Laurențiu Dumitru posted: " Ieromonah Petroniu Tănase „Chemarea Sfintei Ortodoxii” şi

„Bine eşti cuvântat, Doamne - meditaţii”, ambele apărute la Editura „Bizantină”, Bucureşti,
2006, 215 şi 102 pagini. Recenzie de Drd. Stelian Gomboş Unul dintre părinţii noştri
duhovniceşti de "
Respond to this post by replying above this line

Articol nou pe Sfântul Munte

Athos
Cărțile Părintelui Petroniu Tănase publicate la
Editura Bizantină
by Laurențiu Dumitru

Ieromonah Petroniu Tănase „Chemarea Sfintei Ortodoxii” şi „Bine eşti cuvântat, Doamne -

meditaţii”, ambele apărute la Editura „Bizantină”, Bucureşti, 2006, 215 şi 102 pagini.
Recenzie de Drd. Stelian Gomboş
Unul dintre părinţii noştri duhovniceşti de mare anvergură este Protosinghelul Petroniu Tănase care s-
a născut în anul 1916, în comuna Fărcaşa - Judeţul Neamţ. A fost tuns în monahism şi format în duhul
călugăriei la Mănăstirea Neamţ - ctitoria Domnitorului Ştefan Cel Mare şi Sfânt din anul 1497, unde a
avut marea şansă de a fi coleg cu Sfântul Ioan Iacob Românul!…
Trăsătura de caracter esenţială a părintelui Petroniu este calitatea de a fi un iubitor şi un
împlinitor al ordinii, tăcerii şi smereniei. Părintele este licenţiat în teologie dar a urmat şi studii de
matematică şi filozofie. A fost membru al grupării „Rugul Aprins” de la Mănăstirea Antim din
Bucureşti - care a fost ultimul bastion de rezistenţă al intelectualităţii creştine româneşti interbelice şi
care a fost distrus de către regimul comunist în 1958!…
Dorul de desăvârşire l-a determinat şi i-a îndrumat paşii spre Sfântul Munte Athos unde se nevoieşte
din anul 1976, făcând parte din a doua generaţie de monahi trimisă de către Patriarhia Română cu
scopul de a revigora viaţa monahală din Schitul Românesc Prodromu!… Apreciat şi iubit, deopotrivă,
atât în Grecia cât şi în România Părintele Petroniu conduce şi astăzi schitul nostru românesc şi athonit
cu o luciditate, dragoste şi abnegaţie, deosebite!…
Şi dacă vei ajunge prin acele locuri, aşa cum o fac în fiecare an foarte mulţi români, şi te va întâmpina
un bătrân înalt, puţin adus acum, slăbit de asceză dar foarte binevoitor, să ştii că acela este Părintele
nostru Petroniu!…
Dar până să ajungi acolo spre a-l cunoaşte faţă către faţă şi a purta cu sfinţia sa un dialog duhovnicesc
pornit din prea plinul inimii sale, sau după ce te-ai întâlnit cu el, îl poţi cunoaşte şi te poţi folosi, în
sensul pozitiv al cuvântului, prin intermediul cărţilor pe care le-a scris şi care sunt foarte consistente
în materie de teologie şi spiritualitate ortodoxă autentică, aceste lucrări făcând parte din seria
scrierilor părinţilor noştri duhovniceşti din toate vremurile şi locurile cu dulceaţa lor spirituală,
specifică!…
 Aşa se face că, iată, la prestigioasa Editură „Bizantină”
din Bucureşti - prin grija Părintelui Constantin Coman, au mai apărut două carţi pline de miez,
elaborate de către Părintele Petroniu, ele purtând titluri foarte sugestive şi anume: „Chemarea Sfintei
Ortodoxii” şi „Bine eşti cuvântat, Doamne - meditaţii”.
Referindu-ne la cea dintâi carte - „Chemarea Sfintei Ortodoxii” vom spune că ea a apărut cu
binecuvântarea Prea Fericitului Părinte Teoctist, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române
iar Prefaţa poartă semnătura Păr. Prof. Univ. Dr. Constantin Coman de la Facultatea de Teologie
Ortodoxă „Iustinian Patriarhul” din Bucureşti. În această lucrare Părintele Petroniu nu face o
prezentare sistematică sau, mai mult, una scolastică şi raţională a credinţei şi învăţăturii ortodoxe ci
enunţă o gamă variată de imagini vii, secvenţe de viaţă, multe dintre ele având un caracter profund
autobiografic, prin care autorul ne înfăţişează chipul şi icoana Sfintei noastre Ortodoxii. Fiind o
conştiinţă vie a Ortodoxiei, a modului specific creştinătăţii răsăritene ortodoxe de a trăi relaţia cu
Dumnezeu, Părintele Petroniu ne oferă cu această ocazie o serie de mărturii şi de indicii prin care ne
invită să recunoaştem duhul Ortodoxiei celei autentice, frumuseţea, adevărul şi conţinutul ei
doctrinar.
„Chemarea Sfintei Ortodoxii” ne este prezentată exact aşa cum a fost trăită şi împlinită de către autor,
începând cu chemarea monahală, anii de ucenicie din mănăstirile româneşti şi terminând cu chemarea
Athosului, cu revelaţia trăită pe Vârful Athonului, la praznicul Schimbării la Faţă a Mântuitorului
nostru Iisus Hristos, iar trăsăturile fundamentale ale dreptei credinţe sunt minunat aşezate în pagină de
spiritul cât se poate de exigent cu sine şi de ochiul pătrunzător dar discret al monahului care poartă în
spatele său abia uşor îndoit nu de povara celor nouăzeci de ani, ci mai curând de povara metaniilor şi
a închinăciunilor, o viaţă de om închinată exclusiv trăirii monahale, adică lui Dumnezeu.
Părintele Tănase reuşeşte, într-un mod foarte elevat, să evidenţieze cu multă delicateţe chipul
Ortodoxiei româneşti, nu al unei ortodoxii abstracte sau generale, el ne prezintă chipul unui neam
ortodox, cel românesc, care este în egală măsură chipul său de monah ortodox (şi) român în care se
regăseşte, şi de aceea „Chemarea Sfintei Ortodoxii” pentru Părintele Petroniu poartă chipul chemării
la slujirea şi vieţuirea călugărească, în acest sens fiind foarte emoţionante relatările în care acesta
descrie primii săi paşi în mănăstire şi în şcolile monahale precum şi întâlnirea sa cu colegii de
generaţie şi de vocaţie. Aşadar, Părintele Petroniu Tănase aparţine unei generaţii de monahi români,
cu adevărat binecuvântate de Dumnezeu, chemate să traverseze una din cele mai dificile perioade ale
istoriei neamului şi a Bisericii noastre strămoşeşti, cu ascultări şi responsabilităţi ecleziastice
importante, toţi aceştia primind darul unei vieţi îndelungate spre slujirea Bisericii şi a poporului
nostru românesc şi spre mărturisirea credinţei ortodoxe pe care au întruchipat-o în viaţa lor.

