Situaţia macroeconomică actuală in Republica Moldova

La efectuarea modelării de prognozare a dezvoltării sistemului de pensionare se ţine cont  de

indicatorii macroeconomici şi cei demografici, care au o influenţă fundamentală asupra dezvoltării
acestui sistem. Pronosticul demografic şi indicatorii demografici principali care se utilizează în
procesul de modelare sînt examinate într-un capitol separat. Indicatorii principali ce caracterizează
situaţia macroeconomică din ţară şi care urmează a fi utilizaţi la efectuarea prognozelor sînt: ritmul de
creştere a PIB, inflaţiei, salariului, indicatorii ocupării forţei de muncă etc.

Din cîte se cunoaşte, efectuarea prognozelor macroeconomice pentru ţările cu o economie în

tranziţie este o sarcină destul de dificilă, deoarece prognozarea, de regulă, se bazează pe tendinţele
dezvoltării economice formate pe parcursul unei perioade îndelungate. Însă, în perioada de tranziţie
indicatorii macroeconomici au un caracter instabil. Aceasta se observă foarte clar în fig. 5.1-5.3, unde
sînt reflectate datele privind ritmul real de creştere a PIB, salariului şi schimbările ratei inflaţiei în
Republica Moldova pe parcursul ultimilor 10 ani.

Fig.5.1 Ritmul real de creştere a PIB, %  

Fig.5.2 Ritmul de creştere a salariului real, %

 Fig.5.3 Rata inflaţiei anuale

Aşadar, datele prezentate demonstrează că pentru Republica Moldova perioada 1996-2005 a fost
caracterizată prin ritmuri instabile de dezvoltare a indicatorilor macroeconomici examinaţi. În legătură
cu aceasta este incorect de a utiliza dinamica formată de dezvoltare a acestor indicatori în scopul
efectuării trendurilor macroeconomici pentru o perspectivă de lungă durată.

În această situaţie pentru modelarea proceselor care se vor înregistra în sistemul de pensionare pe
parcursul unei perspective de lungă durată, pentru efectuarea scenariilor dezvoltării acesteia este mai
corect de a utiliza prognozele macroeconomice guvernamentale oficiale sau experienţa statelor cu o
economie stabilă.

Este necesar de menţionat că, prognozele macroeconomice oficiale sînt revizuite permanent.
Scenariile de dezvoltare se schimbă, reieşind din ritmul real de dezvoltare a economiei, conjunctura
politică şi economică schimbătoare. Astfel, de exemplu, ritmul de creştere a PIB pe termen mediu
(pînă în anii 2008-2009), planificat de către Guvernul Republicii Moldova în anii 2005 şi 2006 puţin
diferă, ceea ce se lămureşte prin ritmul real mai înalt de creştere a acestuia, comparativ cu indicatorii
planificaţi. În anul 2005 s-a presupus că ritmul de creştere a PIB pentru anii 2006-2008 va constitui
5.5-5.0%, iar în anul 2006 acest indicator a fost corectat pînă la 6.0% (fig.5.4). În anul 2006 au fost
revizuiţi şi alţi indicatori macroeconomici prognozaţi.

Fig.5.4 Ritmul de creştere a PIB.

În tabelul 5.1 este prezentat pronosticul indicatorilor macroeconomici principali pentru anii 2007-2009
întocmit de către Ministerul Finanţelor al Republicii Moldova.

Tabelul 5.1
Indicatorii macroeconomici pentru perioada 2004-2009

Unitatea de
2004 2005 2006 2007 2008 2009
Indicatorii măsură
PIB nominal mlrd.lei 32.0 36.8 43.0 49.3 56.0 63.3
Ritmul de creştere a PIB % 7.4 7.1 6.5 6.0 6.0 6.0
Inflaţia % 12.4 11.9 9.9 9.0 7.6 7.0
Fondul de remunerare a
mlrd.lei 8.6 10.2 12.4 14.8 17.4 20.5
muncii
Ritmul real de creştere a
fondului de remunerare a % 10.0 6.0 11.0 9.0 9.0 10.0
muncii
Salariul mediu lunar lei 1103.0 1319.0 1650.0 2015.0 2420.0 2826.0
Ritmul real de creştere a
% 10.0 7.0 14.0 12.0 12.0 11.0
salariului

