Acum la inceputul anului 1999 exista diferite opinii in privinta evaluarii a sapte ani de reforma in Moldova, asa ca - ireversibilitatea

schimbarilor economiei de piata, esecul monetarismului, economie virtuala etc. Dupa opinia expertilor de la Centrul National de investigatii strategice si reforme, o analiza mai balansata a situatiei este efectuata in partea analitica a Planului de Actiune Guvernamental (aprobat de Parlament in mai 1998), in memorandumul recent semnat intre Republica Moldova si organizatiile financiare internationale - FMI, Banca Mondiala, BERD, in raporturile a agentiilor de rating - Moody Investors Service, Fitch IBCA Ltd. Lectia principala a acestei perioade de sapte ani este ca tranzitia la o economie de piata include o combinare a proceselor politice, economice si sociale, care in cazul unei implementari necoordonate si incoerente, pot considerabil sa intarzie procesul de reforme si sa aiba un impact negativ asupra economiei si conditiilor de trai a populatiei. O corelatie a acestor procese in sfarsit au afectat evolutia indicatorilor dezvoltarii socio-economice a tarii in anii 90. Fiind o tara mica deschisa, Republica Moldova a fost afectata in aceasta perioada de o dependenta puternica externa (dependenta energetica, problema Transnistreana), ca si de influenta negativa a factorilor economici si politici interni. Acesti factori mentionati mai sus au cauzat instabilitatea sustinerii politice a reformelor introduse de Parlament, lipsa continuitatii in actiunile a sase Guverne, risipa irationala a resurselor financiare si scaderea activitatii a puterilor executive si legislative in perioadele frecvente electorale (1990, 1992, 1994, 1995, 1996, 1998, 1999, 2000 - fiind ani de alegeri). Trei campanii electorale avand loc in fiecare patru ani, in conditiile suveranitatii neconsolidate si a economiei cu multi factori de risc. Principalele schimbari in politica economica a Moldovei a avut loc dupa 1993. Acest an a marcat trecerea de la economia dominata de stat si cea orientata spre piata. Desigur aceasta perioada a venit dupa evenimente importante din 1990-1992: liberalizarea preturilor, operatiunilor comerciale, adoptarii primelor legi orientate spre economia de piata (Legile privind proprietatea, privatizarea, Codul Funciar etc.). Primul document legal care a stat la baza schimbarilor in economia nationala au fost: rezolutia Parlamentului Cu privire la conceptul de tranzitie la economia de piata, adoptata in 1990 si Programul tranzitiei la economia de piata adoptat in 1991. Oricum primul program real de stabilizare a economiei Moldovei a fost elaborat de catre Cabinet impreuna cu FMI si Banca Mondiala in 1993. El avea cinci obiective tinta: (1) privatizarea si restructurarea intreprinderilor de stat; (2) sustinerea sectorului privat (indeosebi intreprinderi mici si mijlocii) si promovarea investitiilor; (3) modernizarea sistemului financiar (bancar, bugetar); (4) dezvoltarea unui sistem de asigurarea sociala vital si (5) sustinerea reformelor politice. Este evident ca toate aceste scopuri intr-o masura oarecare au fost atinse. De mentionat ca anii 1993-1995 au fost anii cei mai productivi ai tranzitiei de la un model social, politic si economic la altul. Constitutia, adoptata in Iulie 1994, includea stipularea ca economia tarii este o economie de piata, orientata social, bazata pe proprietatea privata si publica, cu o competitie libera. In noiembrie 1994 una dintre

