Acantopterigienii (Acanthopterygii) (din greaca akantho = spini, țepi + pterygii = înotătoare)

este un supraordin vast și destul de variat de pești teleosteenii superiori marini și de apă dulce, la
care razele anterioare ale înotătoarelor dorsală, anală și ventrale au forma unor țepi ascuțiți,
nedivizați. Înotătoarele abdominale se găsesc, de obicei, sub cele pectorale, iar câteodată și
înaintea lor. Vezica înotătoare nu comunică cu intestinul.

Cuprins

 1Descrierea
 2Habitatul
 3Fosile
 4Sistematica
 5Note
 6Bibliografie
 7Legături externe

Descrierea[modificare | modificare sursă]
Razele anterioare ale înotătoarelor dorsală, anală și ventrale au forma unor țepi ascuțiți,
nedivizați. În mai multe grupuri de actinopterigieni însă spinii lipsesc din înotătoare și anume
probabil prin dispariție.
Înotătoarea dorsală se alungește înapoi și se diferențiază într-o parte anterioară și una
posterioară, care se separă adesea ca două înotătoare distincte: anterioară și posterioară.
Înotătoarea dorsală anterioară are raze spinoase, în formă de țepi (spini) ascuțiți, rigizi, nedivizați,
iar cea posterioară raze moi sau articulate, la fel ca și înotătoarea codală, anală și cele pectorale.
Țepul este un lepidotrih modificat, articolele cărora s-au contopit într-o singură piesă tare și
neflexibilă, numită spin. Teleosteeni superiori care au înotătoarea dorsală anterioară susținută de
lepidotrihi transformați în spini se numesc acantopterigieni.
Cu o singură excepție, înotătoarea dorsală adipoasă lipsește.
Prima sau primele raze anterioare din înotătoarele ventrale și din înotătoarea anală sunt
spinoase.
Înotătoarele ventrale sunt situate anterior și se găsesc de regulă sub cele pectorale (poziție
pectorală) sau mai rar înaintea lor (poziție jugulară); ele au de obicei un spin și cinci sau mai
puține raze moi.
Înotătoarele pectorale sunt plasate sus, pe laturile corpului.
Înotătoarea caudală bifurcată de obicei simetrică, cu lobi egali.
Solzii sunt ctenoizi (cu numeroase excepții).
Sunt pești superiori din a căror centură scapulară lipsește mezocoracoidul și a căror înotătoare
pectorala sunt din cauza aceasta, ridicate pe laturile corpului. Centura pelviană este legată de
centura scapulară fie direct, fie printr-un ligament conjunctiv, care se păstrează între cele două
centuri chiar și când cea pelviană se deplasează în mod secundar înapoi, împreună cu
înotătoarele ventrale. Ligamentul Baudelot la acantopterigieni leagă capătului superior al centurii
scapulare (supracleitrul) cu capătul posterior al craniului (bazioccipitalul). La teleosteenii inferiori
acest ligament leagă capătului superior al centurii scapulare cu prima vertebră.
Maxilarele deși sunt prezente, nu contribuie la formarea fălcii superioare, nu o mărginesc și nu
poartă dinți. Mobilitatea și protractibilitatea fălcii superioare sunt maxime la acantopterigieni.
Acest lucru este realizat prin dezvoltarea unei prelungiri dorsale a vârfului anterior al osului
premaxilar, numit procesul ascendent. Acest proces alunecă de-a lungul cartilajului rostral de pe
botul peștelui, trăgând falca superioară înainte și în jos. Procesul ascendent este ajutat de o
conexiune în formă de camă între maxilar și premaxilar, maxilarul rotindu-se și împingând înainte
premaxilarul.
Acantopterigienii au dinții faringieni. Dentiția faringiană este foarte dezvoltată datorită redistribuirii
inserțiilor mușchilor și fixării oaselor în aparatul faringian. Mușchiul retractor dorsal (Musculus
retractor dorsalis, Retractor arcuum branchialium a lui Rosen), utilizat în deglutiția alimentelor, se
inserează pe al treilea arc faringobranhial. Acest mușchi nu a fost găsit
la salmoniforme sau ostariofizi. Suprafața articulară al celui de-al patrulea os epibranhial este
redusă, iar cel de-al doilea și al treilea os epibranhial sunt măriți și constituie suportul principal al
dentiției faringiene superioare.
Supraoccipitalul separă unul de altul cele două parietale și se unește cu frontalele. Parapofizele
sunt unite cu vertebrele.
Fanta branhială aflată în fața înotătoarei pectorale.
Vezica înotătoare, cu puține excepții, a pierdut comunicația cu tubul digestiv (pești fizocliști).
Ovarele se continuă cu oviductele.