UNIVERSITATEA DE STAT DIN MOLDOVA

FACULTATEA DE BIOLOGIE ȘI PEDOLOGIE

DEPARTAMENTUL ŞTIINŢELE SOLULUI, GEOGRAFIE,
GEOLOGIE, SILVICULTURĂ ŞI DESIGN

                                                                                              
                                                 

Lucrul Individual la disciplina:

Introducerea și aclimatizarea plantelor ornamentale lemnoase

Tema: Ecologia plantelor lemnoase, factorii ecologici, acțiunea

antropică ca factor ecologic

Elaborat:
Guțu Maxim
                                             
 Grupa: DLSV-I

Coordonator: 
Mîrza M
Lector. univ,
doctor habilitat

Chișinău, 2019

1
 Cuprins

Introducere..............................................................................................................................3
Factorii ecologici....................................................................................................................3
Factorii edafici........................................................................................................................6
Factorul antropic....................................................................................................................8
Bibliografie..............................................................................................................................9

2
 Introducere

Flora şi vegetaţia continentelor, inclusiv a ţărilor, în particular, este formată nu numai

din specii autohtone, care au apărut şi evoluat în condiţiile climatice şi edafi ce respective,
dar o pondere foarte mare o au speciile introduse (exotice). Introducerea plantelor coboară în
adâncurile istoriei şi este legată, în primul rând, de interesele economice. După opinia lui
А.В.Гурский activitatea de introducere a plantelor lemnoase are aceeaşi vârstă cu acea a
agriculturii. Activitatea milenară de introducere, pe teritoriul dintre Prut şi Nistru, a plantelor
lemnoase, cu o pondere accentuată în ultimii cincizeci de ani, a permis substanţial
îmbogăţirea dendrofl orei cultivate a Republicii Moldova care, la rândul ei, necesită o
apreciere ştiinţifi că.

1. Factorii ecologici

Factorii ecologici include urmatorii factori de mediu: factorii abiotici ( temperature,

lumina, precipitatii, presiunea etc.) și factorii biotici (paraziții, dăunătorii, competiția
intraspecifică și interspecifică) cu care un organism vine în contact și cu care se
intercondiționează reciproc. Factorii de mediu sunt foarte variați, ei pot fi necesari (utili) sau
din contră pot fi dăunători pentru ființele vii și, de asemenea pot, să favorizeze sau să
împiedice supraviețuirea și reproducerea organismelor.

Factorii climatici includ acţiunea conjugată sau separată a luminii, temperaturii,

umidităţii, precipitaţiilor şi vânturilor, care diferă în funcţie de latitudine şi de caracteristicile
reliefului.

Lumina

Principala sursă de lumină şi energie pentru planeta noastră este Soarele. Însă lumina şi
energia solară se distribuie inegal în atmosferă şi pe suprafaţa terestră. Acest fapt se explică
prin forma Pământului, poziţia şi expunerea acestuia faţă de Soare şi caracteristicile
reliefului.

3
Viaţa a apărut pe Terra şi datorită acţiunii luminii solare asupra moleculelor simple. Undele
luminoase constituie o sursă de energie, dar şi de informaţie; cantitatea de energie conţinută
de lumina vizibilă corespunde energiei necesare efectuării reacţiilor chimice care, la rândul
lor, susţin viaţa.

Temperatura aerului şi solului

Procesele vitale ale plantelor precum germinarea, creşterea, fotosinteza nu se pot desfăşura

decât la anumite temperaturi. Există în acest sens, temperaturi maxime şi minime între
limitele cărora organismele pot supravieţui.

Temperatura optimă este cea mai favorabilă dezvoltării organismelor, în funcţie de specii şi
vârste. Pentru animale, termicitatea mediului influenţează fenomenele
biologice precum creşterea, reproducerea, năpârlirea, migraţiile.

