Explicația expresiei „cei doi soți devin una” 

Cea mai mare binefacere a căsătoriei este dragostea adevărată dintre două fiinţe omeneşti
– faptul că eşti cu adevărat iubit de o altă fiinţă, pe care o iubeşti cu adevărat. Sfântul Ioan
Hrisostom vorbeşte despre inefabila unitate dintre femeie şi bărbat în contextul unei astfel
de iubiri.

Sfântul Ioan Ioan Gură de Aur  vorbeşte de asemenea despre soţie ca despre un „ajutor” al
soţului ei, „parteneră a vieţii lui”, „mădular şi trup al său”, referindu-se la „calda şi adevărata
prietenie” dintre ei:

„De fapt, femeia îi este dată bărbatului pentru a-l sprijini şi a-l fortifica prin acest sprijin al ei, în
aşa fel încât el să reuşească să biruie atacurile pe care le întâmpină. Vedeţi, dacă ea este discretă
şi înfrânată, nu numai că-i oferă bărbatului mângâiere prin prezenţa ei, ci şi în toate celelalte
privinţe i se poate dovedi de un mare folos, uşurându-i viaţa, înlăturându-i greutăţile care se
ivesc atât în afara casei, cât şi pe plan domestic, în fiecare zi. Astfel, asemenea unui cârmaci
iscusit, ea îi domoleşte furtunile lăuntrice prin înţelegerea pe care i-o arată, îl înconjoară cu o
adâncă alinare” (Omilia XXXVIII la Facere).

De fapt, poate că cea mai mare binefacere a căsătoriei este dragostea adevărată dintre două fiinţe
omeneşti – faptul că eşti cu adevărat iubit de o altă fiinţă, pe care o iubeşti cu adevărat. Sfântul
Ioan Hrisostom vorbeşte despre inefabila unitate dintre femeie şi bărbat în contextul unei astfel
de iubiri.

„Când iubeşti, cealaltă persoană eşti de fapt tu însuţi: aceasta este legătura de
prietenie (philia), ca acela care iubeşte şi cel care este iubit să nu mai fie două persoane diferite,
ci într-un fel de neînţeles o singură persoană, lucru care nu se poate realiza decât atunci când este
iubire (agapes). Prin urmare, nu căuta pe cele ale tale, pentru ca să afli pe cele ale tale” (Omilia
XXXIII la I Corinteni). Drept aceea, spune Sfântul Părinte, dragostea dintre soţi este „un lucru pe
care nici o avuţie nu-l poate egala; căci nimic, absolut nimic, nu este mai preţios decât să fii
astfel iubit de soţia ta şi să o iubeşti”.

