Primirea Pacientului Chirurgical PDF

Stagiul 1.
Primirea, transferul şi poziţionarea pacientului chirurgical 3
Staţia 1.1 5
Primirea pacientului chirurgical
Staţia 1.2 9
Schimbarea lenjeriei de pat
Staţia 1.3 11
Transferul pacientului pe masa de operaţie
Staţia 1.4 17
Poziţionarea pacientului în decubit dorsal şi lateral
Staţia 1.5 21
Poziţionarea pacientului în decubit ventral
Staţia 1.6 25
Poziţii speciale în chirurgia abdominală şi ginecologică
Staţia 1.7 31
Poziţii speciale în ortopedie, neurochirurgie şi în chirurgia plastică
Staţia 1.8. 35
Reglarea mesei operatorii
Fişe de evaluare a performanţelor studenţilor 39

1. Primirea, transferul şi poziţionarea pacientului chirurgical
1.1 Primirea pacientului chirurgical
Dana Mihaela Turliuc
În anul 2006 Association of Surgical Technologists (AST) a stabilit standardele pentru transportul în
siguranță a pacientului chirurgical. Aceste standarde constau în:
Standard I
Transferul pacientului din pat în dispozitivele cu care se efectuează transportul ( fotoliu rulant,
targă, etc.) este responsabilitatea persoanelor care efectuează transferul
a. Selectarea metodei de transport se face în funcție de necesitățile pacientului (necesitatea unei

cai de abord venos, nevoia de oxigen, mobilitatea pacientului, starea de cunoștință a
pacientului, înălțimea și greutatea pacientului, vârsta pacientului, abilitățile fizice și psihice.
b. Selectarea metodei de transport se face având în vedere parametrii care să asigure siguranța
pacientului dar și a personalului care efectuează transportul (rotile mijlocului de transport să
se poată bloca, mijlocul de transport să aibă curele de siguranță,marginile laterale ale
mijlocului de transport să fie suficient de înalte pentru a preveni căderea pacientului,
manevrarea dispozitivelor care asigura calea venoasă să se facă cu ușurință, existența
rafturilor speciale pentru transportul buteliilor de oxigen și a monitoarelor, mijlocul de
transport să aibă dimensiuni corespunzătoare dimensiunilor pacientului de transportat, să se
poată ajusta funcție de necesitățile pacientului, verificarea funcționalității dispozitivului de
transport înainte de a începe efectuarea transportului).
c. Siguranța pacientului și a persoanelor care efectueaza transportul este asigurată de
respectarea următoarelor reguli: transportul pacienților trebuie efectuat de către un număr
adecvat de persoane (2 persoane pentru pacientul conştient și care se poate mobiliza și patru
persoane pentru pacientul cu modificări ale stării de cunoștință și care nu se poate mobiliza),
utilizarea elementelor ajutătoare pentru translarea pacienților care nu se pot mobiliza (aleze,
benzi de cauciuc), aranjarea mobilierului și a echipamentelor în saloane astfel încât să fie
suficient spațiu pentru transferul și transportul pacientului, utilizarea centurilor de siguranță
pe timpul transportului, securizrea dispozitivelor care asigura liniile intravenoase și drenajul
și verificarea funcționalității acestora la sfârșitul transportului.
d. Personalul care efectuează transportul se va prezenta, va identifica corect pacientul pentru a
nu se face erori chirurgicale, la pacienții conștienți li se vor explica etapele transferului și
transportului. Pe durata transportului pacientul va fi acoperit cu un cearşaf până la nivelul
bărbiei.
3
Ediţia I Varianta 1
ABILITĂȚI CHIRURGICALE FUNDAMENTALE
Universitatea de Medicină şi Farmacie „Grigore T. Popa” Iaşi
Standard II
Transportul pacientului spre blocul operator este responsabilitatea personalului care

efectuează transportul
a. În timpul transportului trebuie implementate măsuri de siguranță reprezentate de:ridicarea

barelor de siguranță ale tărgii, fixarea centurilor de siguranță cu care sunt prevăzute tărgile
sau cărucioarele, verificarea și securizarea liniilor intravenoase, recipientele atașate la liniile
intravenoase vor fi așezate departe de capul pacientului,capul și membrele pacientului vor fi
protejate, de preferat transportul cu picioarele în față, se vor evita mișcările bruște atunci când
se fac schimbări de direcție, mai ales la pacienții la care s-a administrat medicație înainte de
transport. Persoana care dirijează transportul se va așeza la capul pacientului pentru a sesiza
orice modificare și a aplica imediat manevrele necesare. Nu se vor deschide ușile cu ajutorul
mijlocului de transport iar în cazul utilizării lifturilor mijlocul de transport al pacientului se va
introduce cu extremitatea la care este așezat capul pacientului.Pacientul nu se va lăsa
nesupravegheat pe perioada transportului și se vor urmări modificările fizice sau emoționale
ale acestuia.
b. În timpul transportului se vor respecta regulile de îngrijire ale pacientului: se va discuta cu
pacientul, pacientul va fi rugat să-și mențină membrele în interiorul mijlocului de transport,
extremitatea cefalică va fi ușor ridicată și pacientul va fi acoperit cu un cearşaf pâna la nivelul
extremității cefalice.
Standard III
Transferul pacientului de pe mijlocul de transport pe masa de operații sau pe masa unui

dispozitiv pentru investigații este responsabilitatea echipei de transport și a persoanei care este
responsabilă de sectorul unde se face transportul (asistent șef bloc operator, asistent șef
explorări, etc.)
a. Pentru siguranța pacientului și a echipei chirurgicale se impun unele măsuri la transferul

pacientului din mijlocul de transport pe masa de operații: poziționarea tărgii lângă masa de
operații se va face în funcție de înălțimea pacientului, se vor bloca roțile atât la mijlocul de
transport cât și la masa de operații, liniile intravenoase și sistemele de drenaj se vor securiza
și nu se vor tracționa. Pentru pacienții conștienți sunt necesare două persoane pentru
efectuarea transportului iar pentru pacienții necooperanți sau care nu se pot mobiliza vor fi
necesare 4 persoane pentru efectuarea transferului. Momentul transferului de pe mijlocul de
transport pe masa de operații va fi supravegheat și dirijat de către anestezist. De asemenea,
anestezistul este responsabil de protecția capului gâtului și căilor respiratorii în momentul
transferului. Transferul pacientului se va efectua cu mișcări blânde, tragerea bruscă sau
împingerea pacientului fiind contraindicate. Pacientul va fi poziționat pe centrul mesei de
operații iar centura de siguranță se va fixa la aproximativ 4 cm deasupra articulației
genunchilor, centura să nu fie prea strânsă prin lăsarea unui spațiu de 2 degete între centură și
coapse. Se va verifica ca zonele de contact cu planurile osoase să nu fie pe suprafețele
metalice ale mesei de operații. Aceste zone vor fi protejate cu pernuțe de silicon.
b. În timpul transferului pacientului de pe mijlocul de transport pe masa de operații pacientul se
va menține acoperit cu un cearşaf, la pacienții conștienți se vor explica manevrele care se vor
efectua. Se va desemna un membru al echipei de transfer (ex. anestezist) care va da
comenzile de transfer iar pacienții conștienți vor fi instruiți să se mişte numai la comandă.
4
Varianta 1 Ediţia I

Fotoliile rulante sunt dispozitive în care pacienţii pot fi transportaţi în poziţie şezândă (Fig.1).
Pentru susţinerea picioarelor, fotoliile rulante sunt prevăzute cu suporturi speciale iar manevrarea se
face cu ajutorul unor mânere situate în spatele fotoliului rulant.
Fig. 1 Fotoliul rulant

Fotoliul rulant se utilizează pentru transportul intraspitalicesc al pacientului către sălile de diagnostic
şi tratament, către blocul operator. Fotoliul rulant se utilizează la toţi pacienţii care pot menţine
poziţia şezândă dar autonomia mersului nu este păstrată. Aşezarea pacientului în fotoliul rulant se
poate face de către o singură persoană, atunci când pacientul poate menţine poziţia şezândă si
ortostatismul şi de către două persoane atunci când pacientul nu poate menţine poziţia şezândă şi
ortostatismul.
Aşezarea pacientului pe scaunul rulant de către o singură persoană se face în felul următor (Fig.2):
Fig.2 Transferul pacientului de pe pat pe scaunul rulant.
5
Pacientul ridicat în poziţie şezândă. Persoana care efectuează manevra va fixa cu o mână spatele
pacientului iar cu cealaltă mână ridică pacientul din regiunea poplitee şi va roti pacientul până ce
acesta ajunge transversal pe pat/targă. Persoana care execută manevra se va întoarce cu faţa la
pacient, introduce mâinile sub axilele pacientului iar pacientul se sprijină cu mâinile pe braţele sau
umerii persoanei din faţă. La comanda persoanei care efectuează manevra pacientul este ridicat în
ortostatism şi întors imediat cu spatele la fotoliul rulant, lăsând apoi pacientul să se aşeze uşor în
fotoliul rulant.
Aşezarea pacientului pe scaunul rulant de către două persoane se face în situaţia în care pacientul nu
poate menţine ortostatismul (Fig 3.).
Manevra se executa în felul urmator:
Pacientul este ridicat în poziţie şezândă şi apoi rotat în jurul unui ax de 90° pentru a ajunge în poziţie
transversal pe pat. În timpul efectuării acestei manevre pacientul va fi susţinut permanent de către
cele două persoane. Prima persoană se aşează în spatele bolnavului şi îl sprijină de axile iar cealaltă
persoană aranjează picioarele şi apoi le ridică aducând pacientul cu spatele până la marginea patului.
Persoana de la picioarele pacientului înconjură patul și aşează fotoliul rulant la marginea patului la
nivelul spatelui pacientului. Cele două persoane se aşează de o parte şi de alta a fotoliului rulant şi îl
sprijină cu picioarele. În acelaşi timp cele două persoane se așează oblic față în față și cu mâinile
dinspre fotoliu prind pacientul sub axile iar cealaltă mână o introduc sub genunchii pacientului, îl
ridică și îl așează pe fotoliu rulant. Fotoliul rulant este imediat tras înapoi iar picioarele pacientului se
așează pe suporturile de susținere în poziție adecvată.
Fig. 3 Transferul pacientului de pe pat pe fotoliul rulant de către două

persoane.
Transferul pacientului din fotoliu rulant în pat se face prin manevre inverse decât cele descrise
anterior.
6
Bibliografie
1. Caruthers B, Junge T, Long JB, Price BD. Surgical case management. In: Frey K, Ross T.
eds. Surgical Technology for the Surgical Technologist: A Positive Care Approach Clifton
Park, NY: Delmar Cengage; 2008.
2. Core Curriculum for Surgical Assisting. 3nd ed. Littleton, CO: Association of Surgical
Assistants; 2014.
3. Core Curriculum for Surgical Technology. 5th ed. Littleton, CO: Association of Surgical
Technologists; 2002.
4. Coonan TJ, Hope CE. Cardio-respiratory effects of change of body position. Canadian
Journal of Anesthesia, 30, 424; 1983.
5. Gauer OH, Thron HL. Postural changes in the circulation. In: Hamilton WF,. Dows P, eds.
Handbook of Physiology. Washington, DC: American Physiological Society; 1965: 2409.
6. Martin, JT. (1997). General principles of safe positioning. In: Martin JT, Warner MA, eds.
Positioning in Anesthesia and Surgery. Philadelphia, PA: WB Saunders; 5-12.
7
8
1.2 Schimbarea lenjeriei de pat
1.2 Schimbarea lenjeriei de pat

