INOVAŢIE ÎN MEDIUL

RURAL MONTAN:
INTERPRETAREA NATURII
ŞI TURISMUL ACTIV
 CUPRINS
INTRODUCERE ..........................................................................................................................................5
1. INTERPRETAREA NATURII ŞI ZONELOR RURALE ............................................................................5
1.1.-DESCRIEREA RESURSEI ...................................................................................................................5
1.1.1. Ce este interpretarea?........................................................................................................................5
1.1.2 - Interpretare în zonele rurale: Cultura şi Natura .................................................................................5
1.1.3 - Principiile interpretării .......................................................................................................................6
1.1.4 - Caracteristicile interpretării ...............................................................................................................7
1.1.5 - Planificarea interpretării: Programul de interpretare .........................................................................8
1.2 - ETAPELE PLANIFICĂRII INTERPRETATIVE ......................................................................................8
1.3 - CODUL GLOBAL DE ETICĂ PENTRU TURISM ................................................................................12
1.4 - SITUAŢIA ACTUALĂ ŞI IMPORTANŢA REALĂ A RESURSEI .........................................................12
1.4.1 - Situaţia Interpretării Naturii în zonele rurale .....................................................................................12
1.4.2 - Rezultatele şi impactul resursei ......................................................................................................13
1.5 - UTILIZAREA DE RESURSE CA UN INSTRUMENT PENTRU DEZVOLTARE RURALĂ .................14
1.5.1- Noi surse de ocupare a forţei de muncă şi interpretarea mediului rural ..........................................14
1.5.2 - Locuri în care ar trebui să se desfăşoare interpretarea de mediu ..................................................14
1.5.3 - Noi profesii: Posibilităţi de formare în ceea ce priveşte interpretarea mediului rural ......................14
2. TURISMUL ACTIV .................................................................................................................................15
2.1. – DESCRIEREA RESURSEI ..............................................................................................................15
2.1.1 – Ce este turismul activ? .................................................................................................................15
2.1.2 – Activităţi legate de turismul activ. ...................................................................................................15
2.2 – EVOLUŢIA ÎN CEEA CE PRIVEŞTE FOLOSIREA RESURSEI ........................................................22
2.2.1 – Originea şi dezvoltarea activităţilor turistice ...................................................................................22
2.2.2 – Evoluţia către turismul activ ...........................................................................................................22
2.2.3 – Turismul rural şi managementul durabil al teritoriului .....................................................................23
3 IMPORTANŢA ŞI IMPACTUL RESURSEI ............................................................................................24
3.1 – SITUAŢIA ACTUALĂ ŞI IMPACTUL RESURSEI...............................................................................24
3.1.1 – Codul etic global pentru turism ......................................................................................................24
3.2 – REZULTATE ŞI IMPACTUL RESURSEI EXPERIENŢE PILOT ........................................................24
4 FOLOSIREA RESURSEI CA INSTRUMENT PENTRU DEZVOLTAREA RURALĂ ..............................25
4.1 – POSIBILITĂŢI ŞI CONDIŢII NECESARE PENTRU DEZVOLTARE................................................ 25
4.2 – POTENŢIALUL RESURSEI DE CREARE DE LOCURI DE MUNCĂ .................................................26
4.2.1 – Noi tipuri de turism rural ..................................................................................................................26
4.2.2 – Locuri de muncă generate de dezvoltarea turismului......................................................................27
4.2.3 – Noi profesii: profesioniştii din domeniul turismului activ ..................................................................27
5. VATRA DORNEI - TURISM ACTIV .......................................................................................................28
5.1. DESCRIERE GENERALA ....................................................................................................................29
6. GHID LINGVISTIC DE BAZĂ ................................................................................................................31
 INTRODUCERE

Proiectul AGRONATUR este un proiect Leonardo da Vinci pentru

transferul inovaţiei, dezvoltat în cadrul Programului pentru Învăţare Continuă.
Se axează pe transferul rezultatelor proiectelor anterioare, în special
In Nature şi Active Tourism ce au fost dezvoltate ca proiecte pilot în cadrul
Programului Leonardo da Vinci:
• IN-NATURE, Interpretul naturii şi mediului rural: o formare inovatoare
(www.irmasl.com/innature/) şi
• ACTIVE TOURISM:Un nou profil profesional (www.activetourism.info).

Soluţiile prezentate de fiecare din aceste proiecte reprezintă soluţii

inovatoare pentru sprijinirea îmbunătăţirii capacităţii profesionale şi pentru
crearea locurilor de muncă din mediul rural, bazându-se pe aparţia noilor
oportunităţi de muncă.

Grupul ţintă este reprezentat de populaţia rurală, în special: femeile

şomere, populaţia tânără neangajată după terminarea şcolii obligatorii, adulţii
ce abandonează agricultura sau sunt pe cale să o abandoneze, oameni ce
suferă de deficienţe fizice sau sunt incapacitaţi.
Sectorul de turism sau şi organizaţiile de recreere, sectorul agricol,
restaurantele, mediul, asigurările sociale, formarea profesională (centre şi
instituţii de formare), grupurile locale de acţiune, formatorii şi entităţile publice
sunt de asemenea consideraţi beneficiari.

Obiectivele proiectului sunt: întărirea cooperării între ţări şi instituţii

diferite, îmbunătăţirea calităţii sistemelor europene de formare profesională,
prin adaptarea şi integrarea rezultatelor şi conţinuturilor inovatoare obţinute în
proiectele anterioare, transferul acestor conţinuturi către noile realităţi sociale,
economice şi lingvistice, şanse de formare egale, adaptarea soluţiilor
inovatoare la alte sectoare şi/sau potenţiali beneficiari, contribuţie la
dezvoltarea rurală durabilă, implicarea actorilor locali, regionali şi naţionali.

În cadrul acestei publicaţii se prezintă pe scurt conţinuturile de

formare dezvoltate în cadrul Turismului Activ şi Interpretării Mediului
Rural şi a Naturii.

pag. 6
 1. INTERPRETAREA NATURII
ŞI ZONELOR RURALE
1.1.-DESCRIEREA RESURSEI

1.1.1. Ce este interpretarea?

Termenul de “interpretare” face referire la tehnicile folosite pentru a
transmite valoarea lucrurilor. Interpretarea este procesul creativ de
comunicare, în care înţelesul şi valoarea unui grup de elemente ce reprezintă
un anumit teritoriu sunt dezvăluite unei audienţe pentru a fi înţelese, apreciate
şi pentru a contribui la conservarea acestora.
Interpretul foloseşte mai multe tehnici de comunicare în scopul de a
ajuta oamenii să se conecteze emoţional şi intelectual cu resursele naturale,
culturale şi de patrimoniu istoric ale unui anumit teritoriu.
Interpretul mediului rural acţionează ca o legătură între vizitatori şi
resurse. Interpretul ajută publicul să îşi construiască propria ideea referitoare
la realitate, în funcţie de opiniile acestora, valori, amintiri şi experienţe, prin
utilizarea unei tehnici de comunicare, constând în crearea de conexiuni
emoţionale, fizice şi intelectuale între oameni şi resursele interpretate.