(David C. Ford, Bărbatul şi femeia în viziunea Sfântului Ioan Gură de Aur

1
Sfaturi pentru biruirea patimilor

Ucenicul: Vreau mult sa ma pot indrepta, dar sunt in continuare tulburat de

dorintele patimase. Ce pot face sa le biruiesc?
Staretul : Staruie in vointa, iar Dumnezeul Cel Atotputernic te va rasplati dupa
inima ta; caci inceputul virtutilor si izvorul lor este deschiderea si dorinta de
bine a cuiva in Domnul. Omul nu poate birui patimile prin el insusi. Aceasta e
lucrarea dreptei Celui Preainalt, este lucrarea puterii lui Dumnezeu. Dinspre
partea noastra, noi trebuie doar sa pastram intreaga deschidere intru sfintenie
daruita noua de Dumnezeu, si, potrivit ei, sa aducem ostenelile noastre de a
atinge limanul lin al nepatimirii.Fara nici o indoiala, Cel Preainalt va desavarsi
osteneala celui care voieste aceasta. Asa ca, daca voiesti sa te ridici din mormantul
patimilor, atunci tine-ti intotdeauna mintea atenta la aceasta; ingrijjeste-te de
aceasta si lucreaza cu ravna nesovaielnica. Nadajduieste in Dumnezeu, Care poate
arata puterea Sa, prin harul Sau, in slabiciunile noastre, si te vei mantui. 
RISIPIREA GANDURILOR
Ucenicul: Cum pot scapa de risipirea gandurilor in timpul rugaciunii?
Staretul: Cand te rogi cu buzele, roaga-te si cu mintea; adicaingradeste-ti mintea cu
puterea cuvintelor rugaciunii. Daca esti tulburat de vreun gand la ceva, de cum
ai observat aceasta neluare aminte, intareste-ti atentia la rugaciune. Fa aceasta tot
timpul si vei simti folosul.
Statornicia mintii atrage lucrari deosebite ale harului. 
TRANDAVIA
Ucenicul: Lenea ma stapaneste inca mult; cum sa scap de ea?
Staretul: Daca lupti impotriva lenei fara hotarare, nu o vei birui niciodata. Dar, de
cum te-ai ridicat impotriva ei cu hotarare neclintita, cu ajutorul lui Dumnezeu,
desi nu fara suferinte, poti castiga biruinta. A rezista chiar daca esti atacat este
semnul unui ostean bun si credincios; dar a renunta de fiecare data este
trasatura unui purtator de arme nepasator. Cand cineva ajunge in aceasta
patima, trebuie sa ia aminte la sine pana in mormant,altfel va auzi in ultima zi cea

2
mai infricosatoare judecata de la Cunoscatorul inimilor: Sluga vicleana si
lenesa! (Matei 25, 26).
In Scripturi se spune „Celui care biruieste” si nu „Celui care a biruit” deoarece fara
ajutorul Celui Preainalt nu putem birui pe vrajmas cu desavarsire; niciodata nu
am putea castiga vreo superioritate asupra lui. Numai cel care biruieste este
incununat, numai cel care porneste la lupta cu hotarare neclintita de a duce
razboiul pana la ultima suflare, numai cel care nu arunca niciodata armele in
clipa celei mai mari primejdii, cel care, fie el in prizonierat fara de voie, nu isi
preda inima dusmanului. Unui astfel de om, chiar de ar fi cateodata invins, nu i
se imputineaza niciodata ravna cea sfanta; el se jertfeste neincetat, cu duh de
nadejde. Din acest motiv sporeste si primeste cununa numai pentru hotararea lui, caci
a fost gasit curajos si vrednic de cinstirile ceresti.
DEZNADAJDUIREA
Ucenicul: Cum pot scapa de ucigatorul duh al deznadejdii?
Staretul: Pesemne ca, din voia ta proprie, esti atras catre ceva anume. Daca incetezi a
te mai calauzi singur si daca vei face totul cu binecuvantarea lui Dumnezeu,
atunci, cu aceasta binecuvantare, vei culege pacea sufletului si celelalte roade ale
Duhului Sfant. Daca vei parasi cu totul voia-ti proprie nu vei simti niciodata
greul intuneric al deznadaiduirii. Cele mai groaznice valuri ale patimilor se vor
potoli; in locul lor vor rasari limpezimea mintii, linistea gandurilor, blandetea
duhului si pacea cea neamagitoare, care te va binecuvanta din inalt si va veni sa
se salasluiasca in sufletul tau. Daca vei pastra atentia neintrerupta si luarea aminte la
tine insuti, vei deveni asemenea fecioarelor intelepte si vei intra in camara de nunta a
Mirelui Celui nemuritor.Mirele vine in miezul noptii! Ai grija deci, sa nu-ti ingreuiezi
inima cu deznadejdea. Da slava Domnului Dumnezeului tau pana ce nu va apune
soarele. Vino in Numele Domnului la calea lepadarii de sine daca vrei cu adevarat sa
te mantuiesti. Deznadejdea ii chinuie pe toti; ea strica roadele asteptate ale
intelepciunii, chiar si in cei mai mari oameni. Dar nu are loc in incepatorul simplu si
curat. Cel care s-a lepadat de sine cu nadejde in Dumnezeu, de ce sa mai fie
deznadajduit? Pentru un astfel de om Vramasului i-au lipsit de tot sabiile (Psalmul
9, 6).
JUDECAREA CELORLALTI