Schimbarea lenjeriei de pat se face în funcție de starea pacientului: pentru pacientul cu modificări ale
stării de cunoștință sau care nu se poate mobiliza și pentru pacientul care se poate mobiliza.
a. Schimbarea lenjeriei pacientului care nu se poate mobiliza. Manevra se execută de către două
persoane. Pacientul se așează în decubit dorsal, se orizontalizează patul și se scoate perna de
sub capul pacientului. Cele două persoane se așează de partea dreaptă a patului și la o
comandă fermă pacientul este întors în decubit lateral drept cu menținerea coloanei vertebrale
în ax. O persoana va susține pacientul iar cea de a doua persoană va trece în spatele
pacientului, va rula lenjeria murdară de la marginea patului spre pacient și va fixa lenjeria
curate prin rulare de la marginea patului către pacient. Aceeași persoană va susține pacientul
iar persoana aflată în fața pacientului va trece în spatele pacientului și imediat cele două
persoane vor aseza pacientul în decubit dorsal și imediat în decubit lateral stâng astfel încât
capetele lenjeriei murdare și a celei curate să se plaseze în spatele pacientului. O persoană va
rămâne în fața pacientului iar cea de a doua persoană va trece în spatele pacientului și va rula
spre marginea stângă a patului lenjeria murdară apoi va rula lenjeria curată. Pacientul va fi
așezat în decubit dorsal, marginile lenjeriei curate vor fi tracționate astfel încât lenjeria să fie
perfect întinsă și să nu facă cute sub pacient. Marginile lenjeriei vor fi introduse sub saltea, se
va aşeza perna sub capul pacientului şi apoi se va ridica extremitatea cefalică a patului, în
poziția de maxim confort pentru pacient. Pe tot parcursul manevrei pacientul va fi acoperit.
Dacă manevra de rulare-derulare a lenjeriei este dificilă se va utiliza tehnica adunării lenjeriei
sub formă de armonică.
b. Pentru pacientul care se poate mobiliza manevra se efectuează de perferat de către două
persoane. Pacientul este invitat să se ridice în șezut și se susține singur sau ajutat de către o
persoană. După ridicarea pacientului în șezut patul se orizontalizează se ia perna și se rulează
lenjeria murdară de la extremitatea cefalică a patului către pacient. Imediat se derulează
lenjeria curată până la nivelul unde s-a rulat lenjeria murdară iar pacientul este invitat să-și
ridice șezutul fie prin sprijin pe mâini sau pe coate fie ajutat de către o persoană. În timp cât
pacientul își ridică șezutul o persoană va rula lenjeria murdară până la nivelul genunchilor
care rămân flectați și apoi va derula lenjeria curate până la același nivel. Pacientul va fi
reașezat pe șezut sau în decubit dorsal dar cu genunchii flectați. Lenjeria murdară va fi rulată
până la marginea patului iar cea curate va fi derulată până la marginea patului. Marginile
lenjeriei vor fi întise pentru a evita formarea cutelor sub pacient apoi vor fi introduce sub
saltea. Perna va fi introdusă sub capul pacientului și extremitatea cefalică a patului va fi
ridicată în poziție de maxim confort pentru pacient.
9
Bibliografie
1. Kennedy MP. Violence in emergency departments: under-reported, unconstrained. MJA

2005; 183(7):362-5.
2. Tintinalli J. Emergency Medicine – A Comprehensive Study Guide, Behavioral Disorders.
3. Bradshaw Bunney E. The Agitated Patient in the Emergency Department.
4. Hill S, Petit J. The violent patient. Emerg Med Clin North Am 2000; 18:301-15.
5. Rice MM, Moore GP. Management of the violent patient. Therapeutic and legal
considerations. Emerg Med Clin North Am 1991; 9:13-30.
6. Hill S. Management of the violent patient in the Emergency Departament.
7. American Psychiatric Association Task Force on the Psychiatric Uses of Seclusion and
Restraint: Seclusion and Restraint: The Psychiatric Uses. 1985. Washington DC: American
Psychiatric Association.
8. Annas GJ. The last resort - the use of physical restraints in medical emergencies. N Engl J
Med 1999; 341(18): 1408-12.
9. Zun LS. A prospective study of the complication rate of use of patient restraint in the
emergency department. J Emerg Med 2003; 24(2):119-24.
10. Allen MH, et al. The Expert Consensus Guideline Series. Treatment of behavioral
emergencies. Postgrad Med Spec 2001; 1:1-88.
11. Clinton JE, et al. Haloperidol for sedation of disruptive emergency patients. Ann Emerg Med
1987; 3 (16):319-22.
12. Battaglia J, et al. Haloperidol, lorazepam, or both for psychotic agitation? A multicenter,
prospective, double-blind, emergency department study. Am J Emerg Med 1997; 4 (15):335-
40.
13. Yildiz A, Sachs GS, Turgay A. Pharmacological management of agitation in emergency
settings. Emerg Med J 2003; 20:339-46.
14. Dartford D, Gravesham D. Short Term Clinical Guidelines on the Management of
Disturbed/Violent Behaviour of Patients in A&E and Emergency Situations (including the
use of Rapid Tranquilisation).
15. Alina Petrica, Mihai Grecu Ghid de abordare a pacientului agresiv si violent in urgent.
Timisoara 2008
10
1.3 Transferul pacientului pe masa de operație
1.3 Transferul pacientului pe masa de operaţie
Transferul pacientului din pat pe targa de transport se efectuează prin tehnici diferite funcţie de
starea pacientului.
 Pacienții cu autonomie de mişcare se vor aşeza singuri pe targă după ce targa a fost așezată
paralel cu patul iar înălțimea patului a fost adusă la înălțimea tărgii.
 În cazul în care pacientul nu are autonomie de mișcare manevra de transfer a pacientului din
pat pe targă se va efectua de către trei persoane.
 Pentru pacienții în stare de comă sau pacienții obezi sunt necesare patru sau cinci persoane.
 Pentru pacienții obezi se pot utilza dispozitive hidraulice de transfer.
La transferul pacientului din pat pe targa de transport se efectuează următorii pași:
a. Personalul care efectuează manevra va îmbrăca echipamentul de protecție.
b. Se coboară capul pacientului în poziție orizontală (excepție fac pacienții care nu tolerează
această poziție). Se acoperă pacientul până la niveul extremității cefalice cu o pătură sau un
cearşaf. Se explică pacientului manevra care se va efectua în funcție de starea de conștiență și
gradul de înțelegere. Se evaluează gradul de participare a pacientului la efectuarea manevrei.
Se ridică patul până la cîțiva centimetri deasupra nivelului tărgii de transport și se verifică
blocarea frânelor atât la pat cât și la targă (Fig. 4).
Fig. 4.
c. Se pune perna pe targa de transport. Pacientul este rugat, dacă este capabil să se apropie de
marginea patului poziționând mâinile deasupra toracelui. Dacă pacientul nu poate efectua
mişcarea de rulare către marginea patului, va fi ajutat utilizând o aleză sau bandă de cauciuc
care se va așeza sub pacient prin manevra de rotire a pacientului (Fig. 5): se poziționează
pacientul din decubit dorsal în decubit lateral drept, se aduce aleza/banda de cauciuc la
spatele pacientului, se repune pacientul în decubit dorsal și apoi în decubit lateral stâng, se
11
trage aleza/banda de cauciuc și se repoziționează pacientul în decubit dorsal după care se

aduce la marginea patului (Fig. 6).
Fig. 5. Fig. 6.
d. Pentru transferul efectiv al pacientului din pat pe targa de transport două persoane se vor
așeza de o parte a tărgii și o persoană se va așeza de partea opusă a patului. Persoanele care
efectuează transferul se vor așeza cu picioarele unul în fața celuilalt, cu coatele și șoldurile
flectate și spatele drept. Cele două persoane plasate la marginea tărgii vor trage pacientul pe
targă (Fig. 7).
Fig. 7.
e. Pacientul se poziționează pe centrul tărgii (fig. 8) cu păstrarea aliniamentului coloanei

vertebrale, se ridică barele de protecție ale tărgii, se repoziționează perna sau se ridică
extremitatea cefalică a tărgii (Fig. 9).
Fig. 8 Fig. 9
Transferul pacientului de pe targă pe masa de operații se face sub coordonarea unei singure persoane
și în momentul când întreg personalul răspunzător de transfer este pregătit. Targa se aduce lângă
masa de operații și se coboară marginea de siguranță dinspre masa de operații.
12
Masa de operații și targa sunt aduse și blocate la aceeași înălțime, se verifică liniile intravenoase și
se așează în poziții vizibile. În acest moment toți membrii echipei care efectuează transferul de pe
targă pe masa de operații trebuie să fie pregătiți. Dacă pacientul este conștient un membru al echipei
de transfer se plasează de partea opusă a mesei de operații pentru a prelua pacientul iar un alt
membru al echipei de transfer rămâne lâgă targă pentru a preveni mișcările acesteia. Pacientul este
invitat să se deplaseze de pe targă pe masa de operații.
În situația în care pacientul nu se poate mobiliza singur sau starea de cunoștință a pacientului este
modificată pacientul va fi ridicat de pe targă pe masa de operații cu manevre identice cu cele descrise
la transferul pacientului din pat pe targa de transport. Pacienții vor fi ridicați și nu împinși sau trași
de pe targă pe masa de operații deoarece aceaste manevre pot determina obstrucții ale fluxului
sanguin și induce aparițiia ulcerelor de decubit.La efectuarea manevrei de transfer de pe targă pe
masa de operații anestezistul va dirija toate mobilizările pacientului și va fi responsabil direct de
funcționalitatea liniilor venoase.pacientul se poziționează pe masa de operații în decubit dorsal cu
segmentele corpului aliniate, picioarele sunt fixate cu ajutorul centurilor de siguranță.
Centurile de siguranță se plasează la aproximativ patru centimetri deasupra genunchilor, suficient de

