UNIVERSITATEA “BABEŞ-BOLYAI” CLUJ-NAPOCA

FACULTATEA DE EDUCAŢIE FIZICĂ ŞI SPORT

REFERAT

2017
1
 I. Introducere

I.1. Actualitatea temei

Înotul, încă din cele mai vechi timpuri, a avut un rol foarte important în educaţia
fizică sănătoasă, iar în Egipt înotul a primit loc în învăţământ, pe lângă citit, scris şi socotit.
Mişcările repetitive ale înotului cresc flexibilitatea musculară, întreţin foarte bine mai ales
umărul, jocul şoldului, muşchii genunchiului. Întreţin starea stabilă a coloanei vertebrale,
alungeşte muşchii, şi pe lângă acestea, contribuie la stabilizarea liniştii sufleteşti., lucru pe
care îl voi descrie în teza mea personală.

Probabilitatea apariţiei leziunilor în înot comparativ cu restul ramurilor de sport

este foarte mică. Conform unui proverb Indian, ‘respiratia în sine este viata’. Înotul este
singură ramură de sport care ne obliga la controlul respiraţiei, iar acest lucru ar fi foarte
important să îl practictam zilnic. Cu ocazia activităţii de înot, creşte capacitatea plămânilor,
cu ajutorul căruia putem respira mai profund.

Contribuie la funcţionarea sănătoasă a inimii. Îi ajută pe cei cu probleme cu coloana

vertebrală. Apa, în timpul înotului, pune asupra corpului o presiune de cca 15-20 kg.,
reprezentând un efect continuu de masaj blând. Astfel calmează, alunga nervozitatea şi
tensiunea.

Numărul de participanţi în activitatea fizică regulată scade, iar stilul de viaţă devine
din ce în ce mai sedentar. Acest stil de viaţă ascunde multe pericole: capacitatea de lucru
mai redusă, îngrăşarea, diabet, tensiune înalta, tulburări metabolice, şi am mai putea
enumera o varietate de variante negative.

Deoarece efectele nocive al stilului de viaţă sedentar apar deja la vârsta şcolară,
chiar de aceea este important să se facă diferite proceduri de prevenire. Înotul este un
instrument excellent pentru întreţinerea bună a stării fizice şi spirituale.

Din citatul stiloului unui autor necunoscut:

“Înotul nu este altceva decât un mijloc prin care se creează bazele personalității și
morfologiei funcționale ale acestuia. Sarcina sa este de a asigura în mod regulat sportul
studenților, ghidaţi în mod profesional și transferul de cunoştinţe, ca parte a unei culturi

2
generale privind educația fizică, sănătatea mentală și de conștienta, ceea ce contribuie, ca
factor de modelare a vieţii, la păstrarea unei stări bune de sănătate, iar efectuarea de
activitate fizică regulată să fie tratată ca o prioritate în rândul valorilor acestora. Din cauza
efectelor versatile de recreere, reabilitare şi factor de sănătate, înotul are un rol deosebit de
important în educația pentru sănătate, pentru un stil de viață sănătos și în abordarea corectă
a percepţiei asupra vieţii. Înotul reprezintă o valoare inestimabilă al timpului liber util,
reprezintă nişte cheltuieli preţioase, menţinerea sănătăţii, întreţinerea acestuia, educaţia ca
stil de viaţă sănătos, şi protecţia vieţii.

Este esenţial pentru obţinerea sănătăţii şi menţinerea în formă bună a organismului

în curs de dezvoltare, din punct de vedere intellectual şi al aptitudinii fizice.

Pe lângă faptul că înotul joacă un rol important în păstrarea şi menţinerea sănătăţii,

ca o activitatea în mişcare, poate dezvolta şi personalitatea intr-un mod multilateral şi
complex.

Efectul cel mai pozitiv al înotului este echilibrul mental, lucru experimentat regulat
de persoanele care înoată regulat.

Acele trăsături de personalitate care se dezvolta în timpul învăţării de înot sunt

esenţiale pentru a reuşi sau pentru a se integra în societatea de azi. Iar dacă aceste
propietati se fixează şi se integrează în personalitate, atunci şi în alte teritorii ale vieţii sunt
aplicabile.

1.2.Justificarea alegerii temei

Am ales că tema a tezelor mele „efectele psihologice care apar la înotătorii

începători”, şi doresc să mă rezum la analiza factorului de stres, deoarece ,după părerea
mea, în cazul unui înotător începător, acesta este cel mai mare stimul. Un stimul, care,
chiar dacă nu va reuşi să aibă o direcţie pozitivă, va avea un efect negativ asupra persoanei
şi asupra performantei acesteia.