3
Ucenicul: Cum ar trebui sa ma port cand ii vad pe altii exprimandu-si liber gandurile
si sunt scandalizat? Dar atunci cand, cu privire la sfintia voastra, parinte, nu vad
intotdeauna blandetea unui staret in purtarea fata de altii si atunci ma simt si eu
jignit?
Staretul: Ti se pare asta pentru ca iti lipseste atentia, iti lipseste intelegerea. Nu
trebuie niciodata sa judeci pe cineva de vreme ce nu cunosti ratiunea lucrurilor
sale. Si nici scopul, care se ascunde in spatele felului in care ma port cu altii, nu il
stii. Astfel de fapte pot scoate la iveala mult mai iute caracterul interior al unei
persoane, si sunt necesare in cazul celor ce se comporta cu trufie. Asa ca nu ai
dreptate. Incearca mai bine sa fii atent la tine insuti si sa nu mai urmaresti
faptele, purtarea si treburile altora. Ai venit la scoala lepadarii de sine ca sa faci ce
ti se spune; de aceea nu ai dreptul sa judeci cand, unde, cum si cu cine au altii treaba.
DRAGOSTEA FRATEASCA
Ucenicul: Nu vad dragoste intre frati si nu aflu pe nimeni cu care sa pot vorbi
despre Sfintele Scripturi.
Staretul: E cu neputinta sa nu existe dragoste intre ei. Asta ar trebui sa gandesti, si
asta este concluzia corecta la care ar trebui sa ajungi. Daca nu vezi dragoste intre ei
asta e pentru ca nu ai tu insuti dragoste. Tu insuti trebuie sa arati primul faptele
adevaratei iubiri, si apoi o sa vezi ca dragostea salasluieste intre ei si e din plin
pastrata in tine. Mai mult, ni s-a dat porunca de la Dumnezeu sa iubim pe aproapele
cu o inima curata, dar nu scrie nicaieri sa cautam noi iubirea lor. Daca ei nu sunt in
stare, sau mai bine spus, daca nu indraznesc sa discute cu tine despre Scripturi, atunci
nu o cauta cu dinadinsul. Cine are smerenie, acela are si simplitate, iar acest
vlastar dumnezeiesc nu iscodeste judecatile lui Dumnezeu. Se supune lor, pur si
simplu, cu credinta, iar la timpul cuvenit, se multumeste cu acele conceptii pe
care credinta i le dezvaluie. Dumnezeu nu o sa il intrebe pe incepator de ce nu a
ajuns teolog, ci mai degraba de ce nu a luat aminte la sine. Dumnezeu nu il va
parasi in cele ce ii privesc mantuirea. Or, daca e placut Lui, ii va descoperi si tainele
cailor Lui. Mintea luminata cu Lumina lui Dumnezeu, potrivit masurii credintei
sale, e mai presus de orice carte de invatatura, caci evident ca mintea descopera
invatatura si nu invatatura mintea.
SPORIREA DUHOVNICEASCA

