Mitologie

Ad augusta per augusta

Traditia sanscrita face din Varsator un semn destinat incheierii ciclurilor cosmice, de orice
natura ar fi ele. E vorba de dizolvarea, de lichidarea universului sub aspectul formelor sale
vizibilc. Intr-adevar, in Capricorn, constatasem ca anima a intrat in materie, unire in mod
firesc favorizata de forte de coeziune pe care sanscrita o desemna drept Fohat, care
corespunde in mod sensibil cu Erosul grec.

Tot ceea ce exista si, pe un plan oarecare, se poate integra formal - de la ceea ce ramine in
starea mintala din emotii sau senzatii, pina la ce este contestabil materialmente - corespunde
lui Fohat. Dar caracteristica sa devine, de la integrare, faptul ca tinde spre o noua separare.
Substraturile materiale se vor disocia, vor suferi marea contopire transformatoare in semnul
urmator, Pestii, care fagaduieste un nou stadiu in evolutia universala.

Denumirea sanscrita a semnului, Khumba, inseamna paisprezece; el sintetizeaza, intr-adevar,

manifestarea integrala a celor sapte planuri ale constiintei, fiecare din ele posedind un dublu
aspect: anima-forma, vertical-orizontal-pozitiv-negativ, masculin-feminin etc. Aceste puncte
de manifestari, numite Loka, erau inzestrate cu paisprezece Manu, spirite insarcinate cu
remanierea evolutiva a acelor Loka in vederea dezvoltarii curbei ascendente, in armonie cu
scopurile divinitatii. Este tot un aspect al ambivalentei inerente semnului si care se va regasi
adesea in paginile ce urmeaza.

Tipurile mai individualizate ale fortelor despre care a fost vorba pina acum, si anume Leu,
sufera o universalizare si se ajunge la un stadiu precosmic. In aceeasi ordine de idei figureaza
analogia diferitelor Paradisuri (cele sapte Ceruri) recompensind pe fiecare in functie de
nivelul atins de dezvoltarea constiintei sale.

In toate traditiile, o notiune a potopului universal prezida dizolvarea formelor vii. Ni se arata
zeii, amenintati de potop, nemaiavind altceva de facut decit sa se inalte din Loka in Loka
pentru a gasi adapost, spre un plan mai subtil decit cel al fortelor materiale. Saturn,
devorindu-si copiii, era arhetipul acestei detentii, acestei compresii, din care Uranus, stapin al
Varsatorului, va fi eliberatorul. De notat ca hieroglifa planetei e verticala; cea a Varsatorului,
orizontala, canalizeaza, obiectivind-o, aceasta forta de expansiune care se poate suprapune
peste modernul elan vital intr-o lume in care Saturn si Capricornul implica fatalitatea
incarnarii fortelor, Uranus si Varsatorul aduc speranta unei eliberari de piedicile materiale.
Saturn este si Timpul, in vreme ce Uranus transcende timpul, scapa din el, fiind dincolo de
septenarul planetelor. Asadar, fara o masura de durata, este instantaneu, transcendind si
mintalul, asa cum il cunoastem noi pe Pamint. El actioneaza brusc, inopinat, insolit, rupind,
separind, reinsufletind constiinta mentinuta inchisa, paralizata intr-un tipar material care o
destineaza inertiei.

Miturile egiptene relateaza fragmentarea (in paisprezece bucati) a virilitatii lui Osiris, cazut
in Nilul fertilizator. Se stie ca, deoarece Etiopia era pe atunci neexplorata, acest fluviu avea
reputatia ca transcende necunoscutul dincolo de sfere. Iar Nilul, dirijat de zeul Hapi, analog
lui Cronos-Saturn, devine aici simbolul manifestarii a ceea ce era latent. El reprezinta si
protectia germenilor vietii in epocile de viitura. In momentul descresterii apelor, apare un
ciclu de fertilitate, generatoare a recoltelor de a doua zi. Fragmentarea semnifica abandonul
fortelor de coeziune vitala care legau formele de Cosmos, ceea ce atrage dupa sine dizolvarea
materiei.

Iata-1 deci pe cel de-al unsprezecelea ochi din lantul zodiacal legat de cele precedente.
Fermecatoarele legende greco-latine devin astfel mai clare si mai frapante. In definitiv, la
inceputul semnului, Uranus a varsat apa vietii universale peste materia insufletita, elaborind
planurile precosmice pentru acele Loka ale caror localizari diferentiate le va distruge apoi. La
sfirsit, arca terminala va culege elementele dezintegrate.

Izvoare, cai si amfore sint accesoriile legendelor Varsatorului, in acord, atit cu hieroglifa, cit
si cu caracterul calului, evocat deja in legatura cu Sagetatorul, spre a uni Sus cu Jos. Ne duce
cu gindul la cuvintele lui Hermes: Ceea ce este Sus e ca ceea ce este Jos, ceea ce este Jos e ca
ceea ce este Sus, intru slavirea Unitatii (cosmice).

