Microscopul

Ștefănică Fabian Cătălin

Microscopul (grec. mikrós: mic; skopein: a observa) este un instrument optic care transmite o imagine

mărită a unui obiect observat printr-un sistem de lentile. Cel mai răspândit tip de microscop
este microscopul cu lumină artificială, inventat prin anii 1600.În anul 1679, unul din pionerii microscopului,
Antoni Van Leeuwenhoek, a comunicat Societății Regale din Londra că numărul de "animale mici"
(spermatozoare) pe care le-a detectat în lapții unui cod —150 de miliarde — era cu mult mai mare decât
numărul total de oameni pe care planeta l-ar putea suporta. La două secole distanță, în secolul al XIX-lea,
puterile de mărire și de rezoluție a microscoapelor au crescut, lentilele nemaiavând distorsiuni cromatice și
sferice.

Părți componente
Principalele părți componente ale unui microscop optic sunt:

1. Ocularul
2. Turelă rotativă
3. Lentile obiectiv
4. Butoane de reglaj (reglaj grosier)
5. Reglaj fin
6. Platformă
7. Iluminator sau oglindă
8. Diafragma și condensorul
9. Cleme de poziționare

Funcționarea

Obiectul cercetat având o dimensiune liniară AB se așează în apropierea focarului F1 al obiectivului

pentru a se forma o imagine A’B’ reală, mărită și răsturnată. Imaginea A’B’ este „obiect” real pentru ocularul
microscopului așezat astfel încât să se poziționeze între focarul obiect al ocularului și ocular, în scopul
obținerii unei imagini virtuale și mărite, acesta constituind totodată și imaginea finală dată de microscop.
 Pentru ca imaginea rezultată să fie corectă trebuie efectuate câteva reglaje:

 Luminozitatea este ajutată de condensor (înclinarea oglinzii în multe cazuri) și de deschiderea lentilei

obiectiv.
 Focalizarea este controlată prin butonul specific și depinde totodată de grosimea preparatului și a
lamelelor sale.
 Rezoluția reprezintă distanța minimă la care s-ar putea afla două puncte ale imaginii pentru a mai putea
fi percepute separat.
 Contrastul definește diferența dintre iluminarea preparatului propriu-zis și cea a zonelor adiacente
acestuia. Se poate regla prin modificarea intensității luminii și a dimensiunilor diafragmelor, precum și
prin utilizarea unor substanțe de contrast.