Curs 5 -Analiz¼ a real¼

a
Funcţii cu variaţie m¼
arginit¼
a. Aplicaţii în studiul integralei Stieltjes
Funcţii cu variaţie ma¼rginita¼
1 Motivaţie
1.1 Leg¼
atura cu funcţiile monotone.
Mulţimea funcţiilor monotone nu formeaz¼ a spaţiu vectorial, deoarece în general suma dintre o
funcţie cresc¼
atoare şi o funcţie descresc¼
atoare (adic¼
a diferenţa a dou¼a funcţii cresc¼
atoare) nu este
monoton¼ a. Cel mai mic spaţiu vectorial de funcţii reale de…nite pe un interval I, care conţine
funcţiile monotone pe I, este ff g j f; g : I ! R cresc¼ atoareg. În cazul I = [a; b] se va ar¼ ata
c¼
a spaţiul vectorial de mai sus coincide cu cel al funcţiilor cu variaţie m¼
arginit¼ a pe [a; b], notat cu
BV [a; b] (BV=prescurtare de la "bounded variation"="variaţie m¼ arginit¼
a").

1.2 Caracterizarea drumurilor recti…cabile

8
< x = f1 (t)
Fie drumul (curba dat¼ a prin ecuaţii parametrice) ( ) : y = f2 (t) ; t 2 [a; b] ;unde f1 ; f2 ; f3 :
:
z = f3 (t)
[a; b] ! R sunt funcţii continue. Lungimea unui drum este marginea superioar¼ a a lungimilor
liniilor poligonale înscrise în acesta, iar drumul se numeşte recti…cabil dac¼ a lungimea sa este …nit¼ a.
Pentru a înscrie o linie poligonal¼ a în consider¼ am o diviziune = (a = t0 < t1 < ::: < tn = b) a
intervalului [a; b] şi unind succesiv punctele lui care corespund valorilor tk , k = 0; 1; ::; n obţinem
o linie poligonal¼a pe care o vom nota cu . Lungimea acestei linii poligonale este
X
n
p
l( )= [f1 (tk ) f1 (tk 1 )]2 + [f2 (tk ) f2 (tk 1 )]2 + [f3 (tk ) f3 (tk 1 )]2
k=1

Lungimea drumului dat este l( ) = sup l( ), unde marginea superioar¼ a se ia dup¼

a toate
diviziunile ale intervalului [a; b]. p
Au loc inegalit¼ aţile max fjaj ; jbj ; jcjg a2 + b2 + c2 jaj + jbj + jcj, pentru orice a; b; c 2 R.
Xn
Not¼am jfi (tk ) fi (tk 1 )j = V (fi ), i 2 f1; 2; 3g. Din inegalit¼
aţile precedente, sumând dup¼ a k,
k=1
rezult¼
a:
max fV (f1 ) ; V (f2 ) ; V (f3 )g l( ) V (f1 ) + V (f2 ) + V (f3 ), pentru orice diviziune
. Atunci

max sup V (f1 ) ; sup V (f2 ) ; sup V (f3 ) l( ) sup V (f1 ) + sup V (f2 ) + sup V (f3 )

Se demonstreaz¼ a c¼
a: drumul ( ) este recti…cabil dac¼
a şi numai dac¼
a sup V (fi ) < +1
pentru i 2 f1; 2; 3g.

2 De…niţii
Fie f : [a; b] ! R. Fie = (a = x0 < x1 < ::: < xn = b) o diviziune. Variaţia lui f relativ la
diviziunea este
X
n
V (f ) := jf (xk ) f (xk 1 )j
k=1

1
 0
Observaţie. Din inegalitatea triunghiului: ) V (f ) V 0 (f ).
a a funcţiei f pe [a; b] este
Variaţia total¼
_
b
f = supV (f )
a

Spunem c¼a f : [a; b] ! R este funcţie cu variaţie m¼arginit¼a dac¼

a ea are variaţie total¼
a …nit¼
a.
Not¼am mulţimea funcţiilor reale cu variaţie m¼arginit¼
a pe [a; b] prin BV [a; b]
Interpretare geometric¼ a Variaţia total¼
a a unei funcţii f : [a; b] ! R este lungimea drumului
parcurs de proiecţia pe Oy a punctului de pe gra…c M (x; f (x)) când x parcurge intervalul [a; b].
Observaţii.
_b
1. Totdeauna avem +1 f jf (a) f (b)j 0:
a
_
b
2. f = 0 , funcţia f este constant¼
a.
a
3. Marginea superioar¼a a unei mulţimi este limita unui şir cresc¼
ator de elemente din mulţimea
respectiv¼
a. Se arat¼
a c¼
a 8f : [a; b] ! R exist¼a un şir de diviziuni ( n )n ale intervalului [a; b], cu
_b
normele k n k ! 0 a.î. V n (f ) ! f.
a