4
Ucenicul: De ce am ajuns ca dupa cinci ani de vietuire in manastire si incercari
sustinute de a ma indrepta, sa simt contrariul: ca am devenit de fapt mai rau, faptele
mele necugetate, inima rece si lasa de a marturisi?
Staretul: Foarte putini s-au inaltat in scurt timp pe aripile credintei si virtutii
spre cerul cel duhovnicesc, sau au simtit in ei certitudinea vesnica intru nadejde
si logodna cu  slava viitoare. Foarte putini, dupa osteneli indelungate, au simtit
mistic rasplata cea mangaietoare sau florile bunei faptuiri in Domnul, care sa imbie
gandul la multimea roadelor in via cea dintru inaltime a lui Hristos. Si sunt altii care
nu vor simti niciodata acestea in toata viata lor pamanteasca, potrivit randuielii
Ocrotitorului nostru Cel ceresc, Dumnezeu, Care intotdeauna da ceea ce e bun pentru
noi.Caci noi, cruzi inca in intelegerea judecatilor Celui ce conduce lumea, ii
cerem adesea instrumente care, in ele insele si in puterea lor, sunt spre mantuire,
dar pe care noi, in nepriceperea noastra, le-am folosi in defavoarea noastra. De
aceea iubitorul Parinte al Luminilor ascunde unor oameni evlaviosi darurile care sunt
spre mantuire altora, lor insa aducandu-le pierzarea. Ce s-ar intampla daca
Dumnezeu, Care le stie pe toate ne-ar implini orice dorinta? Cred, desi nu sunt
sigur, ca toata lumea s-ar pierde.Chiar daca nu respinge rugaciunile celor alesi ai
Lui, totusi, uneori Dumnezeu nu le implineste cererile. Si asta numai pentru a le
potrivi pe toate in cel mai bun mod, potrivit cu voia Sa dumnezeiasca. Ar mai trebui
sa stii caoamenii care traiesc fara a lua aminte la ei insisi nu sunt niciodata gasiti
vrednici de a primi har; dar daca totusi se invrednicesc de aceasta numai prin
bunatatea lui Dumnezeu se petrece doar inainte de sfarsit. Or, numai pentru ca
tu nu te vezi inaintand, nu inseamna ca nu inaintezi deloc. Astfel de trairi pot
sadi adevarata smerenie in inima ta. Iar cand ai dobandit cunoasterea ca esti lipsit
de roade duhovnicesti, atunci trebuie sa-ti indarjesti lupta pentru Dumnezeu. Cand
aflam ca suntem lipsiti de virtuti si, astfel, nu mai  avem o parere inalta despre
noi insine, aceasta prin ea insasi poate atrage atentia binevoitoare a lui
Dumnezeu, care ne va intari prin nadejde impotriva duhului ucigator al
deznadejidii. Cand nu am reusit nimic in virtuti, nu e nici o alta cale mai aproape
de mantuire decat smerenia. Inaltarea de sine chiar daca e insotita de virtuti,
jigneste pe Dumnezeu; dar un suflet bland nu va fi uitat inaintea Lui.

5
PIERDEREA INCREDERII IN
POVATUITOR
Ucenicul: Cum de am ajuns ca mi-am pierdut increderea si pretuirea ce acordam
sfaturilor sfintiei voastre si povetele ce mi le dati au incetat sa mai aiba ecou in inima
mea, si totul pare greu de facut?
Staretul: Ti-ai pierdut increderea din pricina banuielii, si pretuirea din
pricina familiaritatii. Povetele mele nu mai gasesc ecou in inima ta pentru ca tu le
asculti dintr-un fel de curiozitate; te gandesti ca sar brusc de la un subiect la
altul si ca raspund intrebarilor tale doar cu niste simple sintagme. Lasa
curiozitatea; cauta sa fii cumpatat in indraznire; si fii convins de faptul ca
Dumnezeu este Cel Care te povatuieste prin altii. Nu fi distins; pastreaza-te in
simplitatea ascultarii, si atunci vei simti ceva deosebit in inima ta. Daca nu ai
simplitatea care discerne, dobandeste-o prin a nu te increde in tine, si prin amintirea
scopului cu care ai venit aici. Aminteste-ti ravna si starea sufleteasca pe care ai avut-o
la inceputul intalnirii inimii tale cu Dumnezeu, prefacerea sfanta lucrata de dreapta
Celui Preainalt. Caci celui ce se afla cu adevarat in ascultare, cu ajutorul lui
Dumnezeu nimic nu-i vine greu sa faca. Adevarata lepadare de sine va face
intototdeauna ca jugul mantuirii sa fie mai usor. Daca ispitele nu intrec darurile lui
Dumnezeu, omul care voieste sa se mantuiasca poate face orice in Numele Celui Care
ii intareste pe toti – Domnul Iisus. Iar acesta este un adevar sfant de care oricine are
credinta vie nu se va indoi niciodata. Pentru cineva putin-credincios, chiar si un fir
de praf pare cat un munte; si la fel, pentru cineva care crede, este foarte simplu
si foarte usor sa mute muntii ispitelor.
(extrase din: Ierom. Clement Sederholm, “Viata si invataturile Staretului Leonid
de la Optina”