relaxate (distanţa de două degete între centura de siguranță și coapsă) pentru a preveni staza venoasă.
De asemenea, pentru a preveni compresiunile vasculare sau nervoase, centurile de siguranță nu se
vor plasa la nivelul gleznelor. Pacientul va fi permanent supravegheat după ce este așezat pe masa de
operații și până la începerea manevrelor de anesteziere. Dacă pacientul este conștient i se vor explica
toate manevrele și i se va asigura maximul de confort. Deoarece temperatura în sălile de operații este
în general scăzută, pacientul va fi acoperit cu un cearceaf, menținerea unei temperaturi corporale în
limite normale va preveni apariția infecțiilor. Dacă pacienții nu suportă poziția de decubit dorsal,
până la începerea manevrelor de anesteziere se vor fixa sub cap, umeri și genunchi pernuțe de silicon
pentru a asigura un plus de confort pacientului. Pentru a reduce compresiunile la nivel cutanat și a
preveni arsurile se va avea în vedere ca nici un segment al pacientului să nu fie în contact cu
suprafețe metalice.
Imobilizarea pacienţilor agitaţi
Imobilizarea pacientului agitat se poate realiza în trei etape : incercarea de control verbal a
pacientului, imobilizarea fizică și imobilizarea medicamentoasă. Agitația pacienților se poate datora
unor cauze organice, psihiatrice, abuzului de alcool sau droguri, etc. Agitația pacienților poate fi
precedată de alternarea episoadelor de cooperare și agresivitate, pacientul este necooperant, pacientul
se află în stare de etilism acut, sub influența drogurilor sau în stare de sevraj.
Pentru a preveni instalarea agitației permanente la acești pacienți se va practica:
a. Controlul verbal al pacientului prin adoptarea unei atitudini pasive, ton calm, evitarea
contactului vizual prelungit cu pacientul, menținerea distanței de un braț față de pacient, nu se
stă niciodată cu spatele la pacient și nu se va aborda niciodată pacientul din spate. Dacă
controlul verbal nu este eficient, situație frecvent întâlnită la pacienții cu intoxicații etanolice
și psihoze, se va recurge la imobilizarea fizică.
b. Imobilizarea fizică, este o masură extremă. Imobilizarea pacientului se realizează cu cearşaf,

chingi sau se practică imobilizarea manuală. Imobilizarea fizică se recomandă a fi asigurată
de 5 persoane iar dacă pacientul este de sex feminin la imobilizare trebuie să participe cel
13
puțin o femeie. La imobilizarea cu cearşaful patru persoane imobilizează pacientul în patru

puncte diferite, de preferat la nivelul articulațiilor. A cincea persoană va trece cearceaful
transversal pe spatele pacientului extremitațile cearceafului sunt trecute peste membrele
superioare iar capetele libere se răsucesc, se încrucișează pe toracele bolnavului și se leagă la
spate. Cu un al doilea cearceaf se imobilizează membrele inferioare. La imobilizarea în
chingi se utilizează garnitura de chingi formată din patru manșete căptușite cu material moale
și două benzi late. Patru persoane imobilizează pacientul în patru puncte diferite iar a cincea
persoană fixează manșetele la nivelul gleznelor și deasupra articulațiilor radio-carpiene.
Imediat se aplică o bandă lată la nivelul toracelui sub membrele superioare și o a doua bandă
lată deasupra genunchilor. Între tegumente și chingi se lasă un spațiu de 1 cm pentru a
preveni compresiunea la nivelul tegumentelor și structurilor vasculo-nervoase. Imobilizarea
se menține maxim 2 ore iar la fiecare 15 minute se verifică perfuzia periferică, mobilitatea,
postura și starea de cunoștință. Capul pacientului se menține ușor ridicat pentru a preveni
aspirația. Imobilizarea manuală a pacientului necesită forță musculară și rapiditate. La
manevră participă de preferat 5 persoane. Pacientul este culcat pe pat sau targă blocate în
prealabil, o persoană fizează umerii bolnavului prin apăsarea acestora pe planul patului, se
imobilizează membrele superioare ținându-se la nivelul articulațiilor radio-carpiene de către
două persoane iar membrele inferioare se imobilizează prin presiune la nivelul genunchilor de
către a patra persoană. A cincea persoană va aplica sistemul de chingi descris anterior. Dacă
această metodă nu este eficientă se va recurge la imobilizarea medicamentoasă.
c. Imobilizarea medicamentoasă este de preferat oricărei metode dar are dezavantajul că
alterează starea de cunoștință a pacientului, poate determina depresie respiratorie sau
paradoxal accentuarea agitaţiei. Imobilizarea medicamentoasă se realizează cu opiacee,
barbiturice, neuroleptice și rare ori blocante neuromusculare.
Bibliografie
1. Kennedy MP. Violence in emergency departments: under-reported, unconstrained. MJA

2005; 183(7):362-5.
2. Tintinalli J. Emergency Medicine – A Comprehensive Study Guide, Behavioral Disorders.
3. Bradshaw Bunney E. The Agitated Patient in the Emergency Department.
4. Hill S, Petit J. The violent patient. Emerg Med Clin North Am 2000; 18:301-15.
5. Rice MM, Moore GP. Management of the violent patient. Therapeutic and legal
considerations. Emerg Med Clin North Am 1991; 9:13-30.
6. Hill S. Management of the violent patient in the Emergency Departament.
7. American Psychiatric Association Task Force on the Psychiatric Uses of Seclusion and
Restraint: Seclusion and Restraint: The Psychiatric Uses. 1985. Washington DC: American
Psychiatric Association.
8. Annas GJ. The last resort - the use of physical restraints in medical emergencies. N Engl J
Med 1999; 341(18): 1408-12.
9. Zun LS. A prospective study of the complication rate of use of patient restraint in the
emergency department. J Emerg Med 2003; 24(2):119-24.
10. Allen MH, et al. The Expert Consensus Guideline Series. Treatment of behavioral
emergencies. Postgrad Med Spec 2001; 1:1-88.
11. Clinton JE, et al. Haloperidol for sedation of disruptive emergency patients. Ann Emerg Med
1987; 3 (16):319-22.
14
12. Battaglia J, et al. Haloperidol, lorazepam, or both for psychotic agitation? A multicenter,
prospective, double-blind, emergency department study. Am J Emerg Med 1997; 4 (15):335-
40.
13. Yildiz A, Sachs GS, Turgay A. Pharmacological management of agitation in emergency
settings. Emerg Med J 2003; 20:339-46.
14. Dartford D, Gravesham D. Short Term Clinical Guidelines on the Management of
Disturbed/Violent Behaviour of Patients in A&E and Emergency Situations (including the
use of Rapid Tranquilisation).
15. Alina Petrica, Mihai Grecu Ghid de abordare a pacientului agresiv si violent in urgent.
Timisoara 2008
15
16
1.4 Poziționarea pacientului în decubit dorsal și lateral
1.4 Poziţionarea pacientului în decubit dorsal şi lateral
În practica chirurgicală există patru poziții chirurgicale fundamentale: decubit dorsal (supinație),
decubit ventral (pronație), decubit lateral, poziția pentru litotomie (genu-pectorală, ginecologică). La
aceste patru poziții chirurgicale se adaugă câteva variante: Trendelenburg, Trendelenburg inversat,
poziția sezândă (Fowler), jackknife, litotomie înaltă (genu-pectorală) și litotomie joasă
(ginecologică).
a. Poziția de decubit dorsal (supinație) (Fig. 10.)
Fig. 10 Decubit dorsal (supinație)
Supinația este cea mai frecventă poziție chirurgicală.Poziția decubit dorsal (supinație) este utilizată
pentru chirurgia abdomenului, chirurgia capului și gâtului, chirurgia extremităților. Pacientul se
poziționează în decubit dorsal cu capul și coloana orizontale, paralele cu podeaua sălii de operație,
șoldurile paralele și picioarele așezate în linie dreaptă fără să se atingă unul cu altul. Capul se sprijină
pe un suport special pentru cap. Brațele sunt sprijinite pe suporturi speciale pentru brațe așezate
paralel cu corpul pacientului sau perpendicular pe corpul pacientului pentru a preveni compresiunea
nervului radial sau cubital. Când brațele se poziționează perpendicular pe corpul pacientului palmele
se orientează în sus, coatele sunt poziționate în extensie și brațele se fixează cu centuri speciale.
Centurile sunt fixate astfel încât să nu exercite presiune asupra brațelor și să permită funcționalitatea
normală a perfuziilor și a celorlate dispositive care sunt fixate la nivelul brațelor (ex. manșeta
tensiometrului). La nivelul regiunii lombare se pot fixa pernuțe de silicon care să prevină
compresiunea musculaturii lombare pe planurile dure ale mesei operatorii.
Benzile de fixare a pacientului se poziționează la aproximativ patru centimetri deasupra genunchilor,