1.1.2 - Interpretare în zonele rurale: Cultura şi Natura

Interpretarea a început mai intâi în parcurile naturale. Iată de ce a fost
iniţial asociată doar cu natura. În timpul anilor 90, conceptul a fost extins pentru
a include elemente culturale, istorice precum şi conexiunile dintre om şi natură.
Astfel, valorile unice ale patrimoniului cultural au devenit evidente: valorile
istorice, artistice, estetice, documentare, etnografice şi antropologice ale
patrimoniului cultural.
Interpretarea contextului rural a făcut posibilă afişarea altor stiluri de
viaţă şi a patrimoniului cultural din zonele rurale, precum şi sensurile acestora.
Fundalul cultural este parte a identităţii locale şi regionale a unui anumit
teritoriu.

1.1.3 - Principiile interpretării

Principiile interpretării pot fi rezumate în următoarele trei obiective
principale ale activităţii de interpretare: Provocare-Relaţionare-Dezvăluire.

pag. 7
 1-Provocare: Actul interpretativ trebuie să provoace curiozitatea şi
interesul publicului. Acest lucru poate fi realizat prin furnizarea de noi idei, prin
prezentarea de informaţii într-un mod diferit şi prin crearea de legături cu
vizitatorii (folosind o temă, un limbaj specific, prin punerea de întrebări etc.)
2-Relaţionare: Intenţionăm să legăm activitatea interpretativă de
experienţa vizitatorilor, prin generarea unui mesaj relevant (cu sens personal)
în legătură cu cunoştinţele şi experienţa lor (exemple, comparaţii, metafore
etc.)
3-Dezvăluire: Interpretul trebuie să dezvăluie un mesaj memorabil.
Publicul trebuie să poată să şi-l amintescă, după vizită. În consecinţă, atunci
când se interpretează, este esenţial să se concentreze asupra unui concept
cheie. Este destul de util să se folosească o temă comună, care va ajuta
interpretul să organizeze informaţiile şi să identifice şi să livreze mesajul
esenţial.

1.1.4 - Caracteristicile interpretării

Interpretul transmite vizitatorilor o anumită realitate, care nu se exprimă
pe deplin. Actul interpretativ intenţioneză să motiveze, să atragă, să provoace
şi să amuze vizitatorii, dar de asemenea, să contribuie la dezvoltarea durabilă.
Aceasta presupune:
• Să creeze o atmosferă confortabilă şi plăcută pentru public.
• Să facă informaţiile să fie accesibile pentru toate tipurile de public.
• Să provoace o reacţie publicului.
În afară de aceasta, fiecare proces interpretativ trebuie să urmărească
următoarele obiective specifice:
• Obiective educaţionale - Ce vrem vizitatori să ştie?
• Obiective emoţionale - Ce vrem vizitatorii să simtă?
• Obiective comportamentale - Ce vrem vizitatorii să facă?

Vizitatorii care iau parte la actul interpretativ s-au orientat către mediul
rural pentru a-şi petrece timpul liber. Având în vedere că este o activitate
recreaţională, nivelul de atenţie a vizitatorilor nu va fi întotdeauna ridicat. Cu
toate acestea, atmosfera relaxată va permite publicului să stabilească legături
emoţionale cu locul, să înveţe lucruri noi despre acesta şi să îl înţeleagă
într-o măsură mai mare (care depăşeşte simpla învăţare).

pag. 8
 1.1.5 - Planificarea interpretării: Programul de interpretare
În timpul procesului de planificare, trebuie să răspundem la următoarele
întrebări:
• De ce şi pentru ce? (Obiective)
• Unde şi cu ce? (Analiza resurselor)
• Cine? (Analiza publicului ţintă)
• Cum, când şi unde? (mass-media şi programe interpretative)
• Cum şi când va fi evaluată? (Stabilirea indicatorilor şi procedurilor de
evaluare)
Planificarea interpretativă este cheia pentru toate programele de
interpretare rurală şi pentru proiectarea de activităţi eficiente şi atractive. Toate
activităţile interpretative trebuie să fie rezultatul unui plan de interpretare
anterior.
În timpul planificării, sunt analizate programele, serviciile, mass-media
şi personalul necesar pentru a transmite mesajul către vizitatori. Acest proces
se bazează pe detectarea acelor elemente caracteristice care definesc zona
şi patrimoniul care va fi supus la interpretare, pentru a alege media care
ilustrează cel mai bine mesajul interpretativ pe care dorim să-l transmitem.
Planul de interpretare este rezultatul acestui proces. Acest plan va furniza
liniile directoare pentru cei implicaţi în iniţiativa de interpretare.

1.2 - ETAPELE PLANIFICĂRII INTERPRETATIVE SUNT

URMĂTOARELE:

SITUAŢIA ANTERIOARĂ
Situaţia anterioară este punctul de plecare.
În acest moment studiem locul care va fi supus acţiunii de interpretare:
• Trebuie să ştim mărimea teritoriului;
• Trebuie să studiem zona, problemele
acesteia, valorile şi interesele.
• Scopul căruia îi este dedicată zona;
• Principalele elemente de faună şi
floră, site-uri de interes istoric, cultural şi
etnografic;
• Diferitele moduri de acces, perioada
anului când mediul este cel mai sensibil, etc.

pag. 9
 OBIECTIVELE PLANIFICĂRII
Orice program de interpretare ar trebui să includă scopurile şi
obiectivele. Aceste obiective pot fi clasificate în şapte categorii:
a) EDUCAŢIONALE
b) DE AGREMENT - DIVERTISMENT
c) LEGATE DE MANAGEMENTUL TURISMULUI
d) LEGATE DE DEZVOLTAREA RURALĂ
e) MARKETING ŞI PROMOVARE
f) INCLUDEREA POPULAŢIEI LOCALE
g) LEGATE DE CONSERVAREA PATRIMONIULUI - CONSERVAREA
MEDIULUI

COLECTAREA DE INFORMAŢII
În această etapă se adună informaţii cu privire la resurse, deşi acest
lucru se întâmplă în toate etapele procesului.
Numai informaţii utile ar trebui să fie luate în considerare, nu este
nevoie de o inventariere exhaustivă a resurselor din teritoriu. Este o colectare
selectivă a informaţiilor. Pentru a face acest lucru, trebuie să se recurgă la
sursele existente de informare, studii şi datele originale. Aceste date vor
constitui baza iniţiativei interpretative. Vom avea nevoie de informaţii cu privire
la:
1. Valoarea resursei.
2. Utilizatori-ţintă potenţiali şi reali.

ANALIZA
Pentru a defini potenţialul interpretativ al unui grup de elemente sau al
unui singur element de patrimoniu, trebuie să evaluăm valoarea reală şi
adecvată a resursei şi contextul său ce va fi vizitat, înţeles şi folosit. Folosind
datele colectate ca bază, vom analiza următoarele aspecte:
• Resursa (locul şi valoarea acesteia).
• Publicul ţintă al actului de interpretare.
• Obiectivele de interpretare.
• Conţinuturile (viitoarele mesaje).
• Interpretarea / comunicarea mass-media.

pag. 10
 Analiza resursei
Vom decide care locuri au cele mai mari oportunităţi interpretative. Mai
multe criterii sunt utilizate pentru a evalua potenţialul interpretativ al unei
anumite resurse:
• Accesul
• Singularitatea
• Atractivitatea
• Vizibilitatea şi permanenţa caracteristicilor interpretative
• Siguranţa vizitatorilor etc.
Prin analiza caracteristicilor cu potenţial interpretativ, am venit cu mai
multe idei, concepte, sensuri şi istorii care ne vor ajuta în interpretare.

