Didactica oralului

I.Factorii comunicării. Fucţiile limbajului (vezi p.56-57 – anexa 1)

II.Tipuri de comunicare – verbală + paraverbală + nonverbală

III.Ascultarea activă

pentru profesor înseamnă pentru elev înseamnă

-a încuraja vorbitorul, prin gestică
şi mimică, atunci când este de
acord cu ce spune;
-a urmări elevul fără a-l întrerupe,
pentru ca acesta să nu-şi uite
ideea;
-a reformula sau a parafraza cele
spuse de elev, pentru a verifica
dacă a înţeles bine şi pentru a
oferi un feedback;
-a recapitula ideile exprimate de
elev;
-a acorda credibilitate elevului.
-a urmări cu atenţie explicaţiile profesorului, confirmând
prin contact vizual, gestică şi mimică interesul pentru
cele prezentate;
-a se concentra asupra celor expuse de profesor şi a lua
notiţe;
-a formula întrebări clarificatoare, după ce prin
reformulare sau parafrazare a demonstrat ce a înţeles din
comunicarea profesorului;
-a recapitula ideile prezentate de profesor;
-a demonstra înţelegerea celor expuse prin rezolvarea
sarcinilor propuse de profesor;
-a valorifica informaţiile primite, prin exprimarea unui
punct de vedere personal asupra ideilor discutate.

IV.Tipuri de întrebări – conversaţia (anexa 2)

V.Bariere în comunicare (anexa 3)

VI.Comunicarea orală – obiect de învăţare

acte de vorbire recomandate

în clasele I - II în clasele III - IV
-iniţierea, menţinerea şi încheierea unui schimb -fixarea componentelor comunicării
verbal; dialogate: adaptarea la particularităţile
-identificarea şi numirea unei persoane, unui obiect; interlocutorului, formularea ideilor
-formularea unor întrebări şi răspunsuri; principale, povestirea orală a unui
-oferirea de informaţii despre identitatea proprie, fragment dintr-un text narativ,
despre cea a membrilor familiei, a persoanelor povestirea orală a unor texte sau
cunoscute; mesaje audiate;
-oferirea de informaţii despre forma şi utilizarea -construirea de dialoguri în situaţii
unor obiecte; concrete sau imaginare;
-povestirea unor fapte şi întâmplări după benzi -actualizarea elementelor de
desenate sau după ilustraţii; comunicare nonverbală (gesturi,
-exprimarea propriei păreri în legătură cu un fapt. mimică).

-finalităţile lecţiilor de comunicare orală

* identificarea formelor comunicării orale;
* familiarizarea cu formele comunicării orale;
* cunoaşterea şi înţelegerea rolului factorilor ce determină/ perturbă comunicarea;
*formarea şi dezvoltarea capacităţilor de receptare şi de producere a unor mesaje diverse;
*formarea unei atitudini comunicative pozitive/ civilizate (toleranţă, flexibilitate, ascultare
activă).
VII.Metode şi tehnici de predare-învăţare a comunicării orale

Observarea
Convorbirea
Lectura după imagini
Povestirea învăţătorului cu aceleaşi caracteristici ca la grădiniţă, dar adecvate
Povestirea elevilor unei vârste puţin mai mari
Jocul de rol
Dramatizarea
Jocul didactic

(„Cuvântul interzis”, „Traista cu poveşti”, „Proverbul ascuns” etc.)

Brainstormingul – metodă generatoare de idei.

Contribuie la:
 dezvoltarea relaţiilor interpersonale;
 crearea unei atitudini deschise colaborării
 emiterea unor idei variate;
 co-participarea la actul învăţării.

Etape:

Profesorul
- alege o temă;
- emite sarcina de lucru;
- cere exprimarea cât mai rapidă a tuturor ideilor legate de sarcina dată – se poate
acorda timp de gândire, dar nu mai mult de 5 minute;
- notează toate ideile pe tablă, fără a critica; nu permite nici elevilor critica ideilor
luate în discuţie;
- încurajează elevii.
Ulterior, ideile vor fi grupate şi discutate frontal, pentru valorificare.

