Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Elaborat:
Moisei Cristian
Grupa: BA-192
Coordonator:
Hămuraru Maria,
conf. univ
Chișinău, 2019
Introducere
Economia este o știință socială ce studiază producția și desfacerea, comerțul și consumul de
bunuri și servicii. Economia este știința care studiază modul de alocare a unor resurse rare în
scopuri alternative. Deoarece are ca obiect de studiu activitatea umană, economia este o știință
socială.
1.Forme de organizare si functionare a economiei
Satisfacerea nevoilor umane s-a realizat, de-a lungul timpului, pe doua cai distincte:
- fie din productia proprie prin autoconsum,
- fie prin intermediul schimbului, cedand bunurile proprii in favoarea altor bunuri obtinute
de alti producatori.
Autoconsumul desemneaza procesul de utilizare a propriilor rezultate pentru satisfacerea
nevoilor.
Schimbul reprezinta instrainarea rezultatelor propriei activitati, primind in contraprestatie
alte bunuri necesare, inclusiv moneda.
1.1 Economia naturala
Economia naturala (autarhica) reprezinta acea forma de organizare si
functionare a economiei in care nevoile individuale sau colective se satisfac prin
autoconsum, fara a fi nevoie de schimb.
Economia naturala se caracterizeaza prin cateva trasaturi specifice:
• diversificarea activitatii economice, in sensul ca producatorul nespecializat isi realizeaza
prin munca proprie bunurilor necesare;
• importanta acordata pamantului, considerat a fi principalul factor de productie;
• predominanta nevoilor biologice;
• izolarea producatorului din punct de vedere economic;
• descentralizarea economiei redusa;
• diviziunea simpla, naturala a muncii.
1.2 Economia de schimb
Economia de schimb se defineste ca fiind acea forma de organizare a activitatii economice in
care agentii economici, specializati si autonomi, produc bunuri destinate vanzarii, bunuri
care sunt destinate schimbului prin actul de vanzare-cumparare realizat pe piata.
Economia de schimb are trasaturi proprii, prin care se diferentiaza de economia naturala
astfel:
• specializarea agentilor economici in producerea unor bunuri diferentiate;
• schimbul, ca rezultanta a specializarii, necesar ca producatorii sa-si schimbe intre ei
surplusul de bunuri pentru satisfacerea nevoilor economice;
• autonomia producatorilor;
• concentrarea activitatii economice in jurul pietei;
• existenta monedei (institutionalizate) ce creeaza o noua treapta de organizare si
functionare a activitatii economice, si anume productia de marfuri;
• desfasurarea schimburilor economice sub forma unor tranzactii bilaterale de piata (miscari
reciproce de bunuri si bani intre participantii la schimb).
Specializarea agentilor economici intr-o activitate a fost determinata de interese economice,
traditii, obiceiuri, experienta sau intamplare, iar mai tarziu, a fost cauzata de interese
economice, de avantajul obtinut dintr-o activitate, comparativ cu alta.
Specializarea agentilor economici prezinta avantaje si anume:
• oamenii acumuleaza mai multe cunostinte de specialitate, mai multa experienta;
• se perfectioneaza mijloacele de munca;
• se economisesc resurse;
• costurile unitare ale produselor sunt mai reduse;
• se obtin productii mai mari la bunurile in care agentul economic s-a specializat;
• productia se diversifica sortimental, prin introducerea in fabricatie a unor produse noi;
• se extind schimburile economice.