Prognosticul oficial presupune că, în următorii patru ani ritmul de creştere a PIB va rămîne destul de
înalt şi va constitui 6.0%, inflaţia va varia între 9.9% şi 7.0%. Se prognozează un ritm de creştere a
salariului destul de înalt. Astfel, dacă conform rezultatelor anului 2005 ritmul real de creştere a
acestui indicator a constituit 7.0%, ceea ce a permis de a majora salariul mediu lunar cu 19.6%
comparativ cu anul 2004, atunci în anul 2006 se presupune de a majora acest indicator cu 14.0%.
Prognosticul presupune că, ulterior, în anii 2007-2008 ritmul de creştere a salariului puţin va scădea,
deşi se va menţine oricum înalt – pînă la 12% în anul 2007-2008 şi 11.0% - în anul 2009.
Implementarea pe etape a reformei în domeniul salarizării (anii 2006-2009) va contribui la majorarea
dublă a ritmului de creştere a salariului (de la 7.0% în anul 2005 pînă la 14.0% în anul 2006) şi
menţinerea ritmului de creştere a acestui indicator la un nivel destul de înalt în perspectiva medie. În
rezultatul acestei reforme salariul mediu lunar în Republica Moldova urmează să se majoreze cu
circa 70%.

Încă un indicator, care ar putea influenţa semnificativ asupra rezultatelor perspectivelor de dezvoltare
a sistemului de pensionare, este mărimea tarifului de contribuţii de asigurare. Programul de
dezvoltare al Republicii Moldova pe termen mediu prevede o redistribuire a poverii ce ţine de
achitarea contribuţiilor de asigurări sociale între angajator şi angajat. Astfel, treptat contribuţiile
achitate de către angajat vor creşte: de la 3% în anul 2006 pînă la 6% în anul 2009, iar cele achitate
de către angajator vor descreşte în mărimea corespunzătoare. Însă ţinînd cont de  faptul că, suma
totală a contribuţiei achitate de către angajator şi angajat nu se schimbă, aceasta nu avea nici un
impact asupra perspectivelor de dezvoltare a sistemului de pensionare, de aceea în cadrul modelului
se utilizează un tarif unic al contribuţiilor de asigurare pentru toată profunzimea prognozei. Pentru
celelalte categorii de plătitori ai contribuţiilor de asigurare actele normative în vigoare nu prevăd
deocamdată careva schimbări a mărimii contribuţiilor de asigurare sau a taxelor fixe. De aceea la
efectuarea prognozelor au fost utilizate tarifele contribuţiilor de asigurare (şi a taxelor fixe), stabilite în
Legea bugetului asigurărilor sociale de stat pentru anul 2006.

Este de menţionat că, prognozele macroeconomice oficiale conţin un şir de indicatori necesari pentru
modelarea dezvoltării sistemului de pensionare şi crearea scenariilor de prognoză, precum sînt:
numărul populaţiei stabile şi economic active, persoanelor ocupate, şomerilor, PIB, inflaţia, fondul de
remunerare a muncii, ponderea fondului de remunerare a muncii în PIB. Însă în scopul prognozării nu
sînt suficienţi doar aceşti indicatori, mai este necesar de a avea o analiză detaliată a unora dintre
aceştia. Spre exemplu, pentru o evaluare corectă a  volumului de contribuţii şi plăţi sînt necesare
datele privind dinamica numărului populaţiei economic active şi celor ocupaţi în economie, precum şi
date privind structura acestora în dependenţă de vîrstă şi sex.

5.1. Tendinţele activităţii economice a populaţiei

Rata de activitate economică a populaţiei şi parametrii ce o condiţionează (rata de ocupare a forţei de

muncă şi şomajului) reprezintă factorii importanţi care determină proporţiile sistemului de pensionare
a ţării, deoarece determină numărul potenţial de plătitori ai contribuţiilor de pensii şi, ca urmare, mulţi
indicatori financiari ai sistemului de pensionare.

