Procesul civil si dreptul procesual civil.

Conceptul de proces insemneaza cadrul formal in care se

soluționează diferendul dintre parti. In activitatea de realizare a
justiției se stabilesc diferite raporturi intre participanti la procesul civil.
Procesul civil = activitatea complexa realizata de instanța, parti
si alti participant precum si a raporturilor ce se stabilesc între aceste
persoane in scopul restabilirii drepturilor si intereselor încălcate sau
contestate.
Dreptul procesual civil reprezinta totalitatea normelor juridice
care reglementează modul de desfasurare a activităților judiciare in
scopul soluționării litigiilor civile precum si executarea silita a
hotararilor judiciare si a altor titluri executorii.
Obiectul dreptului procesual civil il formează raporturile juridice
ce se stabilesc intre participantii procesuali in cadrul activității de
examinare si soluționare a cauzelor civile.
Obiectul de studiu il reprezintă cercetarea normelor procesului
civil.

Sistemul procesului civil (fazele,etapele).

Procesul civil parcurge in cele mai multe cazuri doua faze:
I. Judecata
Prima faza se realizează in fata instanței de judecata, aceasta faza
cuprinde judecata in fata primei instanțe si judecata in fata cailor de atac:
apel, recurs, contestarea in anulare, revizuire. Judecata in fata instanței de
control judiciar este facultativa in sensul ca, exercitarea cailor de atac
depinde de voința partilor.

Judecata in fata primei instante parcurge urmatoarele etape

- etapa scrisa – partile isi comunica reciproc pretentiile si

apararile lor (prin cererea de chemare in judecata, intampinare
sau prin cerere neconventionala).
 - etapa cercetarii procesului – asupra obiectului litigiu; in
aceasta se administreaza probe si sunt solutionate exceptiile
procesuale

- etapa dezbaterii in fond a procesului – se pun concluzii asupra

tuturor imprejurarilor de fapt si de drept ale cauzei

- etapa deliberarii si pronuntarii hotararii judecatoresti

II. Executarea silita

Faza exercitării silite nu este obligatorie deoarece in cele mai multe
cazuri debitorul isi executa de buna-voie obligatiile impuse de judecata.

Faza executorii silite cuprinde următoarele etape,

1. efectuarea formalităților prealabile executării (inregistrarea si
încuviințarea cererii de executare, somația, etc.).
2. Indisponibilizarea bunului.
3. valorificarea bunurilor urmărite
4. distribuirea sumelor obținute in cazul mai multor creditori

Izvoarele dreptului procesual civil.

- Constitutia Romaniei
- Legi organice : L 304/2004 – organizarea judiciara; L
303/2004 – statutul judiciar si procesual; L 317/2004 –
Consiliul Superior al Magistraturii
- Codul de procedura civila

Clasificarea normelor procesului civil.

• după obiect distingem

1. legi de organizare judecătoreasca.

2. legi de competenta.
3. legi de procedura propriu zisa.
1. Legi de organizare judecătoreasca care reglementeaza structura,
alcatuirea judecătorești si statutul magistratilor (legea 304/2004,
303/2004, NCPC) .
2. Legi de competenta care reglementează atribuțiile organelor
judecătorești in raport cu celelalate organe, cu atribuții
jurisdictionale si realizează, in același timp o delimitare de sarcini
in cadrul sistemului instantelor judecătorești.
3. Legile de procedura civila propriu-zisa reglementează modul de
desfășurare a activităților de soluționare a cauzelor civile si de
urmărire silita a dispozițiilor cuprinse in titlurile executorii.
a) legi de procedura contencioasa
b) legi de procedura necontencioasa
c) legi de executare silita

• după sfera raporturilor sociale reglementate distingem:

1. legi de procedura generale- reglementează raporturile aplicabile

in orice materie(CCv)
2. legile speciale - sunt acelea care prescriu reguli de urmat numai
intr-o materie determinata.(cartea a Vl-a divorțul, Ordonanța
Presedentiala, Conflictele de munca,etc.)

• după caracterul conduitei:

1. legi imperative - prescriu o conduita de la care părțile nu pot

deroga .Incalcarea lor poate fi invocata in principiu de oricare
dintre parti, de instanța din oficiu, de procuror si in cazurile
determinate de lege in orice faza a procesului civil. Părțile nu pot
confirma in principiu, nici expres si nici tacit un act procedural
întocmit prin nesocotirea legilor imperative. Nerespectarea legilor
imperative atrage o sancțiune procedurala absoluta- adica nulitatea
absoluta, decăderea sau perimarea.
2. Legile procedurale dispozitive (supletive sau permisive) impun o
conduita de la care părțile pot conveni sa se abata.