primele tari post-sovietice Moldova a fost acceptata in Consiliul Europei, si a semnat acordul de Parteneriat si Cooperare cu Uniunea Europeana. Aceasta a fost perioada cand a fost implementat programul de privatizare in masa (1500 de intreprinderi), Banca Nationala a initiat licitatiile de credit, a fost introdusa noua moneda nationala si a fost mentinuta stabilitatea ei. Rata inflatiei a fost redusa de la 1184% in 1993 la 30% in 1995. Agentia ARIA a inceput restructurarea a primului grup de intreprinderi industriale. In iunie 1995 a fost deschisa Bursa de Valori. Majoritatea intreprinderilor au fost reorganizate in Societati pe Actiuni. Chiar daca reforma in sectorul agrar a fost suspendata si sustinerea sectorului privat era nesemnificativa, in aceasta perioada conform estimarilor anuale a FMI, Bancii Mondiale si BERD, Moldova a fost clasata mai bine in comparatie cu alte state CSI si vecinii sai - Romania, Ucraina, Bulgaria. Cotarea revistei respectabile The Economist (martie 1995) a fost semnificativa: Moldova este un model a reformei corecte, si faptul ca este o tara mica, o transforma intr-un laborator pentru implementarea reformelor. Creand in general baza legala si institutionala a economiei de piata si creand o stabilitate macroeconomica (inflatia redusa, valuta nationala stabila, controlul deficitului bugetar), Moldova totusi nu a izbutit sa intre in perioada de crestere economica. Intreruperea implementarii reformelor, decisa de Parlament si Guvern, a avut un impact negativ - creditele straine au fost utilizate pentru consum curent, reformele structurale au fost amanate. Situatia in 1996-1997 ar putea fi descrisa ca o depresie stabila care sub presiunea interna si externa a dus la o criza. Tranzitia Moldovei la economia de piata este caracterizata de un declin sporit in sectorul economic real, a scaderii producerii, inflatiei crescande si cresterii somajului. In perioada anilor 1992-1997 datele statistice arata o scadere a PIB real cu 37%, si in comparatie cu 1990 cu 64%, ajungand pana la 8,8 mlrd. Lei. PIB pe cap de locuitor este unul dintre cei mai scazuti din tarile CSI - 2,4 mii lei (515 USD). Dar cu parere de rau in toamna anului 1998 Moldova a cazut in umbra colapsului financiar din Rusia, care a generat presiuni in sectorul bancar, a blocat exporturile din Moldova spre est, si a cauzat cresterea preturilor la produse energetice importate din Rusia. Luand toate acestea in vedere, estimarea preliminara a PIBului in 1998 este de -7% (inclusiv -4,7% in primul semestru). PIB pe componente de cheltuieli arata o tendinta deprimanta de crestere a consumului final (de la 57,4% in 1992 pana la 96,6% in 1997). Indexul pentru 1998 sunt si mai agravanti, constituind 123%. Exista doua cauze a acestui fenomen. Una, statul exista datorita banilor imprumutati, ne tragand atentie la venituri. Pe de alta parte este comuna majoritatii economiilor tendinta populatiei de declarare a cheltuielilor si de ascunde veniturile, contribuind economiei tenebre. Estimarile arata ca economia tenebra constituia circa 55-60% in 1997. Structurile statale au devenit mai costisitoare pentru societatea in ultimii sase ani. Partea cheltuielilor statului in PIB a crescut cu 4,8 ori (de la 5,4% in 1992 la 26,1%