Analiza publicului ţintă al interpretării.

Trebuie de asemenea să luăm în considerare mai multe aspecte cu
privire la utilizatorii- ţintă potenţiali şi reali. Publicul ţintă reprezintă tipurile de
vizitatori, care pot veni în acel loc, dacă serviciile de interpretare au fost puse
la dispoziţie. Următoarele aspecte trebuie avute în vedere:
• Modelele de vizitare ale locului (anotimpuri, programe, folosirea
spaţiului).
• Durata vizitei.
• Mărimea, structura şi tipul grupurilor de vizitatori.
• Posibilitatea de adaptare a activităţii interpretative la grupurile cu nevoi
speciale.
• Caracteristicile sociale şi economice ale vizitatorilor.
• Originea vizitatorilor.

Obiectivele interpretării.
În afară de stabilirea obiectivelor de planificare, trebuie să se ia în
considerare faptul că obiectivele vor defini CARE este locul ce va fi interpretat,
cu alte cuvinte cadrul de referinţă pentru iniţiativa de interpretare.
Obiectivele de interpretare vor pune bazele pentru acţiunile, strategiile şi
mesajele care vor fi livrate.

Selecţia conţinutului.
După ce am analizat publicul şi locul, trebuie să decidem cu privire la
conţinutul asupra căruia ne vom concentra, reţinând obiectivele interpretării.

pag. 11
 Media interpretativă şi facilităţi.
Un alt aspect important este de a găsi calea pentru a ajuta vizitatorii să
vină în contact cu mesajul interpretativ.
Media interpretativă reprezintă canalele pe care le foloseşte interpretul
pentru a ilustra o idee pentru vizitatori.
Aceste mecanisme, surse, unelte sau metode de lucru pot fi clasificate
în:
• personale şi non-personale: în funcţie de tipul de interacţiune
existentă între interpret şi public.
• mass-media, care sunt / nu sunt asistate de personal. În conformitate
cu această clasificare, serviciile ce nu sunt gestionate de personal sunt cele
care folosesc obiecte şi alte instrumente pentru a transmite mesajul interpre-
tativ.

SINTEZĂ
După ce am analizat toate aceste aspecte, trebuie să luăm decizii.
Toate posibilităţile fezabile trebuie avute în vedere, luând în considerare
aspectele metodologice, economice şi informaţionale. În acest moment, toate
elementele esenţiale ale planului de interpretare sunt decise.

PLANUL DE INTERPRETARE
Planul de interpretare este cadrul de referinţă pentru punerea în
aplicare a serviciilor interpretative. Acesta conţine orientări flexibile şi bine
structurate. Acesta nu trebuie să fie înţeles ca un document static, el este
condiţionat de o revizuire şi actualizare continuă.
Următoarele date sunt incluse în conţinutul unui plan de interpretare
(de către AIP, La Asociación para la Interpretación del Patrimonio, asociaţie
spaniolă de interpretare a Patrimoniului).
• Echipamente tehnice, colaboratori.
• Introducere (Fundal, Context).
• Resursa interpretativă.
• Utilizatorii ţintă ai iniţiativei interpretative.
• Obiectivele interpretării.
• Mesajul.
• Serviciile interpretative.
• Monitorizare şi evaluare.
• Recomandări pentru punerea în aplicare.
• Referinţe şi anexe.

pag. 12
 IMPLEMENTARE
Serviciile interpretative vor fi furnizate ţinând cont de Planul de
interpretare.

MONITORIZARE ŞI EVALUARE
Evaluarea vizitatorilor a mesajului interpretativ este necesară pentru a
şti dacă acesta a fost reuşit. Trebuie să ne amintim că scopul principal al
interpretării este de a transmite sau dezvălui un sens, şi, de aceea trebuie să
evaluăm “ce îşi amintesc vizitatorii după ce au participat la un program de
interpretare”.

1.3 - CODUL GLOBAL DE ETICĂ PENTRU TURISM

Acest cod a fost adoptat în 2001 de Organizaţia Naţiunilor Unite. Al

cincilea său articol, Turismul, o activitate benefică pentru ţările gazdă şi
comunităţi, afirmă că:
1. Populaţiile locale ar trebui să fie asociate cu activităţile de turism şi
să partajeze echitabil beneficiile economice, sociale şi culturale care le
generează.
2. Politicile în domeniul turismului ar trebui să fie aplicate în aşa fel încât
să ajute la ridicarea nivelului de trai al populaţiei din regiunile vizitate.
3. Trebuie acordată o atenţie specială problemelor specifice din zonele
de coastă şi insulare şi regiunilor rurale sau montane vulnerabile, pentru care
de multe ori de turismul reprezintă o oportunitate rară de dezvoltare.
4. Profesioniştii din domeniul turismului, în special investitorii, guvernaţi
de reglementările stabilite de către autorităţile publice, ar trebui să realizeze
studii de impact cu privire la proiectele lor de dezvoltare în domeniul mediului
şi cadrului natural.

1.4 - SITUAŢIA ACTUALĂ ŞI IMPORTANŢA REALĂ A RESURSEI

1.4.1 - Situaţia Interpretării Naturii în zonele rurale

Există noi oportunităţi de afaceri şi iniţiative de dezvoltare rurală, care
trebuie să facă faţă cel puţin celor două aspecte principale de mai jos:
• slaba calitate a vieţii în zonele rurale (în principal cauzată de un sector
al serviciilor defectuos).

pag. 13
 • noi oportunităţi de muncă provenite din producţia, prelucrarea şi
comercializarea produselor naturale.
În acest context, Interpreţii Naturii reprezintă o oportunitate de noi locuri
de muncă care rezolvă nevoile de pe piaţa turismului de masă, în special în
zonele rurale.
Consolidarea legăturii dintre patrimoniu şi societate necesită inovare şi
un efort de management la toate nivelurile. Cu alte cuvinte, trebuie să se ia în
considerare caracteristicile fiecărei comunităţi şi să se implice populaţia în
dezvoltarea şi valorificarea patrimoniului.

1.4.2 - Rezultatele şi impactul resursei

EXPERIENŢE PILOT

Cooperarea transnaţională dezvoltată în cadrul proiectului LEONARDO

DA VINCI “INNATURE” a avut un impact remarcabil în diferitele domenii de
acţiune adresate de către ţările participante:
a) Impactul cooperării între ţările participante a contribuit la crearea
de legături solide şi durabile, care le va da posibilitatea de a colabora la alte
iniţiative şi de a desfăşura activităţi comune.
b) Implicarea partenerilor sociali, cum ar fi IMM-uri, grupuri de
acţiune socială, entităţile locale, asociaţii, sindicate şi beneficiarii care au luat
parte la proiect şi în activităţile legate de acesta, cum ar fi campanii de
sensibilizare şi de difuzare a rezultatelor.
c) După ce s-a terminat proiectul, parteneriatul a conceput noi
instrumente de lucru şi a lucrat împreună în mai multe experienţe comune şi
centre pilot demonstrative.
d) Cursurile de Interpretare a Naturii au avut un impact pozitiv în
zonele în care au fost organizate.
e) Scopul principal al seminariilor organizate a fost cel de diseminare.
Principalele grupuri ţintă au fost tinerii şi femeile, şomerii şi publicul larg.
f) De asemenea, a motivat unele iniţiative de ocupare a forţei de
muncă, pe baza interpretării patrimoniului rural în zonele rurale.
Toate aceste iniţiative au o influenţă pozitivă şi încurajează dezvoltarea
zonelor rurale.

pag. 14
 1.5 - UTILIZAREA DE RESURSE CA UN INSTRUMENT PENTRU
DEZVOLTARE RURALĂ

1.5.1- Noi surse de ocupare a forţei de muncă şi interpretarea

mediului rural
Noile tehnologii de informare şi comunicare au îmbunătăţit vizibilitatea
site-urilor culturale şi naturale şi, astfel, un număr mai mare de persoane pot
deveni interesate de ele. Acest lucru înseamnă noi oportunităţi de dezvoltare
în zone care altădată erau oarecum umbrite de resurse naturale şi culturale
mai populare şi, prin urmare, erau necunoscute pentru mulţi oameni.