Prezintă următoarele caracteristici:

a) incalcarea legilor dispozitive - poate fi incalcata numai de
partea ocrotita prin edictarea normei si numai in anumite
condiții:
- intimpinarea
- la primul termen de judecata nu au fost citate si daca s-
a ivit in următorul moment, trebuie invocata de indata
b) părțile pot confirma expres/tacit valabilitatea unui act
anulabil
c) incalcarea legilor dispozitive atrage o sancțiune
procedurala relativa - anularea. Ex:legile de
competenta (sunt si imperative si dispozitive),
acțiunea legilor de procedura civila (art.24-28
NCPCv)
Principiile fundamentale ale procesului civil:
- reprezintă reguli esențiale ce determina structura procesului si
guvernează întreaga activitate judiciara,
- prezintă importanta teoretica legislativa si practica
a) din punct de vedere teoretic, principiile fundamentale
contribuie la înțelegerea si interpretarea corecta a normelor
procesuale
b) din punct de vedere legislativ principiile fundamentale
orientează-activitatea de elaborare a legislației procesuale in sensul
edictarii unor norme coerente si eficiente.
— c) din punct de vedere practic, contribuie la formarea unei
jurisprundente unitare.
Indatoririle Judecătorilor privind primirea si soluționarea
cererilor .
Potrivit art. 5 din NCPCv, judecătorii au îndatorirea sa primească
si sa soluționeze orice cerere de competenta instanței judecătorești,
potrivit legii. Niciun judecător nu poate refuza sa judece pe motiv ca
legea nu prevede, este neclara sau incompleta. In cazul in care o pricina
nu poate fi soluționată nici in baza legii, nici a uzanțelor, iar in lipsa
acestora din urma nici in baza dispozițiilor legale privitoare la situații
asemanatoare, ea va trebui judecata in baza principiilor generale de drept
avand in vedere toate circumstanțele acesteia si ținând seama de
cerințele echității.

I. Dreptul la un proces echitabil in termen optim si previzibil.

Art 6 din convenția europeana a drepturilor omului prevede ca
“orice persoana are dreptul la judecarea cauzei sale in mod echitabil,
public si intr-un termen rezonabil de către o instanța independenta si
imparțiala care va hotari asupra încălcării dreptului si obligației sale cu
caracter civil”.
Orice persoana are dreptul la judecarea cauzei sale in mod
echitabil in termen optim si previzibil de către o instanța independenta,
imparțiala si stabilita de lege. In acest scop instanța este datoare sa
dispună toate masurile dispuse de lege si sa asigure desfasurarea cu
celeritate a jedcatii. Principiul se aplica si in faza executării silite.
II. Principiul legalității
Potrivit art.7 din NCPCv, procesul civil se desfasoara in
conformitate cu dispozițiile legii. Judecătorul are îndatorirea de a
asigura respectarea dispozițiilor legale privind realizarea
drepturilor si îndeplinirea obligațiilor partilor din proces.
Principiul legalității implica respectarea actelor normative de
toate organele de stat, de toate persoanele juridice de drept public/
privat, de toti cetățenii.
Judecătorii in activitatea de soluționare a cauzelor civile,
trebuie sa urmareasca respectarea tuturor dispozițiilor legale,
incepand de la cele de drept substantial care au incidența asupra
raportului juridic litigios, continuând la cele referitoare la
organizare, constituire, compunere si atribuțiile instanței precum si
cu cele referitoare la formele de procedura.
III. Principiul egalitatii
Egalitatea pârtilor in fata legii si a autoritarilor judecătorești
implica respectarea unor condiții:
1) judecarea proceselor pentru toti cetățenii trebuie sa se
realizeze de aceleași organe si potrivit acelorași reguli procedurale.
Existenta unor organe speciale de jurisdictie nu exclude egalitatea partilor.
2) Aceleasi drepturi procesuale trebuie acordate tuturor partilor
fara nici o deosebire – art. 7 – L304/2004
3) instanța de judecata are obligația de a asigura un echilibru in
situația procesuala a partilor, astfel instanței ii revine obligația
de a incunostiinta partile asupra termenelor de judecata,
de a comunica actele de procedura, de a lamuri părțile asupra
drepturilor lor.