Sa incepem cu Caliroe, al carei nume inseamna: cea care se scurge armonios. Ea devine sotia
lui Erihtonos, cind acesta, dupa tribulatiile sale, a dobindit intelepciunea suprema al carei
paznic devine. Fiica lor, Oreitia, imbina astfel armonia formelor cu cea a izvoarelor emotiilor
si senzatiilor, vibrind in totalitate, spune mitul, la muzica Universului. Intr-o zi, pe cind se
ducea sa ia apa, cu amfora pe umar, Poseidon-Neptun, zeul Apelor, avertizat de freamatul
undelor, a venit s-o priveasca de departe. Uluit de frumusetea ei, s-a intrupat intr-un cal; si ea
a fost metamorfozala intr-o iapa splendida, iar unirea lor s-a savirsit in ceruri, iar Oreitia a dat
drumul amforei. Oreitia este inlocuita pe pamint de doi cai, nascuti din Zefir si Podarge.
Unul, Xantos, e de culoarea aurului, cum o indica si numele sau, imagine a transfigurarii
fericite; celalalt, Balio, este negru cu copite albe, simbol al densitatii viselor construite pe
realitati minime. O intreaga ambivalenta se poate inalta plecind de la dualitatea aceasta.

Tot ambivalenta regasim si in legenda lui Ganimede-Deucalion, efebul care a inlocuit-o ca

paharnic pe tinara Hebe, la masa zeilor. Intr-adevar ea s-ar fi comportat, se spune, destul de
indecent, iar Jupiter, tatal ei, i-a retras acest privilegiu. Cit despre Ganimede, era fiul lui
Troos care domnea in Dardania (mai tirziu, Troia). Troos 1-a trimis pe Ganimede in Lidia, ca
sa-i aduca jertfa lui Jupiter. Acesta 1-a remarcat pe tinar. Dar Tantal, regele Lidiei, 1-a rapit
ca sa-l tina pe linga sine, ceea ce a provocat un razboi intre cei doi regi. Mai tirziu, pe cind
Ganimede se afla ta vinatoare pe muntele Ida, Jupiter s-a preschimbat intr-un vultur ca sa-1
atraga in cer si sa-l substituie Hebei, devenita slujitoare a mamei ei, Iunona, careia ii inhama
carul.Iarasi un cal si izvoare! In Varsator se gaseste o constelatie numita Pegas. Calul inaripat
facuse sa tisneasca de sub copita sa izvorul Hippocrene, de unde veneau sa bea Muzele. Este
important sa observam ca ele sint analoge cu Manu si domeniile lor in cele sapte Lote; dar
sint in numar de noua, ceea ce poate sa corespunda unei stari de civilizatie mai avansate. Intr-
adevar, ele prezidau muzicii Sferelor si starilor de diferentiere, pe diverse planuri, a energiei
vitale de origine divina. Aceasta putinta de a veni sa se adape la izvoarele vietii i-a facut pe
greci sa admita ca ele erau inspiratoarele diferitelor arte.

Ceea ce ne duce la mitul Atena-Minerva: intelepciunea suprema. Hera-Junona, sotia lui

Jupiter, detestind infatisarea respingatoare a fiului ei Hefaistos-Vulcan, il izgonise din Olimp.
Chinuit de un complex de frustrare, devenit stapinul atelierelor de faurar ale lumii vulcanice,
el il urmarea cu recriminari pe tatal sau Jupiter. Excedat, dar si miscat, acesta i-a oferit in cele
din urma realizarea unei dorinte: Vulcan a dorit sa se insoare cu Atena, pe care o extrasese
chiar el, cu toporul, din creierul lui Jupiter, dar care, inarmata la nastere, trecea drept
inaccesibila, intruchipind intelepciunea suprema. Autorizat de Jupiter, Hefaistos a incercat sa
se uneasca - dar fara rezultat - cu Atena, si a fecundat Terra (Geea). Este vorba deci de un
etan al materiei disgratiate si grosolane care cauta sa se inalte si sa se imbine cu cele mai
eterate calitati. Esecul si deceptia subliniaza neputinta mediocritatii lovindu-se de natura
speciala a fortelor inviolabile superioare. Astfel, in ciuda elanului sau spre infinit si cu toata
autorizatia zeului, omul, recazind la pamint, trebuie sa se multumeasca sa fecundeze materia.

Legenda satisface totusi speranta de ascensiune, de vreme ce Atena e cea care accepta, din
miinile deei, copilul, rod al acelei uniri, spre a-i permite sa transceada conditia umana,
hranindu-l, fara stirea zeilor, din intelepciunea ei. E vorba de Erihtonos care mai tirziu avea
sa se uneasca, el insusi, cu Caliroe. Ascuns de Atena intr-un cufar, a fost incredintat celor trei
fiice ale lui Cecrops, preotese ale templului zeitei; acestea au teecut peste interdictia Atenei
si, de indata ce au deschis cufarul, au innebunit. Initierea nu este deci de dorit decit plecind
de la un anume grad de evolutie prevazut de intelepciunea Atenei.

Daca ar fi posibil sa se rezume Varsatorul intr-o scurta formula, am alege zicala latineasca:
Ad augusta per angusta. Este gitul amforei, este Poarta fagusta a lui Gide, dar care poate sa
duca la piscuri.

Varsatorul reprezinta, in universal, constiinta.