Sunteți pe pagina 1din 7

FACULTATEA DE MANAGEMENT, INGINERIE ECONOMICĂ ÎN

AGRICULTURĂ ȘI DEZVOLTARE RURALĂ

ECONOMIE GENERALĂ ȘI DOCTRINE ECONOMICE

TIPURI DE ECONOMII PE PIAȚĂ


TIPURI DE ECONOMII PE PIAȚĂ

Economia de piaţa reprezintă o modalitate complexa si deosebit de eficienta de realizare


a activitatii economice, adică de transformare a resurselor in bunuri si servicii necesare
nevoilor oamenilor. Sistemul economic reprezintă elementele sau subsitemele economice
dispuse intr-o anumita ordine ierarhica, in care acestea functioneaza pe baza interacţiunii
dintre elementele componente. De-a lungul timpului ele au fost clasificate in:
 Deschisa;
 Închise;
 Descentralizate;
 Centralizate;
 Capitaliste;
 Socialiste;
 piaţa libere;
 dirijiste.
In economia contemporana întâlnim doua tipuri de organizare si funcţionare a economiei:
 unul centralizat, comandat si planificat;
 si altul de piaţa libera.
In cadrul modelului sistemul economic pur dirijist, toate deciziile economice in societate se
iau de către autoritatile centrale, guvern, agenţii economici fiind obligaţi sa execute sarcinile
prevăzut in planul naţional de stat.
Acest sistem se caracterizează prin :
 economie centralizata, in care pamantul este colectivizat si capitalul tehnic este
naţionalizat;
 economie unipolara in care statul dictează ce si cat sa se producă;
 economie a calcului tehnic, in unitati fizice si a evaluărilor adminstrative .

In modelul sistemului economic de piaţa libera, toate deciziile se iau de către agenţii
economici, respectiv menaje, firme; statul nu intervine in nici un fel in acţiunile agenţilor
economici; producţia si consumul se corelează pe baza deciziilor întreprinzătorilor privind
cererea si oferta acestora si a mecanismului preturilor. Sistemul de piaţa libera se
caracterizează prin:
 economie complet descentralizata;
 economie multipolara , in care deciziile economice sunt adoptate de agenţii
economici;
 economie a calcului in moneda;
 economie a echilibrului general asigurat pe baza mecanismului preţului liber si in
care statul nu intervine direct in economia întreprinderii, avand rolul de a proteja
piaţa si institutiile acesteia .
 Economia de piaţa se caracterizeza prin următoarele elemente interdependente:
 reglarea activitatii economice se realizează in special prin mecanismele pieţei , cat si
prin intervenţia organelor statului democratic;
 pe lângă producţia de mărfuri, continua sa fie si economia naturala, schimbul direct de
mărfuri, trocul;
 agenţii economici elementari, mici si mijlocii, coexista cu marile corporatii si
administraţiile publice, cele din urma manifestând tendinţe monopoliste sau
oligopoliste;
 sectorul particular-privat se întrepătrunde cu cel public intre cele doua sectoare
existând concurenta;
 statul ca agent economic autonom, caută sa reglementeze in mod democratic
mecanismele economice de funcţionare.
 Economia de piaţa reprezintă acel mod de organizare si funcţionare a activitatii
economice in care raportul dintre cerere si oferta determina principiile de prioritate in
producerea diferitelor bunuri si servicii, a metodelor de organizare si combinare a
factorilor de producţie, personale si categoriile de persoane care au acces la rezultatele
producţiei prin dinamica preturilor.
Trăsăturile specifice economiei de piaţa sunt:
 pluralismul formelor de proprietate in care ponderea principala revine proprietatii
private;
 profitul reprezintă obiectivul pentru care se asuma riscul concurenţial;
 concurenta este regulatorul principal al activitatii economice;
 este o economie de întreprindere, unde spaţiul economic de decizie si acţiune se
realizeaza in unitatea economica;
 majoritatea preturilor se formează liber influentand si pe cele din administraţie;
 predomina structurile tehnico-economice mederne;
 intervenţia directa si indirecta a statului se rezuma la respectarea regulilor de
funcţionare a pieţei si a instituţiilor juridice si economice.
Economia de piaţa moderna, mai sus definita, poate îmbrăca următoarele tipuri:

1.Tipul Anglo-Saxon:specific SUA,Anglia,Canada


Este de esenta neoliberala cu caracteristicile:
 lasa frau liber initiativei;
 total impotriva dirijismului;
 se pronunta impotriva interventiei statului,acesta avand rol secundar;
 acorda importanta deosebita IMM-urilor private sip e sector public;
 accepta elaborarea de catre govern a unor programe economice de scurta
durata,programe pe domenii si prognoze pe termen lung;

2.Tipul Vest-German specific:Franta,Italia,Spania


Are caracteristicile:
 adept al interventiei active a statului in economie;
 dirijism pronuntat;
 importanta data sectorului public chiar daca cel privat este dominant;

3.Tipul Social De Piata specific:Germania,Olanda,Austria


Are caracteristicile:
 statul intervine pentru realizarea unei centralizari a optiunilor economico-
sociale agreate spre un consens general;
 realizarea unui echilibru intasocial si performanta economica darn u prin simplul joc
al fortelor pietei;

4.Tipul Nordic-European specific:Suedia,Norvegia,Deanemarca,Finlanda


Are caracteristicile:
 cooperare intre sectorul privat sic el public in vederea satisfacerii unor cerinte social-
economice respective imbinarea cresterii si eficientei economice cu promovarea unor
valori social-umane de baza;
 respecta trasaturile specifice economiei de piata;
 interventia statului se realizeaza in special in actiuni sociale avand rolul de “protector”
pentru toti cetatenii;