3 Leg¼
atura cu alte clase de funcţii
a. f 2 BV [a; b] ) f m¼arginit¼a pe [a; b].
Teorem¼
Demonstraţie. Pentru …ecare x 2 (a; b) consider¼ am diviziunea x = (a < x < b). Avem (*)
_b
f V x (f ) = jf (x) f (a)j+jf (b) f (x)j :Din inegalitatea triunghiului jf (x)j jf (x) f (a)j+
a
jf (a)j şi jf (x)j jf (x)
f (b)j+jf (b)j. Adun¼am ultimele dou¼a inegalit¼
aţi şi aplic¼
am (*): 2 jf
!(x)j
_
b _b
jf (a)j + jf (b)j + V x (f ) jf (a)j + jf (b)j + f , de unde jf (x)j 21 jf (a)j + jf (b)j + f ; 8x 2
a( ! )a
_b
(a; b). Rezult¼ a c¼a 8x 2 [a; b]; jf (x)j max 12 jf (a)j + jf (b)j + f ; jf (a)j ; jf (b)j .
a
Exemple de clase de funcţii cu variaţie m¼ arginit¼
a
_b
1) Dac¼a funcţia f : [a; b] ! R este monoton¼a, atunci f = jf (b) f (a)j.
a
Într-adev¼
ar, dac¼
a f este cresc¼
atoare pe [a; b], atunci pentru orice diviziune = (a = x0 < x1 <
::: < xn = b) avem
X
n X
n
V (f ) : = jf (xk ) f (xk 1 )j = [f (xk ) f (xk 1 )]
k=1 k=1
= [ f (x0 ) + f (x1 )] + [ f (x1 ) + f (x2 )] + ::: + [ f (xn 1 ) + f (xn )] = f (xn ) f (x0 );
adic¼
a V (f ) = f (b) f (a), de unde

_
b
f = supff (b) f (a) : diviziune a int. [a; b]g = f (b) f (a) = jf (b) f (a)j
a

2
 X
n
Pentru f descresc¼
atoare pe [a; b]; V (f ) = [ f (xk ) + f (xk 1 )] = f (a) f (b); pentru orice
k=1
_
b
diviziune , de unde f = f (a) f (b) = jf (b) f (a)j.
a
_
b
2) Dac¼a funcţia f : [a; b] ! R este L lipschitzian¼a, atunci f L(b a). Funcţiile reale
a
lipschitziene pe intervale compacte sunt funcţii cu variaţie m¼arginit¼a.
Demonstraţie. Pentru orice diviziune = (a = x0 < x1 < ::: < xn = b) avem
X
n X
n
V (f ) : = jf (xk ) f (xk 1 )j L jxk xk 1 j
k=1 k=1
= L[( x0 ) + x1 ) + ( x1 ) + x2 ) + ::: + ( xn 1 + xn )] = L(xn x0 ) = L(b a);
_
b
de unde V (f ) L(b a). Atunci f := supV (f ) L(b a):
a
Observaţie. Nu orice funcţie continu¼ a pe interval compact este cu variaţie m¼
arginit¼
a.
=2
a x 2 0; 2
x sin x1 ; dac¼ _
De exemplu, pentru f (x) = avem f = +1.
0; dac¼ax=0
0

4 Propriet¼
aţi ale variaţiei totale
4.1 Comportarea faţ¼
a de operaţiile algebrice
Teorema 1. Dac¼a f; g : [a; b] ! R, atunci
_
b _
b
a) ( f ) = j j f pentru orice num¼ar real ;
a a
_
b _
b _
b
b) (f + g) f+ g;
a a a
_
b _
b _
b
c) fg kgk f + kf k g, unde kf k = sup jf (x)j, kgk = sup jg(x)j.
a a a x2[a;b] x2[a;b]

_
b _
b
Dac¼a produsul kf k g (respectiv, kgk f ) este de tipul 0 (+1) sau de tipul (+1) 0, atunci
a a
acel produs se ia egal cu zero.
Demonstraţie. Fie = (a = x0 < x1 < ::: < xn = b) o diviziune oarecare a intervalului
[a; b].
Xn X
n
a) V ( f ) = j f (xk ) f (xk 1 )j = j j jf (xk ) f (xk 1 )j = j j V (f ). Atunci
k=1 k=1

