1.

Cum se furișează televiziunea în mintea auditoriului și cum se

luptă cu voința ta. Efectele vizionării TV

Studiile asupra influenței TV și a mass mediei asupra creierului au început în anii `60, sunt finalizate
și au adus rezultate foarte clare.

În primul rând, s-a studiat apariția undelor alfa, numite și unde de relaxare. Ca un exemplu, atunci
când nu te gândești la mare lucru, te afli într-o stare de visare, hipnotică, de frecvență 13.8 hertzi. Ca
idee, la frecvența de 30-50 hertzi funcționează creierul nostru în mod normal, când se produc unde
beta. În schimb, atunci când te afli într-o stare de adormire ușoară, treci la unde teta de 8 hertzi, iar
când dormi, treci la unde delta, de 3 hertzi. De aceea, televiziunea este cel mai bun mijloc de
publicitate, de condiționare a comportamentelor, pentru că lucreează cu subconștientul, cu starea de
visare, hipnotică (13.8 Hertzi), nu cu conștientul, cu starea beta (30-50 Hz). Astfel, Imaginea de pe
ecranul monitorului, printr-o acțiune de natură hipnotică, împinge creierul intr-o stare electrică de tip
alfa, subminând, concomitent, ritmul cerebral beta ce caracterizeaza procesele gândirii logice și analitice
sau, în general, gândirea activă. Din această cauză, în momentul în care utilizăm calculatorul pentru un
proces ce solicită gândirea, creierul trebuie să facă un efort mult mai mare decat în mod obișnuit pentru
a putea birui inerția hipnotică în care îl introduc imaginile de pe ecran. Pe de o parte vizionarea
generează unde alfa, iar pe de altă parte gândirea activă solicită unde beta. Aceasta face ca procesul
gândirii să fie mult mai îngreunat și creierul să obosească mai ușor.

Care e problema cu televizorul și undele alfa?

Nu favorizează gândirea omului. Cu cât rămâne copilul/tânărul în unde alfa, cu atât le va dori mai
mult. Va însemna că nu se mai concentrează, va căuta activități care să îi furnizeze unde alfa: muzica,
ritmul, care creează o stare hipnotică, băutura, drogurile, divertismentul. Astfel, nefiind obișnuit să
gândească, nu va ști să muncească, sau o va face cu greu, cu scârbă.

În televiziune și publicitate se creează false „personaje fericite” care sunt în relație cu anumite
produse. Nu există fericire la televizor. Toate personajele sunt construite în mod voit pentru a fi ideale.
În viața reală fugi, alergi, cauți să obții aia, aia, te cerți cu șeful, muncești, te enervezi, te cerți cu
soțul/soția, prietenul, etc, vii acasă, ești nervos. În cadrul televiziunii, totul este imaginat, în afara
realității de zi cu zi. Este o fugă de responsabilitate și comunicare reală cu cei din familie sau din jur.

Altfel, de-a lungul vizionării TV sau a ecranului, în general, afectează creierul pe emisfera stângă.
Astfel, limbajul, gândirea logico-matematică, analitică, cauzală, gramatica sunt în deficit (de aceea,
logopedia va fi un job de viitor). Gândirea cauzală este elementară firii umane; practic, atunci când se
întâmplă ceva, te întrebi de ce s-a întâmplat asta? Ce ar fi să nu te mai întrebi? Mai mult decât atât,
cortexul prefrontal, care este executivul creierului (ca și executivul unei țări), este afectat. Aici sunt
procesate toate funcțiile de control: motivația, atenția, concentrarea, controlul comportamentelor,
instinctelor, emoțiilor, inițiativa, planificarea, organizarea. Privitor la motivație, vom da exemplul
monahului care este motivat să bată metanii, să se roage, datorită credinței și datorită faptului că evită
să folosească noua tehnologie în dauna lui. Pe de altă parte, țăranul nu mai este motivat să muncească
6-7 luni ogorul pentru a avea iarna beneficii; mulți sunt angajați cu ziua, pentru că vor banii repede; e o
lipsă de țărani, pentru că nu mai au viziune și voință de a munci. Ar vrea totul de-a gata. Vaca nu o mai
cresc, pentru că trebuie depus un efort, deși ar putea ține o familie.

Privitor la problema precedentă, nu este vorba că nu vrei, ci nu poți depune un efort mai mare
pentru beneficii pe timp îndelungat, pentru că în creier s-au fixat niște rețele neuronale prin care acesta
consideră că recompensa trebuie să fie imediată. În legătură cu planificarea, cei mai bine plătiți în
Occident dar și în țară, sunt managerii, pentru că sunt puțini oameni pregătiți bine, responsabili. Este
vorba și de un consum decizional, informațional, iar dacă nu au creier foarte bun și forța de a rezista,
nu poți duce. De aceea, atunci când un copil consumă mult ecran, motivația scade și va spune: Ce dacă
voi fi prost? Eu nu pot mai mult. La copiii mici, vizionarea crește cu 30% deficitul de atenție.
Să nu trăim în lumea noastră într-o stare de euforie autiști, ci să revenim cu picioarele pe pământ.
Televizorul, la bătrani, duce la Alzeihmer.