6
Nu te căsătoreşti pentru a fi
fericit, ci pentru a face fericit pe
cel de lângă tine…

O vorbă înţeleaptă spune că nu te căsătoreşti pentru a fi fericit, ci pentru a face fericit

pe cel de lângă tine. Căsătoria este o cruce pentru că, odată încheiată, familia
presupune o jertfă de sine a fiecăruia dintre cei doi soţi, în vederea armonizării relaţiei
lor, cu scopul de a descoperi în căsnicie şi alături de celălalt, liniştea şi mântuirea. Or,
din acest punct de vedere, căsnicia presupune renunţare reciprocă, jertfă de sine şi
sacrificiu, în vederea dobândirii împlinirii reciproce.

Părintele Ioan C. Teşu, ”Familia creştină, şcoală a iubirii şi a desăvârşirii”,

Ed. Doxologia, Iaşi, 2011, pag. 49
Părintele Paisie Olaru spunea: „Cu ajutorul lui Dumnezeu să duceţi până la capăt
crucea căsătoriei!”

E uşor a te însura, dar e greu a întemeia o familie. Uneori vin în viaţa de familie şi
momente mai puţin plăcute. Să nu uitaţi de dragostea ce v-a unit, de prima întâlnire,
de primul sărut. Să nu uitaţi să spuneţi şi astăzi soţiei sau soţului: eu te iubesc mai
presus de măriri, de căderi, de cuvânt.

De toate ne îngrijim pentru copii,

mai puţin să-i ducem la Biserică

Dăm bani şi ne preocupăm să le asigurăm o bună educaţie laică, lumească, şi, de

asemenea, să treacă cu bine prin stagiul militar. Apelăm la prieteni şi alergăm

7
încoace si încolo pentru asta, dar nu facem absolut nimic ca să-i ajutăm să fie
preţuiţi şi de împaratul îngerilor.
Le permitem să meargă la spectacole, dar niciodată nu-i obligăm să meargă la
biserică. Şi, chiar dacă-i facem să vină o dată sau de două ori, ei vin şi-şi pierd timpul,
fără nici un rost sau vin ca să se distreze, fără să înţeleaga ce se întâmplă acolo.

Nu aşa ar trebui să se întâmple. Ar trebui să fie ca atunci când îi trimitem la şcoală şi

ei ştiu că au răspunderi: să înveţe şi să-şi facă lecţiile. Aşa ar trebui să meargă şi la
biserică, ca la şcoală. Noi trebuie să-i ducem, nu să-i lăsăm pe mâna altora. Să
mergem împreuna şi să ascultăm împreuna slujba şi apoi să le cerem să-şi amintească
ce-au auzit şi ce au învăţat.

Numai aşa îi vom putea corecta uşor şi pe nesimţite. Dacă şi acasă copiii vă aud tot
timpul discutând ca nişte creştini cu frică lui Dumnezeu şi le daţi sfaturi bune, aceste
seminţe vor da curând un rod bogat.

Sfântul Ioan gură de Aur  – din ”Parinti, copii şi cresterea lor”

Câți preoți trebuie să participe la săvârșirea

Sfântului Maslu?
 

Rânduiala Sfântului Maslu cuprinde şapte pericope Apostolice şi şapte citiri din
Evanghelie, precum şi şapte rugăciuni deosebite, pentru binecuvântarea untdelemnului şi
tămăduirea bolnavului, câte una pentru fiecare preot, motiv pentru care această taină mai
e cunoscută la greci şi sub numele de taina celor şapte preoţi (Heptapadion),  iar în ruseşte
sub numele de soboravanie,  adică slujba adunării sau soborului preoţilor.

