Lucrarea 9.

DISPOZITIVE DE IESIRE ALE

CALCULATORULUI - MONITORUL
Autor: elevul Buculei Alexandru, clasa a XII a D
Profesori îndrumători: Rogojină Mihaela, Duca Irina
Şcoala: Gr. Şc.”Radu Cernătescu” Iaşi

Extragerea datelor din calculator se face prin utilizarea unor dispozitive de ieşire specializate, care
pot prezenta rezultatele într-o formă inteligibilă, pe suport de hârtie sau acustic.
1. Monitor (numit şi VDU – Video Display Unit) este dipozitivul standard de ieşire.
Din punct de vedere constructiv există urmatoarele tipuri de monitoare:
a) cu tub catodic CRT– din cauza preţului este cel mai folosit tip de monitor, deşi ocupă mult spaţiu.
Imaginea se formează similar cu aceea de pe ecranul televizorului, şi anume pe suprafaţa unui tub cu raze
catodice. In cazul monitoarelor cu tub catodic cea mai folosită este tehnologia CRT ,la care un
capat al tubului contine tunuri de electroni, iar celalalt capat contine un ecran cu un strat de
fosfor care sunt de doua feluri: curbe si plate. Mai nou sunt dispayurile cu matrice pasiva, color
cu matrice pasiva si color cu matrice active.
b) cu cristale lichide LCD (Liquid Crystal Display) au ecrane ce utilizează doua straturi de material
polarizant, cu o soluţie de cristale lichide între ele, care la trecerea unui curent electric se aşează astfel încât
să oprească trecerea luminii.
Afișajul cu cristale lichide (engleză Liquid Crystal Display, prescurtat LCD) este
un dispozitiv de afișare pentru litere, cifre, grafică și imagini, fiind constituit dintr-o matrice de
celule lichide care devin opace sau își schimbă culoarea sub
influența unui curent sau câmp electric.[1] Se prezintă sub forma
unui ecran afișor (display) care este comandat electronic printr-
un decodificator de caractere numerice și alfabetice. Este folosit
frecvent în construcțiaceasurilor digitale (ceasuri care au în
locul acelor arătătoare un afișor de tip LCD), la afișările de date la
mașini CNC, mașini de uz casnic, inscripții și semnalizări
electronice.
Cristalele lichide sunt, în cazul de față, combinații chimice de natură
organică aflate în stare lichidă. Ele au proprietatea de a putea fi
comandate de o corespunzătoare tensiune electrică, astfel încât își
ordoneazămoleculele trecând de la stare „transparentă” la stare
„netransparentă”. Concret, este vorba de o polarizareelectrică a unor
molecule lichide care în contrast cu restul „câmpului” formează o imagine vizibilă.
c) cu plasma
Calitatea unui monitor este dată de:
-mărime – dimensiunea diagonalei, măsurată în inchi (1 inch = 2,54 cm)
-rezoluţie– măsurată în pixeli (puncte de imagine) -cel mai mic element al unei imagini care poate
fi afişat pe ecran. Cu cât este mai mică dimensiunea pixelului, cu atât este mai mare rezoluţia
monitorului.
- frecvenţa– măsurată în Hertzi, arată de câte ori pe secundă se generează pe ecran o nouă imagine;
 -aspectul ergonomic -se referă la nivelul de radiaţii emise de către calculator, cunoscându-se faptul că
utilizarea îndelungată a calculatorului provoacă disconfort ocular.
Monitorul reprezinta acea componenta a calculatorului care se ocupa cu prezentarea sub
forma de imagini si text (afisarea), a informaţiei generate de calculator. Un monitor are nevoie de
o sursa de intrare. Semnalele care ajung si comanda monitorul provin de la un adaptor video
instalat in interiorul PC-ului sau conectat la el.
Monitoarele pot fi monocrome sau color. Monitoarele monocrome produc imagini intr-o
singura culoare. Monitoarele color folosesc o tehnologie mai sofisticata decat monitoarele
monocrome. In timp ce un tub monocrom contine un singur tun de electroni, un tub color contine
trei tunuri, aranjate intr-o forma triunghiulara, cunoscuta drept configuraţia delta. Un monitor