5.Tipul Paternalist De Piata specific :Japonia


Are caracteristicile:
 rolul statului este de catalizator in economie;
 imbina caracteristici ale economiei sociale de piata cum sunt:planificarea
si echitarea;
 statul vegheaza asupra echilibrului economic;

Trasaturile de baza ale pietei sunt concurenta libera dintre producatorii de marfuri
(constructii) si proprietarii de resurse; realizarea marfurilor (constructiilor) la preturile de
echilibru, ce reflecta real corelatia dintre cerere si oferta.
Concurenta este buna pentru public deoarece ea stimuleaza si constânge producatorii.
Obiectivul oricarei firme este maximizarea profitului. Concurenta însa erodeaza permanent
acest tel. Chiar din aceasta cauza firmele de constructii trebuie sa se adapteze pietei pentru a
exploata toate posibilitatile de marire a profitului.
Concurenta în sistemul de piata impune firmelor sa aplice cheltuieli de productie reduse, sa
aplice o tehnologie moderna pentru a obtine o productivitate înalta. Ea permite
consumatorilor de a gasi furnizorul cel mai ieftin si încurajeaza producatorii în determinarea
cresterii clientelei prin scaderea costurilor, si implicit scaderea preturilor. Indiferent de
nivelul de dezvoltare, potenţial economic si cultural, regim social-politic si cultural, toate
statele lumii sunt angajate intr-un amplu proces de transformări radicale, de trecere de la
produse munca-intensive la produse cultural-artistic-intensive. Tarile slab dezvoltate din
punct de vedere economic, cum este si România, trebuie sa conceapă strategii de înfăptuire a
mai multor taranzitii, in principal la cea de economie de piaţa.
CAUZELE SI CONDITIILE DE REALIZARE A RENTEI FUNCIARE
Teroria rentei funciare ocupa un loc de prima importanta in economia de piata,fiind legata de
cea mai veche indeletnicire a oamenilor, agricultura, fapt pentru care, intimp s-au vehiculat
mai multe pareri privind esenta sa. In prezent, renta funciarareprezinta suma de bani platita de
intreprinzatorul agricol proprietarului funciar pentrudreptul de folosire a terenului.Conditiile
de formare ale rentei sunt:
 fertilitatea diferita a terenurilor agricole;
 pozitia diferita a cestora fata de piata de aprovizionare si desfacere amarfurilor;
 practicarea sau nu a unei agriculturi intensive.
Mecanismele formarii rentei reies din modul specific de determinare a pretului devanzare
al produselor agricole, pret care se stabileste in functie de valoarea marginala a produsului
agricol si nu de valoarea sociala a marfii.Pamantul este limitat ca intindere, avand o fertilitate
diferita, oferta sa fiind fixa;deci, terenurile cu potential productiv ridicat sunt limitate si
productia de pe ele nuasigura acoperirea necesarului de produse agricole, cererea de pe
piata.Pentru a satisface nevoile sociale de produse agricole, oamenii trebuie sa cultive
siterenuri cu fertilitati mai scazute si cu pozitii nefavorabile fata de piata, ceea ce inseamnaca,
la investitii egale de capital, se obtin productii agricole diferite. Productii diferite seobtin si de
pe aceleasi suprafete agricole, indiferent de pozitie si de fertilitate, datoritaunor investitii
suplimentare de capital, deci practicarii unei agriculturi intensive. Toateacestea genereaza
aparitia
rentei diferentiale
Aceasta se prezinta sub doua forme:
 renta diferentiala de gradul I, reprezinta venitul net suplimentar obtinut peterenurile
bune si foarte bune ca fertilitate si ca pozitie, in raport cu restul terenurilor. Eaeste
insusita de proprietarul funciar;
 renta diferentiala de gradul II, reprezinta venitul net suplimentar obtinut peterenurile
unde se practica o agricultura intensiva fata de resturile terenurilor. Aceastaeste
insusita pe timpul contractului de arenda de intreprinzatorul agricol
(arendas),deoarece el face aceste cheltuieli suplimentare, dupa care ea este inclusa in
arenda revine proprietarului.Venitul net suplimentar creat in agricultura se transforma
in renta diferentialadatorita mecanismului formarii pretului unitar al produselor
agricole.In anumite situatii, in agricultura apare si renta de monopol, care este tot un
venit net suplimentar, datorat modului de stabilire a pretului de vanzare al produselor
agricole.La baza aparitiei rentei de monopol stau urmatoarele cauze: limitarea
suprafetelor cultivate cu anumite culturi, renuntarea la unele culturi, stocarea sau
distrugerea unor cantitati din productia obtinuta.Intrucat cererea anumitor produse
agricole pe piata depaseste oferta, producatorul poate stabili pretul de vanzare al
acestora dupa dorinta proprie, precum si dorinta sicapacitatea de plata a
cumparatorului. Renta de monopol este insusita de proprietarulfunciar.Renta,
indiferent de forma pe care o imbraca, constituie partea principala a arendei.Arenda
reprezinta suma de bani sau cantitatea de produse pe care intreprinzatorul
agricol(arendasul) o plateste proprietarului de pamant pentru dreptul de utilizare a
terenului.Arenda, pe langa renta, care reprezinta partea principala, mai cuprinde si alte
elemente,cum sunt: chirii pentru constructiile agrozootehnice, impozitul pe terenul
agricol,dobanda pentru capitalul imprumutat de cel care a inchiriat terenul.