Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
DIFTERIA
Definiţie:
Boală acută infecţioasă, contagioasă, specific umană, cu evoluţie severă, manifestată clinic prin febră, semne
toxice generale şi angină caracteristică.
Etiologie :
- bacilul difteric – bacil Gram pozitiv, aerob, cu trei biotipuri:
1. gravis - cu 3 subtipuri, asociat cu forme severe de boală,
2. intermedis - cu 4 subtipuri,
3. mitis - cu 40 subtipuri.
Bacilul difteric secretă o exotoxină, care difuzează în organism şi determină tabloul clinic toxic general.
Bacilul difteric este rezistent în mediul extern, la întuneric şi uscăciune.
Epidemiologie:
În prezent cazurile de difterie sunt foarte rare, datorită vaccinării obligatorii.
Sursa de infecţie :- Omul - bolnav cu difterie sau purtător aparent sănătos faringian.
Transmiterea:- aerogenă, prin contact direct cu sursele de infecţie, prin secreţiile nazo-faringiene sau, mai rar,
indirect, prin obiecte contaminate cu secreţii.
Receptivitatea la boală - universală.
Imunitatea după boală - nu este puternică şi nici persistentă.
Patogenie:
Poarta de intrare - mucoase ( faringiană, nazală, conjunctivală, anală, vulvo-vaginală ) sau tegumente
( escoriaţii, plăgi ). La acest nivel bacilii difterici se multiplică şi secretă toxina difterică.
Toxina difterică determină:
- local - inflamaţia mucoasei epiteliale şi
- general ( prin difuziune în întreg organismul ) - leziuni la nivelul diferitelor organe, cu degenerescenţă
(miocard, rinichi, ţesut nervos ).
Tablou clinic:
Incubaţia: 2-6 zile.
În raport cu localizarea iniţială a infecţiei se descriu mai multe forme clinice.
1. Angina difterică: cea mai frecventă manifestare clinică.
Debutul este gradat, cu febră moderată, astenie marcată, inapetenţă, greţuri, odinofagie moderată.
La nivelul amigdalelor şi faringelui se constată eritem şi un exsudat opalin, care se transformă rapid în false
membrane alb-sidefii, dure şi greu detaşabile; acestea se extind rapid şi cuprind tot faringele şi lueta;local se
constată şi un edem important.
Ganglionii regionali sunt măriţi de volum şi dureroși.
Pe plan general - semne toxice marcate: febră înaltă, greţuri, vărsături, astenie marcată, tahicardie şi
hipotensiune arterială, oligurie.
Complicaţii:
Sunt produse de toxina difterică şi/sau de suprainfecţiile bacteriene.
a) Complicaţii toxice cardiace – reprezentate de miocardită.
- poate apare precoce ( în primele zile de boală ) sau tardiv ( în săptămânile 2-3 de boală );
- se manifestă clinic prin tahicardie, tulburări de ritm cardiac, hipotensiune arterială, dispnee;
- evoluţia poate fi spre deces brusc.
b) Complicaţii toxice nervoase: frecvente, cu apariţia de paralizii sau nevrite periferice: paralizie de văl palatin (
cu imposibilitatea deglutiţiei şi refluarea lichidelor pe nas ), paralizie de nerv oculomotor, paralizii faringiene,
laringiene, ale musculaturii respiratorii – pericol de deces prin asfixie.
Investigaţii de laborator:
- Exsudatul nazo-faringian (cu efectuarea de frotiuri şi culturi pe medii speciale îmbogăţite) - evidenţiază
prezenţa bacililor difterici, identificaţi pe baza caracterelor morfologice ( aspect de litere chinezeşti pe frotiu ),
culturale şi enzimatice.
- Leucograma: leucocitoză marcată şi neutrofilie;
- Valorile VSH şi fibrinogenului seric crescute;
- Examenul de urină: albuminurie, cilindrurie.
Tratament:
Boală de grupa A - spitalizare şi izolare obligatorie, declararea nominală a cazului de boală.
Pacientul va fi spitalizat pe o perioadă de 30-50 zile.
a) Regimul igieno-dietetic:
Repausul la pat - obligatoriu, pe o perioadă de 30 zile în formele necomplicate şi de 50 zile în cazurile severe
complicate – risc de miocardită.
Dieta - completă, fără restricţii deosebite.
În formele cu paralizii faringiene alimentarea se va face prin gavaj.
c)Tratament patogenic:
- reechilibrarea hidro-electrolitică prin perfuzii cu glucoză şi cu electroliţi;
- corticoterapie parenterală ( HHC) în formele hipertoxice, miocardită, laringită, complicaţii toxice nervoase.
Purtătorii de bacil difteric ( diagnosticaţi prin culturi efectuate din exsudatul faringian ) – primesc tratament cu
antibiotice ( Eritromicină, Clindamicină ) 7-10 zile.
Profilaxie:
a) Măsuri nespecifice:
- izolarea în spital a cazului de boală, cu dezinfecţie continuă şi terminală la patul bolnavului;
- contacţii receptivi vor primi antibiotice ( Eritromicină ) 7 zile;
- anchetă epidemiologică în focar pentru depistarea sursei de infecţie, a suspecţilor de boală şi a contacţilor
receptivi;
b) Măsuri specifice:
- imunizare activă prin vaccinare antidifterică - obligatorie.