IV. Principiul Disponibilității.!!!

Disponibilitatea semnifica posibilitatea oferita de lege partilor de
a sesiza instanța, de a dispune de obiectul litigiului si de mijloacele de
aparare. Distingem intre :
1) disponibilitate materiala - oferă pârtilor posibilitatea de a dispune
de obiectul litigiului;
2) disponibilitate procesuala - oferă pârtilor posibilitatea de a
dispune de mijloacele procesuale de aparare.
Judecătorul nu poate soluționa un litigiu decât in baza cererii
pârtii interesate si doar in limitele stricte ale sesizării.
Reclamantul este cel care determina intinderea obiectului
judecății si persoana sau persoanele cu care se judeca.
Disponibilitatea cuprinde in conținutul sau următoarele
prerogative mai importante:
1) dreptul pârtilor interesate de a promova sau nu acțiunea.
2) dreptul reclamantului de a determina limitele acțiunii.
3) dreptul reclamantului de a renunța la acțiune sau la dreptul
pretins.
4) dreptul paratului de a achiesa la pretențiile formulate de
 reclamant.
5) dreptul ambelor parti de a finaliza procesul prin incheierea unei
tranzacții
6) dreptul pârtii de a exercita sau nu caile de atac.
7) dreptul pârtii de a achiesa la hotarirea pronunțata.
8) dreptul pârtii castigatoare de a cere sau nu executarea silita.
Dispoziția nu are un caracter absolut. Inițiativa pârtii trebuie
armonizata cu rolul activ al judecătorului.

Procesul civil poate fi pornit la cererea celui interesat sau in

cazurile anume prevazute de lege la cererea altei persoane, organiatii
ori a unei institutii publice.

V. Obligațiile pârtilor in procesul civil (art 10 NCPCv)

Părțile au obligația sa indeplineasca actele de procedura in
condițiile, ordinea sau termenele stabiliate de lege sau de judecător,
sa-si probeze pretențiile si apararile, sa contribuie la desfasurarea fara
intarziere a procesului, urmărind tot astfel finalizarea acestuia.
VI. Principiul obligatiilor tertilor

Orice persoana este obligata in conditiile legii sa sprijine

realizarea justitiei. Cel care, fara motiv legitim se sustrage de la
indeplinirea acestei obligatii poate fi constrans sa o execute sub
sanctiunea platii unei amenzi judiciare si daca este cazul a unor daune-
interese.

VII. Principiul exercitării drepturilor procesuale civile cu buna-

credinta.
Drepturile procesuale trebuie exercitate cu buna-credinta, potrivit
scopului in vederea caruia au fost recunoscute de lege si fara a incalca
drepturile procesuale ale altei parti. Partea care isi exercita dreptul
procesual in mod abuziv răspunde pentru prejudiciile materiale si
morale cauzate. Ea va putea fi obligata, potrivit legii, la plata unei
amenzi judiciare.
 Limita in execitarea dreptului procesual o constitutie abuzul de
drept. Abuzul de drept procesual civil presupune 2 elemente:

1. Un element subiectiv – exercitarea cu rea-credinta in scop de

sicana fara justificare a unui interes legitim a dreptului
procesual civil.

2. Un element obiectiv – deturnarea dreptului procesual de la

scopul pentru care a fost recunoscut de lege.

VIII. Principiul dreptului la aparare.

Potrivit art 13. NCPCv. “dreptul la aparare este garantat”. Dreptul la
aparare se prezintă sub doua forme:
1) dreptul la aparare în sens material - desemnează ansamblul
prerogativelor recunoscute de lege pârtilor in scopul susținerii
intereselor lor. Astfel, el include posibilitatea pârtii de a lua
cunoștința de actele dosarului, de a formula cereri, de a invoca
excepții procesuale, de a solicita probe, de a exercita caile de atac.
etc.
2) dreptul la apararea in sens formal - desemnează posibiliatea
recunoașterii de lege pârtilor litigante de a-si angaja un aparator.
Potrivit art 13, părțile au dreptul in tot cursul procesului de a fi
reprezentate sau după caz asistate, in condițiile legii. In recurs cererile si
concluziile pârtilor nu pot fi formulate si susținute decât prin avocat sau
prin consilier juridic, cu excepția situației in care partea sau mandatarul
acesteia, sot ori ruda pana la gradul 2 inclusiv este licențiata in drept.