in 1997). Faptul ca partea cheltuielilor statului in cheltuielile totale creste este de asemenea alarmant. Pe cand in 1992 ea constituia 5,4%, in 1997, cand rolul statului a scazut, partea statului a crescut pana la 26%. Unul din succesele a politicii monetare a fost stabilizarea valutei nationale si a ratei inflatiei. Rata inflatiei a scazut brusc in 1994. Daca in 1993 inflatia anuala era de 2000%, atunci la sfarsitul anului 1994 a scazut la 105%, in 1995 era deja de 23,8% (pragul stabilit de FMI - 15%), in 1996 - 15,1% (prag 15%), in 1997 - 11,2% (prag 10%). Referindu-ne la rata medie lunara a inflatiei: in 1993 - 33,9%, in 1994 - 6,2%, 1995 - 1,8%, in 1996 - 1,8% si in 1997 - 0,9%. In lunile Iunie, Iulie si August s-a inregistrat chiar deflatia, constituind 1%, 1,4% si 0,6% respectiv. Insa spre sfarsitul anului dupa criza leului, acest indice a ajuns pana la 18% anual. Numarul de angajati in campul muncii in 1995 a constituit circa 1275,7 mii, fara Transnistria, aceasta constituind 75% a fortei de munca totale. In perioada anilor 1995-1997 numarul de angajati a scazut continuu. Aceasta scadere a continuat si in anul 1998. In mediu lunar numarul de angajati a scazut in Ianuarie - Septembrie 1998 cu 6,7% in comparatie cu aceeasi perioada a anului 1997. Situatia numarul angajatilor in sfera bugetara este inversa. Numarul mediu de angajati finantat de buget in primele 9 luni a anului 1998 a fost stabilit la 300,4 mii, ceea ce este cu 3,1% mai mult decat in aceeasi perioada a anului precedent. 92% de angajati in sfera bugetara sunt angajatii din medicina, educatie, servicii sociale, administrarea statului si armata. Datorii salariale, concedii pe cont propriu si angajarea partiala sunt problemele principale intalnite de angajatii in Moldova. La 1 septembrie numarul de someri a constituit 33,7 mii. Din numar total de someri inregistrati numai 7,8 mii primesc indemnizatii. Datoriile privind salariile si pensiile. Problema datoriilor privind salariile si pensiile ramane sa fie problema principala in 1999, ca si in 1998 si 1997. La 1 ianuarie 1997 datoriile au fost inghetate si a fost elaborat un plan de plati. In asa mod populatia a servit ca creditor al Guvernului in anul 1997, si Guvernul a fost beneficiarul al acestui credit preferential, fara dobanzi si scadente, si surse reale de plata al lui. Oricum spre sfarsitul anului 1997 datoriile s-au micsorat pana la 90 mil. Lei, prin alte credite (in special de la organizatii internationale si piete externe de capital), iar la 1 octombrie 1998 datoriile s-au marit pana la - 264 mil. Lei pentru pensii, si pentru salariatii bugetari - 550 mil. Lei la 1 septembrie 1998.

Evolutia situatiei in 1998. Situatia pe piata financiara in 1998 a fost relativ stabila, cu exceptia perioadei influentate de criza financiara din Rusia in August 1998. Criza din Rusia impreuna cu exporturile brusc scazute a Moldovei, au avut un impact negativ pe pietele financiare locale. Majoritatea investitorilor straini de portofoliu au sustras capitalurile sale investite in bonuri de trezorarie de stat (suma totala a investitiei in hartii de

valoare de stat ajunsese la 30 mln USD). In acelasi moment, incepand cu August 1998 oamenii au inceput sa converteasca depozitele in lei din bancile comerciale in cele in valute forte, unii in intregime sustragand fondurile sale din sistema bancara. Aceste actiuni au fost sustinute de evenimentele din Vinerea Neagra - 4 Septembrie 1998, cand multe din casele de schimb valutar, sustinute de o banca comerciala, au inceput actiuni speculative impotriva leului (in conditiile lipsei de valuta forte pe piata), majorand rata de vanzare a Dolarului pana la 6-7 lei / USD. Cu atat mai mult ei au violat cateva regulamente, schimband ratele de schimb de cateva ori pe zi, fixand majorari mai mari de 10% admisibile. Pasii energici a BNM, care a ajutat bancile comerciale, vanzand cateva milioane USD Sambata, plus inspectiile si sustrageri masive de licente de activitate a caselor de