Pentru lucrarea mea am stabilit să cercetez acest subiect ca şi scop principal. În

cazul înotătorului începător este valabil faptul că, în condiţii de stres, acesta poate afecta
mediul specific al apei, dar şi atmosfera piscinei. Nenumărate literaturi de specialitate
menţionează atmosfera înotului ca fiind factorul care creşte cel mai mult nivelul de stres al
înotătorului începător.

3
 Totodată acest stimul are şi un efect pozitiv, şi de aceea doresc să analizez şi
această parte în lucrarea mea.

1.3.Obiective (ipoteze)

Obiectivele lucrării mele pe care le-am fixat şi pentru care voi căuta răspunsuri sunt
următoarele:

- Presupun că persoanele care înainte au trăit experienţe negative, vor fi în situaţie

mult mai mult stresanta, comparativ cu colegii lor, şi comparativ cu cei care nu au
experienţe de înot.

- Presupun că vor fi şi persoane care au prezentat de îmbunătăţări a capacităţii lor de

a face faţă stresului.

- Intre persoanele care vor participa la această cercetare, vor fi şi persoane care vor
trece mental pozitiv prin relaţiile privind înotul.

- Vor fi persoane care vor vrea ca înotul să facă parte din viaţa lor de zi cu zi.

- Presupun că datorită activităţilor privind înotul s-au îmbunătăţit relaţiile în cadrul

grupului experimental.

II. Privire de ansamblu asupra literaturii de specialitate

2.1 Efectele fiziologice şi pedagogice ale înotului

Înotul, ca activitate de mişcare, într-adevăr reflecta în mai multe straturi efectul

pozitiv asupra sănătăţii corpului uman. În timpul înotului, se crează schimbări biologice, în
propietatiile funcţionale ale sistemului nervos, sistemului muscular, sistemului osos, şi în
alte organe, respectiv sisteme de organe. Mediul de mişcare, dar şi apă în sine are efect de
stimul. Creşte circulaţia sângelui, îmbunătăţeşte tonusul vascular, stimulează reacţiile
vegetative. Schimbarea de temperatura este excelenta pentru vasele de sânge.

Înotul are rol important în dezvoltarea sistemului osos, îmbunătăţirea tulburării

musculare şi scheletice. Nu întâmplător terapeuţii de multe ori îl aplica în reabilitarea stării
postchirurgicale.

4
 Înotul are efect pozitiv asupra funcţionării sistemului respirator. Presiunea
hidrostatică ajuta inspiraţia şi expiraţia, muşchii ce contribuie la respratie, şi la întregul
process de folosire al muşchilor pieptului. Dar pentru cei cu probleme respiratorii, cele mai
multe forme de exerciţii nu sunt benefice. Cu toate acestea, nu se poate spune în mod clar
asta despre înot. Între înotători, astmul cauzat de efort fizic este necunoscut, deoarece în
timpul înotului, aerul inspirat este cald şi umed. Aerul de deasupra apei este curat, fără
pulbere şi fum, este un aer umed care favorizează starea de sănătate şi pentru cei cu astm şi
pentru cei alergici. Efectul înotului regulat dezvolta optim organele respiratorii, creşte
ventilaţia pulmonară, va aduce o doză mai mare de aer inspirat, scade numărul de respiraţii
pe minut.

La persoanele care înoată regulat, se poate observa că au nevoie de mai puţin oxigen,
decât cei care duc o viaţă cu lipsa de mişcare.

Înotul, ca şi mediu propice pentru efectele pozitive asupra circulaţiei, este benefic
deoarece ca în apă, odată cu scăderea gravitaţiei, inima lucrează mai uşor. După expiraţie
presiunea pleurală de aspiraţie este negativă asupra colectării vasculare, ajuta la circulaţia
venoasă pe care presiunea hidrostatică o face mai puternică. Sub greutate, în timpul
acţiunii ce presupune efort muscular, circulaţia sângelui se accelerează. Din cauza înotului
se înmulţesc vascularizaţiile capilare, se reduce riscul de atac de cord, respectiv apare
recuperare mai rapidă după atac de cord. Se schimbă distribuţia de sânge.

Datorită înotului pe termen lung, se poate dezvolta inima, lucru care împiedică
îmbolnăvirea inimii. Riscurile de boli cardiace şi vasculare scad cu activitate fizică
regulată, şi cu înot. Înotul regulat încetineşte îmbătrânirea inimii şi vaselor de sânge,
încetineşte riscul de a se dezvolta vreo boală aterosclerotica.