1.5.2 - Locuri în care ar trebui să se desfăşoare interpretarea de

mediu
Spaţiu de lucru este în interiorul
zonelor naturale şi culturale de interes,
cum ar fi parcurile regionale şi naţionale,
rezervaţiile, gradinile botanice etc.
Interpretul de obicei, acţionează ca
şi consultant extern (auto angajat), al
administraţiilor publice, agenţiilor de
turism sau asociaţiilor care gestionează
resursele. Aceştia pot face parte din
cooperativele sau asociaţiile implicate în
sectorul de mediu.

1.5.3 - Noi profesii: Posibilităţi

de formare în ceea ce priveşte
interpretarea mediului rural
Există unele noi profesii care apar:
Specialist în interpretarea mediului rural şi
consultant în domeniul turismului rural.
Alte profesii ce sunt legate într-o anumită
măsură, de interpretarea mediului rural
sunt: agricultori, manageri turism rural,
manageri de agrement, meşteşugari şi
manageri de proiecte în domeniul
dezvoltării rurale.

pag. 15
 2. TURISMUL ACTIV

2.1. – DESCRIEREA RESURSEI

2.1.1 – Ce este turismul activ?
Cererea de activităţi de turism activ a crescut semnificativ în ultimii ani.
În acelaşi timp, sensul termenului s-a schimbat. Astfel, activităţile ce erau
considerate a fi rezervate profesioniştilor sunt acum deschise pentru publicul
larg din staţiunile montane.
Acest tip de turism constă în practicarea sporturilor în context rural.
Principiile de bază ale turismului activ sunt înalta calitate, atitudine
responsabilă şi un management durabil care face ca activitatea să fie
compatibilă cu acel context în care este desfăşurată. Acest concept este
opusul celui de turism pasiv, cu alte cuvinte turismul în masă şi alte practici
sunt considerate a afecta mediul şi cultura locală. Turismul activ este strâns
legat de ecoturism, turism ecologic şi turismul de aventură. De asemenea
implică interese culturale legate de istorie, artă, meşteşuguri şi arhitectură.
Turismul activ necesită o implicare activă a vizitatorilor, implicare ce
poate fi fizică sau emoţională. Turiştii trebuie să interacţioneze cu mediul şi
cultura, să înveţe de la ele şi să le respecte.
Noile profesii legate de această resursă sunt condiţionate de o creştere
a oportunităţilor în fiecare zonă. Aceste noi oportunităţi vor relansa piaţa şi vor
asigura disponibilitatea anumitor activităţi ce sunt considerate a fi specifice
pentru fiecare regiune.

2.1.2 – Activităţi legate de turismul activ.

Activităţi aeriene:
Parapantă

Activităţi terestre:
Ciclism
Echitaţie
Trekking
Alpinism
Nordic walking
Tiroliana

pag. 16
 Activităţi pe apă:
Sporturi cu rame (caiac, canoe şi rafting)
Ski nautic

Activităţi pe zăpadă:
Ski
Snowboard
Mushing
Snowshoeing

A) TURISMUL ACTIV: ACTIVITĂŢI AERIENE

PARAPANTĂ
Parapanta presupune zbor liber. Zborul liber presupune folosirea
gravitaţiei pentru coborâre şi a curenţilor pentru urcare.
Pentru a se putea practica parapanta este necesar un anume
echipament de bază şi de asemenea echipamentul personal al turiştilor, cum
ar fi de exemplu un costum protector de zbor şi mănuşi, printre altele. Cel mai
important aspect este faptul că este un sport ce necesită cunoştinţe tehnice şi
experienţă din partea celor care îl practică, deci este un sport ce presupune
riscuri iar etapele zborului trebuie să fie respectate: pregătire, decolare, zborul
propriu-zis, aproximare şi aterizare.

pag. 17
 B) TURISMUL ACTIV: ACTIVITĂŢI TERESTRE
CICLISM
Câteva aspecte ce trebuie avute în vedere pentru practicarea
activităţilor de ciclism sunt: gradul de dificultate a circuitului (de exemplu
terenurile sunt amenajate pentru cei în vârstă şi pentru familiile cu copii mici),
necesităţile fiecărui grup, etc. Este de asemenea important să se acorde
atenţie faptului că activităţile pot aduce distrugerea mediului din zonele rurale.
Atunci când se practică ciclismul trebuiesc respectate următoarele
reguli mai importante:
• Să se circule doar pe poteci deschise;
• Să nu se lase urme;
• Să nu se sperie animalele;
• Să se planifice din timp.

ECHITAŢIE
În echitaţie ca şi activitate de recreere, caii sunt importanţi atât pentru
public cât şi pentru participanţi. În toate activităţile de turism legate de echitaţie,
interesul pentru cai este mai mult activ (călărit) decât pasiv (privit). Are
avantajul de a putea fi practicat pe tot parcursul unui an.
Furnizorii de servicii trebuie să ţină cont de mai mulţi factori atunci când
oferă echitaţia ca şi activitate de turism:
• Trebuie să aibă grajduri şi o zonă de antrenament. Existenţa a minim
5 cai, de tipuri diferite (liniştiţi pentru copii şi începători şi robuşti pentru cei mai
experimentaţi)
• Personalul trebuie să fie experimentat.
• Echipament de bază pentru călăreţi
• Atunci când se
crează potecile şi rutele
trebuie avuţi în vedere mai
mulţi factori.

Echitaţia poate fi
clasificată în funcţie de locul
unde se desfăşoară:
• Echitaţie montană
• Echitaţie pe zăpadă
• Echitaţie pe apă

pag. 18
 Mai există o clasificare, în funcţie de scopul pe care îl urmăresc cei ce
o practică:
• Echitaţie educaţională
• Echitaţie atletică
• Echitaţie de plăcere
Atunci cănd se planifică excursii pe mai multe zile, trebuie luate în
considerare mai multe aspecte, cum ar fi faptul că întotdeauna trebuie să fie
un ghid care să însoţească grupul şi faptul că poteca trebuie să aibă legătură
cu locuri naturale şi istorice, cum ar fi de exemplu codri seculari sau castele.
Acest lucru va face ca itinerarul să fie mult mai interesant.