În funcţie de temperatură, plantele se împart în patru grupe:

– megaterme, adaptate la temperaturi de peste 20°C, fiind specifice zonei tropicale, precum
palmier, bananier, acaju, palisandru etc.
– mezoterme, adaptate la temperaturi cuprinse între 15°C şi 20°C, specifice arealelor
subtropicale: măslinul, portocalul, smochinul etc.
– microterme, care se dezvoltă între 0°C şi 15°C (coniferele)
– hechistoterme, care preferă temperaturile constant scăzute, sub 5°C, şi sunt răspândite în
ţinuturile prepolare şi alpine: afinul, merişorul, lichenii, salcia pitică etc.

Precipitaţiile

Se consideră că precipitaţiile reglează inputul pentru rezervele de apă ale hidrosferei,

solurilor şi biosferei. Ele sunt parte componentă a circuitului hidrologic.

Variaţia cantităţilor de precipitaţii determină adaptări ale plantelor şi ale animalelor, tipuri

de activităţi antropice şi procese de modelare a reliefului.

4
Umiditatea

Cantitatea de vapori din atmosferă permite adaptarea unor plante şi animale, precum şi

diferenţierea în funcţie de latitudine şi altitudine.

–  organismele hidrofile trăiesc în mediul acvatic, precum algele, spongierii, protozoarele,

celenteratele, moluştele, cetaceele etc.
–  la condiţiile de umezeală excesivă trăiesc organismele higrofile, precum pipirigul, rogozul,
crocodilul, hipopotamul etc.
– organismele mezofile s-au adaptat la condiţiile de umiditate mare a aerului şi solului.
Acestea sunt mai frecvente în zona temperată, precum gramineele, salamandra, tritonul etc.
– organismele xerofile preferă ecotopuri cu deficit permanent sau sezonier de umiditate.
Pentru a rezista în condiţii de secetă prelungită, prezintă diferite adaptări: transformarea
frunzelor în spini pentru reducerea suprafeţelor de evaporare (cactuşi); acoperirea lor cu un
strat de ceară (lămâi şi portocali) sau chiar dispariţia frunzelor (saxaul, cactuşi).

Vântul

Vântul contribuie la uniformizarea temperaturii şi umidităţii mediilor Terrei. De

asemenea, vântul modelează relieful. Pe de altă parte, vântul reglează transpiraţia, înmulţirea
şi polenizarea plantelor numite anemofile sau limitează răspândirea acestora.

5
 2. Factorii edafici
În sol au loc permanent si concomitent procese chimice, fizice si biologice dintre care
cele de oxidare fermentativă, catalitică şi de reducere sunt cele mai importante. în urma
acestor procese solul se imbogăţeste cu substanţe organice si anorganice necesare vieţii si de
asemenea se realizează circuitul substanţei si energiei in natură. Fertilitatea solului reprezintă
capacitatea sa de a satisface necesităţile de substanţe nutritive, apă si aer pentru creşterea si
dezvoltarea plantelor. În satisfacerea acestor necesităţi un rol hotărâtor îl au proprietăţile
solului. Solul este un sistem heterogen, multifazic constituit dintr-o fază solidă, scheletul
mineral, o fază lichidă, apă –soluţii apoase ale diferitelor substanţe anorganice si diverşilor
componenţi biologici si o fază gazoasă, aerul.

Solul este un sistem biomineral dinamic în interacţiune materială şi energetică cu

mediul, si parţial închis prin circuitul elementelor .

Solul reprezintă un amestec neomogen de substanţe minerale provenite din

dezagregarea rocilor şi organice rezultate în urma descompunerii substanţei organice moarte.
Humusul , important în nutriţia plantelor se formează în urma descompunerii materiei
organice. Componentă esenţială a unui sol fertil, humusul se acumulează mai ales în partea
superioară a solului. Stratul de frunze, ramuri, fructe moarte poartă numele de litieră; are
rolul de a apăra solul de eroziune, asigură pătrunderea lentă a apei în sol şi este o importantă
sursă de substanţe organice generatoare de humus care se formează prin descompunera, sub
influenţa microflorei- bacterii ciuperci, si microfaunei- viermi, insecte, a resturilor organice
moarte. Humusul este alcătuit în special din acizi humici de culoare de la brun la cenusiu.