Conform tradiţiei vechi a Bisericii, formulată adesea în scris prin hotărâri canonice ale autorităţii
bisericeşti, pentru săvârşirea Tainei Sfântului Maslu trebuie de regulă şapte preoţi, după

8
numărul celor şapte daruri ale Duhului Sfânt, despre care vorbeşte proorocul Isaia (11, 2-3).
Numărul acesta simbolic aminteşte şi de unele fapte din istoria sfântă a Vechiului Testament,
care au fost ulterior privite ca nişte preînchipuiri ale acţiunii şi efectelor Sfântului Maslu.

Astfel, şapte au fost preoţii care sunau din trâmbiţe şi de şapte ori a fost înconjurată cetatea
Ierihonului, cand israeliţii au cucerit-o, la intrarea lor în pământul sfânt, după izbăvirea din robia
egiptenilor (Iosua 6, 13-16). Şi tot de şapte ori s-a rugat prorocul Ilie pe muntele Carmel, până
când Dumnezeu a dat ploaie pământului ars de secetă (III Regi 19, 42-44). Proorocul Elisei l-a
înviat pe un tânăr mort, culcându-se peste el de şapte ori (IV Regi 4, 34-35) şi tot de şapte ori s-a
cufundat în Iordan Neeman Sirianul, cand s-a curăţit de lepră, potrivit sfatului proorocului Elisei
(IV Regi 5, 14).

De aceea, rânduiala Sfântului Maslu cuprinde şapte pericope Apostolice şi şapte citiri din
Evanghelie, precum şi şapte rugăciuni deosebite pentru binecuvântarea
untdelemnului şi tămăduirea bolnavului, câte una pentru fiecare preot, motiv pentru care
această taină mai e cunoscută la greci şi sub numele de taina celor şapte
preoţi (Heptapadion), iar în ruseşte sub numele desoboravanie, adică slujba adunării sau
soborului preoţilor.

În practică însă, la nevoie pot sluji Sfântul Maslu şi mai puţini preoţi, de obicei cinci sau trei,
pentru numărul Treimii, cum recomandă Simeon al Tesalonicului, sau cel puţin doi. Din
expresia „să cheme preoții” s-a dedus că pentru săvârșirea Maslului e nevoie de mai mulți
preoți. În caz de nevoie și în lipsă de mai mulți preoți, Maslul poate fi săvârșit și de un singur
preot. Textul Sfântului Iacov nu exclude o astfel de interpretare, întrucât în Sfânta Scriptură mai
sunt cazuri când se folosește pluralul, deși e vorba de o singură persoană. Domnul zice către
leproși: „Duceți-vă și vă arătați preoților”  (Luca 17, 14), cu toate că după Legea mozaică era de
ajuns arătarea făcută și numai unui preot. De aceea, cele spuse de Sfântul Iacov, la plural, se pot
înțelege și în sensul că bolnavul să cheme pe vreunul din preoții Bisericii.

Cât privește valabilitatea Tainei Maslului săvârșită de un singur slujitor, aceasta nu poate fi
contestată din punct de vedere dogmatic, haric sau sfințitor. Conform învățăturii de credință, prin
hirotonie, preotul primește capacitatea harică de a administra singur toate Tainele afară de
hirotonie, iar harul primit de credincioși prin Taina Maslului nu este condiționat de numărul
slujitorilor Tainei.

Totuși, întrucât rânduiala săvârșirii Tainei Maslului de către mai mulți preoți a fost stabilită prin
practică îndelungată și pe bază de obicei, ea trebuie observată ca regulă sau normă obligatorie.
Necesitatea și obligativitatea săvârșirii Maslului de către mai mulți preoți și nu de unul singur o
arată și rânduiala slujbei care, fiind foarte lungă, având momente de ritual concomitente, este
obositoare și aproape imposibil de a fi făcută de un singur slujitor.