lejer, fără a face compresiune la nivelul coapselor. Punctele de maximă presiune asupra tegumentelor
vor fi protejate cu ajutorul unor pernuțe de silicon. Punctele de maximă presiune la nivelul
17
tegumentelor, în poziția de decubit dorsal sunt situate la nivelul occiputului, apofizelor spinoase ale
scapulei, apofiza stiloidă a radiusului, olecran, sacru și calcaneu. Principalele trunchiuri nervoase
interesate în această poziție chirurgicală sunt reprezentate de plexul brahial și nervii radial, cubital,
median, peronier comun și nervul tibial. În ceea ce privește funcția respiratorie capacitatea vitală
poate fi interesată prin reducerea expansiunii posterioare a pulmonului dată fiind poziția de decubit
dorsal. În cazul pacientelor însărcinate de partea dreapta a pacientei se va introduce o pernă de
silicon pentru a preveni hiopotensiunea care se poate datora compresiunii exercitate de uter asupra
aortei și venei cave.
În cazul pacienților obezi, în această poziție fluxul sangvine normal poate fi perturbat prin
compresiunea venei cave și a aortei abdominale datorită conținutului abdominal și de asemenea
poate fi influențată funcția respiratorie prin modificarea mișcărilor diafragmatice datorită
conținutului abdominal.
b. Poziția de decubitul lateral (Fig. 11)
Fig. 11. Decubit lateral
Poziția de decubit lateral se adresează intervențiilor pentru afecțiunile de la nivel renal sau toracic.
Pacientul este anesteziat pe masa de operație și ramâne în poziție de supinație. Echipa pentru
poziționarea pacientului este formată din patru persoane. O persoană va asigura protecția capului și
gâtului, două persoane se așează de aceeași parte a mesei de operații, una din aceste persoane va
prinde toracele iar cealaltă persoană va prinde și susține partea inferioară a bazinului și membrele
inferioare. A patra persoană se va așeza de cealaltă parte a mesei de operație pentru a prelua
pacientul. La comanda persoanei care asigură protecția capului și gâtului cele două persoane așezate
de o parte a mesei vor ridica pacientul și îl vor roti în decubit lateral drept/stâng timp în care
persoana de partea opusă a mesei va așeza echipamentul necesar pentru susținerea pacientului.
Umerii și șoldurile vor fi mobolizate în același timp, membrul inferior situat dedesubt va fi flectat la
nivelul șoldului și genunchiului iar membrul inferior situat deasupra va rămâne în extensie. La
nivelul genunchilor, între cele două membere inferioare se va așeza un rulou de silicon sau o pernă.
De asemenea, se va așeza o pernă între membrele superioare ale pacientului, dacă nu se utilizează
ambele dispozitive pentru fixarea antebrațului și un rulou de silicon la nivelul axilei pentru a proteja
plexul brahial. Se va menține aliniamentul între cap și coloana cervicală și se va verifica ca sânii și
organele genital masculine să nu fie torsionate. Dezavantajele acestei poziții chirurgicale sunt
18
1.4 Poziționarea pacientului în decubit dorsal și lateral
reprezentate de interferarea funcției respiratorii, compresiunea nervilor brachial, radial, median,

cubital și peroneal, compresiunile osoase (os temporal, acromion, cubital, cresta iliacă și marele
trochanter.Vasele care pot fi interesate prin utilizarea acestei poziții chirurgicale sunt reprezente de a.
carotidă, a. axilară, a. brahială, aorta, vena cavă și nervul safen.
Pacienții obezi tolerează foarte bine această poziție cu precizarea că roloul de silicon care se așează
la nivelul axilei pacientului să fie de dimensiuni corespunzătoare.
Bibliografie
Assistants; 2014.
5. Gauer OH, Thron HL. Postural changes in the circulation. In: Hamilton WF,. Dows P, eds.
19
20
1.5 Poziționarea pacientului în decubit ventral
1.5 Poziţionarea pacientului în decubit ventral
Poziția de decubit ventral (pronație) se utilizează pentru afecțiunile spinale, rectale și feței
posterioare a membrelor inferioare. Poziția constă în așezarea pacientului cu fața în jos pe masa de
operație (Fig. 12).
Fig. 12. Decubit ventral (pronație)
Pacientul se poziționează inițial în supinație pe targa cu care a fost transportat. Targa se așează
paralel cu masa de operație, se coboară bara de protecție de partea mesei de operație și se blochează
targa. Se coboară bara de protecție de partea opusă mesei de operație și se încep manevrele de
anestezie pe targa de transport. După intubația orotraheală și protejarea ochilor pacientului medicul
anestezist va anunța momentul când pacientul poate fi poziționat pe masa de operație în pronație.
Înainte de începerea manevrei de așezare a pacientului în pronație se va verifica existența

echipamentului pentru poziționare pe masa de operație:suporturile pentru antebrațe, suportul pentru
cap, suportul pentru torace, pernuțele de silicon necesare pentru protecția zonelor de maximă
compresiune. Zonele de maximă compresiune care este necesar a fi protejate în pronație sunt
reprezentate de: frunte, ochi, nas, torace, creste iliace, sâni, organe genitale masculine, genunchi și
fața dorsală a picioarelor. Protejarea acestor regiuni se face prin menținerea aliniamentului cervical,
utilizarea de pernuțe de silicon la nivelul feței, rulouri de silicon la nivelul toracelui pentru a permite
21
mișcările cutiei toracice și a reduce presiunea abdominală, verificarea ca sânii și organele genitale
masculine să nu fie torsionate.
Pentru realizarea manevrei de poziționare a pacientului de pe targă pe masa de operație în poziția de

pronație sunt necesare minim patru persoane. O persoana (anestezistul) va ține capul și gâtul fiind
responsabilă de menținere sondei de intubație orotraheală, o persoana va ține trunchiul, o persoana va
ține partea inferioară a bazinului şi membrele inferioare iar o persoană se va plasa de partea opusă a
mesei pentru a prelua pacientul care este întors pe masa de operații.
În timpul poziționarii se va menține aliniamentul coloanei vertebrale, brațele se vor ține pe lângă
corp, toată echipa se va mobiliza în acelați timp la comanda persoanei care asigură protecția capului
și gâtului. Odată întors pacientul în decubit ventral cu toracele dispus pe rulouri de silicon, se va
poziționa capul astfel încât să nu existe compresiuni la nivelul feței, ochilor, nasului, iar căile aeriene
să fie libere. Imediat după poziționarea capului se poziționează membrele superioare prin fixarea
suporturilor pentru brațe, acestea fiind flectate ușor la nivelul coatelor și palmele poziționate în jos.
Sub coate se introduc pernuțe de silicon pentru a preveni compresiunea la nivelul olecranului.
Urmează poziționarea genunchilor și a picioarelor prin fixarea unor pernuțe de silicon sub genunchi,
pernuțe care vor preveni compresiunea la nivelul rotulei și a unei pernuțe sub articulația tibio -
tarsiană la nivelul feței dorsale a piciorului care va preveni compresiunea nervului tibial anterior dar
și a degetelor picioarelor.
Pacientul va fi fixat pe masa de operație cu o centură de siguranță plasată la aproximativ patru cm

deasupra spațiului poplietu.
În situația în care pacientul este conştient, la pacient se practică anestezia pe masa de operație după
intubația orotraheală, pacientul va fi întors pe masa de operație de către o echipă formată din minim
4 persoane. O persoană va asigura protecția capului și gâtului, două persoane se așează de aceeași
parte a mesei de operații, una din aceste persoane va prinde toracele iar cealaltă persoană va prinde și
susține partea inferioară a bazinului și membrele inferioare. A patra persoană se va așeza de cealaltă
parte a mesei de operație pentru a prelua pacientul.
La comanda persoanei care asigură protecția capului și gâtului cele două persoane așezate de o parte
a mesei vor ridica pacientul și îl vor roti în decubit lateral drept timp în care persoana de partea opusă
a mesei va așeza pe masa rulourile de silicon pentru torace după care pacientul va fi rotit în decubit
ventral. În cazul în care capul pacientului este fixat în dispositive metalice special pacientul nu se va
mai mobiliza după fixarea capului în dispozitivul respective (Mayfield).
În cazul pacienților obezi se va utiliza o targă care se bochează lângă masa de operații. Pacientul
este transferat de pe masa de operații pe targă în poziție de supinație și apoi întors în poziție ventral
de pe targă pe masa de operații. La pacienții obezi poziția de pronație este problematică aceștia
necesitând perne speciale cu orificiu central, perne care se introduc între abdomen și masa de
operație și care permit reducerea presiunii abominale și împiedică staza venoasă. În același timp
ventilația va fi dificilă datorită conținutului mare abdominal.
22
1.5 Poziționarea pacientului în decubit ventral
Bibliografie
Assistants; 2014.
5. Gauer O.H., Thron HL. Postural changes in the circulation. In: Hamilton WF, Dows P, eds.
23
24
1.6 Poziții speciale în ortopedie, neuro chirurgie și în chirurgia plastică
1.6 Poziţii speciale în chirurgia abdominală şi ginecologică
a. Poziția pentru litotomie (Fig. 13).
Fig. 13. Poziția pentru litotomie
Poziția de litotomie se utilizează pentru expunerea regiunii perineale. Această poziție derivă din
poziția de supinație. După procedura de anestezie generală, din poziția de supinație membrele
inferioare ale pacientului se ridică și se abduct pentru a expune regiunea perineală iar fesele se ridică
de pe marginea distală a mesei de operații, perineul fiind așezat în axul longitudinal al mesei de
operație. Acest lucru se obține prin fixarea picioarelor în suporturi speciale pentru membrele
inferioare, dispozitive diferite în funcție de greutatea fiecărui pacient. Membrele inferioare se ridică
simultan și progresiv cu colaborarea echipei de anestezie. Dispozitivele care susțin picioarele sunt
prevăzute cu pernuțe de silicon pentru a preveni compresiunile vasculo-nervoase. În final pelvisul va
fi ridicat iar trunchiul și extremitatea cefalică vor fi în același ax, extremitatea cefalică fiind ușor
25
ridicată. Membrele superioare se vor plasa în extensie cu palmele orientate în jos și fixate în
suporturile pentru membrele superioare cu care este prevazută masa de operație.
Riscurile acestei poziții sunt reprezentate de traumatisme la nivelul articulației șoldului/genunchiului,