TREKKING
Mersul pe jos este cea mai bună modalitate de explorare a mediului, în
special atunci când se urmează poteci marcate cu coduri internaţionale.
Trekking-ul este adecvat pentru toate anotimpurile şi toate tipurile de
terenuri, inclusiv parcuri, păduri, zone de coastă, câmpii şi zone protejate.
Mai mult, trekking-ul este cea mai intuitivă activitate ce se poate
desfăşura în natură.
Nu necesită abilităţi tehnice sau echipament specific, doar haine
confortabile şi încălţări bune.
Următoarele aspecte trebuie avute în vedere:
a) O poziţie a corpului adecvată
b) Relaxarea umerilor
c) O bună mişcare a membrele inferioare
d) Gleznele trebuie să fie flexate
Sunt mai multe nivele diferite de trekking, în funcţie de durata excursiei
sau de nevoia de a rămâne peste noapte.
Dacă ruta poate fi terminată într-o zi, se numeşte plimbare sau excursie
pe jos. Dacă traseul durează mai mult de o zi, atunci este vorba de trekking.
Complexitatea tehnică presupune să se cunoască modul de citire a
unei hărţi, să se estimeze o durată, să se folosească corect busola şi alte
mecanisme de navigare.
Planificarea presupune de asemenea cunoaşterea modului de
acordare a primului ajutor, protocolului în caz de urgenţă, previziunilor meteo
şi aşa mai departe.

pag. 19
 ALPINISM ŞI COBORÂREA ÎN RAPEL
Activităţile ce implică funii şi înălţimi pot fi împărţite în 2 grupe
principale: Alpinismul (în sală şi în aer liber) ce constă în urcarea unui zid ce
poate fi pietros sau nu şi coborârea în rapel ce constă în coborârea unui zid cu
ajutorul funiilor. Toate aceste activităţi presupun riscuri şi deci necesită
pregătire specială, nivelul oscilând de la riscuri minime la riscuri serioase sau
chiar fatale.
Echipamentul folosit în acest tip de activitate este complex şi include
multe dispozitive :
• PPE – echipament personal
de protecţie
• Funii
• Hamuri

Siguranţa este unul din cele

mai importante aspecte ale acestui
sport, astfel că este foarte important să
se verifice mai întâi echipamentul.
Este de preferat să se evite situaţiile
limită. Acestea se pot evita printr-o
planificare riguroasă, bună
comunicare şi o pregătire temeinică.

NORDIC WALKING
Nordic Walking este una dintre activităţile recreative cu cea mai mare
rată de creştere în rândul celor pasionaţi din întreaga lume.
A luat naştere în anul 1930 în Finlanda, ca metodă de antrenament
pentru schiorii profesionişti de fond în afara stagiunii sportive.
Dezvoltarea mersului Nordic Walking până la forma sa actuală, cea de
activitate recreativă pentru toată lumea, a avut loc la începutul anilor '80 în
Finlanda. Primele bastoane oficiale pentru Nordic Walking au fost prezentate
publicului în 1997 de către Exelplc., unul dintre principalii producători de astfel
de bastoane din lume.
Statisticile estimează că la sfârşitul anului 2004, aproximativ 6,5
milioane de persoane din lume practicau Nordic Walking.
Acest sport este uşor de practicat, fiind o metodă de mişcare sigură
care se practică în aer liber.

pag. 20
 Principalele avantaje:
- Este cu 40-50% mai eficace decât mersul fără baston;
- Măreşte ritmul cardiac la un nivel optim pentru a arde grăsimile;
- Tonifică musculatura umerilor, a pieptului şi a muşchilor gluteali;
- Fortifică musculatura braţelor şi a spatelui;
- Elimină tensiunile musculare de la nivelul gâtului şi umerilor;
- Reduce suprasolicitarea articulaţiilor genunchiului şi tocmai de aceea
este recomandat în mod deosebit persoanelor supraponderale.

TIROLIANA
Tiroliana reprezintă o traversare spectaculoasă la o înălţime variabilă,
între două puncte, cu ajutorul unei corzi duble, a unui sistem de scripeţi şi al
unei cordeline de frânare asistată de instructor.
Este o activitate plină de adrenalină, care presupune depăşirea limitelor
personale. Participanţilor li se cere o doză minimă de curaj şi spirit de aventură.
Tiroliana este utilizată în general pentru traversarea zonelor montane cu
dificultăţi ridicate, care prin alte tehnici ar fi imposibile.
Tiroliana este considerată ca
fiind un sport extrem, deşi nu trebuie
să aveţi cunoştinţe sau antrenament
pentru aşa ceva şi totul se desfăşoară
într-un cadru cît se poate de sigur.
Tiroliana este pentru aceia dintre
dumneavoastră care au un pic de curaj
si nu au rău de înălţime.
Se urmăreşte:
- comportamentul şi exprimarea
sentimentelor în situaţii limită;
- controlul sentimentelor (frica de
înălţime) şi asumarea riscurilor;
- cunoaşterea într-o altă manieră
a membrilor echipei;
- sprijinirea coechipierilor pentru
a duce la bun sfârşit exerciţiul;
- încrederea în dispozitivul de
asigurare.

pag. 21
 C) TURISMUL ACTIV: ACTIVITĂŢI NAUTICE
SPORTURI CU RAME
Activităţile nautice reprezintă o activitate economică importantă în
zonele rurale.
Caiac, canoe şi rafting-ul
sunt cele mai populare activităţi
nautice disponibile în staţiunile cu
turism activ, deoarece acoperă o
gamă largă de nivele de dificultate
şi pot fi adaptate la nevoile fiecărui
membru al familiei. Se poate alege
între ape calme sau ape
învolburate. Rafting-ul este
adecvat pentru cei ce nu au
experienţă.
Scara internaţională a dificultăţii pe râuri
Agenţii de turism activ ce oferă activităţi nautice trebuie să ţină cont de
condiţiile de mediu (de exemplu nivelul apei, calitatea apei, forţa vântului,
temperatura apei şi aerului, precum şi alte aspecte periculoase) atunci când
planifică turul. De asemenea
trebuie să adapteze activitatea la
nivelul de experienţă a fiecărui
grup de clienţi.
Pe de altă parte, agenţii sau
operatorii de turism activ trebuie să
se asigure că instructorii au
pregătirea necesară în ceea ce
priveşte siguranţa şi metodele de
salvare în zona în care se
desfăşoară activitatea.

SKI NAUTIC
Doar federaţiile autorizate pot oferi pregătirea necesară pentru
practicarea acestui sport. Cei ce folosesc bărcile trebuie să aibă licenţă şi
pregătirea adecvată.
Ski-ul nautic se clasifică în diferite categorii şi de asemenea necesită
câteva reguli de comportament.

pag. 22
 WAKEBOARDING este o altă versiune a ski-ului nautic. În acest caz
se foloseşte o planşă pentru zăpadă. Acest sport se împarte în categoria bărci
şi categoria ski cu cablu.

D) TURISM ACTIV: ACTIVITĂŢI PE ZĂPADĂ

Astăzi există multe activităţi diverse legate de zonele cu zăpadă ce pot
fi practicate de toate genurile de oameni. Câteva din cele mai importante
activităţi pe zăpadă sunt ski-ul, inclusiv diferitele sale categorii şi discipline,
cum ar fi ski-ul Nordic, ski-ul alpin şi snowboard-ing sau săniile trase de câini.
Lungimea skiurilor poate varia, în funcţie de înălţimea skiorului şi în
funcţie de sportul la care vor fi folosite. Începătorii sunt sfătuiţi să folosească
skiuri scurte deoarece se mânuiesc mai uşor.