2.2. Înotul ca instrument de dezvoltare al personalităţii

Înotul, pe lângă îngrijirea sănătăţii şi funcţia de dezvoltare, are nenumărate efecte,

care se pot aplica în primul rând în cadrul îmbunatăţirii stării corpului uman. Mişcările de
înot sunt armonioase, ordonate, şi pune în aplicare atingerea cerinţelor de a se dezvolta
estetic organismul.
Ramură de sport şi cunoştinţele despre regulile acesteia, la nivel naţional şi
internaţional, privind conştientizarea rezultatelor acţiunii acestuia este important în cadrul
valorilor cultural deoarece sportul este instrument de educaţie intelectuală. În timpul

5
înotului, vom putea îmbunătăţi motivaţia, activitatea, atenţia la sine, rezistenta, curajul,
voinţa, lupta pentru cunoaştere, încrederea în sine, rezistenta la durere, şi nu în ultimă
instanţă putem ajunge la autoevaluare.
Tresaturile de personalitate sunt necesare pentru integrarea în societatea
contemporană şi pentru a crea condiţii optime pentru viaţa de zi cu zi. Perseverenţă,
autodisciplina şi capacitatea de a luptă sunt fenomene fiziologice și psihologice complexe,
iar la baza unei vieţi sănătoase sta capacitatea de a rămâne în picioare (toleranţa privind
monotonia, interesul pe termen lung, baza de motivaţie sigură, atenţie perserverenta).
Pentru a înota de la perete la perete, aceste calităţi sunt necesare. Pentru disciplina
conştientă de dezvoltare a educaţiei, printer trăsăturile menţionate în literatura de
specialitate sunt următoarele: stăpânirea de sine, autoevaluare corectă, cunostiinta
normelor şi cerinţelor, capacitatea de a se adapta la comunitate, abilităţi sociale. Acestea
toate se pot dezvolta cu înotul.
“Pentru dezvoltarea personalităţii mişcarea, rolul activitatilor sportive, precum
inotul regulat, nu mai este dicutabila. Dezvoltarea personalităţii este un proces complicat si
multifactorial, de o natura complexă, unde sportul are un loc şi rol unic, şi de aceea nu se
poate despărţi din acest sistem” – spune Biró.
Mai demult învăţarea inotului presupunea o serie de mişcări, adică prin unele
genuri de inot se înţelegea să se înveţe tempoul braţelor şi al picoarelor. Nagy Sándor
(1984) vorbeşte mai pe larg despre învăţarea mişcărilor şi a comportamentului. Iar Tóth
Ákos (2002) despre personalitate şi caracteul de educaţie.

Cum se pune în aplicare personalitatea în timpul învăţării inotului? Să vedem:

“activitatea, baza procesului educaţional” –spune Babósik (1999), dacă dirijam intenţionat
această activitate, adică activitatea copilului în procesul educaţiei, atunci un astfel de
comportament, care este valoros atât personal individului cât şi societăţii, poate avea
rezultat devenind “activitate autonomă”. Această activitate autonomă de control intern, este
în măsură să se dezvolte, dar in mare parte depinde de cât de bine au fost dirijate
activităţile heteronome pe plan pedagocic.

Pentru activitatile heteronome reglementate, literatura de specialitate enumara

reglementarea socială şi regimul autoritar. “În învăţarea inotului, pedagogul (ca dirijor
autoritar) şi comunitatea (ca efect social în mediul de control) nu au doar rol determinant

6
în învăţarea mişcării care duce la succes, ci şi în reglementarea activităţii şi în procesul
educaţional.

În învăţarea inotului, în timpul antrenamentelor regulate, studentul devine membru

într-o societate, unde au activităţi împreună cu colegii săi, se joacă, ajuta pe ceilalţi, este
atent la mişcarea colegiilor, evalueaza această miscare, şi prin asta îşi autoevalueaza
performanţele, încearcă să se autodepăşească, apoi încearcă să-I combată pe ceilalţi, deci
împreună cu colegii se formează reciproc. Activitatea studentului deci are loc definit într-
un grup contemporan, iar activitatea controlului social înseamnă interactiunile care se
desfăşoară acolo.

În educaţie – să fie educaţia şcolii, lecţii de inot, sau la un nivel mai mare de sport
competitiv – copilul care intră acolo accepta rolul şi ghidarea profesorului, pedagogului
inotator şi antrenorului, deci cade sub “regulamentul autoritar”. Regulamentul autoritar
depinde de vârstă, iar perioada de dezvoltare se suprapune cu perioada învăţării inotului.
În ceea ce priveşte învăţarea inotului, obisnuirea cu apa începe deja din clasele
primare, acest regulament autoritar are o perioada rezonabilă, când începătorii încep să
accepte controlul pedagogului de inot. Refererindu-ne la începuturi, la Babócsik, putem
constata controlul social autoritar în timpul învăţării inotului, cand activitatea începătorilor
este sub controlul social autoritar, de unde rezulta schimbări în personalitatea lor, înotul,
pentru formarea personalităţii lor are rol important.
Invăţarea inotului. mai mult decât unele mişcări de inot care se aplică consecutiv în
educaţie, are un efect complex de sistem pedagocic, în care mişcarea activităţii
educaţionale prevalizeaza efectele dezvoltării personalității complexe.