compresiuni la nivelul nervilor obturator, femoral, peronierul comun și nervului cubital și
restricționarea mișcărilor diafragmatice. Aceste riscuri pot fi reduse prin utilizarea dispozitivelor de
susținere a picioarelor adecvate greutății fiecărui pacient, ridicarea picioarelor lent și simultan, rotația
externă minimă a articulației șoldului, protejarea lateral/posterioară a genunchilor și gleznelor pentru
a evita compresiunea și contactul cu suprafețele metalice, brațele se vor fixa la distanță de torace
pentru a nu împiedica respirația dar nu la un unghi mai mare de 90°.
Ca variante la aceste poziții fundamentale există și alte posibilități de poziționare chirurgicală:
b. Poziția Trendelenburg (Fig. 14)
Fig. 14. Poziția Trendelenburg
Poziția chirurgicală Tredelenburg este o poziție de decubit dorsal în care capul pacientului este mai
jos decât membrele inferioare ale acestuia. Această poziție este utilizată pentru intervențiile care se
adresează leziunilor situate în porțiunea inferioară a abdomenului sau la nivelul micului bazin. De
asemenea, acestă poziție chirurgicală se utilizează pentru pacienții aflați în șoc hipovolemic. Masa
chirurgicală se poziționează astfel încât genunchii să fie situați în cel mai înalt punct iar gambele să
fie paralele cu podeaua. Umerii pacientului se vor fixa cu centuri care vor avea susținerea la nivelul
acromionului și apofizei spinoase a scapulei. Plasarea incoretă a acestor centuri, respectiv la nivelul
axilei va determina compresiunea și lezarea plexului brachial.
Înainte de fixarea mesei în poziție Trendelenburg se va verifica ca brațele și degetele pacientului să

nu fie la nivelul dispozitivelor metalice de la nivelul mesei operatorii.
Manevrele de poziționare a mesei operatorii în poziție Tredelenburg se vor efectua foarte lent astfel
încât organismal să se poată adapta la modificările presiunii arteriale, respiratorii și deplasările
conținutului abdominal. Modificările circulatorii și respiratorii se datorează redistribuirii masei
26
corporale. Conținutul abdominal va comprima diafragmul și va limita expansiunea pulmonară

reducând rata ventilație – perfuzie. Poziția Trendelenburg va crește presiunea intratoracică și
intracraniană și din aceste motive este recomandat ca pacientul să fie menținut în acestă poziție cât
mai puțin posibil.
Pacienții obezi tolerează cel mai greu această poziție datorită conținutului mare abdominal care va
comprima diafragmul și va duce la interferarea funcției respiratorii cu riscul apariției atelectaziilor și
hipoxemiei.
c. Poziția Jackknife (Fig. 15)
Fig. 15 Poziția Jackknife
Poziția Jackknife este recomandată pentru intervențiile la nivelul regiunii fesiere și la nivelul regiunii
ano-rectale.
Această poziție derivă din poziția de pronație. După efectuarea anesteziei generale pacientul se
poziționează în pronație prin manevrele descrise anterior. Poziția Jackknife se obține prin
manevrarea mesei de operație. Extremitatea proximală și distală a mesei de operație se coboară astfel
încât între linia coapselor și linia trunchiului să se formeze un unghi de 90°, șoldurile fiind plasate în
cel mai înalt punct pe masa de operații. Membrele superioare vor fi așezate în extensie, flectate de la
nivelul coatelor și cu palmele orientate în jos. Pentru ușurarea respirației se fixează rulouri de silicon
sub torace. Pentru a preveni compresiunea la nivelul feței dorsale a piciorului și a degetelor de la
membrele inferioare se utilizează o pernă de burete care se fixează sub glezne. O altă poziție care
derivă din poziția de pronație este poziția genu- pectoral. Poziția genu-pectorală constă în poziția de
pronație în care ambele membere inferioare sunt abduse și flectate în unghi drept, genunchii sunt
flectați iar șoldurile sunt ridicate în cel mai înalt punct al câmpului operator. Capul, umerii și toracele
se așează pe masa iar membrele superioare se poziționează deasupra capului (Fig. 15 bis). Poziția
este recomandată pentru sigmoidoscopie și abordul posterior al colanei lombare.Punctele de
compresiune maximă care este necesar a fi protejate sunt reprezentate de: obraz, pavilion ureche,
grilaj costal anterior și sân, creasta iliacă și organele genitale la bărbat, genunchi, fața dorsală a
piciorului și haluce.
27
Fig. 15 bis. Poziția genu – pectorală.
d. Poziția litotomie înaltă (Fig. 16)
Fig. 16 Litotomie înaltă
Poziția litotomie înaltă este recomandată pentru abordul regiunii vaginale / perineale.
Pacientul se va poziționa în poziția de litotomie unghiul dintre coapse și abdomen fiind un unghi mai
mic de 90°.
28
e. Poziția litotomie joasă (poziția ginecologică) (Fig. 17)
Fig. 17 Litotomie joasă (poziția ginecologică)
Poziția pentru litotomia joasă este recomandată pentru procedurile vaginale. Procedura este similară
poziției litotomie înaltă cu excepția unghiului dintre coapse și trunchi care este un unghi obtuz și nu
un unghi ascuțit ca în poziția pentru litotomia înaltă.
Bibliografie
Assistants; 2014.
5. Gauer OH, Thron HL. Postural changes in the circulation. In: Hamilton WF, Dows P, eds.
29
30
1.7 Poziţii speciale în ortopedie, neurochirurgie

şi în chirurgia plastică
a. Poziția Trendelenburg inversat (Fig. 18)
Fig. 18 Poziția Trendelenburg inversat
Poziția Trendelenburg inversat constă în poziționarea mesei operatorii atfel încât picioarele să fie
situate mai jos decăt extremitatea cefalică. Această poziție se utilizează pentru intervențiile
chirurgicale la nivelul capului și gâtului dar și pentru intervențiile laparoscopice pentru porțiunea
superioară a abdomenului. În această poziție trebuie susținute tălpile pacientului astfel încât pacientul
să nu alunece de pe masă. Pentru intervențiile de lungă durată și pentru a preveni alunecarea
pacientului acesta se va poziționa cu genunchii în flexie.
Pentru a preveni trombembolismul se vor efectua secvențial manevre de compresiune la nivelul

gambelor. Mișcarea mesei chirurgicale în poziție Trendelenburg inversat se va efectua lent pentru a
permite cordului să se acomodeze cu modificările de volum sangvine.
Pacienții obezi tolerează ușor acestă poziție deoarece conținutul abdominal nu mai interferează
mișcările diafragmatice.
31
b. Poziția Fowler (poziția sezândă) (Fig. 19)
Fig. 19. Poziția şezândă (poziția Fowler)
Poziția șezândă se utilizează pentru intervențiile neurochirurgicale (leziunile situate la nivelul fosei
posterioare), intervenţii la nivelul umărului și intervențiile pentru reconstrucția sânilor.
Poziția șezândă (Fowler) se obține prin modificarea poziției de supinație. După plasarea pacientului
de pe targă pe masa de operație prin procedurile descrise anterior și efectuarea anesteziei generale
pacientul rămâne in poziția de supinație. Poziția șezândă se obține numai din manevrarea mesei
operatorii. Partea distală a mesei operatorii se coboară astfel încât să se obțină flectarea genunchilor
și unghiul format între linia coapselor și podeaua sălii de operații să fie de 35 - 45°. Porțiunea
proximală a mesei operatorii se ridică astfel încât să se obțină un unghi de 90° între linia coapselor și
masa de operații apoi masa se înclină posterior pentru a obține o ușoară extensie a extremitații
cefalice. Excepție fac intervențiile neurochirurgicale pentru abordul leziunilor situate la nivelul fosei
posterioare în care capul se fixează cu dispozitive speciale (cadrul Mayfield). Pentru prevenirea
alunecării pacientului se utilizează dispozitive verticale care susțin tălpile și centura de siguranță care
se fixează deasupra genunchilor. Pentru a preveni compresiunea se utilizează pernuțe de silicon la
nivelul tălpilor și sub genunchi. Prevenirea stazei venoase la nivelul membrelor superioare se face
prin fixarea membrelor superioare peste abdomen.
32
Bibliografie
Assistants; 2014.
33
34
1.8 Reglarea mesei operatorii
Așezarea pacientului pe masa de operații se face în funcție de afecțiunea pacientului și tehnica

chirurgicală care va fi abordată. Desfășurarea fără evenimente a intervenției chirurgicale depinde de
chirurg care va alege tehnica chirurgicală, anestezist care va asigura condițiile de anestezie și va
coordona transferul și poziționarea pacientului și de personalul mediu din blocul operator care va
asigura transferul pacientului și poziționarea pacientului.
Așezarea pacientului pe masa de operații se va face respectând următoarele criterii:

- asigurarea permeabilității căilor aeriene și evitarea compresiunii cutiei toracice
- asigurarea circulației sangvine
- prevenirea compresiunilor nervoase
- prevenirea compresiunii cutanate
- asigurarea unei expuneri adecvate a regiunii interesate în tehnica chirurgicală
- asigurarea confortului pacientului și chirurgului
- securizarea corectă a pacientului pe masa de operație
- asigurarea accesibilității anestezistului.
La așezarea pacientului pe masa de operații se va avea în vedere:

- durata intervenției chirurgicale
- poziția chirurgului
- tipul de anestezie care se va utiliza
- factorii de risc la pacient: vârstă, greutate, aspect piele, mobilitate.
- targa/patul și masa de operație vor fi menținute în poziție blocată la momentul transferului
și poziționării pacientului
- greutatea maximă suportată de masa de operație care va fi utilizată
Poziționarea corectă a pacientului se realizează prin evaluarea corectă a pacientului preoperator și

prevenirea echipei chirurgicale asupra tuturor riscurilor care pot apărea la pacient. Suporturile de
sprijin pentru brațele pacientului vor fi poziționate la aceeași înălțime cu masa pe care este așezat
pacientul. Toate punctele de presiune maximă de la nivelul pielii vor fi protejate cu pernuțe de
silicon. Pentru procedurile mai lungi de 3 ore se vor ajusta componentele mesei de operație astfel
încât să se reducă la maxim presiunea care se exercită asupra țesutului cutanat (Fig.20 bis).
Personalul mediu din sala de operații va controla la inervale regulate de timp zonele de maximă
compresiune la nivelul tegumentelor pentru a sesiza apriția modificărilor circulatorii și a lua măsurile
necesare pentru a preveni apriția leziunilor trofice.
35
Fig 20.
Fig. 20 bis Masa de operații cu accesorii.
36
Bibliografie
Assistants; 2014.
37
38
Fişe de evaluare a performanţelor studenţilor
Protocolul 1.1 Primirea pacientului chirurgical: așezarea pe scaunul rulant
0 1 5 p
1. Pacientul ridicat in pozitie sezanda.
2. Persoana care efectueaza manevra va fixa cu o mana spatele pacientului.
3. Cu cealalta mana ridica pacientul din regiunea poplitee si va roti pacientul panace acesta ajunge
transversal pe pat/targa.
4. Persoana care executa manevra se va intoarce cu fata la pacient.
5. Va introduce mainile sub axilele pacientului iar pacientul se sprijina cu mainile pe bratele sau
umerii persoanei din fata.
6. Pacientul este ridicat in ortostatism si intors imediat cu spatele la fotoliul rulant.
7. Persoana care efectueaza manevra va lasa apoi pacientul sa se aseze usor in fotoliul rulant.
8. Asezarea pacientului pe scaunul rulant de catre doua persoane se face in situatia in care pacientul
nu poate mentine ortostatismul si se desfasoara in felul urmator:
9. Pacientul este ridicat in pozitie sezanda.
10. Apoi este rotat in jurul unui ax de 90° pentru a ajunge in pozitie transversala pe pat.
11. In timpul efectuarii acestei manevre pacientul va fi sustinut permanent de catre cele doua
persoane.
12. Prima persoana se aseaza in spatele bolnavului si il sprijina de axile.
13. Cealalta persoana aranjeaza picioarele pacientului.
14. Ridicand picioarele pacientului, acesta este adus cu spatele la marginea patului.
15. Persoana de la picioarele pacientului înconjură patul.

