Agrotehnică

Subiecte examen – 17.07.2020

1. Tipurile și rolul asolamentelor.

2. Procesele tehnologice din sol în timpul aplicării lucrărilor agricole.

3. Afânarea adâncă

4. Sistemul de lucrări minime.

1.

a) Asolamente pentru culturi de câmp. In aceasta grupa de asolamente se includ urmatoarele culturi:

cereale, paioase, prasitoare, plante tehnice si leguminoase. Durata asolamentelor de câmp este de 3-

6 ani si se diferentiaza in raport cu sistemele de amenajare in:

- asolamente pe terenuri arabile irigate, in care culturile prasitoare si culturile cu plante tehnice sunt

preponderente: se dimensioneaza in corelare directa cu metoda de amenajare si cu schemele

folosite la mutarea aripilor de udare;

- asolamente pe terenuri arabile cu pante mici si neirigate, in care se includ si terenurile irigate din

surse locale, pentru care se stabilesc tehnologii si niveluri de productie diferentiate;

- asolamente pe terenuri in panta, din zonele de dealuri, podisuri si coline, diferentiate in functie de

specificul climei pentru zone secetoase, semiumede sau umede: au rolul de a pastra mai bine apa in

sol prin eliminarea scurgerilor de suprafata, prevenirea proceselor de eroziune a solurilor sau

dirijarea controlata a excesului de precipitatii.

b) Asolamente pentru legume. Se amplaseaza pe terenuri uniforme, amenajate pentru irigat,

aproape de sursa de apa sau de statia de pompare. Se dimensioneaza la nivelul unei unitati de profil,

iar in cazul in care marimea acestora este apropiata sau egala cu una dintre solele asolamentului de

câmp limitrof, se poate propune o schimbare de amplasament intr-o rotatie de 4-6 ani.

c) Asolamente pentru culturi furajere. Se amplaseaza in apropierea fermelor zootehnice pentru care

se asigura necesarul de furaj intr-o structura in care nu trebuie sa lipseasca lucerna sau trifoiul intr-o

rotatie de 4-6 ani.

d) Asolamente pentru orez. Se organizeaza pe terenuri amenajate pentru irigat prin inundare.

Asolamentul de tip orizicol se dimensioneaza la 6 sole, din care 4 sole cu orez, o sola cu orz si una cu

floarea-soarelui.

e) Asolamente specializate. Se organizeaza pentru plantele tehnice, respectiv sfecla de zahar si

cartofi. Aceste culturi se amplaseaza cu precadere in zonele consacrate, pe terenuri cu favorabilitate

ridicata.

f) Asolamente mixte. In unele cazuri se impune organizarea de asolamente mixte care includ mai

multe grupe de culturi.

2.

A – bioacumulare

Bv – alrgilizare

Bt – argiloiluviere

G – gleizare

W –stagnogleizare
sa – salinizare

na – alcalizare

3.

Afânarea adâncă reprezintă totalitatea lucrărilor care au ca scop sporirea spaţiilor lacunare din

orizonturile situate sub orizontul arat, fără a amesteca orizonturile pedogenetice.

Scopul lucrării este de ameliorare a solurilor compacte.

ameliorarea stării fizice a solurilor grele şi tasate

ameliorarea stării fizice a solurilor cu exces de umiditate

ameliorarea stării fizice a solurilor saline şi alcalice

Alegerea acestei lucrări ameliorative se face în funcţie de anumite însuşiri ale solului cum ar fii:

alcătuirea granulometrică a solului

densitatea aparentă, porozitatea totală şi gradul de tasare

adâncimea orizonturilor sau straturilor tasate

Tehnologia lucrării. Lucrarea se execută fie cu subsolierul clasic ataşat la plug, fie cu scarificatorul, în

funcţie de gradul de tasare a solului.

Elementele tehnice ale lucrării

După adâncimea la care se execută afânarea adâncă se disting:

afânare de mică adâncime - h<40 cm – se execută cu subsolierul clasic sau cu scarificatorul cu 5

gheare

afânare de adâncime medie – h = 40-80 cm – se execută cu scarificatorul cu cu trei gheare

afânare de adâncime mare - h>80 cm – se execută cu scarificatorul hidraulic

4.

Acest sistem prezintă o serie de avantaje atât din punct de vedere agrotehnic cât şi economic şi

anume: se înmagazinează şi se conservă mai bine apa în sol, solul se tasează în mai mică măsură ca

urmare a reducerii numărului de lucrări, structura se menţine mai bună, se conservă mai bine

humusul în sol, iar în final se reduccheltuielile de producţie şi agricultura devine mai rentabilă.

Folosirea acestui sistem este condiţionată de existenţa unor agregate de maşini complexe care să

permită executarea combinată a mai multor operaţii, de folosirea unor cantităţi mai mari de

îngrăşăminte, insecto-fungicide, erbicide, de cunoaştere a particularităţilor plantelor de cultură şi a

condiţiilor pedoclimatice locale.

Sistemul arat-semănat se caracterizează prin aceea că lucrările de arat şi semănat se execută într-o

singură operaţie. Agregatul poate fi prevăzut şi cu dispozitiv de administrat îngrăşăminte, erbicide şi

de tasat solul pe rândul semănat.

Sistemul cultivat-semănat, în cadrul căruia arătura se execută separat, iar pregătirea patului

germinativ, semănatul, aplicarea îngrăşămintelor, a insecticidelor şi a erbicidelor se efectuează

concomitent folosindu-se agregate complexe.

Sistemul de agricultură fără arătură, care este cunoscut şi sub numele de“zero lucrări”. Acest sistem

nu prevede nici o lucrare mecanică a solului, cu excepţia prelucrării unor fâşii înguste de teren în care

se introduc seminţele şi îngrăşămintele. Deschiderile se execută de către brăzdarele semănătorii sau

cu ajutorul unor piese speciale ataşate la brăzdarele semănătorii. Metoda se foloseşte la

însămânţarea porumbului după diferite premergătoare, inclusiv după cele care lasă terenul

înţelenit(lucernă, trifoi, etc.) Buruienile şi ţelina se distrug cu erbicide, iar covorul vegetal rămas la

suprafaţă constituie un mulci care asigură protecţia solului împotriva eroziunii, fapt pentru care

această metodă poate fi folosită cu succes pe terenurile în pantă.