2.3. Efectele psihologice ale înotului

Între efectele psihologice ale inotului putem enumera scaderea sanselor de

dezvoltăre a tulburărilor fizicem si bolilor psihosomatice, această mișcare fizică fiind plină
de bucurie, are natură psihologică care protejeaza individual. Fox (Regatul Unit 1999),
referindu-se la rezultatele a mai multor sute de analize ştiinţifice, concluzioneaza ca
activitatea fizică îmbunătățește calitatea vieţii, măreşte încrederea în sine, îmbunătăţeşte
dispoziţia, toleranţa de stres, şi somnul.

7
 Din punct de vedere psihologic, inotul, ca orice activitate sportivă desfășurata în
mod activ, ajuta la pierderea engergiei negative, de asemenea micşorează şi agresivitatea.
Are rol în combaterea fricii, în conformitate cu regulile interpuse şi ajuta individual
să se concentreze asupra lui, ajuta la depășirea dificultăților, indurarea empatiei şi
eşecurilor. Inotul favorează pozitiv sistemul nervos, stimulează activitatea creierului, ajuta
la odihnă și împrospătare spirituală.

2.4. Inotul, ca un vindecător al sufletului

Lipsa de încredere în sine şi coordonarea nesigură de organism se poate remedia

prin metode simple, afirma cercetătorii norvegieni. În cel mai recent studiu al cercetatorilor
universităţii de Știință și Tehnologie Norvegiană, ei recomandă inotul atât copiilor, cât şi
adulţilor deoarece dezvolta încrederea în sine şi abilitatiile de coordonare. O clara
ameliorare a starii a fost în special vizibila în cazul copiilor.

Testele efectuate pe parcursul cercetării privind sarcinile de coordonare s-au putut

realiza cu mai mult succes, deoarece aceia care s-au miscat în apă au avut multa încredere.
În schimb, la cei lipsiti de experienţă în apă, şi pe uscat au avut problem de coordonare si
în raport s-a precizat ca ei s-au dovedit a se misca mai incomod la unele sarcini.

Pe lângă abilitățile de coordonare fizice, inotul are un efect pozitiv şi faţă de

încrederea în sine: inotatorii au relaţii sociale mai bune şi cu copii şi cu adulţi.

Pe lângă constatările norvegiene, o cercetare austriacă, de asemenea, s-a concentrat

pe efectele benefice ale înotului: conform studiului la copii care au luat ore de inot nu
numai că acestia s-au eliberat, ci şi cu părinţii lor relaţia a devenit mai intensiva, in
comparatie cu cei care nu fac inot. Cercetătorii au evidentiat ca ceea ce este avantajos
copiilor, nu este dezavantaj pentru adulţi. Adică niciodată nu este târziu introducerea intre
formele de activitate fizică în mod regulat şi inotul.

2.4. Procesul de învăţare al înotatorilor începători

Cererile şi aşteptările sociale în legătură cu procesul

Abordarea conceptuală generală are rol important pentru procesul de învăţare al

inotului ca acesta să fie utila pentru întreţinerea sănătăţii şi dispozitivul reacţiei. Cu toate
8
acestea, un aspect important de care se tine cont este ca trebuie să satisfacă total nevoile de
mişcare al copiilor şi al adulţilor, să devină dispozitivul util al petrecerii timpului liber.

Asigurați-vă că vă dezvoltați calitățile morale și volitive și asiguraţi talentul care va

putea concura in activitatea de selecţie.

Ca aşteptare socială poate apărea şi faptul că la copii, în procesul de învăţare,

trebuie să se cunoască riscurile apei, să poată judeca real limitele abilităților lor (Kiricsi,
2002). În abordarea planului special al predării, este important să se cunoască riscurile şi
beneficiile apei, să înveţe “să respecte” apa. Să fie gata să înveţe unele tehnici de inot, să
dobândească competentele în cadrul lecţiilor şcolare de inot, nivelul de calificare al unuia
sau a mai multor tiputi de inot. Să fie apţi în caz de urgenţă si să ajute, cunoscând propiile
abilităţi (Kiricsi, 2002).

Învăţarea inotului are rol important în dezvoltarea unei vieţi sănătoase. Petrecerea
corectă a timpului liber poate fi un element important al eficienței utile și semnificativ
privind petrecerea timpului de odihnă.

Neapărat trebuie amintit, ca în unele poziţii de lucru, în cadrul unor locuri de muncă
în străinătate este cerinta obligatorie nivelul adecvat de competențe de înot (profesor de
sport, maestru de înot, salvamar).

În cazul pedagogilor, medicilor, terapeuţilor, respectiv profesionistilor în domeniul

sănătăţii umane, în special în rândul celor menţionate mai sus, se demonstrează în mod
clar că mişcările de inot pot contribui la dezvoltarea activă a vieții umane intr-un mod util
și semnificativ.

