Rezistenţa mecanică – a corpului de punte trebuie

să aibă în vedere atât rezistenţa la tracţiune, căt şi

rezistenţa la abraziune pentru a nu se deforma la acţiunea
forţelor ocluzale. Tracţiunea poate apare la nivelul
zonelor de maximă solicitare, mai precis la mijlocul
distanţei dintre doi stâlpi sau la nivelul zonelor de
minimă rezistenţă create printr-un modelaj defectuos.
Rezistenţa mecanică la abraziune se referă la
conservarea formei iniţiale a morfologiei corpului de
punte. Forţele de frecare care generează abrazia se nasc
în timpul actelor fiziologice de masticaţie, de deglutiţie
sau în exercitarea unor funcţii ocazionale, voluntare sau
involuntare. Rezistenţa la abrazie, ca şi rezistenţa la
tracţiune depinde de calităţile materialelor care intră în
constituţia corpului de punte iar în ceea ce priveşte
abrazia foarte important este şi materialul din care este
arcada antagonistă.
In general, abrazia constituie un element nedorit şi
la alte nivele ale corpului de punte, cum ar fi abrazia
materialului de placare, la periajul intempestiv.
In edentaţia parţială redusă protezabilă conjunct se
întâlnesc situaţii cănd cele două arcade antagoniste sunt
diferite, arcada naturală opusă arcadei artificiale sau
arcade artificiale antagoniste construite din materiale
diferite.