color care funcţionează corect are nevoie de cinci tipuri de semnale: impulsul de sincronizare pe
orizontală, impulsul de sincronizare pe verticală, semnalul pentru culoarea roşie, semnalul pentru
culoarea verde şi semnalul pentru culoarea albastră.
Cea mai mare diferenţa intre afisajele diferitelor monitoare nu este neaparat calitatea
imaginii, cat viteza de afişare pe ecran. SVGA (Super Video Graphics Array) simbolizeaza
faptul ca PC-ul si placa video trebuie sa calculeze exact combinatii de culori a 500 de mii de
grupuri de puncte roşii, verzi si albastre pentru fiecare imagine. Aceasta necesita o putere mare
de procesare si multa memorie.
Monitoarele au dimensiuni diferite, avand diagonala cuprinsa intre 9 si 42 de inchi.
Model cu matrice pasiva sunt displayurile in două matrice: cu scanare simpla si cu
scanare duala. Calitatea culorii unui panou LCD cu matrice active o depaseste in realitate pe cea
a majoritatii monitoarelor CRT.
Cele mai bune displayuri color sunt cele cu matricea activă sau cu tranzistoare peliculare
(TFT), in care fiecare pixel este controlat de trei tranzistoare, pentru rosu, verde si albastru.
O solutie alternativă la ecranele LCD o reprezinta tehnologia plasmei.
Calitatea unui monitor este dată de: mărime, rezoluţie, frecvenţa si aspectul ergonomic.
2) Display screen (ecran de afişare)– reprezintă ecranul de afişare al unui monitor propriu-zis. Cele
mai multe funcţionează folosind un tub catodic.
3) Imprimantă– dispozitiv care afişează pe hârtie texte sau ilustraţii.
În funcţie de tehnologia de tipărire imprimantele pot fi:
a) cu pini sau matriciale– crearea caracterelor se face din alăturarea unor puncte separate, obţinute
prin lovirea pinilor (ace mici) cu o bandă tuşată (sau o hârtie copiativă tip indigo). Nu suportă afişarea în
culori.
b) cu jet de cerneală– caracterele sunt formate din puncte obţinute prin stropire fină şi extrem de
controlată cu cerneală prin duze speciale. Suportă afişarea în culori.
Calitatea imprimării este determinată de:
- rezoluţie, care este măsurată în dpi (dots per inch, adică numărul de puncte imprimate pe o distanţă de
un inch).Rezoluţia medie este deja de 2400 dpi.
- viteza de lucru (pagini / minut)
- capacitatea de colorare
c) laser la care imaginea se creează prin atragerea electrostatică a unui praf colorat (tonner) după
forme transpuse precis prin polarizare, proces urmat de fixarea şi coacerea tonnerului pe foaia pe hârtie
(asemănător procedeului de la copiatoarele moderne). Suportă afişarea în culori, execută cele mai bune
listări.
Caracteristici ale imprimantelor:
-calitatea imprimării (rezoluţia)exprimată prin numărul de puncte tipărite pe un inch;
 -viteza de tipărire măsurată în numărul de pagini tipărite pe minut (în cazul imprimantelor cu jet de
cerneală sau laser) sau în caractere pe secundă (in cazul imprimantelor matriciale);
-zgomotul din momentul tipăririi se măsoară în decibeli;
-formatul maxim al paginii tipărite (A4: 210x297 mm, A3: 297x420 mm, A2: 420x594 mm, A1:
594x840 mm, A0: 840x1188 mm)
-modalitatea de alimentare cu hârtie.
4)Pentru formatele mari (A2, A1, A0) imprimanta se numeşte plotter (trasator). Plotterul este un
gen de imprimantă de mare utilitate în construcţii, arhitectură, cadastru, etc. Pentru trasarea pe hârtie a
planurilor şi desenelor tehnice, plotterul se foloseşte de o peniţă, dirijată de instrucţiunile de deplasare ale
unui program specializat al calculatorului.
5) Boxele (difuzoarele)– sunt folosite ca dispozitive de ieşire pentru sunet
Bibliografie:
1) www.wikipedia.org ;
2) „PC – depanare şi modernizare”, ediţia a III a, Scott Muler şi Craig Zacker, editura Teora
Bucureşti,2ooo;
3) „Informatică generală” de Tr. Surcel, GH.Sofronie,C.Baron,L.Toma;
4) http://www.scritube.com/stiinta/informatica/TEHNOLOGII-MODERNE-DE-AFISARE ;