Numărul populaţiei economic active în Republica Moldova în anul 2005 a constituit 1422.3 mii
persoane şi pe parcursul ultimilor şapte ani (începînd cu anul 1999) a avut o tendinţă de descreştere.
În general în această perioadă valoarea acestui indicator s-a redus cu 259.3 mii persoane sau cu
15.4%. Cea mai esenţială reducere a numărului populaţiei economic active s-a înregistrat în anul
2003 şi a constituit 141.4 mii persoane sau 8.8%.

Este de menţionat că, profilul activităţii economice pe vîrste în Republica Moldova este asemănător
cu profilul corespunzător al statelor economic dezvoltate. Însă urmează de menţionat rata mai
scăzută a activităţii economice printre persoanele tinere cu vîrsta sub 24 de ani. Conform datelor OIM
în statele industrial dezvoltate în această categorie de vîrstă se înregistrează pînă la 51.5% de
persoane economic active, în timp ce în Republica Moldova în anul 2005 acestea au constituit doar
21.8%.

Este important de menţionat şi faptul că, schimbarea ratei de activitate economică după vîrstă în
Republica Moldova este destul de uniformă, ceea ce se observă destul de clar în fig.5.5. Practic în
toate categoriile de vîrste (pînă la 55 de ani) în perioada examinată (2000-2005) s-a înregistrat o
descreştere a activităţii economice cu 13-16 puncte procentuale. Doar în categoria de vîrstă de 55-59
de ani s-a menţinut atît numărul, cît şi rata de activitate economică. În categoriile de vîrstă mai mari,
de asemenea, se observă o reducere a activităţii şi cu cît vîrsta este mai mare, cu atît este mai
semnificativă reducerea. Această situaţie poate fi explicată prin rata înaltă a migraţiunii economice,
care este caracteristică Republicii Moldova. Evident că, aceasta atinge mai mult populaţia în vîrstă
aptă de muncă. Reducerea activităţii economice în vîrstă pensionară, de asemenea, este firească şi
se explică prin motivele fiziologice.

Fig.5.5 Dinamica ratei de activitate economică după vîrstă.

Reducerea ratei de activitate economică este caracteristică atît pentru bărbaţi, cît şi pentru femei.
Însă, la bărbaţi acest proces a decurs cu ritmuri mai înalte: în perioada 2000-2005 rata activităţii
economice la bărbaţi s-a micşorat cu 12.3 puncte procentuale, iar la femei – cu 7.2 puncte
procentuale. Acest proces a atins practic toate vîrstele, atît la bărbaţi, cît şi la femei. La bărbaţi o
reducere a activităţii economice mai semnificativă (şi uniformă) s-a înregistrat în vîrstele de la 15 pînă
la 49 de ani (aproximativ cu 15-18 puncte procentuale în fecarecohortă). Peste vîrsta de 50 de ani
ritmul de reducere a activităţii economice puţin se micşorează, iar ulterior, se stabilizează la vîrsta de
55-59 de ani. La femei o diminuare mai intensivă a activităţii economice se înregistrează la vîrsta de
pînă la 40 de ani. Ulterior, ritmul acesteia puţin se reduce, iar la vîrsta de 55-59 de ani se
înregistrează o creştere destul de semnificativă atît a ratei, cît şi a numărului de persoane economic
active, care se întrerupe peste vîrsta de 65 de ani. 

Aşadar, se poate de constatat că Republicii Moldova în general în perioada 2000-2005 i-a fost
caracteristică reducerea ratei activităţii economice a populaţiei. Stabilizarea şi chiar creşterea valorii
acestui indicator în vîrstă prepensionară şi cea de pensie timpurie este legată, mai întîi de toate, cu
majorarea, prin legislaţie, a vîrstei de ieşire la pensie, precum şi cu nivelul scăzut de asigurare cu
pensii, care impune pensionarul să-şi continue activitatea şi după atingerea vîrstei de pensionare.

