NOŢIUNI INTRODUCTIVE PRIVIND PROTEZELE

DENTARE FIXE

Restaurarea morfo-funcţională a arcadelor dentare a

constituit o preocupare constantă iar în etapa
contemporană a dobândit noi valenţe prin progresele
realizate de ştiinţele exacte şi în special de gnatologia
clinică.
Edentaţia este considerată ca un element care
induce o motivaţie psihică conştientă pe plan estetic şi
social, respectiv una inconştientă în contextul
inconştientului colectiv individual.
Soluţiile de continuitate de la nivelul arcadelor
dentare, edentaţia parţială redusă, chiar şi unidentară,
poate avea repercursiuni multiple prin implicarea
progresivă a tot mai multor elemente interdependente ale
sistemului stomatognat, fiind factor determinant sau
favorizant pentru tulburările funcţionale precedate sau
urmate de modificări morfologice de gravitate variabilă,
inclusiv pe plan psihic.
Edentaţia parţială redusă reprezintă o afecţiune care
poate genera efecte generale manifestate asupra
întregului organism şi uneori asupra confortului
neuropsihic a pacientului.
Protezele dentare fixe sunt construcţii protetice prin
care se restabileşte cu eficienţă maximă integritatea
arcadei dentare afectată de stările de edentaţie parţială
redusă, caracterizate prin absenţa de pe arcadă a 1 până
la 3 dinţi consecutivi (în zona laterală) şi 1 până la
maxim 4 dinţi consecutivi (în zona frontală).
 In categoria stărilor clinice de edentaţie, semnul
patognomonic îl constituie breşa edentată.
Breşa edentată reprezintă spaţiul rezultat la nivelul
arcadei dento-alveolare în urma absenţei unuia sau mai
multor dinţi consecutivi. La nivelul unei arcade dento-
alveolare poate fi o singură breşă sau mai multe, separate
de dinţi restanţi.
O proteza dentara fixa inserată în cavitatea orală
vine în contact cu o serie de structuri biologice ale
acesteia.
Prin definiţie, totalitatea structurilor biologice ale
cavităţii orale care vin în contact cu un aparat
gnatoprotetic, constituie câmpul protetic.
In cazul protezelor dentare fixe (aparatelor
gnatoprotetice conjuncte) unidentare elementele
câmpului protetic sunt reprezentate de dintele afectat şi
parodonţiul său, dinţii vecini, dinţii antagonişti şi părţile
moi adiacente.