_
b _
b
( f ) = supfV ( f )g = supfj j V (f )g = j j supfV (f )g = j j f:
a a

X
n
b) V (f +g) = jf (xk ) + g(xk ) f (xk 1 ) g(xk 1 )j. Dar jf (xk ) + g(xk ) f (xk 1 ) g(xk 1 )j
k=1
jf (xk ) f (xk 1 )j+jg(xk ) g(xk 1 )j, pentru k = 1; :::; n. Adunând inegalit¼
aţile precedente obţinem

3
 _
b _
b
V (f + g) V (f ) + V (g). Dar V (f ) f şi V (g) g. Ultimele trei inegalit¼
aţi implic¼
a
a a

_
b _
b
V (f + g) f+ g.
a a

_
b _
b _
b
Trecând la supremum dup¼
a de aici rezult¼
a (f + g) f+ g.
a a a
Corolarul 1. Mulţimea BV [a; b] formeaz¼a spaţiu vectorial cu adunarea funcţiilor şi înmulţirea
funcţiilor cu scalari reali. Dac¼a se adaug¼a şi operaţia de înmulţire a funcţiilor, BV [a; b] are struc-
tur¼a de algebr¼a.
_b
Aplicaţia : BV [a; b] ! [0; +1); care asociaz¼ a unei funcţii f 2 BV [a; b] variaţia sa total¼a,
a
este o seminorm¼
a.

4.2 Aditivitatea ca funcţie de interval. Monotonie

_
b _
c _
b
Teorema 2. Dac¼a f : [a; b] ! R şi c 2 (a; b), atunci f= f+ f.
a a c
Demonstraţie. " " : Fie 1 o diviziune oarecare a intervalului [a; c] şi 2 o diviziune
oarecare a intervalului [c; b]. Not¼
am cu 3 diviziunea intervalului [a; b] obţinut¼
a reunind punctele
_
b
diviziunilor 1 şi 2 . Avem V 3 (f ) = V 1 (f ) + V 2 (f ) şi f V 3 (f ), de unde
a

_
b
f V 1 (f ) + V 2 (f ).
a

_
b _
c
Trecând la supremum dup¼
a 1 în inegalitatea de mai sus rezult¼
a f f + V 2 (f ), iar de aici,
a a
_
b _
c _
b
trecând la supremum dup¼
a 2 rezult¼
a f f+ f.
a a c
am diviziunea 0 care se obţine
" ": Fie o diviziune oarecare a intervalului [a; b]:Consider¼
ad¼augând lui punctul c (dac¼ asea în , atunci 0 = ). Cu punctele lui 0 din [a; c],
a c se g¼
respectiv [c; b], form¼am diviziunea 1 , respectiv 2 . Atunci

_
c _
b
V (f ) V 0 (f ) = V 1 (f ) + V 2 (f ) f+ f;
a c

_
c _
b
de unde V (f ) f+ f . Trecând la supremum dup¼
a în inegalitatea precedent¼
a obţinem
a c
_
b _
c _
b
f f+ f.
a a c

4
 _
d _
b
Corolarul 2. Dac¼a f : [a; b] ! R şi [c; d] [a; b], atunci f f.
c a
Consecinţ¼ a. (Ereditatea propriet¼ aţii de funcţie cu variaţie m¼ arginit¼a) O funcţie cu
variaţie m¼
arginit¼
a pe un interval compact are variaţie m¼
arginit¼
a pe orice subinterval compact al
acestuia.

5 Calculul variaţiei totale

5.1 Cazul funcţiilor monotone pe porţiuni

Propoziţia 1. Fie f : [a; b] ! R o funcţie monoton¼a pe porţiuni, adic¼a pentru care exist¼a o
diviziune = (a = x0 < x1 < ::: < xn = b) astfel încât restricţia lui f la [xk 1 ; xk ] este monoton¼a
pentru k = 1; 2; :::; n. Atunci
_b
f = V (f );
a