Schimbarea ratei de activitate economică diferă destul de semnificativ în mediul urban şi cel rural. Pe
parcursul perioadei examinate (2000-2005) numărul populaţiei economic active în mediul urban s-a
redus cu 6.5%, iar în mediul rural – cu 23.9%, iar rata activităţii economice – cu 6.2 puncte
procentuale şi respectiv, 17.3 puncte procentuale. O reducere deosebit de semnificativă a numărului
populaţiei economic active s-a înregistrat în mediul rural în vîrsta de pînă la 30 de ani. În diferite
grupuri de vîrstă aceasta a constituit de la 40% pînă la 50%. Diminuarea valorii acestui indicator, în
proporţii mai mici, s-a înregistrat şi în grupurile de vîrstă mai mari, şi se opreşte abia după vîrsta de
50-54 de ani. În vîrsta de pensionare diminuarea ratei de activitate economică continuă. După cum s-
a menţionat, în mediul urban, de asemenea, se înregistrează reducerea ratei şi numărului populaţiei
economic active, însă în proporţii mai mici. Nivelul cel mai înalt îi revine vîrstei de 20-25 de ani şi
celei de 35-45 de ani. Însă în vîrstă prepensionară numărul populaţiei economc active în mediul
urban chiar puţin creşte.

Dimensiunile şomajului.

Examinînd rata actuală de ocupare a forţei de muncă a populaţiei în Republica Moldova, se poate de
constatat că, aceasta s-a redus esenţial comparativ cu perioada sovietică şi are o tendinţă de
reducere în continuare. Astfel, numai în perioada 2000-2005 numărul populaţiei ocupate s-a redus cu
17.6% şi a constituit în anul 2005 - 1248.6 mii persoane. S-a micşorat şi rata de ocupare a forţei de
muncă de la 54.8% în anul 2000 pînă la 43.3% în anul 2005 sau cu 12.0 puncte procentuale.

Referitor la tendinţele de schimbare a ratei de ocupare a forţei de muncă după vîrstă, este de
menţionat că acestea sînt similare cu tendinţele de schimbare a ratei de activitate economică a
populaţiei, ceea ce se observă destul de clar în fig 5.6 1. Pe parcursul perioadei examinate cel mai
esenţial s-a micşorat ocuparea tineretului: astfel, în vîrsta de 15-19 ani rata s-a redus cu 54.9%, iar în
vîrsta de 20-24 de ani – cu 29.7%. Destul de semnificativ s-a redus şi ocuparea în vîrsta de la 25
pînă la 45 de ani. Pentru diferite cohorte această reducere a constituit de la 14.5% pînă la 29.5%.
Rata de ocupare a forţei de muncă a crescut doar în vîrsta prepensionară şi cea de pensie timpurie.
Rata de ocupare a forţei de muncă în vîrstă de peste 65 de ani s-a redus destul de brusc.
 Fig.5.6. Dinamica ratei de ocupare a forţei de muncă în dependenţă de vîrstă.

Examinînd schimbarea ratei de ocupare a forţei de muncă a populaţiei în dependenţă de vîrstă, se

poate de menţionat că cea mai semnificativă reducere a valorii acestui indicator se înregistrează la
bărbaţi. În perioada 2000-2005 la bărbaţi această rată s-a micşorat cu 13.2 puncte procentuale, iar la
femei – cu 10.1 puncte procentuale. Aceasta a condus la faptul că către anul 2005 ocuparea în
rîndurile bărbaţilor şi femeilor a devenit practic identică (fig.5.7). Probabil, cauza principală constă în
procesele de migraţie, care au atins mai mult bărbaţii.

Un tablou interesant se observă în cazul examinării schimbării ratei de ocupare a forţei de muncă în
mediul urban şi cel rural (fig.5.8). Este de menţionat că, valoarea acestui indicator s-a micşorat atît în
localităţile urbane, cît şi în cele rurale. Însă, dacă în oraş în perioada 2000-2005 această reducere a
constituit doar 3.7 puncte procentuale, atunci la sate – 18.2 puncte procentuale. Aceasta a condus la
faptul că rata ocupării forţei de muncă în mediul rural, iniţial fiind mai înaltă (în anul 2000 a constituit
59.4% şi se deosebea de mediul urban practic cu 10 puncte procentuale), s-a diminuat către finele
perioadei examinate pînă la 41.2% şi a devenit mai joasă decît la oraş. Aceasta permite de a
concluziona că, reducerea ocupării forţei de muncă, înregistrată în Republica Moldova în perioada
2000-2005, în mare măsură, este legată de ieşirea bărbaţilor, ce locuiesc în localităţile rurale, din
domeniul economiei.

