NU TABLELE TREBUIE SĂ FIE INTELIGENTE…

Ci ministrul. Mai toți miniștri învățămîntului au promis „dotări”. Acum, din nou, și
dna. Andronescu. Doar vreo doi au înțeles că schimbarea trebuie să înceapă din altă parte. Și
au fost repede ejectați de sistem. A da acum tablete sau table High Tech unor elevi care nu au
unde să se dezinfecteze pe mîini în plină epidemie de gripă este egal cu a da pantofi de 1000
de euro unuia care are nevoie de cizme pentru a traversa un teren mocirlos. Mai întîi trebuie
schimbat radical sistemul, și apoi, în vederea lui proiectate softurile necesare. Cu ce costuri?
Sigur că dna. ministru nu a spus nimic despre asta, cum scriam de cîteva ori în ultimele
săptămîni, guvernanții noștri mai întîi iau o măsură și abia apoi evaluează consecințele. Am
lucrat peste 40 de ani în învățămînt, timp în care am tot asistat la „măsuri” și „reforme”.
Niciodată, subliniez: niciodată nu am văzut vreo analiză publică: în urma măsurii cutare au
fost obținute rezultatele cutare. Ca să dau exemple recente: care este rezultatul introducerii
clasei zero? (nefericit nume). Care au fost urmările desființării școlilor profesionale? Care sînt
consecințele negative ale finanțării per capita și ce alte sisteme mai flexibile și inteligente se
pot aplica? Ei da, care sunt consecințele aplicării mecanice a Programului Bologna? Care este
proporția reală a corupției și plagiatului în școlile de toate nivelurile? Creșterea alocărilor
bugetare în sistemul de învățămînt este total irelevantă, cîtă vreme sistemul este fisurat. E ca
și cum ai căra apă cu ciurul, ca în povestea lui Creangă. Mai voia unul ( i s-a uitat de bună
seamă numele) să doteze fiecare elev cu tabletă și să facă manuale electronice. Pesemne el
credea că astea sînt un fel de scanări ale manualului pe hîrtie, doar că îl citești pe tabletă. Un
manual electronic (chestia se poate extinde la tablele de clasă high tech) este cu totul altceva
și cu totul altfel decît cel de citit. Programele și modelele de studiu trebuie schimbate în
vederea unui asemenea tip de predare. Care, și lucrul acesta nu-l spun niciodată oficialii, în
condițiile actuale ar dăuna grav elevilor! Cum așa? Păi e simplu: absolut toate examenele sînt
concepute după un sistem nu vechi, ci învechit și anti-pedagogic! Singurul criteriu de
alcătuire al subiectelor este de a permite un procent cît mai mare de promovați. Degeaba i-aș
preda eu elevului în modurile cele mai atractive și interconectate, dacă examenul este după un
tipic antediluvian și are cerințe stupide. Avem, din cîte știu, și un institut de științe ale
educației. El este „conex” Ministerului Educației, deși, după părerea mea, ar trebui să fie
complet independent, ca o unitate de evaluare și control ale politicilor educaționale. Mai mult,
care să conceapă această politică, prea importantă pentru a fi lăsată pe mâinile politicienilor. E
doar, se pare, o sinecură. O profesoară din Ploiești a fost înjunghiată în fața cancelariei. Mă
așteptam să vorbească și despre asta dna. ministru. Nu despre table și tablete. Nu am văzut,
sau poate mi-a scăpat mie, vreun comunicat al Ministerului în legătură cu acest eveniment
funest. Un minim gest de solidaritate. Nu am auzit ca dna. ministru să fi vizitat victima la
spital. Un profesor este o cantitate neglijabilă. Apropo de institutul fantomă mai sus amintit:
există oare vreun studiu despre bolile profesorilor? Despre numărul de afecțiuni psihice, de
renunțări la profesie nu doar din cauze materiale, despre numărul de sinucideri? O directoare a
unui mare liceu din București refuză să semneze un contract de management impus de
primărie. Spre cinstea lor, profesorii și elevii s-au solidarizat. Aș fi vrut să o facă toți, din
toată țara, unde primarii decid tot ce se întîmplă în școli. Din nou, nu am văzut o reacție a
dnei. ministru în a-și apăra profesia și colegii. E mult mai preocupată să împiedice orice
control riguros al școlilor doctorale. Să încurajeze acest melanj pestilențial între politică și
școală. În ședințele „de specialitate” ale profesorilor credeți că se discută asemenea chestiuni?
Nooo! Noi discutăm dacă documentul x trebuie să aibă 3, 5 sau 7 rubrici și dosarul comisiei
să fie albastru sau gri. Am ajuns la absurditatea ca secretariatul școlii să-mi elibereze o
adeverință că am făcut cutare activitate, pentru a putea dovedi la o adică, inspecției sau
conducerii, că am făcut-o. somnolăm într-un coșmar kafkian. A o auzi pe dna. Dăncilă
militînd pentru o școală modernă este ca și cum ai auzi cărămida că deschide o școală de zbor.
Principala problemă a școlii românești este analfabetismul politicienilor. Principala problemă
a școlii românești este că nu poate forma caractere, pentru că asta contravine politicii de
partid și de stat. Principala problemă a școlii de azi este că „specialiștii” ministerului au lipsit
la lecția cu teoria formelor fără fond. Principala problemă a școlii românești de azi este că
tablele au ajuns mai inteligente decît conducătorii.