schimb, au calmat situatia si incepand cu luni, 7 septembrie dolarul a revenit la cursul de 4,9 lei/USD. In acelasi timp BNM a hotarat sa-si limiteze interventiile pe piata valutara. Aceasta decizie a fost cauzata de micsorarea rezervelor sale de valuta straina. Aceasta in schimb a majorat cererea la valuta straina pe piata. BNM a continuat sa vanda valuta forte la toate Sesiunile a Pietei Interbancare in Septembrie-Octombrie, si rata oficiala de schimb a fost ferm depreciata: Pe 8 Octombrie constituind 5 lei/USD Pe 29 Octombrie constituind 6 lei/USD Pe 7 Noiembrie constituind 7,01 lei/USD apoi continuand sa se deprecieze, ajungand la 10 lei / USD. Banca Nationala a avut oportunitatea sa ia in consideratie avertizarile FMI, exprimate pe data de 14 Octombrie, 1998 si sa inceteze vanzarea valutelor pe piata interbancara. Dar conducerea BNM a decis sa incerce o noua stabilizare a Leului, folosind pivotul politicii monetare - rezerve obligatorii a bancilor comerciale la Banca Nationala. Astfel, pe data de 14, Octombrie, 1998 Consiliul de Administrare a Bancii Nationalea adoptat decizia de a majora rezervele de la 8% la 25%, incepand cu 25 Octombrie, care a generat o multime de argumente impotriva din partea bancilor comerciale. Este evident ca BNM a contat pe faptul ca in lipsa Leilor cash, bancile vor incepe vinderea valutelor forte la Bursa Interbancara pentru a obtine Lei. Scopul BNM a fost de a micsora cererea crescanda a bancilor la valuta forte, prin micsorarea lichiditatii a valutei nationale, si prin aceasta metoda de stabilizat Leul Moldovenesc si stoparea descresterii rezervelor de valuta straina. Dar aceasta nu s-a intamplat. Un numar de banci au inceput sa acumuleze rezervele necesare la BNM, dar pana la sfarsitul lui Octombrie nici o banca nu a reusit sa realizeze acest fapt. (Data limita stabilindu-se pana la 5.11.98). Incepand cu 2 noiembrie, 1998 Banca Nationala a decis temporar sa nu participe la vanzarea valutei la Bursa Interbancara, in acelasi timp reducand rezervele necesare pana la 15%, in acelasi moment 10% din toate fondurile bancilor trebuie sa fie sub forma hartiilor de valoare de stat. A fost un drum lung pana la aprobarea acestei decizii, care trebuia facuta inca in primul trimestru 1998. Acum, rata de schimb oficiala este stabilita ca o medie echilibrata a ratelor bancilor. Astfel bancile sunt puse in situatia sa gaseasca singure punctul de echilibru a cererii si ofertei pentru valuta straina forte. Si asa se

pare ei reusesc sa faca acest lucru. Bancile chiar s-au inteles sa anuleze rezultatele tranzactiilor, daca rata de schimb al leului scade cu mai mult de 10%. De sigur hotararea BNM de a stopa interventiile au generat initial o crestere considerabila a ratei de schimb a dolarului, din cauza lipsei de dolari pe piata, care deja nu veneau din rezervele BNM. Ca dovada pot servi tranzactiile de pe data de 2 Noiembrie, 1998, volumul de tranzactii nesemnificativ, rata de schimb surprinzator de inalta de 10 Lei/USD, ceea ce a alarmat BNM. In consecinta rezultatele tranzactiilor au fost anulate, si rata oficiala a ramas la nivel de 6,4 Lei/USD. Totusi era clar rata de schimb ar putea initial fi de 7-8 lei/USD. Aceasta depreciere nominala a leului moldovenesc, impreuna cu nivelul scazut a ratei inflatiei au dus la depreciere in termeni reali, aceasta intamplandu-se pentru prima data dupa introducerea valutei nationale. Indicele real al ratei de schimb a indicat in Octombrie 1998 o depreciere reala a leului moldovenesc contra USD cu aproximativ 15%, in comparatie cu nivelul lunii