Explozia stelară – similară brainstormingului.

Etape:

Profesorul
- propune elevilor o temă;
- împarte clasa în grupe;
- cere grupelor să formuleze cât mai multe întrebări de tipul Cine? Ce? Când?
Cum? Din ce cauză? Cu ce scop? etc.;
- întrebările formulate iniţial pot genera alte întrebări, mai complexe;
- după expirarea timpului acordat, fiecare grupă prezintă lista de întrebări pe care a
întocmit-o;
- evidenţiază şi selectează întrebările cele mai interesante;
- încurajează elevii să găsească răspunsuri;
- apreciază activitatea fiecarei grupe.
Predarea/ învăţarea reciprocă – potrivită pentru studiul textelor.

Etape:
Profesorul
- împarte clasa în patru grupe, corespunzătoare celor patru strategii de învăţare
folosite: lămurirea termenilor necunoscuţi, formularea de întrebări, rezumarea
textului, emiterea unor păreri despre textul citit;
- dă grupelor textul, fixează timpul de lucru.
Echipele
- lucrează;
- prezintă rezultatele în faţa clasei.
Profesorul
- moderează discuţiile, facilitează intervenţiile, reface în colaborare cu elevii sensul
textului.

VIII.Structura lecţiei de comunicare orală

Modelul „Evocare – Constituirea sensului - Reflecţie” conduce la dezvoltarea gândirii critice.

Evocare Constituirea sensului Reflecţie

-profesorul reactualizează achiziţiile -demersuri inductive -reluarea paşilor parcurşi
anterioare ale elevilor, spre a le (de la particular la anterior, retenţia şi
valorifica în noua lecţie; general, de la simplu la transferul de cunoştinţe,
-este momentul captării atenţiei elevilor complex, de la concret deprinderi, abilităţi;
şi al motivării lor pentru învăţare; la abstract), deductive, -reintegrarea noilor
-recomandări metodologice: brainstor- analogice sau dialectice conţinuturi în orizontul
ming, explozie stelară. (prin opoziţie) altor idei şi date

IX.Evaluarea capacităţii de comunicare orală a elevilor

Alina Pamfil, Limba şi literatura română în gimnaziu. Structuri didactice deschise – patru
parametri care pot structura fişele de evaluare şi control:

Conţinutul Componenta verbală Componenta nonverbală Componenta

discursului paraverbală
oral
-adecvarea -dimensiunea lingvistică – utilizarea -elemente chinestezice: -vocea:
la tema ex- corectă a limbii, la toate nivelurile sale privire, atitudini cor- calitate,
punerii/ (fonetic, lexical, morfologic, sintactic, porale, mişcări, gesturi, melodie,
dialogului; semantic); mimică; debit,
-pertinenţa -dimensiunea textuală (utilizarea -poziţia locutorilor – inflexiuni,
intervenţii- regulilor care asigură organizarea modul de ocupare a intonaţie,
lor; generală a unui text – legătura între locurilor, spaţiul per- pauze,
-claritatea enunţuri, coerenţa între părţi, structura sonal, distanţele; respiraţie.
ideilor, textuală narativă, descriptivă); -aspectul exterior;
înlănţuirea -dimensiunea discursivă (utilizarea -modul de amenajare a
lor logică. regulilor care determină folosirea spaţiului şi a docu-
limbii în context, utilizarea registrelor mentelor (dispunerea
limbii, a normelor de interacţiune graficelor, foliilor, înre-
verbală, cunoaşterea parametrilor gistrările, notele etc.)
situaţiei de comunicare etc.)
- profesorul urmăreşte progresele elevilor, folosindu-se de fişe de observare, de grile de
evaluare; insistă şi pe autoevaluare, pentru conştientizarea dificultăţilor de către elev şi
depăşirea lor. (anexa 4 + anexa 5: fişa de autoevaluare a prof. – Florentina Sâmihăian,
Didactica limbii şi literaturii române)