Un exemplu poate fi cunoaşterea înotului. În posesia unui nivel adecvat putem fi

capabili să ajutăm, să salvăm vieţi în caz de accidente în apă. Şi cu echilibrarea mentală, cu
capacitate de a face faţă cu stresul, putem demonstra cât de util este inotul.

Procesul de predare-învățare

Primii paşi al procesului de invatare al lecţiilor de înot se pot referi la relaţia dintre
copil si apa încă în stadiul de fat. În uteru mamei, apa asigura siguranta şi protecţie.
Momentele următoare al procesului de învăţare deja planificat se bazeaza pe familiarizarea
cu probleme apei, care este urmat de cursul de învățare a înotului pentru tipuri de înot.

9
 Trebuie amintit că întreţinerea relatiei cu apa este un element ce poate inhiba
educația non-profesională, care în viitor s-ar putea să aiba efecte adverse. Aici va avea rol
foarte important gestionarea efectelor psihologice care apar în timpul înotului. Un inatotor
se confrunta cu aceastea mult mai intens.

Înotul – ca activitate în mişcare – diferă cu nenumărate lucruri faţă de ramurile de

sport pe uscat. Prima şi probabil cea mai izbitoare diferenţa este mediul specific.

Cel care învaţa când este expus sub apă, se confrunta cu aşa efecte fizice și
psihologice, pe care nu le-a experimentat pe uscat. În acest mediu, regulile biomecanice
specifice prevalează. Asupra corpului scufundat în apă acţionează flotabilitatea şi
presiunea hidrostatică. În acest mediu se reduce gradul de gravitaţie, cel care învaţa se
deplasează cu uşurinţă în apă, adică pluteşte. Durează un timp până când se simt diferitele
dintre condiţiile de echilibru în apă faţă de uscat, prin experienta proaspătă mentală, dar
dacă cel care învaţa simte acest lucru, inotul va fi o experienţă total nouă.

Scufundându-se sub apă, şi organele senzoriale lucrează altfel. Cel care învaţă prin
vedere şi prin auz ajunge la cele mai multe informaţii, de la informaţiile mişcătoare până la
instructiunile profesorului de înot. Specialiştii susţin că cele mai multe părţi ale
informaţiilor care ajung în organ au efect asupra simţurilor senzoriale. Învăţarea
caracteristicilor mişcării se bazeaza pe faptul ca la începutul învăţării trebuie dezvoltata
imaginaţia mişcării.

Imaginaţia bună se creează printr-o prezentare corecta şi explicaţii clare şi

conștientizare. Mai târziu se dezvoltă muşchii daca se “învaţă mişcarea”, și controlul
neuronal al mișcării este transferată în rândul muschiilor. Apa împiedica recepţiile
informaţiilor pe cale acustică şi senzorială. Apa intrată în ochii copilului deranjează
vederea şi scade nivelul atenţiei de concentrare. Se schimbă abilitățile de orientare spațială,
se reduce vizibilitatea spaţială.

Sub apă se toceşte auzul, iar deasupra apei apa intră în urechi, de aceea, nivelul
ridicat de zgomot al piscinei face mai dificil auzul. La studenți, creste aptitudinea de a citi
de pe buze iar la profesori activitatea non-verbala este cea care se dezvolta și ajunge la un
nivel înalt.

Profesorul şi elevul depind reciproc unul de altul. Apa este factor tulburant, care are
efecte negative asupra organelor de simţ, auzului şi al văzului. Pe lângă efectele negative
trebuie să anunţăm inotatorii despre percepţia kinestetica, care are rol important în
10
învăţarea mişcărilor. Se dezvolta datorită a multor antrenamente şi al experienţei de
mişcare, detectarea apei al inatotorilor, care are rol foarte important în dezvoltarea
muşchilor.

La un nivel superior se pot dezvolta abilităţile de inot, dezvoltarea simţului

ritmului, simțul apei şi simțul detectării ritmului de mișcare.

Organismul inotatorului începători reacţionează la nivel fizic şi mental la stimulii

neobisnuiti ale apei până când nu se obisnuieste cu ea. Datorită noilor stimuli sunt
declanşate reflexele de apărare ale organismului. Când poziţia corpului celui care învaţa
diferă de poziţia obisnuita de pozitie verticală, se declanseaza refleze când va fi într-o
poziţiei specifică orizontală de înot.

Deviația este corijata de un gât cu tonus și reflexul atitudinii labirint. Cursantul, din
poziţia verticală, îşi poziţionează capul vertical. Până nu reuşeşte să se obisnuiasca cu acest
fenomen până atunci blochează învăţarea mişcărilor, determinând formarea unui tonus
muscular digid, care duce la execuția de tehnică corectă, învăţarea tehnicii aşadar este un
factor de impiedicare. Cea mai importanta cauza este dezvoltarea unei imagini de mişcare
incorecte.