Care sunt efectele vizionării TV?

 Efectul de spirală a tăcerii. Conform unui studiu solid, s-a observat că: Dacă 80% consideră că,
spre exemplu, homosexualitatea este o boală și 20% că este ceva firesc, în momentul în care mass
media promovează punctul de vedere opus majorității, într-un timp mai scurt sau mai lung, acest
raport se va inversa, iar aceia vor tăcea. Wow! Cum se manifestă acest efect? Studiile au
demonstrat încă din anii 1930 că dumnezeul societății mediatice este opinia publică. Dacă opinia
publică spune ceva, ceilalți se pleacă la un moment dat, indiferent dacă e sau nu în interesul lor,
pentru că nevoia de integrare în societate este imensă. Sunt și oameni inteligenți care știu să se
ferească de acest flux pervers de informații, și oameni care știu să se ferească cât de cât, dar aceștia
vor tăcea. De ce? Pentru că deși studiile arată un adevăr, mass media prmovează versiunea falsă,
iar unii oameni ajung să creadă; astfel rămân puțini care vor vorbi despre adevăr. Se va spune: „Nu
vezi că toată lumea vorbește că așa e?” Astfel, cei puțini încep și ei să tacă tot mai mult pentru a nu
fi vizați ca paria. Așa s-a instalat și comunismul, printre altele.

 Efectul de cultivare. S-a constatat că există o sumă (cam 200) de teme care se tot repetă în cadrul
emisiunilor tv (și al filmelor de propagandă), numiți vectori de opinie. Se constată că aceste teme se
cultivă în mințile oamenilor, așa cum agricultorul cultivă semințele. Acțiunea filmelor, imaginilor
este în așa fel distribuită, încât prin mijloace foarte subtile se inseminează creierului credința că
anumite comportamente sunt bune, iar altele proaste. Spre exemplu, sunt studii de neuroștiințe
care observă cum reacționează creierul când se folosește în publicitate o anumită culoare, o
imagine. Se știe exact care este efectul ei pe circuitele noastre neuronale. Câtă dopamină creează,
etc. Familia este un consumator foarte prost, pentru că investește în viitorul copiilor și nu în
cumpărarea produselor promovate de marile companii, deci se urmărește slăbirea influenței
acesteia. Cei mai mari consumatori de publicitate sunt femeile și copiii. De aceea, publicitatea
creează unele conflicte între soți, între copil și părinte.
 Efectul de agendă. Televiziunea reușește să controleze agenda omului. Vezi ce se întâmplă în
Iran, Siria, că cineva a fost omorât, etc. Această dirijare a minții noastre este însăși o formă de
manipulare, pentru că aceste subiecte nu sunt esențiale pentru viața noastră. De ce? Pentru că
timpul vieții este unul scurt și trebuie să îl umplem cu faptele noastre, pentru care suntem
răspunzători.

Creierul are un mecanism automat de observare, evaluare și imitare (ca și copilul care imită, face
asta automat, datorită neuronilor oglindă).

Un alt studiu se bazează pe faptul că omul trăiește în grupuri de referință, nu are cum altfel. Până
la 12 ani (astăzi) grupul de referință este familia. Apoi urmează grupul de colegi, de prieteni. La această
vârstă, copilul observă ce zic colegii și vrea să se adapteze, pentru că simte nevoia de apartenență la un
grup. S-a demonstrat că atunci când copiii sunt atașați puternic de părinți, sunt mult mai puțin permisivi
față de grup decât dacă sunt atașați mai slab de părinți (cu 15%). În acelașă timp, raportat la colegi,
diferența este de 38%. Adică? Dacă elevul este mai atașat de grupul de colegi decât de părinți, el va fi
mai permisiv în a prelua idei noi de la grupul de colegi cu 38%. Deci orice îți spune comunitatea, vei
urma la un moment dat, dar rezistența este cu atât mai mare cu cât atașamentul față de părinți este mai
mare. Concluzia: Prin televiziune, nu trebuie să urmărești individul, ci vectorul acesta de opinie publică,
comunitatea în ansamblul ei, pentru a ajunge la un scop premeditat. Exemplu elocvent: În America, la
începutul anilor 1900, permisivitatea sexuală era de 3-4%. În prezent este de 90%, pentru că s-a trecut
prin tot acest mecanism. Așa cum hrana schimbă organismul, tot așa hrana cognitivă schimbă
comportamentele, concepțiile, viziunea despre lume.

Unul dintre cele mai importante obiective ale educației este să dezvolte capacitatea de luare a unor
decizii conștiente corecte. Copiii sunt mai putin vinovați. Ei nu stiu încă să se apere, încă nu sunt
conștienti de ce li se întâmplă, nu au perspectiva a ceea ce inseamnă o infirmitate mentală, o viață
marcată de suferința neîmplinirii. Rămâne ca noi, părinții și profesorii lor, pe masura dragostei ce le-o
purtăm și a conștientizării fenomenelor negative, să încercăm să-i păzim de tentația evaziunii in spațiul
realității virtuale.