16. Persoana de la picioarele pacientului aseaza fotoliul rulant la marginea patului la nivelul spatelui
pacientului.
17. Cele doua persoane se aseaza de o parte si de alta a fotoliului rulant si il sprijina cu picioarele.
18. In acelasi timp cele doua persoane se așează oblic față în față și cu mâinile dinspre fotoliu prind
pacientul sub axile iar cealaltă mână o introduc sub genunchii pacientului.
19. Apoi il ridică și îl așează pe fotoliul rulant.
20. Fotoliul rulant este imediat tras înapoi iar picioarele pacientului se așează pe suporturile de
susținere în poziție adecvată.
Transferul pacientului din fotoliu rulant în pat se face prin manevre inverse decât cele descrise
anterior.
39
Punctaj total: 100
1 %
2 %
3 %
Legendă: 0 – criteriu neîndeplinit; 1 – criteriu parţial îndeplinit; 5 – criteriu total îndeplinit (conform coloanei P)
Protocolul 1.2 Schimbarea lenjeriei de pat cu pacientul în pat, în poziție şezândă
a. pentru pacientul care nu se poate mobiliza
0 1 5 p
1. Manevra se exectă de către două persoane. Pacientul se așează în decubit dorsal.
2. Se orizontalizează patul și se scoate perna de sub capul pacientului.
3. Cele două persoane se așează de partea dreaptă a patului.
4. La o comandă fermă pacientul este întors în decubit lateral drept cu menținerea coloanei
vertebrale în ax.
5. O persoana va susține pacientul iar cea de a doua persoană va trece în spatele pacientului.
6. Persoana aflata in spatele pacientului va rula lenjeria murdară de la marginea patului spre pacient
și va fixa lenjeria curate prin rulare de la marginea patului către pacient.
7. Aceeași persoană va susține pacientul iar persoana aflată în fața pacientului va trece în spatele
pacientului.
8. Imediat cele două persoane vor aseza pacientul în decubit dorsal și apoi în decubit lateral stâng
astfel încât capetele lenjeriei murdare și a celei curate să se plaseze în spatele pacientului.
9. O persoană va rămâne în fața pacientului.
10. Cea de a doua persoană va trece în spatele pacientului și va rula spre marginea stângă a patului
lenjeria murdară apoi va rula lenjeria curată.
11. Pacientul va fi așezat în decubit dorsal.
12. Marginile lenjeriei curate vor fi tracționate astfel încât lenjeria să fie perfect întinsă și să nu facă
cute sub pacient.
13. Marginile lenjeriei vor fi introduse sub saltea.
14. Se va aseza perna sub capul pacientului si apoi se va ridica extremitatea cefalică a patului, în
poziția de maxim confort pentru pacient.
15. Pe tot parcursul manevrei pacientul va fi acoperit.
16. Dacă manevra de rulare/derulare a lenjeriei este dificilă se va utiliza tehnica adunării lenjeriei sub
formă de armonică.
Punctaj total: 80
1 %
2 %
3 %
Legendă: 0 – criteriu neîndeplinit; 1 – criteriu parţial îndeplinit; 5 – criteriu total îndeplinit

(conform coloanei P)
b. pentru pacientul care se poate mobiliza
0 1 5 p
1. Manevra se execută de către două persoane.
2. Pacientul este invitat să se ridice în șezut și se susține singur sau ajutat de către o persoană.
3. După ridicarea pacientului în șezut patul se orizontalizează.
4. Se ia perna și se rulează lenjeria murdară de la extremitatea cefalică a patului către pacient.
40
5. Imediat se derulează lenjeria curată până la nivelul unde s-a rulat lenjeria murdară.
6. Pacientul este invitat să-și ridice șezutul fie prin sprijin pe mâini sau pe coate fie ajutat de către o
persoană.
7. În timp ce pacientul își ridică șezutul o persoanî va rula lenjeria murdară până la nivelul
genunchilor care rămân flectați.
8. Apoi va derula lenjeria curata până la același nivel.
9. Pacientul va fi reașezat pe șezut sau în decubit dorsal dar cu genunchii flectați.
10. Lenjeria murdară va fi rulată până la marginea patului.
11. Lejeria curata va fi derulată până la marginea patului.
12. Marginile lenjeriei vor fi întise pentru a evita formarea cutelor sub pacient apoi vor fi introduse
sub saltea.
13. Perna va fi introdusă sub capul pacientului.
14. Extremitatea cefalică a patului va fi ridicată în poziție de maxim confort pentru pacient.
Punctaj total: 70
1 %
2 %
3 %
Legendă: 0 – criteriu neîndeplinit; 1 – criteriu parţial îndeplinit; 5 – criteriu total îndeplinit