IX. Principiul contradictorialitatii !!!

Contradictorialitatea se concretizează in posibilitatea oferita de lege
pârtilor de a discuta si combate orice element de fapt si de drept al
procesului civil.
Principiul contrad. domina inteaga activitate de soluționare a
procesului, de la primul termen la care părțile au fost legal citate pana la
soluționarea definitivam hotărârii judecătorești.
Contradic. exista si in procedura de soluționare a contestației la
executare.
Exigenta fundamentala a contrad. consta in aceea ca nici o măsură
sa nu fie ordonata de instanța fara sa fie pusa in discuția contradictorie a
pârtilor.
Când ne gândim la contradic. ne aducem aminte de expresia lui
Senecca “sa fie ascultata si cealalta parte . Ca reglementare contrad. se
gaseste in art 14 din NCPCv.
X. Principiul Oralitatii.
Potrivit art 15. procesul se dezbate oral, cu excepția cazului in care
legiuitorul dispune altfel sau când părțile solicita expres ca judecata sa se
faca numai pe baza actelor depuse la dosar.
Oralitatea domina numai faza dezbaterilor judiciare. Oralitatea
implica drepul pârtilor de a- si susține verbal pretențiile, de a da
explicații, de a discuta materialul probatoriu, de a pune concluzii la
imprejurari de fapt si de drept.
Exista anumite acte care nu pot fi concepute in lipsa formei scrise,
cum ar fi: minuta sau încheierea judecătoreasca.
Exista situații reglementate de NCPCv in care este exclusa
participarea pârtilor la judecata. Spre exemplu, soluționarea
conflictelor de competenta se soluționează fara citarea pârtilor,
Sesizarea instanței supreme pentru pronunțarea unei hotarari
prealabile pentru dezlegarea unei probleme de drept; Soluționarea
contestației privind tergiversarea procesului.
XI. Principiul Nemijlocirii.
Potrivit art 16. probele se administrează de către instanța care judeca
procesul, cu excepția cazurilor in care legea stabilește altfel. Nemijlocirea
se materializează in drepturile si obligațiile instanței de a cerceta in mod
direct întreg materialul probatoriu.
Legea procesuala civila admite si excepții de la principiul
nemojlocini:
- administrarea probelor prin comisia rogatorie;
- procedura asigurării dovezilor;
- constatarea de către executorul judecătoresc a unei stări de fapt.

XII. Principiul Publicității

Potrivit art 17. ședințele de judecata sunt publice in afara cazurilor
prevăzute de lege.
NCPCv promovează excepții de la principiul publicitarii:
- art.213 “in fata primei instanțe, cercetarea procesualasedesfasoara in
camera de consiliu, daca legea nu prevede altfel”.
art 213 p.2. ”in cazurile in care dezbaterea fondului in ședința publica
ar aduce atingere moralității ordinii publice, intereselor minorului, vierii
private a pârtilor ori intereselor justiției.
XIII. Principiul folosirii limbii romane in justiție.
Art 18 prevede ca procedura civila se desfasoara in limba romana.
Cetățenii romani apartinand minoritarilor naționale au dreptul sa se
exprime in limba materna in fata instanței de judecata. Cetățenii străini si
apatrizii care nu inteleg sau nu vorbesc limba romana au dreptul de a lua
la cunoștința de toate actele dosarului, de a vorbi in instanța si de a pune
concluzii prin traducător autorizat
Cererile si actele procedurale se întocmesc numai in limba romana.

XIV. Principiul continuității.

Continuitatea dezbaterilor implica soluționarea procesului intr-o
singura ședința de judecata. Art 19 prevede ca ° judecătorul investit cu
soluționarea cauzei nu poate fi înlocuit pe durata procesului decât pentru
motive temeinice, in condițiile legii”.
Realizarea principiului continuității implica respectarea
următoarelor condiții :
- unicitatea completului de judecata - soluționarea întregului proces
de aceeași judecători
- continuitatea ședinței de judecata — soluționarea in aceeași
 ședința
Potrivit art. 395 - la deliberare iau parte numai membrii
completului in fata carora au avut loc dezbaterile. Nerespectarea
prevederii atrage nulitatea absoluta.

XV. Principiul respectării principiilor fundamentale

Art. 20 prevede ca judecătorul are îndatorirea sa asigure
respectarea si sa respecte el insusi principiile fundamentale ale
procesului civil sub sancțiunea prevăzută de lege.

