Alimentarea se face la curent alternativ iar

tensiunea la extremităţile arcului este de 30-50V,

valoarea temperaturii degajate atingând 5000°C.
♦Sudura autogenă – foloseşte diferite surse de
căldură în raport cu tipul de aliaj asupra căruia
acţionează. Pentru aliajele nobile se utilizează arzătorul
de gaz, pentru cele inoxidabile se foloseşte flacăra
oxihidrică iar pentru aliajele utilizate în tehnologia
metalo-ceramică se folosesc alte amestecuri de gaze.
♦Sudura cu plasmă – nu este este frecvent aplicată
pentrucă nu asigură o densitate de flux energetic suficient
de mare.
♦Sudura cu jet de electroni, sudura prin explozie şi
sudura prin rezistenţă electrică nu au o aplicativitate
frecventă în tehnica dentară.
 ♦Sudura cu laser – are avantajul că încălzirea
aliajului este limitată strict la zona de sudat, eliminându-
se riscul de suprasolicitare termică. Dintre diferite tipuri
de laser, cel cu dioxid de carbon în regim pulsatil sau
continuu este cel mai folosit.
d)Solidarizarea prin supraturnare – se
caracterizează prin următoarele aspecte:
-corpul de punte care se toarnă peste
elementele de agregare asigură o unire mai rezistentă a
elementelor componente ale aparatului gnatoprotetic
conjunct;
-când aparatul gnatoprotetic conjunct se
realizează din aliaje de Cr-Co elementele de agregare şi
corpul de punte sunt prevăzute cu sisteme de retenţie
mecanică sub formă de prelungiri pe faţa orală;