(conform coloanei P)
Protocolul 1.3 Transferul pacientului din pat pe targă şi de pe targă pe masa de operatie
a. Transferul pacientului din pat pe targa de transport.
0 1 5 p
1. Se coboara capul pacientului în poziție orizontală (excepție fac pacienții care nu tolerează această
poziție).
2. Se acopera pacientul până la niveul extremității cefalice cu o pătură sau un cearceaf.
3. Se explică pacientului manevra care se va efectua în funcție de starea de conștiență și gradul de
înțelegere.
4. Se evaluează gradul de participare a pacientului la efectuarea manevrei.
5. Se ridică patul până la cîțiva centimetri deasupra nivelului tărgii de transport și se verifică
blocarea frînelor atât la pat cât și la targă.
6. Se aseaza perna pe targa de transport.
7. Pacientul este rugat, dacă este capabil să se apropie de marginea patului poziționând mâinile
deasupra toracelui. Dacă pacientul nu poate efectua miscarea de rulare către marginea patului va
fi ajutat utilizând o aleză sau bandă de cauciuc care se va așeza sub pacient prin manevra de
rotire a pacientului.
8. Se poziționează pacientul din decubit dorsal în decubit lateral drept.
9. Se aduce aleza/banda de cauciuc la spatele pacientului.
10. Se repune pacientul în decubit dorsal și apoi în decubit lateral stâng, se trage aleza/banda de
cauciuc și se repoziționează pacientul în decubit dorsal după care se aduce la marginea patului.
11. Pentru transferul efectiv al pacientului din pat pe targa de transport două persoane se vor așeza de
o parte a tărgii și o persoană se va așeza de partea opusă a patului.
12. Persoanele care efectuează transferul se vor așeza cu picioarele unul în fața celuilalt, cu coatele și
șoldurile flectate și spatele drept.
13. Cele două persoane plasate la marginea tărgii vor trage pacientul pe targă.
14. Pacientul se poziționează pe centrul tărgii cu păstrarea aliniamentului coloanei vertebrale.
15. Se ridică barele de protecție ale tărgii.
16. Se repoziționează perna sau se ridică extremitatea cefalică a tărgii.
41
Punctaj total: 80
1 %
2 %
3 %
b. Transferul pacientului de pe targă pe masa de operaţie.
0 1 5 p
1. Transferul pacientului de pe targă pe masa de operații se face sub coordonarea unei singure
persoane și în momentul când întreg personalul răspunzător de transfer este pregătit.Targa se
aduce lângă masa de operații și se coboară marginea de siguranță dinspre masa de operații.
2. Masa de operații și targa sunt aduse și blocate la aceeași înălțime.
3. Se verifică liniile intravenoase și se așează în poziții vizibile.
4. Dacă pacientul este conștient un membru al echipei de transfer se plasează de partea opusă a
mesei de operații pentru a prelua pacientul iar un alt membru al echipei de transfer rămâne lâgă
targă pentru a preveni mișcările acesteia.
5. Pacientul este invitat să se deplaseze de pe targă pe masa de operații.
6. În situația în care pacientul nu se poate mobiliza singur sau starea de cunoștință a pacientului este
modificată pacientul va fi ridicat de pe targă pe masa de operații cu manevre identice cu cele
descrise la transferul pacientului din pat pe targa de transport.
7. Pacienții vor fi ridicați și nu împinși sau trași de pe targă pe masa de operații deoarece aceaste
manevre pot determina obstrucții ale fluxului sanguin și induce aparițiia ulcerelor de decubit.
8. La efectuarea manevrei de transfer de pe targă pe masa de operații anestezistul va dirija toate
mobilizările pacientului și va fi responsabil direct de funcționalitatea liniilor venoase.pacientul se
poziționează pe masa de operații în decubit dorsal cu segmentele corpului aliniate, picioarele sunt
fixate cu ajutorul centurilor de siguranță.
9. Centurile de siguranță se plasează la aproximativ patru centimetri deasupra genunchilor, suficient
de relaxate ( distanta de două degete între centura de siguranță și coapsă) pentru a preveni staza
venoasă. De asemenea, pentru a preveni compresiunile vasculare sau nervoase, centurile de
siguranță nu se vor plasa la nivelul gleznelor.
10. . Pacientul va fi permanent supravegheat după ce este așezat pe masa de operații și până la
începerea manevrelor de anesteziere. Dacă pacientul este conștient i se vor explica toate
manevrele și i se va asigura maximul de confort.
11. Deoarece temperatura în sălile de operații este în general scăzută, pacientul va fi acoperit cu un
cearceaf, menținerea unei temperaturi corporeale în limite normale va preveni apariția infecțiilor.
12. Dacă pacienții nu suportă poziția de decubit dorsal, până la începerea manevrelor de anesteziere
se vor fixa sup cap, umeri și genunchi pernuțe de silicon pentru a asigura un plus de confort
pacientului. Pentru a reduce compresiunile la nivel cutanat și a preveni arsurile se va avea în
vedere ca nici un segment al pacientului să nu fie în contact cu suprafețe metalice.
Punctaj total: 60
1 %
2 %
3 %
42
Protocolul 1.4 Poziţionarea pacientului în decubit dorsal şi lateral
a. Poziția de decubit dorsal (supinație).
0 1 5 p
1. Pacientul se poziționează în decubit dorsal cu capul și coloana orizontale, paralele cu podeaua
sălii de operație, șoldurile paralele și picioarele așezate în linie dreaptă fără să se atingă unul cu
altul.
2. Capul se sprijină pe un suport special pentru cap.
3. Brațele sunt sprijinite pe suporturi speciale pentru brațe așezate paralel cu corpul pacientului sau
perpendicular pe corpul pacientului pentru a preveni compresiunea nervului radial sau cubital.
4. Când brațele se poziționează perpendicular pe corpul pacientului palmele se orientează în sus,
coatele sunt poziționate în extensie și brațele se fixează cu centuri speciale.
5. Centurile sunt fixate astfel încât să nu exercite presiune asupra brațelor și să permit
funcționalitatea normală a perfuziilor și a celorlate dispositive care sunt fixate la nivelul brațelor
(ex. manșeta tensiometrului).
6. La nivelul regiunii lombare se pot fixa pernuțe de silicon care să prevină compresiunea
musculaturii lombare pe planurile dure ale mesei operatorii.
7. Benzile de fixare a pacientului se poziționează la aproximativ patru centimetri deasupra
genunchilor, lejer, fără a face compresiune la nivelul coapselor.
8. Punctele de maximă presiune asupra tegumentelor vor fi protejate cu ajutorul unor pernuțe de
silicon. Punctele de maximă presiune la nivelul tegumentelor, în poziția de decubit dorsal sunt
situate la nivelul occiputului, apofizelor spinoase alescapulei, apofiza stiloidă aradiusului,
olecran, sacru și calcaneu.
9. Principalele trunchiuri nervoase interesate în această poziție chirurgicală sunt reprezentate de
plexul brahialși nervii radial, cubital, median, peronier comun și nervul tibial.
10. În cee ace privește funcția respiratorie capacitatea vitală poate fi interesată prin reducerea
expansiunii posterioare a pulmonului dat fiind poziția de decubit dorsal.
11. In cazul pacientelor însărcinate de partea dreapta a pacientei se va introduce o pernă de silicon
pentru a preveni hiopotensiunea care se poate datora compresiunii exercitate de uter asupra aortei
și venei cave.
12. În cazul pacienților obezi, în această poziție fluxul sanguine normal poate fi perturbat prin
compresiunea venei cave și a aortei abdominale datorită conținutului abdominal și de asemenea
poate fi influențată funcția respiratorie prin modificarea mișcărilor diafragmatice datorită
conținutului abdominal.
Punctaj total: 60
1 %
2 %
3 %
b. Poziția de decubitul lateral.
0 1 5 p
1. Pacientul este anesteziat pe masa de operație și ramâne în poziție de supinație.
2. Echipa pentru poziționarea pacientului este formată din patru persoane. O persoană va asigura
protecția capului și gâtului, două persoane se așează de aceeași parte a mesei de operații, una din
aceste persoane va prinde toracele iar cealaltă persoană va prinde și susține partea inferioară a
bazinului și membrele inferioare. A patra persoană se va așeza de cealaltă parte a mesei de
operație pentru a prelua pacientului.
3. La comanda persoanei care asigură protecția capului și gâtului cele două persoane așezate de o
parte a mesei vor ridica pacientul și îl vor roti în decubit lateral drept / stâng timp în care
persoana de partea opusă a mesei va așeza echipamentul necesar pentru susținerea pacientulu.
4. Umerii și șoldurile vor fi mobolizate în același timp, membrul inferior situat dedesubt va fi
flectat la nivelul șoldului și genunchiului iar membrul inferior situate deasupra va rămâne în
extensie.
43
5. La nivelul genunchilor, între cele două membere inferioare se va așeza un rulou de silicon sau o
pernă.
6. De asemenea, se va așeza o pernă între membrele superioare ale pacientului, dacă nu se
utilizează ambele dispozitive pentru fixarea antebrațului și un rulou de silicon la nivelul axilei
pentru a proteja plexul brahial.
7. Se va menține aliniamentul între cap și coloana cervicală și se va verifica ca sânii și organele
genitale masculine să nu fie torsionate.
8. Dezavantajele acestei poziții chirurgicale sunt reprezentate de interferarea funcției respiratorii,
compresiunea nervilor brachial, radial, median, cubital și peroneal, compresiunile osoase (os
temporal, acromion, cubital, cresta iliacă și marele trochanter.
Punctaj total: 40
1 %
2 %
3 %
Protocolul 1.5 Poziţionarea pacientului în decubit ventral
0 1 5 p
1. Pacientul se poziționează inițial în supinație pe targa cu care a fost transportat. Targa se așează
paralel cu masa de operație, se coboară bara de protecție de partea mesei de operație și se
blochează targa.
2. Se coboară bara de protecție de partea opusă mesei de operație și se încep manevrele de anestezie
pe targa de transport. După intubația orotraheală și protejarea ochilor pacientului medicul
anestezist va anunța momentul când pacientul poate fi poziționat pe masa de operație în pronație.
3. Înainte de începerea manevrei de așezare a pacientului în pronație se va verifica existența
echipamentului pentru poziționare pe masa de operație:suporturile pentru antebrațe, suportul
pentru cap, suportul pentru torace, pernuțele de silicon necesare pentru protecția zonelor de
maximă compresiune.
4. Zonele de maximă compresiune care este necesar a fi protejate în pronație sunt reprezentate de:
frunte, ochi, nas, torace, creste iliace, sâni, organe genital masculine, genunchi și fața dorsală a
picioarelor. Protejarea acestor regiuni se face prin menținerea aliniamentului cervical, utilizarea
de pernuțe de silicon la nivelul feței, rulouri de silicon la nivelul toracelui pentru a permite
mișcările cutiei toracice și a reduce presiunea abdominală verificarea ca sânii și organele genitale
masculine să nu fie torsionate.
5. Pentru realizarea manevrei de poziționare a pacientului de pe targă pe masa de operație în poziția