XVI.Incercarea de impacare a pârtilor

Art.21 prevede ca judecătorul va recomanda pârtilor soluționarea
amiabila a litigiului prin mediere, potrivit legilor speciale. ( Legea
192/2006 privind medierea).
Potrivit art. 6 din lege, organele judiciare informează părțile
asupra posibilității si avantajelor folosirii procedurii medierii si le
îndruma sa recurgă la aceasta cale pentru soluționarea conflictelor.
In tot cursul procesului, judecătorul va încerca impacarea pârtilor
dandu-le îndrumările necesare, potrivit legii.

XVII. Rolul activ al judecătorului in aflarea adevărului, (art. 22) !!!

Judecătorii soluționează litigiile conform regulilor de drept
caruia ii sunt aplicabile.
Judecătorul are îndatorirea sa stăruie prin toate mijloacele legale
pentru a preveni orice greșeala privind aflarea adevărului in cauza, pe
baza stabilirii faptelor si prin aplicarea corecta a legii, in scopul
pronunțării unei hotarari temeinice si legale.
_____Rolul activ al judecătorului se manifesta astfel:___________________
 Dreptul instanței de a dispune introducerea in cauza a altor
personae, in condițiile legii;
 Dreptul judecătorului de a stabili calificarea juridica a actelor si
faptelor deduse judecății, chiar daca părțile le-au dat o alta
denumire, judecătorul este obligat sa puna in discuția
 contradictorie a pârtilor;
 Dreptul judecătorului de a solicita pârtilor explicații, oral sau scris,
cu privire la situația de fapt si la motivarea in drept pe care ele o
invoca in susținerea pretențiilor si apararilor;
 Dreptul judecătorului de a pune in dezbaterea pârtilor orice
împrejurare de fapt si de drept, chiar daca nu sunt menționate in
cerere/intampinare;
 Drepturile si obligațiile judecătorului de a dispune admiterea
probelor pe care le considera necesare precum si alte masuri
prevăzute de lege, chiar daca părțile se împotrivesc, judecătorul
trebuie sa se pronunțe asupra a tot ceea ce s-a cerut, fara a depăși
limitele investirii, in afara de cazurile in care legea dispune altfel.
XVIII. Respectul cuvenit justiției. (art. 23)
XVIII. Principiul dublului grad de jurisdicție.
in activitatea de judecata, instanțele sunt ordonate potrivit
principiului, ceea ce constituie <
garanție a legalității si temeiniciei hotărârii judecătorești. Pentru a
determina cate grade d jurisdicție sunt intr-un sistem procesual trebuie
văzut de cate ori o pricina poate fi judecata in fond.
Judecata in fond presupune o cercetare a pricinii, atat din punct de
vedere al legalității, cat din punct de vedere al temeiniciei-aprecierea
probelor.
In procesul civil roman o cauza poate fi judecata in fond de 2 ori; in prima
instanța si in apel. Apelul este singura cale de atac devolutiva
integrala.
Acțiunea civila
Potrivit articolului 29 " acțiunea civila este ansamblul
mijloacelor procesuale prevăzute de lege pentru protecția dreptului
subiectiv pretins de către una dintre parti sau a unei alte situații
juridice, precum si pentru asigurarea apararii pârtilor in proces”.
 Acțiunea civila si cererea de chemare in judecata.
In limbaj juridic, noțiunea de acțiune civila este confundata cu
cea de chemare in judecata, chiar daca cererea de chemare in judecata
cuprinde elemente esențiale ale acțiunii civile, respectiv, parti, obiect,
cauza, aceasta nu poate conduce la identificarea lor.
In ce privește diferențierea, reținem :
- Acțiunea civila este o instituție procesuala, iar cererea de chemare in
judecata este un-act de procedura. ________
Dreptul subiectiv civil si acțiunea civila apar ca 2 instituții juridice
distincte, nu exclud
totuși legătură dintre ele.
In mod practic se poate spune ca orice acțiune civila ‘’împrumuta”
trasaturile caracteristice ale dreptului subiectiv a cărui aparare se pretinde.
Astfel acțiunea civila devine: personala, reala, mobiliara, imobiliara,
transmisibila sau netransmisibila, după cum dreptul subiectiv întrunește
sau nu aceste trasaturi.