În Republica Moldova ponderea „persoanelor neangajate” în numărul total de persoane ocupate este
destul de înaltă. Aceasta constituie circa 36.0%: la bărbaţi – 31.7%, iar la femei – 35.0%. Spre
exemplu, în Federaţia Rusă în anul 2004 doar 6.8% din numărul persoanelor ocupate nu erau
angajate.
 Fig.5.7. Dinamica ratei de ocupare a bărbaţilor şi femeilor, %

Fig.5.8. Dinamica ratei de ocupare a forţei de muncă în mediul urban şi cel rural, %

Este de menţionat că, pentru sistemul obligatoriu de asigurare cu pensii majoritatea persoanelor
ocupate „nu în bază de angajare” reprezintă un contingent problematic, deoarece pentru aceste
persoane este destul de complicat de a evalua baza impozabilă, este mai dificilă şi procedura de
acumulare a contribuţiilor. Toate acestea generează un nivel scăzut de colectare. Pentru asemenea
categorii de plătitori ai contribuţiilor de asigurare, de regulă, se stabilesc tarife fixe, care acordă
dreptul la o pensie minimă de asigurări sociale de stat. În Republica Moldova în prezent lucrează „nu
în bază de angajare” circa 488.3 mii persoane, numărul bărbaţilor şi femeilor fiind practic acelaşi
(tabelul 5.2).
 Tabelul 5.2.
Populaţia ocupată în dependenţă de statutul locului de muncă de bază, anul 2003

  Mii persoane În % faţă de total

  Total bărbaţi femei Total bărbaţi femei oraş sat
Persoane ocupate 1356.5 661.3 695.2 100 100 100 100  
inclusiv:                
ce activează în bază de angajare 868.2 416 452.2 64.0 62.9 65.0 82.9 49.8
ce activează nu în bază de angajare 488.3 245.3 243.0 36.0 37.1 35.0 17.1 50.2
dintre care:                
angajate pe cont propriu 447.5 231.0 216.5 33.0 34.9 31.1 15.5 46.1
patroni 7.7 5.1 2.6 0.6 0.8 0.4 1.0 0.3
altele 33.1 9.1 23.9 2.4 1.4 3.4 0.6 3.8

 
Printre persoanele care activează „nu în bază de angajare” majoritatea (peste 90%) sînt  persoanele,
care se asigură de sine stătător cu un loc de muncă. Ponderea patronilor în Republica Moldova este
destul de nesemnificativă. În structura totală a persoanelor ocupate aceştia reprezintă doar circa
0.8% şi 1.5% - în numărul total de persoane neangajate. Partea cea mai mare dintre persoanele
angajate pe cont propriu o constituie persoanele ce locuiesc în localităţile rurale: acestea constituie
79.8%. Aceasta este legat de faptul că, economia Republicii Moldova, în mare măsură, este orientată
spre producerea agricolă şi că sectorul agricol în republică este bine dezvoltat, cu o rată înaltă de
ocupare a populaţiei.