Decembrie 1997. Aceasta fiind o evolutie buna a ratei de schimb, de care exportatorii nu trebuie acum sa se planga. Ramane de vazut daca ei vor putea sa foloseasca aceste avantaje. Influenta deprecierii prezente a leului ramane a fi calculata, dar este clar ca impactul major il va avea asupra bunurilor importate, in timp ce preturile pentru produsele domestice nu va creste mai mult de 30% (in dependenta de componenta importului in producerea lui). Luandu-se in vedere faptul ca venitul majoritatii menajelor este in Lei, ce nu se va schimba mult, este presupus faptul ca aceasta va tine inflatia domestica sub control. Un aspect interesant se refera la ratele dobanzii domestice. Pentru a mentine depozitele prezente si chiar de a atrage altii bancile vor trebui sa majoreze substantial rata dobanzii la depozitele in lei, care trebuie corelata cu deprecierea leului. Totusi dolarizarea fondurilor bancare va continua, cel putin pana la o stabilizare a ratei de schimb. O tendinta alarmanta reprezinta vinderea masiva a valutei forte a BNM la Bursa Interbancara in 1998. In anii precedenti tranzactiile BNM la Bursa au evoluat sezonier, pe cand in 1998 BNM a vandut o parte considerabila a valutei forte aproape 123 mil. USD. Decizia conducerii Bancii de a sustine leul cu orice pret, a rezultat in sfarsit la secarea rezervelor de valuta straina a BNM. Astfel la sfarsitul lunii Octombrie rezervele au scazut la mai putin de 200 mil. USD de la 366 mil. USD la inceputul anului. Alt aspect critic in contextul reducerii rezervelor de valuta straina este strans legat cu necesitatea de deservire a datoriei externe, care implica transferul a sumelor mari de valuta straina pentru plata dobanzilor si returnarea creditelor. In 1998 Moldova trebuie sa plateasca mai mult de 215 mil. USD pentru deservirea datoriei externe (incluzand aproape 70 mil. platite de BNM FMI). Si toate acestea in conditiile agravarii factorilor ca deficitul considerabil al contului curent si a balantei de plati. Luand in vedere ca tara nu a primit nici un credit de la FMI si Banca Mondiala mai mult de un an, BNM trebuie sa finanteze din rezervele sale plata dobanzilor si intoarcerea creditelor primite de la institutiile internationale financiare, bancile straine etc. Mai mult, trebuie sa fie rambursate 30 mil. USD, adica Eurobonul, prima plasare a RM privata prin Merrill Lynch, care au fost emise in 1996, pe perioada de doi ani, cu o posibilitate de prelungire pentru un an. De sigur, dupa colapsul si

experientele din Rusia, nimeni nu este doritor sa prelungeasca aceste hartii de valoare. Astfel Moldova va trebui sa aiba negocieri dure in privinta restructurarii datoriei Eurobonului. In cadrul ultimei vizite a FMI din noiembrie s-a ajuns la un acord provizoriu cu Guvernul RM si BNM cu privire la un nou program de politici economice, care daca va fi aprobat de Consiliul Executiv al FMI si implementat cu succes de Moldova, va duce la acordarea unei noi transe de 35 mil. USD, aceasta insemnand redeschiderea finantarii de la Banca Mondiala si alti donori si creditori. In 1998 rata inflatiei a aratat o scadere semnificativa in comparatie cu anii precedenti. In Martie, Iunie, Iulie si August a fost observata o diflatie, acesta aducand la nivelul cumulativ al inflatiei in perioada Ianuarie-Octombrie la numai 0,97%. Totusi luand in consideratie cresterea preturilor recente, este evident ca rata anuala planificata de 7-10% nu ar fi atinsa, si inflatia ar constitui aproximativ 1718%. Referindu-se la fenomenul de deflatie din var 1998 este necesar de mentionat ca aceasta