Elementele acțiunii civile :

Acțiunea civila nu se poate concepe fara elementele ei subiective
— părțile si fara elementele sale obiective — obiect si cauza.—-------------
Art 138
Litispendenta = existenta litigiului+ in același timp

Art 431-Efele negative ale puterii de lucru judecat „Hotararea tine

loc de adevar”

Părțile:
Deoarece acțiunea civila este legata de drepturile subiective, ea nu
poate fi conceputa fara existenta a cel puțin titularului acestui drept sau a
celui ce se pretinde titular al dreptului.
In măsură in eare, dreptul sau este nesocotit, el va recurge la
exercițiul dreptului la acțiune, chemând in judecata pe cel care i-a incalcat
sau ignorat dreptul.
 Orice acțiune presupune cel puțin 2 persoane - una care pretinde
incalcarea dreptului si alta despre care se spune ca a incalcat dreptul.
Atunci când legea se refera la identitatea pârtilor, ea se refera la
identitatea lor juridica, nu la cea fizica, deoarece o persoana poate sta in
proces reprezentata de altcineva.
Divorț + interogatoriul = prezenta personala a pârtilor.
Obiectul:
Indiferent de obiectul dreptului subiectiv civil, acțiunea
civila are întotdeauna ca obiect protecția acestui drept sau a unei
situatii juridice. Obiectul acțiunii civile consta intr-o pretenție
concreta a reclamantului ( restituirea unei sume de
bani,despăgubiri, desfacerea căsătoriei).
Este posibil ca un drept subiectiv sa fie aparat prin mai multe
acțiuni. Spre exemplu :
Dreptul de proprietate poate fi aparat prin acțiunea in
revendicare, acțiunea confesorie, acțiunea posesorie etc.
Obiectul diferă de faza procesului civil, de exemplu, obiectul
cailor de atac il constituie desființarea hotărârilor judecătorești.
Obiectul acțiunii trebuie sa îndeplinească următoarele condiții:
- sa fie licit ( sa nu fie interzis de lege ori morala)
- posibil
- determinat

Cauza acțiunii civile :

Reprezintă scopul spre care se indreapta voința celui ce
reclama sau celui ce se apara. Aceasta nu trebuie confundata cu cauza
raportului juridic — cauza 65 de bendi”, ce constituie fundamentul
dreptului invocat ( motivare in drept).
Cauza acțiunii civile, numita si ” cauza petendi” (motivarea in
fapt) trebuie sa fie licita,morala, reala si sa existe.
art. 194- elementele pe care trebuie sa le cuprindă cererea.

Condițiile de exercițiu ale acțiunii civile :

 Art. 32 CC - autorul cererii - reclamant.
■——Orice cerere poate fi susținuta si formulata numai daca autorul
acesteia are:

1. Capacitate juridica procesuala

Aptitudinea persoanei fizice/juridice de a-si asuma drepturi si
obligații procesuale, de a exercita aceste drepturi si de a aduce la
indeplinire aceste obligații.
a) capacitatea procesuala de folosința a persoanei fizice - potrivit
art. 56 CC, poate fi parte in judecata orice persoana, care are folosința
drepturilor civile. Capacitatea persoanei fizice desemnează aptitudinea
unei persoane de a avea drepturi si obligații procesuale. .
art. 28 N.C.Cv. - capacitatea juridica este recunoscuta tuturor
persoanelor.
art 29 CC- nimeni nu poate fi ingradit in capacitatea de folosința,
decât in cazurile si
condițiile expres prevăzute de lege.
Regula-capacitatea
Excepția - incapacitatea ( art. 991, 1654 N.C.Cv.)
Incapacitatile juridice procesuale de folosința sunt rezultatul
incapacitatilor juridice civile. Ele sunt excepționale si totdeauna speciale
Acțiunea civila nu inseamna ca o persoana care a dobândit nelegal
un drept pe care nu il
putea dobândi, nu va putea sta in judecata intr-o acțiune in nulitatea
actului juridic pentru lipsa capacitatii de folosința.
Lipsa capacitatii de folosința poate fi invocata in orice stare a
procesului.
Actele de procedura indeplinite de cel care nu are capacitate de
folosinta sunt lovite de nulitate absoluta. Lipsa capacitatii procesuale de
fol se invoca pe cale de exceptie. Este o exceptie de fond preemptorie si
abosoluta.
art. 37 N.C.Cv.- aceasta reprezintă aptitudinea persoanei
de a incheia singura acte juridice civile. Din punct de vedere
procesual ne interesează sa stabilim daca persoana are :
capacitate de exercițiu deplina, restrânsă,, sau nu are.