_
b X
n
adic¼a f= jf (xk ) f (xk 1 )j.
a k=1
Demonstraţie. Folosind aditivitatea variaţiei totale şi inducţia dup¼ a n se arat¼ a c¼
a avem
_b X_
n x k x
_ k

f= f . Cum restricţia lui f la [xk 1 ; xk ] este monoton¼

a, f = jf (xk ) f (xk 1 )j.
a k=1 xk 1 xk 1

5.2 a C1
Cazul funcţiilor de clas¼
_
b Zb
Teorema 3. Dac¼a f : [a; b] ! R este de clas¼a C 1 , atunci f 2 BV [a; b] şi f= jf 0 (x)j dx.
a a
Demonstraţie. Fie f : [a; b] ! R funcţie de clas¼ a C 1 . Atunci f este L lipschitzian¼ a, cu
0 0
L := sup jf (x)j, de unde rezult¼
a c¼
a f 2 BV [a; b]. Pe de alt¼
a parte, jf j este funcţie continu¼
a pe
x2[a;b]
[a; b], deci integrabil¼
a Riemann pe [a; b] (are sens membrul drept al egalit¼ aţii de demonstrat).
_
b
Din de…niţia variaţiei totale f rezult¼
a c¼
a exist¼
a un şir de diviziuni ( n )n 1 ale intervalului
a
_
b
[a; b] astfel încât f = lim V n (f ):Putem presupune c¼
ak nk ! 0 pentru n ! 1 .(Dac¼
a nu
n!1
a
avem îndeplinit¼a aceast¼ augând diviziunii n punctele a+k b na , k = 1; :::; n 1,
a condiţie, atunci ad¼
_b
obţinem o diviziune n pentru care V n (f ) V n (f ) f şi k n k b na . Atunci lim k n k =
n!1
a
_
b
0, iar lim V n
(f ) = f , conform criteriului cleştelui.)
n!1
a
Not¼
am = (a = xn0 < xn1 < ::: < xnNn 1 < xnNn = b) , unde n din xnk este un indice superior (nu
n
XNn
exponent). Avem V n (f ) = f (xnk ) f (xnk 1 ) . Conform Teoremei lui Lagrange (a creşterilor
k=1

5
 asim pentru …ecare k 2 f1; :::; Nn g un punct intermediar cnk 2 (xnk 1 ; xnk ) astfel încât
…nite) g¼

f (xnk ) f (xnk 1 ) = f 0 (cnk ) (xnk xnk 1 ):

Atunci
X
Nn
V n (f ) = jf 0 (cnk )j (xnk xnk 1 ):
k=1

Se observ¼ a c¼
a membrul drept este suma Riemann asociat¼ a funcţiei jf 0 j, diviziunii n şi
n 0
punctelor intermediare ck , şi cum jf j este funcţie continu¼
a pe integrabil¼a Riemann pe [a; b],
Z b

limita acestor sume Riemann pentru n ! 1 este jf 0 (x)j dx.

a

_
b Zb
Trecând la limit¼
a pentru n ! 1 în inegalitatea precedent¼
a rezult¼
a f= jf 0 (x)j dx, q.e.d.
a a
Observaţie. Dac¼ a C 1 şi ecuaţia f 0 (x) = 0 are un num¼
a f : [a; b] ! R este de clas¼ ar …nit de
soluţii în [a; b], cele dou¼
a formule de calcul pentru variaţia total¼ a demonstrate mai sus conduc la
acelaşi rezultat.

6 Teorema lui Jordan (de structur¼

a a spaţiului funcţiilor cu variaţie
m¼
arginit¼
a)
Teorema 4 (Teorema lui Jordan) Orice funcţie cu variaţie m¼arginit¼a pe un interval compact
se poate scrie ca diferenţa a dou¼a funcţii cresc¼atoare pe acel interval.
Dem. Fie f 2 BV [a; b]. Vom construi dou¼ a funcţii cresc¼
atoare g; h : [a; b] ! R astfel încât
f = g h.
_ a _
x
Pentru orice x 2 [a; b], f 2 BV [a; x] (în particular, f = 0). De…nim g(x) := f , x 2 [a; b].
a a
Pentru a avea f = g h de…nim h(x) := g(x) f (x), x 2 [a; b].
Vom ar¼ ata c¼a funcţiile g şi h de…nite mai sus sunt cresc¼atoare pe [a; b], adic¼a pentru orice
_x2 x1
_
x1 < x2 în [a; b] avem g(x2 ) g(x1 ) 0 şi h(x2 ) h(x1 ) 0. g(x2 ) g(x1 ) = f f =
x1 x2
! x x2
a a
_ _ _1 _
f+ f f = f 0. Am aplicat aditivitatea variaţiei totale ca funcţie de interval
a x1 a x1
şi pozitivitatea variaţiei totale.
x2
_
h(x2 ) h(x1 ) = [g(x2 ) f (x2 )] [g(x1 ) f (x1 )] = [g(x2 ) g(x1 )] [f (x2 ) f (x1 )] = f
x1
x2
_
[f (x2 ) f (x1 )]. Dar f jf (x2 ) f (x1 )j f (x2 ) f (x1 ), de unde h(x2 ) h(x1 ) 0.
x1
Corolarul 3. BV [a; b] = f g hj g; h : [a; b] ! R cresc¼atoareg.
Consecinţe ale Teoremei lui Jordan
Orice funcţie cu variaţie m¼
arginit¼
a pe un interval compact
1) este integrabil¼
a Riemann pe acel interval;
2) poate avea numai puncte de discontinuitate de speţa I;
3) este derivabil¼
a aproape peste tot.