Mecanismul de apărare similar este reflexul reflexiv. Apa, apropiindu-se de ochi,

curgerea apei în ochi declanşează închiderea reflexivă a ochilor. Cu sarcini simple de
scufundări şi cu exerciţii speciale pentru ochi acestea se pot remedia. Obisnuirea
organismului cu condiţiile noi, formarea reflexelor defensive de extintie apartin de cele
mai inportante sarcini.

La inotătorii începători se pune cel mai mare accent pe faptul ca, ”pentru a
convinge creierul”, piscina nu este un mediu de care trebuie să ne temem, ci este mediul in
care se dezvolta activitatea, asa cum a fost si pentru mine.

Specificul înotului atrage după sine evidențierea specificului cursului de înot. Dacă
în cazul ramurilor sporturilor pe uscat începem predarea cu materialele mişcării, în timpul
cursului de înot, înainte de a începe cursurile de înot, incepem cu acea cunoastere a
mediului străin, dezvoltarea proceselor de formare, imblanzirea reflexelor defensive, si cu
a îndrăgi apa, acesta fiind obiectivul. Aceasta este faza de acomodare cu apa. Esenţa de
familializare cu apa este adaptarea completă la noile medii, înţelegerea caracteristicilor şi
ca rezultat, orientarea perfectă, comportamentul famiarizat pentru a ne putea deplasa în
apă.

11
 Caracteristicile speciale al lecţiilor de inot sunt şi acelea ca învăţarea mişcărilor de
inot sunt posibile deja şi de la vârsta mai tânără, dar acesta nu înseamnă că la cei mai
varstnici nu este posibil acest lucru. În marea majoritate al ramurilor de sport, pregătirea
tehnicilor începe deja de la 10-12 ani, în schimb tehnicile inotului deja de la vârsta de 5-6
ani. Una dintre cauzele acesteia este acela că mișcările încrucișate şi ciclice folosite pentru
înotul rapid și pe spate seamănă foarte mult cu mișcările copilului mic.

Deoarece învăţarea mişcărilor de inot depăşeşte obişnuirea cu apă, în acest caz

putem incepe învăţarea inotului deja de a 4-5 ani.

Prima fază al învăţării inotului începe cu secţiune de transfer de cunostiinte și de

prelucrare a coordonării brute. După aceea vin înţelegerea sarcinii, imaginaţia mişcării,
dezvoltarea imaginii interne, si apoi încep primele încercări practice.

Deoarece în această fază al învăţării inotului exista norme externe, se aplică

problemele mişcării care sunt definite prin lipsurile următoare: relaţii de mişcare
insufieciente şi greşite, continuitate, lipsa de permanentă, tulburarea ritmului.
“Dacă în această fază, cel care învaţa, nu primeşte destule informatii cantitative şi
calitative despre mişcările făcute, doar inoata singur, sau practica foarte mult timp singur,
atunci pot să apare mişcări sau tehnicide de mişcări incorecte.
Chiar de aceea, în această fază de învăţare a inotului, este indispensabil ca primim
explicaţii incontinuu, corectarea erorilor, încurajarea, acordarea de sprijin psihologic
cursantului care trebuie să simtă că nu este singur.
Învăţarea inotului cu motor este a doua fază a procesului de învățare a fazei de
aplicare.
Daca în prima fază al învăţării inotului actiuniile mişcării se dezvolta dur la nivelul
de coordonare, în a doua fază, practicând în aceleaşi condiţii dezvoltarea și consolidarea
coordonării fine, apoi cu practică in condiţii variabile, va avea loc faza de captare in cele
din urma.
În această fază este esenţiala şi are rol important practica, numărul lungimilor de
exercitii de inot şi repetiţia regulată. Chiar de aceea nu este totuna ce durata are inotul, cât
de frecvent este efectuat săptămânal, formele ocupării acesteia şi ce metode alege lectorul
de inot.
Privind rafinamentul mişcării, după corigarea mişcărilor eronate, urmează
programele mişcării dezvoltate, consolidarea in condiţii variabile cu metodele obişnuite
schimbate de lector, care devin condiţii permanente. Pe cand în prima fază a sectiunilor
12
aplicate, cursantul practică pe lângă aceste condiţii permanente inotul în apropierea unui
perete de siguranţă, aceste conditii se schimbă din condiţiile obişnuite constant la faza de
captare.
Cursantul de lângă peretele de siguranţă ajunge lângă frânghie, apoi în mijlocul
bazinului, mai departe de perete şi de frânghie, astfel practica treptat în condiţii diferite,
începe să aibă încredere în sine, şi la un nnotator începător în acest caz se poate combate
frica de apă şi se poate scapa definitiv de aceasta.
In cazul invatarii inotului, se incepe cu învăţarea, consolidarea si cu pricipalele
tehnici de îmbunătăţiri.(Josif Sándor, 2008, Cluj, Testnevelés elmélet ).
Învăţând mişcare, tot mai mult se va prelua controlul intern, erorile în mişcare scad
încontinuu, se îmbunătăţesc corecţiile mişcării, cu practica tot mai bine se fixează
imaginile corecte de mişcare, mental tot mai mult are încredere în sine persoana respectivă
care invata inotul.
În schimb, pentru implementarea mișcărilor automate este nevoie de foarte multă
practică, dar rezultatul va fi în rapid vizibil.