Vorbind puţin, în cele ce urmează, şi de a doua carte

- „Bine eşti cuvântat, Doamne - meditaţii”, vom preciza faptul că este o lucrare de reflecţie şi
introspecţie, de cugetare interioară a Părintelui Petroniu asupra diferitelor etape, ipostaze şi
componente ale vieţii şi ale mediului înconjurător, carte ce are un profund caracter latreutic - de
mulţumire, de slăvire şi de binecuvântare aduse lui Dumnezeu pentru toate darurile şi binefacerile
revărsate asupra noastră, „pentru noi şi pentru a noastră mântuire” datorită proniei Sale iubitoare de
oameni , daruri pe care autorul le-a receptat şi le recunoaşte din plin, din adâncul inimii şi simţirii sale
smerite!…
Cu alte cuvinte, această carte se constituie ca un crez, ca o mărturisire de credinţă adusă lui
Dumnezeu din partea slujitorului său credincios care la această vârstă a ajuns la un moment al
sintezelor şi al concluziilor exitenţiale şi fundamentale ale vieţii sale căci „când o pace adâncă mi se
revarsă în suflet şi nici un vânt potrivnic nu o tulbură, din străfundurile inimii cu un simţământ plin de
recunoştinţă se înalţă: „Bine eşti cuvântat, Doamne!”. Când chipul senin al unui frate şi cuvântul lui
iubitor mă întâmpină şi inima tresaltă de duhovnicească bucurie, un glas tainic dinlăuntru murmură:
„Bine eşti cuvântat, Doamne!”. În faţa Sfântului Prestol când inima se topeşte înaintea milostivirii
celei negrăite a Stăpânului, un fior adânc suspină: „Bine eşti cuvântat, Doamne!” Uneori însă, nori
negri şi ameninţători se ivesc pe cerul cel lăuntric şi un vânt vrăşmaş vrea să mă învăluie… Atunci cu
spaimă, inima-mi rosteşte: „Al Tău sunt eu, mântuieşte-mă!”. Când piciorul şovăie şi este ameninţat
cu alunecarea în prăpastie, un strigăt de ajutor izbucneşte: „Al Tău sunt eu, mântuieşte-mă!”. Când
vrăşmaşul îmi dă târcoale, să mă înghită, inima înfricoşată caută pe Domnul: „Al Tău sunt eu,
mântuieşte-mă!” Şi aşa, adeseori: în chilie, la biserică, la lucru, la masă, pe cale, mă văd ca la
spovedania cea de taină din faţa Stăpânului şi în inimă răsună cele două refrenuri: „Bine eşti cuvântat,
Doamne! Al Tău sunt eu, mântuieşte-mă”.
În încheiere aş vre doar să mai aceentuez (încă) odată, darul lui Dumnezeu ce l-a oferit acestui popor
binecuvântat de El cu aceşti părinţi duhovniceşti ai Patericului Românesc printre care se numără şi
Părintele Petroniu Tănase - care şi-a înmulţit şi cultivat toţi talanţii spre slujirea Lui şi a semenilor săi,
ce sunt obligaţi acum, din punct de vedere moral, să-i aducă un prinos de cinstire şi de recunoştinţă
materializate într-o rugăciune pentru sănătatea sa trupească şi sufletească, dacă pentru cea din urmă
mai este cumva nevoie!…
Foto: Avva Petroniu (Tănase), Schitul românesc Prodromu, foto © Theodosios Simonopetritul, 2004