MIII - EVIDENTA GESTIUNII (E.G.

FIŞĂ DE DOCUMENTARE NR. 1

Noţiuni introductive
- conţinutul şi organizarea sistemului informaţional economic
- evidenţa economică şi formele ei: evidenţe statistice, evidenţe contabile, evidenţe tehnico-
operative

La modul general, un sistem este un ansamblu de elemente conectate între ele, care formează un
întreg, iar sistemul informaţional este definit ca fiind un „ansamblu de procedee, şi mijloace de colectare,
prelucrare şi transmitere a informaţiei necesare procesului de conducere a întreprinderilor, instituţiilor,
ministerelor etc.
INFORMAŢIA reprezintă o ştire, o comunicare, despre o persoană, un obiect, un proces, un
fenomen etc.
1- INFORMAŢIA CONTABILĂ poate fi definită ca fiind o informaţie economică specifică,
rezultată în urma prelucrării prin metode, procedee şi instrumente proprii a datelor din contabilitate.
Aceasta trebuie să fie reală, precisă, completă, fiind considerată suportul procesului managerial. Se poate
afirma fără echivoc faptul că cele mai multe decizii luate în cadrul procesului de conducere se bazează pe
informaţiile contabile.
2- INFORMAŢIA ECONOMICĂ, conform literaturii de specialitate, este considerată ca fiind
„materia primă” aflată la dispoziţia unui conducător indiferent de domeniul în care activează sau de
nivelul său ierarhic.
Cu ajutorul informaţiei economice se poate interveni prompt în organizarea şi dirijarea producţiei,
în optimizarea acesteia şi în elaborarea deciziilor.
Informaţia economică reprezintă o ştire, un mesaj, o comunicare ce aduce noutăţi privind o stare, o
situaţie sau condiţii de manifestare a unor fenomene sau procese economice din trecut, prezent sau viitor.
Informaţiile se obţin pe baza datelor, reprezentate prin cifre, cuvinte, semne, imagini, culori etc.
Informaţia economică are un loc important în cadrul sistemului informaţional economic. În sfera
noţiunii de informaţie economică intră bugetul de venituri şi cheltuieli, evidenţa economică, prognoza şi
programarea producţiei, marketingul, managementul, controlul de gestiune, instrucţiunile şi legile care fac
posibilă cunoaşterea, rezolvarea şi controlul anumitor probleme din cadrul organismelor economice.
CLASIFICAREA informaţiilor economice se poate face ţinând cont de următoarele criterii:
1. DUPĂ CONŢINUT :
a. informaţii de planificare / programare – vizează obiectivele a fi urmărite în planurile fiecărei
unităţi patrimoniale, reflectând dinamica şi dimensiunile fiecărei activităţi viitoare;
b. informaţii efective – sunt caracteristice operaţiilor şi proceselor economice efectuate într-un
anumit loc şi timp;
c. informaţii de control – sunt obţinute în urma comportării informaţiilor efective cu informaţiile de
planificare/ programare, cu prevederile legale şi cu deciziile conducerii unităţii respective şi
reflectă abaterile de la obiectivele prevăzute.
2. DUPĂ FORMA DE PREZENTARE :
a. informaţii orale – sunt utilizate în comunicările directe dintre persoane, prin grai viu în timpul
activităţilor zilnice;
b. informaţii scrise – se regăsesc în cărţi, documente, registre, note de serviciu, circulare, scrisori,
procese-verbale etc.;
 c. informaţii audio-vizuale – sunt obţinute în urma comunicaţiilor făcute la radio, televizor, telefon,
fax etc.
3. DUPĂ SFERA DE CUPRINDERE :
a. informaţii sintetice – care favorizează obţinerea de cunoştinţe generale de ansamblu, asupra
activităţilor economice; acestea sunt caracteristice unităţilor de bază ale economiei naţionale şi
organelor de sinteză ale statului;
b. informaţii analitice – cu ajutorul lor se pot cunoaşte în detaliu activităţile desfăşurate de fiecare
unitate patrimonială şi de subunităţile sale organizatorice.
4. DUPĂ SCOP :
a. informaţii de conducere/dirijare – se regăsesc sub forma dispoziţiilor, a hotărârilor, deciziilor,
instrucţiunilor transmise de organele de conducere către organele inferioare acestora;
b. informaţii de raportare – sunt transmise de unitatea patrimonială condusă către unitatea
patrimonială conducătoare;
c. informaţii de reglare – au ca scop corectarea şi îmbunătăţirea activităţilor economice, pe baza
informaţiilor de control.
5. DUPĂ ETALONUL INFORMAŢIONAL FOLOSIT:
a. informaţii cantitative – ajută la cunoaşterea cantitativă a fenomenelor şi proceselor economice,
având la bază etaloanele informaţionale corespunzătoare;
b. informaţii valorice – fenomenele şi procesele economice sunt exprimate cu ajutorul etalonului
bănesc.
6. DUPĂ MODUL DE REFLECTARE ÎN TIMP:
a. informaţii active – care se culeg în timpul desfăşurării proceselor şi fenomenelor economice,
influenţând evoluţia lor actuală şi viitoare;
b. informaţii pasive – vizează procesele şi fenomenele economice care au trecut, astfel putându-se
analiza activitatea desfăşurată (de exemplu: bilanţul contabil, contul de profit şi pierdere);
c. informaţii previzionale – fac referire la fenomenele şi procesele economice ce se vor desfăşura în
viitor, în următoarea perioadă de gestiune (de exemplu: bugetele firmelor).
7. DUPĂ GRADUL DE PRELUCRARE:
a. informatii primare
b. informatii intermediare
c. informatii finale
8. DUPĂ ORIGINEA SI DESTINATIA LOR:
a. informatii externe
b. informatii interne
9. DUPĂ NATURA LOR:
a. informaţii cantitative
b. informaţii calitative
c. informaţii de comparatie
10. DUPĂ MODUL DE ORGANIZARE A INREGISTRARII SI PRELUCRARII:
a. informaţii tehnico - operative
b. informaţii de evidenta contabila
c. informaţii statistice