6
7 Şiruri de funcţii cu variaţie m¼
arginit¼
a
În general, limita punctual¼a a unui şir de funcţii cu variaţie m¼ arginit¼
a nu este cu variaţie m¼arginit¼
a,
dup¼a cum rezult¼ a din exemplul urm¼ ator.
x sin x1 ; dac¼a x 2 0; 2 x sin x1 ; dac¼
a x 2 n1 ; 2
Exemplu. Fie f (x) = şi fn (x) = , n 1.
0; dac¼ ax=0 0; dac¼a x 2 0; n1
Se observ¼a c¼a, pentru orice n 1, fn 2 BV 0; 2 . deoarece fn are restricţia la n1 ; 2 de clas¼ a
2 1 2 1 2
_ _
n _ _
n _
C 1 , deci fn < +1, iar fn = 0, de unde fn = fn + fn < +1.
1 0 0 0 1
n n
2
Avem f (x) = lim fn (x) pentru orice x 2 0; (evident pentru x = 0; pentru x > 0, avem
n!1
1
n
< x de la un rang N (x) încolo, de unde fn (x) = x sin x1 pentru n N (x), deci lim fn (x) =
n!1
x sin x1 = f (x) ).
2
_
2
Pe de alt¼
a parte, f = +1. (Pentru n 0 se consider¼
a diviziunea n = (0 < (2n+1)
<
0
2 2 2
(2n 1)
< ::: < 5
< 3
< 2 ). Avem

2 X
n
2 2
V n (f ) = f f (0) + f f :
(2n + 1) k=1
(2k 1) (2k + 1)

2 2 2 2 2 2
Dar f (2k 1)
f (2k+1)
= (2k 1)
sin k 2 (2k+1)
sin k + 2
= (2k 1)
+ (2k+1)
,
2 2 4
iar f (2n+1)
f (0) = (2n+1)
. Atunci V n (f ) = 1 + 13 + 15 + ::: + 1
2n+1
2
. Folosind
1 1 1 1 1
divergenţa seriei armonice 1+ 2 + ::: + n
+ ::: = +1 se arat¼
a c¼
a 1+ 3
+ 5
+ ::: + 2n+1
! +1.
2
_
Rezult¼
a c¼
aV n (f ) ! +1, dar f supV n (f ) = +1).
n 1
0
Impunând unui şir convergent punctual de funcţii cu variaţie m¼ arginit¼
a o condiţie suplimentar¼
a
se obţine c¼
a limita şirului de funcţii are variaţie m¼arginit¼
a.
Teorema 5. Fie fn 2 BV [a; b], n ! 1, un şir de funcţii convergent punctual pe [a; b] la
_b
f : [a; b] ! R. Dac¼a şirul numeric fn este majorat de o constant¼a V , atunci f 2 BV [a; b]
a n 1
_
b
şi f V.
a
Demonstraţie. Fix¼ am o diviziune arbitrar¼
a a intervalului [a; b], = (a = x0 < x1 < ::: <
xp 1 < xp = b). Pentru …ecare n 1,
p
X
V (fn ) = jfn (xk ) fn (xk 1 )j V . Trecem la limit¼a pentru n ! 1 în inegalitatea de mai
k=1
sus, ţinând seama c¼
a lim jfn (xk ) fn (xk 1 )j = lim [fn (xk ) fn (xk 1 )] = jf (xk ) f (xk 1 )j,
n!1 n!1
p
X _
b
k = 1; p. Rezult¼
a jf (xk ) f (xk 1 )j V , adic¼
a V (f ) V . Atunci f = supV (f ) V , deci
k=1 a
f 2 BV [a; b].