenomenele naturale,
demografice, culturale, sportive, etc. Statistica foloseşte fie etaloane cantitative, fie etalonul bănesc
separat, paralel sau/și simultan.
Statistica se realizează în principal pe două căi:
O altă problema care-i preocupă pe acționari, în calitatea lor de proprietari, privește cunoașterea
câștigurilor directe și indirecte ale managerilor, inclusiv natura și volumul cheltuielilor generale, pentru a
stabili dacă aceștia au profitat de mandatul ce le-a fost încredințat pentru a-și însuși unele sume necuvenite.
La rândul lor, investitorii potențiali sunt interesați să poată determina rata rentabilității
posibil de realizat în perioada viitoare și care poate fi solicitată entității pentru a efectua investiții,
având în vedere, totodată, oportunitățile existente pe piață și riscul atribuit investiției respective.
- Creditorii constituie o altă categorie de finanțatori externi care, în marea majoritate a lor, sunt
reprezentați de unitățile bancare sau alte persoane ce dispun de creanțe asupra companiei, denumite și
creditori financiari. Acești creditori bancari, în relațiile cu entitatea economică, au ca preocupare esențială
să poată obține informații privind asigurarea ca împrumuturile acordate si dobânzile aferente vor fi
rambursate și respectiv plătite la scadență. În acest sens, trebuie avut în vedere și faptul că bancherii,
datorită relațiilor directe, personale și confidențiale pe care le au cu compania, utilizează informațiile
contabile în mod specific, având în vedere și competiția dintre bănci, imaginea sau poziționarea entității
pe piața etc., elemente care privite însă individual nu sunt determinante.
Bancherii, în mod firesc, acordă importanță deosebită cunoașterii atât a capacității de rambursare
a împrumuturilor și din considerente de prudență, pe baza informațiilor obținute, evaluează activele și
pasivele companiei inclusiv la valoarea lor de lichidare, cât și a posibilității de a crea profit, necesar
pentru acoperirea dobânzii aferente împrumuturilor.
De altfel, bancherii, în scopul protejării împrumuturilor acordate sunt interesați și de informații
particulare referitoare la finanțarea utilajelor, structura datoriilor, executarea contractelor etc.
- Furnizorii sunt preocupați sa cunoască posibilitățile financiare ale societăților debitoare privind
plata la scadența a sumelor pe care acestea le datorează. Ei sunt interesați și de perspectivele de creștere
sau diminuare a activității viitoare a debitorului întrucât se poate preconiza o majorare sau o reducere a
volumului și valorii comenzilor de care ar putea beneficia.
- Clienții – parte componentă a utilizatorilor externi își manifestă interesul pentru acele informații
care să le permită să estimeze perspectivele activității companiei partenere, în sensul menținerii sau
dezvoltării acesteia și astfel încât sa poată continua livrarea de bunuri și prestarea de servicii la același
nivel sau la unul mai superior. Aceasta îndeosebi în cazul unui partener comercial semnificativ sau ale
cărui livrări pot influența în mod hotărâtor evoluția activității sale viitoare.
- Salariații și aparatul sindical, în calitatea lor de parteneri sociali, se preocupă de informații
contabile reduse ca volum și care, în principal, privesc mărirea profitului și a modului de repartizare a
acestuia, precum și posibilitățile companiei de a oferi remunerări și alte avantaje și oportunități
profesionale.
În realitate, sindicatele solicită informații atunci când intenționează să susțină, cu argumente
economice, revendicările salariaților.
- Statul are nevoie de informații financiar-contabile pentru a-și atinge obiectivele stabilite, iar pe
piața de aceasta natura, este reprezentat de administrația fiscală și economică. Informațiile care se
obțin se
utilizează pentru stabilirea bazelor de calcul pentru impozite și taxe, pentru acordarea de subvenții, de
împrumuturi cu dobânda redusă, precum și în vederea fundamentării politicii fiscale, a venitului național și
a altor indicatori de sinteză.
- Alți utilizatori externi sunt reprezentați de persoane sau grupuri care nu au fost analizate anterior.
În acest sens, se are in vedere și faptul că informațiile referitoare la activitatea unei companii prezintă
interes pentru oricine intenționează să adopte decizii economice care au legătură cu aceasta.
Exemplificam, in acest sens, entitățile concurente care doresc să-i estimeze poziția pe piață, consumatorii
care în situații de monopol vor să cunoască daca sunt sau nu frustrați sub aspectul prețului sau calității
mărfurilor, responsabilii politici locali care au interes în ceea ce privește contribuția entității la
dezvoltarea economiei locale: taxe, locuri de muncă etc.,
În acest context, se poate considera, că aproape toți membrii societății sunt afectați într-o anumită
măsură de utilizarea informațiilor contabile. Specificaţiile şi abordările referitor la unele caracteristici
calitative ale informaţiei financiare pot fi redate prin intermediul următorului tabel.
Tabelul.1
Caracteristicile calitative ale informaţiei financiare
Caracteristici calitative
ale informaţiei Abordări conform Cadrului normativ contabil şi literaturii de specialitate
financiare
Claritatea - trebuie să aibă cunoştinţe suficiente despre afaceri, activitatea economică şi
contabilitate, precum şi să aibă dorinţă de a studia informaţia cu o deosebită
străduinţă. În acelaşi timp, informaţia privind noţiunile complicate, inclusă în
situațiile financiare în conformitate cu cerinţele utilizatorilor, nu poate fi exclusă
din dările de seamă din motivul că aceasta este foarte complicată pentru a fi
înţeleasă de unii utilizatori;
- însuşirea principală a informaţiilor conţinute în situațiile financiare și alte dări
de seamă constituie receptarea rapidă a acestora, fiind asigurată de posedarea de
către utilizatori a cunoştinţelor suficiente privind businessul, activitatea
economică şi contabilitatea. Gradul de nepregătire a unor utilizatori de a percepe
unele noţiuni complicate nu poate servi drept obstacol pentru includerea în
situațiile financiare a unor informaţii complexe.
