Tehnologia de asamblare a secțiilor curbe închise ( de volum )

Este prezentată tehnologia de asamblare a secțiilor de dublu fund.

Asamblarea secțiilor de dublu fund se face pe platoul de asamblare, in poziție răsturnata, pe
plafonul dublului fund, in următoarele etape tehnologice.
Etapa a I-a asamblarea si sudarea tablelor plafonul dublului fund
După sudarea tablelor panoul dublului fund, acesta este poziționat pe suprafața de sprijin
materializata pe platoul de asamblare .
După centrare, panoul se fixează mecanic pe contur si din loc in loc de plăcuțele de reglaj. In acest
mod se împiedică deplasarea sa in etapele următoare.
Etapa a II-a – Asamblarea si sudarea osaturii simple
In aceasta etapă se asamblează si sudează longitudinalele plafonului de dublu fund.
Succesiunea operațiunilor efectuate si schemelor de sudare

Schema de sudare prezentata tine cont de numărul elementelor de osatură, astfel încât încălzirea să
fie cât mai uniformă si simetrică in raport cu axele secției.
De regula, sudarea se face automat, dar exista si cazuri in care sudarea se executa manual.
Daca sudarea se executa manual, se recomanda sudarea in trepte inverse, de lungime egală cu
lungimea cordonului ce se poate realiza cu un singur electrod. In acest caz deformațiile provocate
de sudare vor fi mai reduse, dar productivitatea va fi mai mica.
Schema de sudare ordinea si sensurile generale de sudare .

Sudarea pe cealaltă parte se poate face după aceeași schemă, inversând sensurile de sudare.
Contracțiile vor fi mai uniforme daca sudarea de completare la rădăcina se face plecând de la
periferie spre centru. In acest caz, cordoanele 4 vor fi sudate numai după răcirea completa a
cordoanelor 3 .

Etapa a III-a – Asamblarea și sudarea varangelor si a suporților secției de fund

Asamblarea acestor elemente de osatură întărita începe cu poziționarea si asamblarea
suportului central după care se continuă cu asamblarea unei varange situate la mijlocul lungimii
secției ( varanga de la C56 ).
 In continuare se avansează simultan, pe patru fronturi de lucru, mergând spre extremități,
simultan in cele două borduri. Astfel, se asamblează panourile suporților laterali situați intre C53 si
C59.( ce se întrerup la varange), se continuă cu încă patru varange, din nou cu suporții laterali, etc.
,până se ajunge la cele doua extremități pupa si prova ale secției.
Pe măsura ce se avansează se fac ajustările necesare datorită erorilor acumulate in procesul
de fabricație, astfel încât sa se asigure verticalitatea si dispunerea corectă pe liniile teoretice a
elementelor de osatură menționate. In cazul înălțimilor mari ale acestora, verticalitatea se asigură
temporar cu ajutorul unor diagonale cu întinzători.
Suporții si varangele se asamblează atât de învelișul plafonului dublului fund, cat si unele
de altele.
Nu este indicat ca haftuirea acestora intre ele sa se facă după sudarea lor de înveliș, deși in unele
șantiere navale se recurge si la acest procedeu.
După asamblarea elementelor de osatura întărita, acestea se sudează de înveliș după o
anumită schemă in sistem celular, manual sau semiautomat.
Iar schema de sudare a etapei III este :

In aceasta schema, cu cifre romane si chiar cifre arabe este precizată schema de sudare a
osaturilor pe panoul dublului fund, indicându-se sensurile de sudare numai pentru cele opt celule
(celulele I si II).
Elementele de osatură au fost reprezentate simplificat (fără găuri de ușurare, etc.) indicându-
se cu cifre arabe ordinea de sudare a acestora.
 După sudarea osaturii întărite de înveliș se trece la sudarea cordoanelor de colt verticale
dintre aceste elemente (varange si suporți). Aceste cordoane se executa in trepte inverse, cu sensul
general de sus in jos

Schema de sudare a osaturii întărite

Cordoanele I si II, respectiv III si IV, pot fi executate si simultan, dar deformațiile si
tensiunile remanente vor fi mai mari. Sudarea îmbinărilor bilaterale duble de colt începe cu un prim
nod situat in centrul secției ( suportul central si varanga de la coasta 56) si se continua cu patru
posturi de lucru pe cele două diagonale ale secției intre pupa si prova. In continuare, se revine spre
centrul secției, sudându-se simultan câte patru noduri simetrice fata de centrul secției (nodul I).

In schema de sudare următoare, cu cifre arabe in cercuri tangente la noduri este indicată ordinea de
sudare a verticalelor.

Ordinea de sudare a verticalelor

Etapa a IV-a – asamblarea si sudarea longitudinalelor de fund si a învelișului secției

In aceasta etapă grinzile longitudinale de fund sunt poziționate in decupările existente in
varange si sunt asamblate si sudate de varange. In acest caz, decupările din varange vor fi decupări
cu toleranta strânsa.

După sudarea longitudinalelor in alveole, se trece la asamblarea tablelor fundului. Acestea

sunt poziționate una câte una începând cu tabla chilei plate si continuând simultan spre cele doua
borduri, intr-o succesiune de operații identica cu asamblarea învelișului secțiilor curbe pe dispozitiv.
 După asamblarea tablelor învelișului se trece la sudarea cap la cap a filelor fundului,
utilizând o schema de sudare adecvata.
Pentru reducerea tensiunilor ,se poate proceda ca la fixarea mecanica a tablelor de suporți si
varange (cu întinzători, pe dedesubt), fără ca acestea sa fie haftuite de osatură, cel puțin in zona
plată a fundului. In acest caz, prinderea tablelor in puncte de sudură de suporți, varange si
longitudinale se va face după sudarea tablelor intre ele. In acest fel, contracțiile provocate de
sudarea cap la cap se pot manifesta aproape liber, fără a tensiona suplimentar restul secției.
După sudarea învelișului, secția se desprinde de platou si se răstoarnă in poziție normală. In
acesta poziție se trece la sudarea învelișului de varange, suporți si longitudinale.
Se utilizează in acest scop aceeași schema in sistem celular

cu mențiunea ca întâi se sudează grinzile longitudinale de înveliș si apoi suporții si

varangele. Sudarea longitudinalelor se face cu respectarea regulilor prezentate .
Schița etapei si schema de sudare a învelișului de fund :

Asamblarea si sudarea învelișului fundului

O alta varianta utilizată cu rezultate bune, constă in asamblarea si sudarea separată a tablelor
fundului pe platou, urmată de sudarea longitudinalelor fundului, cel puțin in zona plată a acestuia.
In continuare, secția se desprinde de platou si se răstoarnă după care se trece la sudarea
învelișului de suporți si varange, la fel ca in prima varianta utilizata.
In acest caz, decupările din varange vor fi cu toleranta larga

, legătura dintre varange si longitudinale realizându-se cu ajutorul unor plăcute de rigidizare.

Aceasta varianta conduce la tensiuni mai reduse pentru secție in ansamblu, deoarece îmbinările cap
la cap ale tablelor de înveliș precum si cele de colt ale longitudinalelor nu mai tensionează si restul
secției.