are o natura pur monetara: volumul banilor cash din circulatie a fost micsorat cu 1/4. Aceasta este datorita extragerii masive din circulatie a leilor, ca rezultat al vinderii rezervelor valutare de catre BNM. Datoriile Guvernamentale interne si externe au fost acumulate in continuare. Ministerul Finantelor a intalnit probleme la rascumpararea bonurilor de tezaur deja emise, din cauza lipsei de fonduri. Si orice incercare de a emite mai multe bonuri ar duce la majorarea ratei dobanzii, care si asa a crescut pana la 40% dupa criza financiara din Rusia. Aceasta situatie se astepta sa apara, din cauza imprumuturilor masive pe pietele interne recente efectuate de Ministerul Finantelor pentru acoperirea deficitului bugetar. A devenit clar ca volumul crescator de bonuri de tezaur vandut pe pietele primare nu poate sa dureze pentru totdeauna, si primul lucru ce ar avea de suferit ar fi rata dobanzii. In prima jumatate a anului 1998 au fost efectuate 9 licitatii de refinantare, la care sau vandut 171 mil. lei de resurse creditare, in comparatie cu aceeasi perioada a anului precedent - 205 mil. lei. Rata de refinantare a BNM a scazut pana la 16% in Mai 1998, oricum la licitatia din 15 Iunie, 1998 ea a crescut pana la 22,5% Evaluand situatia financiara in RM, in special in contextul crizei din Rusia, este clar ca stabilitatea interna pe pietele financiare a fost mentinuta in 1998 datorita rezervelor valutare a BNM, care a sustinut leul si a deservit intr-o oarecare masura datoria externa a Republicii. Printre alti factori care au ajutat la evitarea crizei dupa August 1998 au fost: mai mult sau mai putin un sistem bancar stabil, nivel relativ jos al datoriei comerciale private, si o participare relativ limitata a investitorilor straini in cumpararea hartiilor de valoare a statului. Pe de alta parte persistau alte probleme critice: deficitul bugetar sporit, deficitul inalt al contului curent, nivelul inalt al datoriei externe, lipsa finantarii straine etc. In asa fel pentru a stabiliza economia la nivel macroeconomic, este necesar ca Guvernul sa-si optimizeze cheltuielile, sa se reduca importurile, sa se mareasca exporturile prin implementarea reformelor lungasteptate in sectorul real al economiei, ajutate de institutiile financiare internationale.

Indicatorii principali a economiei in 1998 Datoria externa USD 1,3 PIB MDL 9 Deservirea datoriei externe USD 60 Deservirea datoriei publice USD 100 Cheltuieli totale bugetare USD 2 Exporturi USD 0,7 Importuri USD 1,1 Indicatori 1. Datoria externa/PIB 2. Deservirea datoriei externe/Export 3. Deservirea datoriei publice/Cheltuieli totale bugetare 4. Exporturi intr-o tara (Rusia) 5. Import dintr-o tara (Rusia) 6. Export/Import 7. Partea economiei tenebre 8. Evaziunea fiscala/Venituri bugetare

mlrd mlrd mln mln mlrd mlrd mlrd Actual aprox. 80% 8,6% 25% 58,2% 28,5% 64% 50-60% 25% Recomandat 65% 5% 5-7% 25-30% 15-20% 95-100% 15-20% 5-10%

Anul 1999 va fi anul marilor incercari, incluzand acceptarea dura a simplelor adevaruri a realitatii economice, asa ca: noi nu putem consuma fara a plati nimeni nu doreste sa sustina sau sa crediteze pe cineva pentru totdeauna este imposibil de acumulat continuu datoria externa fara a avea capacitatea de a rambursa aceasta mecanismele pietei impun distribuirea veniturilor conform performantei individuale sau a grupei unitatea si solidaritatea sociala este mai usor atinsa intr-o societate ce prospera in sisteme deschise, performantele sunt estimate in termeni relativi (este important nu numai ce facem noi, dar si ce fac vecinii nostri)