2.5.Conceptul stresului

Provine din cuvântul latinesc ‘strictus’, şi înseamnă a sublinia. Nu este reacţia

specifică al organismului care îl scoate din starea lui de echilibru, care il forţează să se
adapteze la mediul piscinei şi a apei. Expresia de stres în zilele de azi este folosita cel mai
frecvent: putem numi situaţie de stres interacţiunea dintre om şi mediul său în procesul
unor situaţii noi care necesită răspunsuri de comportament.

Este un exemplu foarte bun situaţia inatotorului începător, care trăieşte experienta
la nivelv psihic. Conform profesorului Selye, stresul nu este neapărat dăunător, doar
trebuie deosebit stresul pozitiv şi stresul negativ.

· Eustres: stres pozitiv, cu efect energizant, rezolvabil, pare o situaţiei câştigătoare;

· Distres:stres negativ, dăunător, neplăcut. Ameninţător, pierdere de echilibru,

imprevizibil, influenţabil.

Lipsa totală de stres poate cauza consum de energie, poate duce la reacţii iraţionale,
şi respectiv îmbolnăvire. De aceea, echilibrul este accentul. Asta aparţine de numele unui
profesor maghiar, care descriere cenceptia de stres. Conform lui, efectele toxice
nespecifice reacţionează asupra corpului în același mod ca un sindrom general de adaptare.

13
 In prima fază nu este dăunătoare ea în sine, ci pentru condiţiile de dezvoltare fizica
şi psihica. Cum a zis Selye János, stresul este sarea vieţii. Un simptom al consecinței grave
în viaţa de azi, în cea mai mare parte in randul tinerilor, este ca nu se dezvolta suficient
capacitatea de a face faţă dificultatilor, deoarece aceştia nu sunt expusi suficient la
provocări, mai ales în sens fizic. Stresul atunci devine dăunător dacă nu suntem capabili să
facem faţă noilor situaţii de pericol, iar stresul cronic duce la epuizare ca efect dăunător.

Evident că stările cronice de stres nu numai că sunt dăunătoare psihologic, ci au şi

consecințe fiziologice. În opinia mea, la un inotator începător, la formarea siguranţei în
apa, se pune cel mai mare accent pe efectele negative ale stresului.

Cele trei componente ale stresului

Pentru că acest concept de stres se foloseşte des în diferite sensuri în viaţa de zi cu

zi, e important să definim cele trei concepte ale stresului: factorii de stres, efectele
periculoase ale mediului, reacțiile de stres fiziologice şi psihologice ( daca reacţia stresului
s-a integrat în mecanism, atunci intră în funcţiune când ni se impun cerinţe, de aceea
trebuie sa facem faţă prin functia de adaptare şi protecţie) caracteristicile psihologice,
personalitatea, respectiv comportamentul temperamental ale individului.

Factorii de stres pot fi examinati mai ales in acele evenimente ale vieţii care, pentru
cele mai multe persoane, au consecince negative. Cea mai cunoscută scara al
evenimentelor vieţii este cuprinsa in chestionarul Rahe (1990), din care o parte arata că
evenimentul respectiv s-a întâmplat în anul trecut, apoi cât de stresant a fost din punct de
vedere emoţional. Un experiment negativ anterior în legătură cu inotul poate fi un exemplu
tipic pentru aceasta.

Între-adevăr sunt mari diferenţe intre reacţiile de stres psihologic şi fiziologic,

exista persoane care au dat un răspuns vegetativ, în timp ce altii nu reactii de stres
emoţional în timpul răspunsului, dar şi invers se poate intampla frecvent. A treia
componenta explica faptul că in aceasta experienţa, stresul pentru o persoană poate fi
insuportabil, situaţie necontrola, in timp ce pentru cealaltă poate fi suportabil.

Cei carora le plac sporturile extreme şi periculoase trăiesc o experienţă plăcută şi nu

le este frica sa sara de pe un turn sau de pe o stâncă, până când alţii sunt îngroziţi şi de
faptul ca trebuie sa intre în apă.