2.2 – EVOLUŢIA ÎN CEEA CE PRIVEŞTE FOLOSIREA RESURSEI

2.2.1 – Originea şi dezvoltarea activităţilor turistice

În ultimii ani, activitatea de turism a crescut substanţial în zonele rurale.
Sunt multe iniţiative ce se desfăşoară, atât în sfera publică cât şi cea privată,
menite să satisfacă cererea de recreere.
Creşterea activităţii de turism a început în anii 80, drept consecinţă a
multor factori interni şi externi combinaţi:
• Schimbările ce au avut loc în sectorul agricol;
• Schimbările aduse de noile abordări ale vacanţelor şi perioadelor de
recreere;
• Politicile UE pe tema dezvoltării spaţiale implementate în raza de
acţiune a ESDP (Perspectiva Europeană de Dezvoltare Spaţială);
• Noile oportunităţi de locuri de muncă alternative în sectoarele de
mediu şi de recreere.

2.2.2 – Evoluţia către turismul activ

Turismul activ a devenit foarte popular în ultimii câţiva ani. Din ce în ce
mai mulţi oameni doresc să îşi petreacă vacanţele în natură, experimentând
aventuri.
Aceste activităţi de turism activ pot fi desfăşurate individual sau ca parte
a unui produs mai complex, cum ar fi aşa-zisele activităţi multiple, în care
natura, cultura şi formarea se împletesc în pachete de aventuri ce se
desfăşoară în cadru natural.

pag. 23
 Noile metode de promovare şi reclamă, inclusiv broşurile şi paginile de
internet, au făcut ca acest tip de turism să fie mai accesibil şi mai atractiv
pentru mulţi oameni. Cererea de turism activ poate să crească şi mai mult în
viitor, atunci când experţii în turism care promovează şi administrează
activităţile în aer liber vor deveni mai implicaţi în aceste activităţi. Astfel va fi
posibil să se atragă diverse tipuri de public care caută aventură şi noi senzaţii
şi care doresc să petreacă mai mult timp în zone naturale.

2.2.3 – Turismul rural şi managementul durabil al teritoriului

Turiştii sunt foarte pretenţioşi atunci când vine vorba de alegerea unei
destinaţii. De aceea astăzi turismul este perceput drept o altă ocazie de
dezvoltare în zonele rurale şi nu drept o activitate economică alternativă care
să înlocuiască pe cele deja exsitente. Pentru a atinge managementul durabil
trebuie să coexiste cu alte activităţi.
De aceea dezvoltarea turismului în zonele rurale trebuie să se
confrunte cu două mari provocări:
1. Să se adreseze nevoii de reorganizare a spaţiului, cu o nouă
distribuire a terenurilor care să facă posibilă combinarea noilor cereri de
recreere cu alte activităţi tradiţionale.
2. Managementul mediului, moştenirii culturale şi satelor trebuie să
respecte principiile durabilităţii.
Activităţile turistice în zonele rurale trebuie să accentueze şi să
încurajeze mai multe valori:
• Respectarea culturii regionale şi a obiceiurilor locale.
• Respectarea regulilor şi reglementărilor naţionale cu privire la mediu,
pentru a conserva şi proteja flora şi fauna locală.
• Folosirea potecilor şi cărărilor existente, din motive de siguranţă şi
pentru a se evita distrugerea cadrului natural.

pag. 24
 3 – IMPORTANŢA ŞI IMPACTUL RESURSEI

3.1 – SITUAŢIA ACTUALĂ ŞI IMPACTUL RESURSEI

3.1.1 – Codul etic global pentru turism
Codul etic al Organizaţiei Mondiale a Turismului consideră turismul ca
fiind o activitate benefică pentru comunităţile şi ţările gazdă. Articolul 5 afirmă
că populaţiile locale trebuie să fie asociate cu activităţile de turism şi să împartă
echitabil beneficiile economice, sociale şi culturale pe care le generează, în
special în ceea ce priveşte crearea de noi locuri de muncă directe sau
indirecte. Politicile pentru turism trebuie aplicate într-o asemenea manieră încât
să ajute la ridicarea nivelului de trai al populaţiilor din regiunile vizitate.
Planificarea şi abordarea arhitectonică a staţiunilor de turism trebuie să aibă
drept scop integrarea acestora în contextul economic şi social.

3.2 – REZULTATE ŞI IMPACTUL RESURSEI

EXPERIENŢE PILOT
Deşi Europa este considerată principala destinaţie a turiştilor
internaţionali, sunt şi lacune, în special în ceea ce priveşte formarea specifică
din sectorul turistic. Datorită cererii din ce în ce mai mare de turism de acest
tip şi datorită absenţei specialiştilor în acest sector, este necesar să se creeze
o nouă schemă de formare a viitorilor profesionişti din turismul activ şi din
turismul rural.

pag. 25
 4 FOLOSIREA RESURSEI CA INSTRUMENT
PENTRU DEZVOLTAREA RURALĂ

4.1 – POSIBILITĂŢI ŞI CONDIŢII NECESARE PENTRU

DEZVOLTARE
Conceptul cheie al turismului activ foloseşte mediul pentru a desfăşura
activităţile fizice. De aceea un profesionist din turismul activ trebuie să ştie cum
să se comporte cu mediul, cu resursele şi cu toate comunităţile gazdă, pentru
a rezolva nevoile economice şi sociale, în timp ce se păstrează cultura,
ecologia şi resursele, în beneficiul generaţiilor viitoare.
Durabilitatea activităţilor de turism depinde de aspecte precum:
• Conservarea mediului natural;
• Integrarea elementelor socio-culturale locale în activităţile de turism,
fără a se altera elementele ce caracterizează regiunea;
• Promovarea distribuirii egale a beneficilor aduse de turism între
localnici şi vizitatori, pentru a creşte calitatea vieţii;
• Rezolvarea elementelor culturale şi de mediu, cu grijă şi cu respect.
Turismul poate fi un instrument durabil, deoarece poate îmbunătăţi
calitatea vieţii populaţiilor locale şi poate contribui la conservarea mediului.
Turiştii se vor putea bucura de un produs turistic îmbunătăţit.
Turismul activ poate contribui la cele trei obiective ale politicii regionale
europene:
• Coeziune economică şi socială, întrucât turismul activ poate fi sursă
de venit în zonele rurale şi mai izolate.
• Conservarea şi managementul resurselor naturale şi moştenirii
culturale, principalele valori ale staţiunilor turistice.
• O competitivitate echilibrată în cadrul Uniunii Europene, deoarece
industria de turism de obicei implică dezvoltarea altor intreprinderi şi industrii
locale.
Managementul durabil al turismului este benefic pentru populaţia locală,
deoarece poate fi implicată direct sau indirect în activităţi ce au legătură cu
turismul. Pentru a încuraja implicarea comunităţilor în dezvoltarea durabilă a
turismului, toate aceste populaţii locale legate de acest sector trebuie să fie
bine informate şi să se implice.
Pentru a atinge dezvoltarea durabilă trebuie acordată atenţie specială
posibilelor impacturi.

pag. 26
 Trebuie aplicate măsuri de prevenire sau corectare când este necesar.
Turismul durabil trebuie să poată menţine un nivel foarte înalt de
satisfacere a clienţilor; trebuie să poată oferi vizitatorilor experienţe de neuitat.
Dezvoltarea durabilă trebuie promovată între vizitatori.
Clienţii trebuie să poată învăţa şi înţelege interacţiunile dintre natură,
comunitatea locală şi turism, în timp ce se bucură că iau parte la diverse
activităţi.