Tabelul 5.3.
Repartiţia numărului persoanelor ocupate după grupurile de vîrstă şi statutul ocupării, anul 2003

  Persoane ocupate Categoriile de vîrstă

    15-24 25-34 35-49 50-64 65+
Total 1356480 137692 257520 611324 293588 56355
persoane angajate 868160 91785 173677 414931 181416 6351
patroni 7718 115 1230 4988 1385  
persoane angajate pe cont propriu 447467 35297 76252 182148 105463 48305
altele 33135 10495 6361 9257 5324 1699
             
Total 100 10.2 19.0 45.1 21.6 4.2
persoane angajate 100 10.6 20.0 47.8 20.9 0.7
patroni 100 1.5 15.9 64.6 17.9 0.0
persoane angajate pe cont propriu 100 7.9 17.0 40.7 23.6 10.8
altele 100 31.7 19.2 27.9 16.1 5.1

Examinînd distribuirea persoanelor ocupate după grupurile de vîrstă, se poate de menţionat două
momente interesante. În primul rînd, cea mai mare parte a patronilor (64.6%) o constituie persoanele
de vîrstă aptă de muncă medie: 35-49 ani, ceea ce este destul de explicabil, deoarece aceste
persoane deja au acumulat experienţă şi cunoştinţe. În al doilea rînd, partea esenţială dintre
persoanele angajate pe cont propriu o constituie persoanele cu vîrsta de 35 de ani şi peste.
În cazul examinării repartiţiei conform statutului ocupării în interiorul categoriilor de vîrstă se observă
următoarea legitate: cu cît este mai mare cohorta persoanelor ocupate, cu atît este mai înaltă ponderea
persoanelor angajate pe cont propriu. Aşa, de exemplu, în cohorta persoanelor cu vîrsta de peste 65 de ani
ponderea persoanelor angajate pe cont propriu constituie 85.7%.

Toate cele menţionate permit de a presupune că categoria destul de numeroasă de persoane angajate pe cont
propriu în Republica Moldova include, în mare măsură, nu acele persoane care au decis de a se ocupa cu
antreprenoriatul, ci persoanele care nu şi-au găsit un loc pe piaţa muncii şi care sînt impuse să se asigure
personal cu o muncă pentru a obţine careva venituri.

Rata şomajului

Conform legislaţiei Republicii Moldova perioada, pe parcursul căreia persoana asigurată a beneficiat de
indemnizaţie de şomaj, se include în stagiul de cotizare. Însă acest stagiu va fi luat în consideraţie doar în
cazul cînd pe parcursul acestei perioade au fost transferate contribuţiile respective. În acelaşi timp, modul de
finanţare a perioadelor necontributive încă nu este reglementat de legislaţie. Aceasta conduce la faptul că
deocamdată (în speranţa că este temporar) şomerii nu participă la sistemul de asigurare cu pensii.

În anul 2005 în Republica Moldova au fost 132.9 mii de şomeri, însă în general rata şomajului a fost relativ
joasă şi a constituit 9.7%2. Spre regret, revenirea economiei care se înregistrează în ultimul timp în Republica
Moldova, deocamdată nu se reflectă nicicum asupra parametrilor de ocupare a forţei de muncă a populaţiei.
Dacă în ultimii şase ani numărul şomerilor s-a redus puţin (cu 7.2 mii persoane sau cu 5.1%), atunci rata
şomajului a crescut cu 1.2 puncte procentuale. Acest proces a atins practic toate grupurile de vîrstă, ceea ce
se observă clar din fig.5.9.

Fig. 5.9. Dinamica ratei şomajului după vîrstă.

Examinînd profilul şomajului pe categoriile de vîrstă, se poate de constatat că, în mare măsură,
acesta afectează tineretul în vîrstă de pînă la 24 de ani, precum şi persoanele de vîrstă
prepensionară: de la 55 pînă la 60 de ani. În anul 2005 rata şomajului la tineret a constituit circa
20.6%, ceea ce practic este de două ori mai mare decît rata şomajului printre persoanele de vîrstă
mai mare. Toate acestea „amînă” momentul intrării tineretului în numărul participanţilor la sistemul
statal de asigurare obligatorie cu pensii. Situaţia privind şomajul în cadrul tineretului este
caracteristică şi pentru Federaţia Rusă, şi pentru alte state din lume, inclusiv economic dezvoltate.
Astfel, conform datelor OIM în anul 2003 în statele industrial dezvoltate rata şomajului printre
persoanele tinere, în vîrstă de 15-24 ani, a constituit 13.4%, ceea ce de asemenea depăşeşte de
două ori rata şomajului printre persoanele de vîstă mai înalta.