Teoriile fundamentale ale stresului

14
Hippocrates: separa oamenii care sunt intr-o situaţie pasivă (pathos) faţă de cei care se
luptau în mod activ cu vârsta (ponos).

Cannon modell:
„FIGHT OR FLIGHT” (adrenalin & noradrenalin)

Teoria susţine că în primul rand se crează stimulul, în paralel cu acesta apar

schimbări viscerale. Aceste schimbari viscerale, în cazul unor diferite emoţii pot fi
asemănătoare – sistemul nervos limfatic se implica in activitate generală (ex: in starea de
furie şi frice poate rezulta batai rapide ale inimii, cresterea tensiunii arteriale, se poate
dilata pupila).

Teoria lui János

Din cauza efectelor adverse nespecifice, cel sutdiat va prezenta o serie de simptome
care constau în:

- efecte negative suprarenale;

- ulcer gastric(efect steroid);

- reducerea ganglionilor limfatici (efect steroid);

Motivatia este cel mai eficient element folosit împotriva stresului, şi cu ajutorul
caruia înotatorul începător poate evolua în direcţie buna, poate sa dizolve starea de stres. O
parte a motivatiei provine de la individ, iar cealalta partea vine de la mediul înconjurator.

2.6. Factori motivaţionali pentru individ, cu efect psihologic pozitiv asupra

individului

Succes
O lucrare poate fi făcută cu oricât de multă muncă, dar succesul este atunci când
individul ajunge la o performanță. Succesul încurajează realizările suplimentare. Un foarte
bun exemplu în acest sens este atunci când un înotător este pentru prima dată, capabil să
parcurgă o anumită distanță. Din punct de vedere psihologic, acest sentiment de realizare
are aşa un efect încât poate să se bazeze pe acesta şi în viitor.
Recunoaștere
Toată lumea tânjește după recunoaștere și apreciere într-o formă sau alta sau la un
semn mic în acest sens. Azi, o laudă poate fi oricât de mică şi suficientă dacă este o

15
recompensă reală pentru performanța obţinută. Impactul psihologic este enorm asupra
individului.
Posibilitate spre îmbunătățire
Schimbarea este un pas înainte pentru individ, care poate duce la lărgirea
posibilităților - în acest caz - pentru învățarea ulterioară de noi elemente de mișcare, noi
perspective se deschid în fața lui, şi mental va crede că poate fi capabil să o facă.
Responsabilitate
Atunci poate fi un factor motivant pentru individ, dacă responsabilitatea reală
aduce cu ea poziția corectă a individului. La bazinul de înot poate asigura exercitarea
independentă de exerciţii.

 Învăţarea
Unele faze de învățare devin de fapt, factorii care motivează, dacă motivarea
oferă posibilitatea de autorealizare. Adică poate crea oportunități pentru rezolvarea de
probleme, găsirea de soluții creative la situațiile problemă, la implementarea ideilor
individuale pe parcursul porcesului de învățare.
Studentul consideră că poate să fie capabil să o facă, începe să aibă încredere în
sine și în abilitățile sale. În loc de starea de stres în care se simţea speriat şi neliniştit, va
apărea o stare de bine.
Realizările individuale sau personale pot determina poziția individului în grupul
de înot, iar în același timp, tratând grupul ca o comunitate cu mecanisme similare cu
acțiunile individuale, în ciuda faptului că profesorii de educație fizică trebuie să acorde o
atenție sporită eșecurilor individuale şi reducerea lor prin experiențe pozitive, pot apărea
cazuri în care mecanismele de funcţionare pot fi similare cu cele ale unui individ, ceea ce
din punct de vedere mental poate fi impotant.
Asta depinde de mai mulți factori. Depinde de metodele motivaționale ale
profesorului, de capacitatea lui de empatie, de abilitățile de predare, și nu în ultimul rând
de preocuparea lui pestru studenţi.
În concluzie, în ceea ce privește atitudinea elevilor faţă de motivare şi faţă de
profesie, poate fi crucială în sensul că toate capacităţile ascunse ale studenților pot fi
„evocate“ sau scoase la lumina atunci când profesorul de educație fizică recunoaște
posibilitatea unui potenţial. Eu cred exista o presiune şi responsabilitate mare pentru
profesor deoarece el este, sau şi el este acela care trebuie să fie un sprijun moral pentru
student.
16
 Utilizarea conștientă a motivației și a motivului permite o mai mare implicare a
elevilor în procesul de predare și învățare a activităţilor fizice, poate contribui la o
participare mai activă a acestora, şi poate să ajute la formarea unei baze psihice puternice.
Încrederea în sine va fi mult mai puternică iar în timpul activităţii de înot și
timpul petrecut în apă, studentul va fi capabil să trateze stările interioare prin care
trec, şi să le trăiască într-un mod pozitiv.

17