4.2 – POTENŢIALUL RESURSEI DE CREARE DE LOCURI DE

MUNCĂ
Diversificarea economiei se atinge o dată cu dezvoltarea noilor activităţi
şi intreprinderi economice, pe baza resurselor şi potenţialului zonelor rurale.

4.2.1 – Noi tipuri de turism rural

Există mai multe abordări turistice ce diferă de turismul tradiţional ce era
cel mai comun tip de turism. Principalele tipuri de turism rural pot fi clasificate
pe baza următoarelor concepte:

Turismul în zonele rurale

constă în activităţi de recreere
desfăşurate în zone rurale şi
include:
• Turism rural.
• Eco-turism,
• Turism de aventură,
• Turism cultural,
• Turism de afaceri,
• Turism pentru tineret,
• Turism social,
• Turism pentru sănătate şi
• Turism sportiv.

Toate aceste activităţi sunt într-un fel sau altul legate de turismul
natural, cultural sau rural. Mai mult, majoritatea ofertelor de turism existente
combină mai multe tipuri de turism. Deşi în anumite cazuri facilităţile de cazare
şi masă sunt principalele surse de venituri, mai există şi alte servicii legate de
sport, învăţare şi cultură.

pag. 27
 4.2.2 – Locuri de muncă generate de dezvoltarea turismului.
• Locuri de muncă legate în mod direct
• Locuri de muncă generate ca şi rezultat al dezvoltării industriei
turismului
• Locuri de muncă indirecte generate ca rezultat al activităţilor turistice
Turismul a generat de asemenea îmbunătăţiri ale zonelor agricole, cum
ar fi infrastructurile sau crearea de servicii, de exemplu: activităţi de curăţare
a mediului, electricitate, telecomunicaţii, şcoli, spitale, transport public şi altele.

4.2.3 – Noi profesii: profesioniştii din domeniul turismului activ

Deja există specialişti în diverse sporturi legate de turismul rural şi
turismul activ. De aceea profilul profesioniştilor din domeniul turismului activ
va fi mai general şi va acoperi managementul ofertei turistice în întregime, nu
doar activităţile sportive.

De aceea:

1) Operatorii sau furnizorii de turism activ trebuie să

cunoască regiunea unde îşi desfăşoară activitatea.

2) Furnizorii de turism activ trebuie să se concentreze asupra

organizării.

3) Nevoile clienţilor trebuie să fie o prioritate când se oferă un

produs sau un serviciu.

4) Operatorii sau furnizorii de turism activ trebuie să

cunoască afacerea şi piaţa

5) Operatorii sau furnizorii de turism activ trebuie să aibă

cunoştinţe financiare

6) Operatorii sau furnizorii de turism activ trebuie să ţină cont

de concurenţă.

pag. 28
 5. VATRA DORNEI - TURISM ACTIV

5.1. DESCRIERE GENERALA

Ţara Dornelor este situată pe
teritoriul judeţului Suceava fiind o
depresiune care, împreună cu
depresiunea Câmpulungului face
delimitarea între grupa nordică şi
grupa centrală a Carpaţilor Orientali.
Din punct de vedere
matematic este încadrată la vest de
meridianul 25º5´ iar la est de
meridianul 25º30´ longitudine estică
intersectate de paralela de 47º22´ latitudine nordică.
Depresiunea Dornelor este închisă de munţi, astfel: la N de Munţii
Suhard, în N-E de Munţii Giumalău, în E-SE de Munţii Bistriţei, în S de Munţii
Căliman iar în V de Munţii Bârgău.
Relieful depresiunii, include altitudini medii de 800-900 m.
În limitele sale, Ţara
Dornelor cuprinde 12 unităţi
administrative (10 comune: Dorna
Arini, Dorna Candrenilor, Iacobeni,
Panaci, Poaiana Stampei, Şaru
Dornei, Crucea, Cârlibaba,
Ciocanesti, Coşna, 1 oraş: Broşteni
– împreună, însumând aproximativ
45 de aşezări) polarizate în vatra
depresiunii de municipiul Vatra
Dornei.(devenit municipiu din anul 2000).
Depresiunea Dornelor, se leagă de regiunile joase învecinate prin
pasuri. Astfel legătura cu Transilvania se face prin pasul Tihuţa (1.201 m), cu
Maramureş prin pasul Prislop (1.416 m), iar peste pasul Mestecăniş (1.099 m)
cu Moldova.
Prin intermediul pasurilor existente şi implicit al căilor de comunicaţie:
calea ferată ce trece din Moldova în Transilvania, respectiv de la Suceava la
Cluj-Napoca şi reţeaua de şosele naţionale ce realizează legături cu

pag. 29
Transilvania prin E576 (DN17) Măgura -Vatra Dornei-Câmpulung; cu
Maramureş prin DN18 până la Sighetu Marmaţiei, cu Moldova prin DN17A
(Vatra Dornei-Rădăuţi) şi prin DN17B (Vatra Dornei-Crucea-Broşteni),
Depresiunea Dornelor, chiar dacă este încadrată de munţi, ea nu este o zonă
izolată, beneficiind de un grad ridicat de accesibilitate dinspre zonele limitrofe.
Depresiunea Dornelor prezintă caractere particulare la nivelul tuturor
compartimentelor cadrului natural, care conferă posibilităţi complexe de
valorificare din punct de vedere turistic.
Municipiul Vatra
Dornei este atestat
documentar din anul 1410.
Situată în nordul României,
într-o depresiune a
Carpaţilor Orientali -
Depresiunea Dornelor-
Vatra Dornei este o
localitate turistică foarte
căutată datorită apelor
termale, peisajului, climei.

Oraşul-staţiune este înconjurat de munţi împăduriţi ce permit

practicarea schiului, alpinismului şi a sporturile de iarnă, iar localitatea este în
acelaşi timp şi o importantă staţiune balneară.
Parcul natural din centrul staţiunii, renumit pentru veveriţele sale,
precum şi cazinoul amintesc de faimoasele staţiuni balneare din vestul
Europei. În oraş, cele mai interesante atracţii turistice sunt Muzeul etnografic
al Bucovinei şi Muzeul vânătorii şi al ştiinţelor naturale.
Forme de turism practicate
Turismul de odihnă şi recreere.
• Municipiul Vatra Dornei beneficiază de o variată reţea de hoteluri,
pensiuni turistice şi agroturistice, cabane, spaţii de cazare în locuinţe familiale,
baruri şi discoteci
• Facilitati de Welness şi SPA
Turism balnear
• Staţiunea balneo-climaterică Vatra Dornei are patru baze moderne de
tratament, cu secţii de băi carbogazoase, împachetări cu nămol, hidroterapie,
sală de sport pentru medicină recuperatorie.

pag. 30
 • Există 6 izvoare pentru cură internă şi peste 30 pentru cură externă
(izvoare carbogazoase, bicarbonate, calcice, feruginoase, magneziene, uşor
sulfurate, oligometalice, atermale etc.).
Turism montan şi de agreement
• Schi: schi alpin, schi de tură, schi fond, schi extrem + cursuri de iniţiere
- Pârtia Telescaun: 3200 m lungime, 400 m diferenţă de nivel, instalaţie
de transport pe cablu tip Telescaun;
- Pârtia Parc: 900 m lungime, 150 m diferenţă de nivel, instalaţie de
transport pe cablu tip Teleschi şi Baby-schi;
• Excursii montane - ture de agrement la puncte de belvedere, lungimea
totală a traseelor este de aprox. 300 km;
• Alpinism şi escaladă pe gheaţă;
• Parapantă, Mountain Biking;
• River Rafting - Traseele au lungimi cuprinse între 12,5 - 20 km;
• Trasee montane parcurse cu snowmobilele;
• Nature Observation: Interpretare cu ghid, se pune la dispoziţie
mijloace de transport pe trasee adecvate ce asigură o bună biodiversitate;
• Turism ecvestru având asigurate şi cursuri de iniţiere
Turismul rural
Turismul rural din judeţul Suceava beneficiază de o calitate deosebită
a peisajului natural, a aerului şi a apelor, dar mai ales a vestitelor izvoare de
apă minerală din Bazinul Dornelor şi nu în ultimul rând existenţa numeroaselor
obiective turistice de factură religioasă. Un element cheie este ospitalitatea
oamenilor, această trasătură fiind definitorie pentru bucovineni.