9
Omului, oricât i-ai da, tot nu îl mulţumeşti

Nu în bogăţie constă totul, ci în noi înşine. Omului, oricât i-ai da, tot nu îl mulţumeşti.
Este zadarnic să credem că bogăţia sau belşugul sau, cel puţin, îndestularea ne-ar fi de
folos sau ne-ar aduce linişte.

Cei bogaţi se frământă şi mai mult decât cei săraci şi nevoiaşi. Sărăcia şi lipsa sunt
mai aproape de smerenie şi de mântuire numai dacă omul nu se descurajează, ci cu
credinţă şi cu nădejde se lasă în voia Proniei atotbune a lui Dumnezeu. Domnul ne-a
hrănit până acum şi poate face acest lucru şi de acum încolo.

Ne vorbesc Stareții de la Optina

Despre omul încrezut și mândru –

Pr. Paisie Olaru

Aşadar, omul slab la minte şi încrezut pentru toate cele ce i se par nu după
planul lui se supără, se mânie, se tulbură, cârteşte şi nu primeşte chiar de ar fi de
folos. Omul încrezut şi mândru se prinde de o craca uscată şi nu ştie că sfatul
mai multora este sfatul lui Dumnezeu.
Părintele Paisie Olaru

10
Este aproape imposibil să nu ne tulburăm
când cineva ne bârfeşte...
 

În prezenţa unuia despre care ştii că te bârfeşte şi te denigrează, este aproape imposibil să
nu te tulburi înlăuntrul tău, chiar dacă te sforţezi să rămâi nepăsător.

Bătrânul Iosif zicea: „În prezenţa unuia despre care ştii că te bârfeşte şi te denigrează,
este aproape imposibil să nu te tulburi înlăuntrul tău, chiar dacă te sforţezi să rămâi
nepăsător. Dar prin iertare şi rugăciune pentru acea persoană, tu contrabalansezi rana
şi tristeţea”.

Când nu-ţi vezi păcatele, te afli

într-o aşezare diavolească

Când nu-ţi vezi păcatele, te afli într-o aşezare diavolească, pentru că nici el
(diavolul) nu-şi vede păcatele şi, niciodată căindu-se, nici prihănindu-se, gândeşte
că Dumnezeu e împătimit de om, pentru că îl iubeşte. Iar Dumnezeu pentru
aceea şi iubeşte oamenii, că aceştia se căiesc şi se smeresc. Şi tu smereşte-te şi te
căieşte pentru toate şi Dumnezeu te va mântui!
Sfântul Cuvios Anatolie de la Optina – Filocalia de la Optina

11
Oare mai există astăzi adevărați
creștini? – Sfântul Nicolae
Velimirovici

La intrebarea ”Daca mai exista adevarati crestini astazi?” pusa de un tanar

invatator, Sfantul Nicolae Velimirovici raspunde:
”Sunt, sunt destui. Daca n-ar fi, s-ar stinge mandrul soare: fiindca la ce sa mai
lumineze o candela asa de scumpa unei simple menajerii?

Mi-ar trebui multa hartie ca sa astern in scris pildele minunate de adevarati crestini pe
care i-am intalnit eu insumi in viata mea – iar tie, multa vreme ca sa le citesti si sa-ti
indulcesti sufletul. Deocamdata, cereceteaza-te pe tine insuti in oglinda acestei singure
pilde:

Eram anul trecut in Maciva. Asteptam trenul intr-o statie mica, cand am vazut o
taranca batrana langa sine. Fata batraneasca ofilita, dar luminata cu acea minunata
stalucire de taina ce se vede adeseori pe fetele oamenilor duhovnicesti. Am intrebat:

Pe cine astepti, soro?

Paaai, pe cine mi-a trimite Domnul, zise ea.

Continuand discutia, am aflat urmatorul lucru: ea vine zilnic in statie sa vada de nu se

afla vreun calator sarac, care sa aiba trebuinta de hrana si de gazda- si cand se afla
vreunul in acest fel, il primeste cu bucurie ca pe un trimis al Domnului si il duce la
casa ei, ce se afla un kilometru mai incolo.