Importanţa - influenţează asupra luării deciziilor de către utilizatorii de situații financiare,
ajutându-le să aprecieze evenimentele anterioare, curente sau viitoare, să le
confirme sau să le rectifice.
Veridicitatea - posedă calitatea de veridicitate în cazul când lipsesc erorile esenţiale şi
neobiectivităţile.
Comparabilitatea - utilizatorii trebuie să aibă posibilitatea să compare situațiile financiare atât ale
unei companii în diferite perioade de timp pentru a identifica tendinţele în situaţia
financiară şi rezultatele activităţii acesteia, cât şi ale diverselor entități pentru a
compara situaţia financiară a acestora, rezultatele activităţii şi modificările în
situaţia financiară şi rezultatele activităţii, ceea ce influenţează modificarea
rezultatelor financiare;
- informaţiile sunt prezentate astfel încât factorul de decizie să poată identifica
asemănările, diferenţele şi evoluţiile ce caracterizează perioade de timp sau
companii diferite.
- includerea unui grad de precauţie în exercitarea raţionamentelor necesare pentru
a face estimările cerute în condiţii de incertitudine, astfel încât activele şi
veniturile să nu fie supraevaluate, iar datoriile şi cheltuielile să nu fie subevaluate;
- respectarea acestui principiu este deosebit de importantă, deoarece protejează
entitatea şi utilizatorii informaţiilor acesteia împotriva evaluării subiective şi
Prudenţa multiplelor riscuri şi pierderi care pot apărea în viitor.
- în scopul asigurării fiabilităţii, informaţia conţinută în situațiile financiare
care alegerea informaţiei sau forma de prezentare a acesteia condiţionează luarea
unor decizii greşite sau denaturează estimarea, ceea ce pune la îndoială obţinerea
Neutralitatea unor rezultate prestabilite anterior.
- dacă informaţia prezintă veridic operaţiile şi alte evenimente pe care trebuie să
Prioritatea le furnizeze, este necesar ca acestea să fie luate în consideraţie şi să fie prezentate,
conţinutului în primul rând, în conformitate cu conţinutul şi realitatea economică a acestora,
asupra formei dar nu numai conform formei lor juridice.
- conducerea entității trebuie să asigure îmbinarea optimă dintre oportunitatea
relativă de prezentare a informaţiei veridice în situațiile financiare și alte dări de
Oportunitatea seamă.
- pentru a fi utile, informaţiile trebuie să fie relevante pentru luarea deciziilor de
către utilizatori.
- o informaţie este relevantă dacă este furnizată la timp şi are atât valoare
Relevanţa predictivă, cât şi o valoare de confirmare.
Potrivit art. 6 din Legea contabilității şi raportării financiare [1.1], pentru a se da o imagine
fidelă patrimoniului, a situaţiei financiare şi a rezultatelor obţinute pe parcursul unui exercițiu financiar,
de regulă un an, trebuie respectate cu bună credinţă regulile privind evaluarea patrimoniului şi celelalte
norme şi principii generale contabile cum ar fi:
1. Continuitatea activităţii, potrivit căruia se presupune că entitatea îşi continuă în mod normal
funcţionarea pe o perioadă de cel puţin 12 luni din data raportării, fără intenţia sau necesitatea de a-şi lichida
sau reduce în mod semnificativ activitatea. Continuitatea activităţii se exprimă clar în actul de constituire
(Declarația de constituire – Anexa 1). Atunci când funcţionarea este delimitată în timp sunt menţionate
datele de începere şi de încetare a activităţii. Dacă conducerea nu intenţionează şi nu este obligată să lichideze
compania s-au să reducă esenţial volumul de producere, desfacere, etc., atunci se vor aplica metodele
tradiţionale de evaluare a activelor, pasivelor, precum şi de calculare a rezultatelor financiare care sunt
prevăzute în Politicile contabile ale entității (Anexa 2). În cazul în care entitatea intenţionează sau este
obligată să se lichideze, atunci conducerea companiei nu mai are dreptul să utilizeze metodele tradiţionale
de evaluare şi calculare a rezultatelor financiare, în acest caz, se va recurge la utilizarea aşa ziselor valori
de lichidare, care de obicei sunt mai mici decât valoarea contabilă.
De exemplu, în cazul funcţionării normale a entității, mijloacele fixe sunt reflectate în bilanţ la
valoarea de intrare diminuată cu suma amortizării și deprecierii acumulate, iar în cazul lichidării
companiei acestea vor fi evaluate la valoarea de vânzare (lichidare).
2. Contabilitatea de angajamente – prevede recunoaşterea elementelor contabile pe măsura
apariţiei acestora, indiferent de momentul încasării/plăţii de numerar sau al compensării sub altă formă.
De exemplu: Persoana juridică prestează servicii de transport la o companie nerezidentă. Suma pe care
a prestat-o a inclus-o în VEN12 la venituri, dar trebuia la venituri anticipate, deoarece nerezidenții nu au
achitat serviciile. Indiferent de faptul în ce perioadă fiscală este achitată datoria față de entitatea noastră,
conform art. 44 alin. (1) lit. c) din Codul fiscal, pentru persoanele juridice se va utiliza contabilitatea de
angajamente. Astfel, venitul se va constata în perioada fiscală în care a avut loc prestarea serviciului.