Temperatura solului

Influenţează germinaţia seminţelor, creşterea plantelor şi capacitatea de absorbţie a

rădăcinilor. Solurile calde sunt biologic mai active decât cele reci, iar solurile calcaroase sunt
mai calde decât cele silicioase. Temperatura solului variază cu latitudinea şi cu adâncimea,
iar temepratura solului superficial variază în limite mai largi decât cea a atmosferei.

6
 Apa din sol
Este deosebit de importantă, ea depinde de higroscopicitatea rocilor componente de
apă capilară, gravitaţională şi de precipitaţii.Apa provenită din precipitaţii dizolvă
substanţele minerale nutritive şi alimentează direct rădăcinile plantelor. Prin infiltraţie , apa
antrenează în jos sărurile minerale , iar prin evaporare le urcă din nou la suprafaţă.
Consecinţa acestei circulaţii este depunerea sărurilor la diferite niveluri în sol.

Textura solului
Influenţează atât structura organelor locomotorii cât şi viteza de deplasara a
animalelor; copitatele care trăiesc pe soluri tari compacte sau pietroase au copite mici impare.
Animalele ce traiesc in biotopuri cu soluri moi mlăştinoase sau nisipoase au copite largi,
mari, pare pentru a mari suprafaţa de susţinere. Păsările de savană cu sol compact au un
număr redus de degete la picioare pentru a reduce contactul cu solul, in acest mod a crescut
viteza de deplasare (pasărea nandu are trei degete iar struţul două). La unele animale culoarea
variază in funcţie de cea a solului.

Importanța solului pentru vețuitoare

 este mediu de viată şi sursă de hrană;

 plantele se fixează de sol prin intermediul rădăcinilor
 animalele trăiesc pe sol sau în sol (cu excepţia celor acvatice) şi prezintă modificări
morfofiziologice în funcţie de consistenţa şi de textura solului.

7
 3. Factorul antropic
Ativitatea omului la etapa actuala de dezvoltare a societatii vine foarte des in
contradictie cu legile naturii, distrugind-o. Explozia demografica duce implicit la
suprapoluarea mediului inconjurator, deoarece odata cu cresterea populatiei, evident creste
si volumul a tot ce este necesar pentru viata: produse alimentare, imbracaminte, case,
transport, energie, materie prima, metal. Un pericol foarte mare pentru mediul inconjurator
il reprezinta actiunile militare si armamentul ultramodern: biologic, chimic, nuclear, care este
capabil.

Sa produca pe suprafete imense conditii drastice pentru tot ce e viu. La ora actuala
20% din paduri sunt taiate, ceea ce face posibila o inaintare a desertului. Un final tragic in
urma padurilor Amazonei il are lumea animala si diversitatea sa genetica, deoarece
paroximativ 1 mln. De specii de plante, animale si insecte sunt autohtone in bazinul riului.

8
 Bibliografie

 Petre Neacșu, Zoe Apostolache-Stoicescu. Dicționar de ecologie. Editura științifică și

enciclopedică, București, 1982
 Constantin Pârvu. Dicționar enciclopedic de mediu (DEM), Volumul 1-2. Regia
Autonomă Monitorul oficial, 2005
 Gheorghe Mohan, Aurel Ardelean. Enciclopedie de biologie. București: ALL
Educational, 2007
 Marin Andrei. Dicționar de biologie : clasică și actuală. Editura Victor B Victor. 2009
 Gheorghe Mohan, Aurel Ardelean. Dicționar enciclopedic de biologie. Editura ALL
Educational. 2007