Din momentul în care apar şi până în momentul în care sunt valorificate ca informaţii, datele
economice trec prin mai multe etape care formează ciclul de prelucrare a datelor denumit „flux
informaţional economic”.
COMPONENTELE prin care se caracterizeaza o organizatie/sistem complex sunt:
1. sistem conducator - luarea deciziilor si repartitia resurselor
2. sistem informational- dirijarea fluxului de informatie
3. sistem de executie- subordonat sistemului conducator
 Fig.1. Fluxul informational în cadrul întreprinderii

SISTEMUL INFORMAŢIONAL ECONOMIC reprezintă un ansamblu organizat de informaţii

economice complexe care sunt obţinute în urma prelucrării datelor furnizate de anumite surse şi care sunt
necesare organizării, conducerii şi desfăşurării în cele mai bune condiţii a activităţilor economice.
Sistemul de management al unei firme are la bază sistemul informaţional economic, al cărui rol
asupra funcţionalităţii şi eficienţei economice este din ce în ce mai pregnant şi care are ca scop final
satisfacerea obiectivelor stabilite de conducerea firmei.

FUNCŢIA PRINCIPALĂ a sistemului informaţional economic, oricât de complex şi de

automatizat ar fi acesta, este furnizarea de informaţii necesare cunoaşterii activităţii economice, pe baza
cărora să poată fi luate decizii bine argumentate, pe toate treptele organizatorice.
STRUCTURA sistemului informaţional economic este următoarea:
- ansamblul informaţiilor economice complexe;
- prelucrarea datelor/ informaţiilor economice;
- sursele de date / informaţii economice.
Sursa principală de date şi în acelaşi timp componenta de bază a acestuia este contabilitatea.
Sistemul informaţional economic şi activităţile economico-sociale pot cunoaşte o delimitare în
timp şi una în spaţiu. Delimitarea în timp se face pe perioade de gestiune sau pe exerciţii economico-
financiare. Delimitarea în spaţiu se face în cadrul unităţilor patrimoniale.
Sistemul informaţional economic ajută la organizarea şi conducerea activităţii economice la
nivelul micro şi macroeconomic, făcând posibilă cunoaşterea permanentă a stării şi funcţionării unităţilor
patrimoniale.
Activităţile economice pot fi conduse şi organizate la nivel micro şi macroeconomic atâta vreme
cât este cunoscută starea şi funcţionarea tuturor elementelor componente ale agenţilor economici pe
ramuri, dar şi pe ansamblul economiei naţionale.
COMPONENTELE sistemului informational sunt:
1. Resursele informationale - ansamblul sistematic al informatiilor generate, obtinute,
disponibile si refolosibile din intreprindere.
2. Fluxurile si circuitele informationale: cantitatea de informatii vehiculata (transmisa si
procesata) intre emitator si receptor se numeste flux informational iar traiectoria pe care o
parcurge informatia se numeste circuit informational.
3. Procedurile si mijloacele de tratare a informatiei - cu ajutorul carora resursa
informationala este prelucrata si adaptata potrivit nevoilor manageriale. Includ metodele si
tehnicile de culegere, inregistrare, transmitere si prelucrare, operatiile componente,
suportii, formulele, modelele si mijloacele de tratare a informatiilor.