Am inteles din discutie ca citeste Sfanta Scriptura si merge la biserica la slujbe, si

posteste, si tine toata legea lui Dumnezeu. Mai apoi, vecinii ei ne-au spus ca femeia
este o adevarata sfanta.

12
In cele din urma, am incercat sa laud evanghelica ei dragoste de straini- insa mai
inainte de a-mi termina cuvantul, a suspinat zicand:

Oare nu suntem noi oaspetii Lui in fiecare zi, intreaga viata?

Si lacrimi prinsera a-i straluci in ochi.

O, milostiv si dulce suflet al poporului! Tanarul meu prieten, daca te numesti invatator
al poporului, poti ramane deseori de rusine; dar de te vei numi ucenic al poporului, nu
vei ramane de rusine niciodata.
Sfanta mila Dumnezeiasca sa te lumineze!”

Cât de mare este puterea

rugăciunii, chiar și a omului
păcătos

Cât de mare este compătimirea lui Dumnezeu față de starea noastră nenorocită, adică
față de neatenția noastră pentru purtarea Lui de grijă, când Dumnezeu spune: Iată, stau
la ușă și bat!, înțelegând prin ușă cursul vieții noastre, încă neînchisă de moarte… În
ce te voi afla, în aceea te voi judeca, zice Domnul. Vai, de ne va afla El împovărați cu
grijile și întristările acestei vieți, fiindcă cine va putea să stea înaintea chipului mâniei
Lui! Iată de ce s-a zis: Privegheați și vă rugați, ca să nu cădeți în ispită, adică să nu vă
lipsiți de Duhul Sfânt, fiindcă privegherea și rugăciunea ne aduc harul Său. Desigur,
orice faptă bună făcută întru Hristos ne aduce harul Duhului Sfânt, dar mai mult decât
oricare, ne aduce rugăciunea, pentru că ea este întotdeauna oarecum la îndemâna
noastră, ca o armă pentru dobândirea Duhului Sfânt.

Ai vrea, de pildă, să mergi la biserică și fie nu e niciuna prin preajmă, fie s-a terminat
slujba. Ai vrea să miluiești pe vreun sărac, și nu-i niciunul sau n-ai pe moment ce să-i

13
dai. Ai vrea să-ți păzești fecioria, dar n-ai putere să îndeplinești asta din cauza firii tale
slabe sau din cauza uneltirilor vrămașe. Ai vrea să faci și altă oarecare faptă bună
pentru Hristos și, la fel, ești lipsit de putere sau nu găsești prilej. Dar toate acestea nu
împiedică rugăciunea; de ea oricine și oriunde se poate folosi – și bogatul și săracul, și
cel nobil și cel simplu, și cel puternic și cel slab, și cel sănătos și cel bolnav, și cel
drept și cel păcătos.

Cât de mare este puterea rugăciunii, chiar și a omului păcătos, când este înălțată din
tot sufletul, putem judeca după următoarea, când la cererea unei mame disperate, care-
și pierduse ultimul fiu, o femeie prostituată, întâlnită în drumul ei și încă necurățită de
păcatul ei, mișcată de durerea acestei mame, a strigat către Domnul: Nu pentru mine,
care sunt o păcătoasă blestemată, ci pentru lacrimile acestei mame care plânge pentru
fiul ei, crezând cu tărie în milostivirea și atotputernicia Ta, Iisuse Hristoase, înviază,
Doamne, pe fiul ei!… și Domnul L-a înviat.

Extras din convorbirea Sfântului Serafim cu M. A. Motovilov, în Viața, învățăturile și

profețiile Sfântului Serafim de Sarov

Când gospodina, făcând treburile casei, se

roagă, totul se sfinţeşte

Sfinţiţi-vă viaţa. Când gospodina, făcând treburile casei, se roagă,

totul se sfinţeşte: se sfinţeşte nu numai mâncarea, ci şi cei care o
mănâncă.

Sfântul Paisie Aghioritul

14