Entităţi care activează în cadrul turismului rural în Bazinul Dornelor

• Biroul de Promovare şi dezvoltare a turismului şi salvamont
• Bucovina Ranger

pag. 31
 6. GHID LINGVISTIC DE BAZĂ
Acest capitol, un scurt ghid lingvistic, intenţionează să sprijine înţelegerea unor
termeni care sunt utilizaţi în conţinuturile de formare ale Turismului Activ şi Interpretării
Naturii. Este o mică compilaţie de vocabular tehnic, pe baza modulelor de formare
existente în domeniul transferării.
Ski alpin - Cea mai populară disciplină de schi. Este practicat în staţiuni şi
constă în sisteme de urcare şi pante pentru coborâre.
Antropologic – toate elementele ce reflectă prezenţa fiinţei umane, în termeni
fizici relaţia sa cu mediul înconjurător şi specificitatea culturală şi istorică.
Cascadă - o cădere abruptă de apă de pe o terasa situată într-o albie.
Stâncă - o bucată verticală de piatră bună pentru alpinism.
Comunicare - proces care implică schimbul de informaţii, cu interacţiune între
diferite persoane. Poate presupune numeroase modalităţi: conversaţie, limbajul
gesturilor, mesaje trimise prin intermediul sistemelor electronice sau mesaje scrise.
Conservare - un grup de măsuri pentru utilizarea durabilă a resurselor naturale
şi patrimoniale şi pentru conservarea diversităţii biologice şi culturale.
Ski fond - un sport de iarnă popular în multe ţări cu mari arii acoperite de
zăpadă, în special în Europa de Nord, Canada şi Alaska. Ski-ul fond face parte din familie
sporturilor cu ski nordice.
Diagnostic - evaluare a unui element sau a unei persoanei, precum şi a
grupurilor acestora, din punct de vedere vedere al compoziţiei, comportamentului, naturii
şi altor caracteristici proprii.
Didactic - tehnică sau comportament ce aplică metode şi tehnici de predare, cu
scopul de a eficientiza transmiterea unui mesaj sau unor cunoştinţe.
Tur educativ - tur cu obiectivul de a învăţa despre caracteristicile regiunii:
caracteristicile naturale, arheologice şi culturale pot fi obiect de studiu.
Mediu - termen ce include în general toate elementele şi toţi factorii care
influenţează direct existenţa şi comportamentul unei fiinţe sau specii.
Alpinism liber – căţărarea pe o stâncă, folosind doar mâinile, picioarele şi
prizele naturale. Corzile sunt utilizate doar pentru protecţia alpinistului şi nu pentru a
avansa.
GPS (Global Positioning System) - un sistem de sateliţi care permite să se
calculeze cu mare precizie poziţia unei persoane, prin folosirea unui receptor electronic.
Patrimoniu - acest termen poate fi folosit pentru elemente naturale (bun natural,
care, având în vedere valoarea sa de biodiversitate, economică sau peisagistică, merită
să fie protejat de către societate), pentru elemente istorice (bunuri naturale sau
construite, cu valoare estetică, artistică, documentară, spirituală sau socială
semnificativă, care ar trebui să fie protejate) sau pentru elemente culturale (bunuri
materiale sau imateriale, care sunt considerate a avea o valoare relevantă pentru
identitatea şi cultura unui popor).
Hipotermie - o scădere a temperaturii corpului, determinată de faptul că
organismul pierde caldură mai repede decăt produce. Hipotermia este o ameninţare
atunci când temperatura apei este sub 16 º C sau temperatura aerului este sub 10 º C.

pag. 32
 Interpretare - act de comunicare simultană sau consecutivă, verbal sau non-
verbal, între 2 persoane sau între persoane şi elemente de patrimoniu, culturale sau
naturale, cu scopul de a înţelege un mesaj.
Peisaj - un sistem spaţial complex şi dinamic, provenit din interacţiunea
factorilor naturali şi culturali, determinat de factori ecologici, sociali, culturali şi economici.
Mesaj - este obiectul comunicării care, în funcţie de context, poate fi aplicate atât
conţinutului informaţiilor cât şi formei de prezentare şi necesită un emiţător, un receptor
şi un canal de comunicare.
Muzeologie – arie de cunoaştere concentrată pe administrarea, întreţinerea şi
organizarea de expoziţii in muzee, de fapt cu o frecventă aplicare a tehnologiilor de
informare şi comunicare, încorporate pentru a transmite conţinutul într-un mod plăcut şi
eficient.
Protecţia naturii - un set de acţiuni şi măsuri care să menţină şi să protejeze
mediul natural.
Rafting – Sport care constă în coborârea unui râu pe o ambarcaţiune sau barcă
de cauciuc folosind vâsle pentru a o manevra printre obstacole, mereu evitându-se
răsturnarea ambarcaţiunii sau căderea membrilor în apă.
Mediul rural - opus mediului urban, poate fi definit ca orice regiune în care
domină creşterea animalelor, agricultura, silvicultura şi activităţile de conservare a
mediului, având o densitate scăzută a populaţiei.
Plimbări turistice montane - atunci când traseul pentru mersul este pe teren
montan dar nu este nevoie de o mare experientă sau de stare fizică excelentă pentru a
le practica.
Treks - plimbări pe distante lungi ce necesită şedere peste noapte.
Mersul pe jos - activitate care constă în deplasare pe jos.
Traseu pentru plimbări - traseul utilizat pentru mersul pe jos. Traseele pot fi
marcate, pe elemente naturale, cum ar fi pietre, ce ghidează turistul pe parcursul
traseului.
Cădere de apă – un curent de apă tip terasa, iar terasa nu este verticală. Din
punct de vedere al definiţiei, o cădere de apă este prin natura sa între un curent de apă
şi cascadă
Trasee naturale - drumuri inguste, ce se desfăşoară într-un mediu natural, de
la zonele de câmpie şi până în munţi şi păduri, fără a necesita acţiuni majore de curăţare
sau lucrări de conservare.
Simbol - desemnează un element reprezentativ care poate fi atât un obiect sau
un concept care are o anumită cantitate sau calitate, fiind de asemenea un element
esenţial pentru procesul de comunicare.
Durabilitate - concept legat de continuitatea funcţiilor sociale, culturale,
economice şi de mediu ale societăţii umane, într-un mod în care sunt rezolvate nevoile
reale, în acelaşi timp conservându-se biodiversitatea şi ecosistemele, menţinându-se
aceste funcţii la nesfârşit.

pag. 33