de pronație sunt necesare minim patru persoane. O persoana (anestezistul) va ține capul și gâtul
fiind responsabilă de menținere sondei de intubație orotraheală, o persoana va ține trunchiul, o
persoana va ține partea inferioară a bazinului ți membrele inferioare iar o persoană se va plasa de
partea opusă a mesei pentru a prelua pacientul care este întors pe masa de operații.
6. În timpul poziționarii se va menține aliniamentul coloanei vertebrale, brațele se vor ține pe lângă
corp, toată echipa se va mobiliza în acelați timp la comanda persoanei care asigură protecția
capului și gâtului.
7. Odată întors pacientul în decubit ventral cu toracele dispus pe rulouri de silicon, se va poziționa
capul astfel încât să nu existe compresiuni la nivelul feței, ochilor, nasului iar căile aeriene să fie
libere.
8. Imediat după poziționarea capului se poziționează membrele superioare prin fixarea suporturilor
pentru brațelor, acestea fiind flectate ușor la nivelul coatelor și palmele poziționate în jos.
9. Sub coate se introduc pernuțe de silicon pentru a preveni compresiunea la nivelul olecranului.
10. Urmează poziționarea genunchilor și a picioarelor prin fixarea unor pernuțe de silicon sub
genunchi, pernuțe care vor preveni compresiunea la nivelul rotulei și a unei pernuțe sub
articulația tibio - tarsiană la nivelul feței dorsale a piciorului care va preveni compresiunea
nervului tibial anterior dar și a degetelor picioarelor.
11. Pacientul va fi fixat pe masa de operație cu o centură de siguranță plasată la aproximativ patru
cm deasupra spațiului poplietu.
44
12. În situația în care pacientul este constient la pacient se practică anestezia pe masa de operație
după intubația orotraheală pacientul va fi întors pe masa de operație de către o echipă formată din
minim 4 persoane.
13. O persoană va asigura protecția capului și gâtului, două persoane se așează de aceeași parte a
mesei de operații, una din aceste persoane va prinde toracele iar cealaltă persoană va prine și
susține partea inferioară a bazinului și membrele inferioare. A patra persoană se va așeza de
cealaltă parte a mesei de operație pentru a prelua pacientului
14. La comanda persoanei care asigură protecția capului și gâtului cele două persoane așezate de o
parte a mesei vor ridica pacientul și îl vor roti în decubit lateral drept timp în care persoana de
partea opusă a mesei va așeza pe masa rulourile de silicon pentru torace după care pacientul va fi
rotit în decubit ventral.
15. În cazul pacienților obezi se va utiliza o targă care se bochează lângă masa de operații.
16. Pacientul este transferat de pe masa de operații pe targă în poziție de supinație și apoi întors în
poziție ventral de pe targă pe masa de operații.
17. La pacienții obezi poziția de pronație este problematică aceștia necesitând perne speciale cu
orificiu central, perne care se introduc între abdomen și masa de operație și care permit reducerea
presiunii abominale și împiedică staza venoasă. În același timp ventilația va fi dificilă datorită
conținutului mare abdominal.
18. În același timp ventilația va fi dificilă datorită conținutului mare abdominal.
Punctaj total: 90
1 %
2 %
3 %
Protocolul 1.6 Poziţii speciale în chirurgia abdominală şi ginecologică
a. Poziția pentru litotomie
0 1 5 p
1. Poziția de litotomie se utilizează pentru expunerea regiunii perineale.
Această poziție derive din poziția de supinație.
2. După procedura de anestezie generală, din poziția de supinație membrele inferioare ale
pacientului se ridică și se abduc pentru a expune regiunea perineală.
3. Fesele se ridică de pe marginea distală a mesei de operații, perineul fiind așezat în axul
longitudinal al mesei de operație.
4. Acest lucru se obține prin fixarea picioarelor în suporturi speciale pentru membrele inferioare,
dispositive diferite funcție de greutatea fiecărui pacient.
5. Membrele inferioare se ridică simultan și progresiv cu colaborarea echipei de anestezie.
6. Dispozitivele care susțin picioarele sunt prevăzute cu pernuțe de silicon pentru a preveni
compresiunile vasculo-nervoase
7. În final pelvisul va fi ridicat iar trunchiul și extremitatea cefalică vor fi în același ax, extremitatea
cefalică fiind ușor ridicată.
8. Membrele superioare se vor plasa în extensie cu palmele orientate în jos și fixate în suporturile
pentru membrele superioare cu care este prevazută masa de operație.
9. Poziția chirurgicală Tredelenburg este o poziție de decubit dorsal în care capul pacientului este
mai jos decât membrele inferioare ale acestuia. Această poziție este utilizată pentru intervențiile
care se adresează leziunilor situate în porțiunea inferioară a abdomenului sau la nivelul micului
bazin.
10. De asemenea, acestă poziție chirurgicală se utilizează pentru pacienții aflați în șoc hipovolemic.
Masa chirurgicală se poziționează astfel încât genunchii să fie situați în cel mai înalt punct iar
gambele să fie paralele cu podeaua.
11. Umerii pacientului se vor fixa cu centuri care vor avea susținerea la nivelul acromionului și
apofizei spinoase a scapulei. Plasarea incoretă a acestor centuri, respectiv la nivelul axilei va
determina compresiunea și lezarea plexului brachial.
45
12. Înainte de fixarea mesei în poziție Trendelenburg se va verifica ca brațele și degetele pacientului
să nu fie la nivelul dispozitivelor metalice de la nivelul mesei operatorii.
13. Manevrele de poziționare a mesei operatorii în poziție Tredelenburg se vor efectua foarte lent
astfel încât organismal să se poată adapta la modificările presiunii arteriale, respiratorii și
deplasările conținutului abdominal. Modificările circulatorii și respiratorii se datorează
redistribuirii masei corporeale. Conțnutul abdominal va comprima diaframul și va limita
expansiunea pulmonară reducând rata ventilație –perfuzie.
14. Poziția Trendelenburg va crește presiunea intratoracică și intracraniană și din aceste motive este
recomandat ca pacientul să fie menținut în acestă poziție cât mai puțin posibil.
15. Pacienții obezi tolerează cel mai greu această poziție datorită conținutului mare abdominal care
va comprima diafragmul și va duce la interferarea funcției respiratorii cu riscul apariției
atelectaziilor și hipoxemiei.
16. Poziția Jackknife este recomandată pentru intervențiile la nivelul regiunii fesiere și la nivelul
regiunii ano-rectale.
Această poziție derivă din poziția de pronație. După efectuarea anesteziei generale pacientul se
poziționează în pronație prin manevrele descrise anterior.
17. Poziția Jackknife se obține prin manevrarea mesei de operație. Extremitatea proximală și distală a
mesei de operație se coboară astfel încât între linia coapselor și linia trunchiului să se formeze un
unghi de 90°, șoldurile fiind plasate în cel mai înalt punct pe masa de operații.
18. Membrele superioare vor fi așezate în extensie, flectate de la nivelul coatelor și cu palmele
orientate în jos. Pentru ușurarea respirației se fixează rulouri de silicon sub torace. Pentru a
preveni compresiunea la nivelul feței dorsale a piciorului și a degetelor de la membrele inferioare
se utilizează o pernă de burete care se fixează sub glezne.
Punctaj total: 90
1 %
2 %
3 %
Protocolul 1.7 Poziţii speciale în ortopedie, neurochirurgie şi în chirurgia plastică
0 1 5 p
1. Poziția Trendelenburg inversat constă în poziționarea mesei operatorii atfel încât picioarele să fie
situate mai jos decăt extremitatea cefalică.
2. Această poziție se utilizează pentru intervențiile chirurgicale la nivelul capului și gâtului dar și
pentru intervențiile laparoscopice pentru porțiunea superioară a abdomenului.
3. În această poziție trebuie susținute tălpile pacientului atfel încât pacientul să nu alunece de pe
masa.
4. Pentru intervențiile de lungă durată și pentru a preveni alunecarea pacientului acesta se va
poziționa cu genunchii în flexie.
5. Pentru a preveni trombembolismul se vor efectua secvențial manevre de compresiune la nivelul
gambelor.
6. Mișcarea mesei chirurgicale în poziție Trendelenburg inversat se va efectua lent pentru a permite
cordului să se acomodeze cu modificările de volum sanguine.
7. Pacienții obezi tolerează ușor acestă poziție deoarece conținutul abdominal nu mai interferează
mișcările diafragmatice.
8. Poziția șezândă se utilizează pentru intervențiile neurochirurgicale (leziunile situate la nivelul
fosei posterioare), interventii la nivelul umărului și intervențiile pentru reconstrucția sânilor.
9. Poziția șezândă (Fowler) se obține prin modificarea poziției de supinație. După plasarea
pacientului de pe targă pe masa de operație prin procedurile descries anterior și efectuarea
anesteziei generale pacientul rămâne in poziția de supinație.
10. Poziția șezândă se obține numai din manevrarea mesei operatorii. Partea distală a mesei
operatorii se coboară astefel încât să se obțină flectarea genunchilor și unghiul format între linia
coapselor și podeaua sălii de operații să fie de 35 - 45°.
46
11. Porțiunea proximală a mesei operatorii se ridică astfel încât să se obțină un unghi de 90° între
linia coapselor și masa de operații apoi masa se înclină posterior pentru a obține o ușoară extensie
a extremitații cefalice.
12. Excepție fac intervențiile neurochirurgicale pentru abordul leziunilor situate la nivelul fosei
posterioare în care capul se fixează cu dispozitive speciale (cadrul Mayfield).
13. Pentru prevenirea alunecării pacientului se utilizează dispositive vertical care susțin tălpile și
century de siguranță care se fixează deasupra genunchilor.
14. Pentru a preveni compresiunea se utilizează pernțe de silicon la nivelul tălpilor și sub genunchi.
Prevenirea stazei venoase la nivelul membrelor superioare se face prin fixarea membrelor
superioare peste abdomen.
Punctaj total: 70
1 %
2 %
3 %
47
48

Primirea Pacientului Chirurgical PDF

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Primirea Pacientului Chirurgical PDF

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Stagiul 1.

Primirea, transferul şi poziţionarea pacientului chirurgical 3

Fişe de evaluare a performanţelor studenţilor 39

1. Primirea, transferul şi poziţionarea pacientului chirurgical

Dana Mihaela Turliuc

a. Selectarea metodei de transport se face în funcție de necesitățile pacientului (necesitatea unei

Transportul pacientului spre blocul operator este responsabilitatea personalului care

a. În timpul transportului trebuie implementate măsuri de siguranță reprezentate de:ridicarea

Transferul pacientului de pe mijlocul de transport pe masa de operații sau pe masa unui

a. Pentru siguranța pacientului și a echipei chirurgicale se impun unele măsuri la transferul

1.1 Primirea pacientului chirurgical

Fig. 1 Fotoliul rulant

Fig.2 Transferul pacientului de pe pat pe scaunul rulant.

Manevra se executa în felul urmator:

Fig. 3 Transferul pacientului de pe pat pe fotoliul rulant de către două

1.2 Schimbarea lenjeriei de pat

1. Kennedy MP. Violence in emergency departments: under-reported, unconstrained. MJA

1.3 Transferul pacientului pe masa de operaţie

Dana Mihaela Turliuc

La transferul pacientului din pat pe targa de transport se efectuează următorii pași:

a. Personalul care efectuează manevra va îmbrăca echipamentul de protecție.

trage aleza/banda de cauciuc și se repoziționează pacientul în decubit dorsal după care se

e. Pacientul se poziționează pe centrul tărgii (fig. 8) cu păstrarea aliniamentului coloanei

Centurile de siguranță se plasează la aproximativ patru centimetri deasupra genunchilor, suficient de

Imobilizarea pacienţilor agitaţi

Pentru a preveni instalarea agitației permanente la acești pacienți se va practica:

b. Imobilizarea fizică, este o masură extremă. Imobilizarea pacientului se realizează cu cearşaf,

puțin o femeie. La imobilizarea cu cearşaful patru persoane imobilizează pacientul în patru

1. Kennedy MP. Violence in emergency departments: under-reported, unconstrained. MJA

1.4 Poziţionarea pacientului în decubit dorsal şi lateral

Dana Mihaela Turliuc

a. Poziția de decubit dorsal (supinație) (Fig. 10.)

Fig. 10 Decubit dorsal (supinație)

Benzile de fixare a pacientului se poziționează la aproximativ patru centimetri deasupra genunchilor,

b. Poziția de decubitul lateral (Fig. 11)

Fig. 11. Decubit lateral

reprezentate de interferarea funcției respiratorii, compresiunea nervilor brachial, radial, median,

1.5 Poziţionarea pacientului în decubit ventral

Dana Mihaela Turliuc

Fig. 12. Decubit ventral (pronație)

Înainte de începerea manevrei de așezare a pacientului în pronație se va verifica existența

Pentru realizarea manevrei de poziționare a pacientului de pe targă pe masa de operație în poziția de

Pacientul va fi fixat pe masa de operație cu o centură de siguranță plasată la aproximativ patru cm

1.6 Poziţii speciale în chirurgia abdominală şi ginecologică

Dana Mihaela Turliuc

a. Poziția pentru litotomie (Fig. 13).

Fig. 13. Poziția pentru litotomie

Riscurile acestei poziții sunt reprezentate de traumatisme la nivelul articulației șoldului/genunchiului,

Ca variante la aceste poziții fundamentale există și alte posibilități de poziționare chirurgicală:

b. Poziția Trendelenburg (Fig. 14)

Fig. 14. Poziția Trendelenburg

Înainte de fixarea mesei în poziție Trendelenburg se va verifica ca brațele și degetele pacientului să

corporale. Conținutul abdominal va comprima diafragmul și va limita expansiunea pulmonară

c. Poziția Jackknife (Fig. 15)

Fig. 15 Poziția Jackknife

Fig. 15 bis. Poziția genu – pectorală.

d. Poziția litotomie înaltă (Fig. 16)

Fig. 16 Litotomie înaltă

e. Poziția litotomie joasă (poziția ginecologică) (Fig. 17)

Fig. 17 Litotomie joasă (poziția ginecologică)

1.7 Poziţii speciale în ortopedie, neurochirurgie

Dana Mihaela Turliuc

a. Poziția Trendelenburg inversat (Fig. 18)