B) capacitatea procesuala de exercitiu a pers fizice –

reprez aptitudinea pers de a incheia singura acte juridice civile.

Art- 57 N-C.-Cv. — Partea care nu are exercițiul drepturilor

procedurale nu poate sta in judecata decât daca este
reprezentata/asistata/autorizata in conditile prevăzute de lege.
Lipsa capacitatii de exercițiu poate fi invocata in orice stare a
procesului, pricinii.
- minorii pana la 14 ani si persoanele puse sub interdicție sunt
lipsite total de capacitate de exercițiu si isi vor exercita drepturile
procesuale prin reprezentanții lor legali, respectiv părinți/ tutore/
curator.
- minorii intre 14-18 ani au capacitate de exercițiu restrinsa,
ceea ce inseamna ca vor incheia singuri acte juridice procesuale.
In plan procesual, capacitatea de exercițiu restrânsă se
manifesta prin asistare, ceea ce inseamna ca acțiunea este promovata
personal de minor cu asistarea ocrotitorului legal.
Curatela speciala art. 58 N.C.P.Cv
In caz de urgenta, daca persoana fizica lipsita de capacitatea
de exercițiu a drepturilor civile nu are reprezentant legal, instanța
la cererea pârtii interesate, va numi un curator special care sa-1
reprezinte pana la numirea reprezentantului legal, potrivit legii.
De asemenea, instanța va numi un curator special in caz de
conflict de interese intre reprezentantul legal si cel reprezentat.
Daca minorul împlinește in cursul procesului varsta de 14 ani,
reprezentarea se transforma in asistare si .el va fi citat personal.
Art. 57. alin. 5 - Când instanța constata ca actul de procedura a
fost indeplinit de o parte lipsita de capacitate de exercițiu, va acorda
un termen pentru confirmarea actului.
Daca actul nu e confirmat se va dispune anularea lui.
 C) capacitatea procesuala de folosința a persoanei juridice.
Conform art 206 C, persoana juridica poate avea orice drepturi
sau obligații civile afara de acelea care prin natura lor sau potrivit
legii, nu pot aparține decât persoanei fizice.

d)capacitatea procesuala de exercițiu a persoanei juridice.

Potrivit art 209 CC persoana juridica isi exercita drepturile si
isi îndeplinește obligațiile prin organele sale de administrare de la
data constituirii lor.
2.Calitatea procesuala
activa — titularul dreptului
pasiva — titularul obligației
Legitimitatea unei persoane de a sta in procesul civil in temeiul
insusirii sale de a fi titular de drepturi sau obligații deduse judecății sau
in temeiul unei dispoziții exprese a legii.
Distincția intre calitatea procesuala activa( titular de drepturi ) si
calitatea procesuala pasiva (titularul obligațiilor/ cel care nu recunoaște un
drept)
a) Potrivit art 36 CPCv, calitatea procesuala rezulta din
identitatea dintre parti si subiectul raportului juridic litigios, astfel cum
acesta este dedus judecății (legitimare ordinara / obișnuita)
b) Legitimarea procesuala extraordinara, potrivit art 37
CPCv, in cazurile si condițiile prevăzute exclusiv prin lege se pot
introduce cereri sau se pot formula aparari si de persoane, organizații,
instituții sau autoritari, care fara a justifica un interes personal,
actioneaza pentru apararea drepturilor/ intereselor legitime ale unor
persoane aflate in situării speciale sau, după caz, in scopul ocrotirii unui
interes de grup sau general.
ex: Legitimitatea procesuala extraordinara o poate avea: procurorul,
creditorul chirografar, sindicatele, asociațiile pentru protecția
consumatorilor e.t.c.
Transmiterea calitatii procesuale
Calitatea de parte se poate transmite legal sau conventional, ca
urmare a transmisiunii in condițiile legii, a drepturilor ori situațiilor
juridice deduse judecării.
Transmisiunea legala a calitatii jurditiice procesuale a persoanei
fizice se reallizeaza prin succesiune astfel ca moștenitorii care au acceptat
sucesiunea preiau calitatea procesuala a autorului lor in toate litigiile
patrimoniale.
Daca in litigii este vorba despre raportul juridic intuitu personae,
adica drepturi strict personale, transmisiunea legala de regula nu mai e
posibila.
Totuși unele acțiuni pot fi pornite sau după caz continuate de
moștenitori daca au fost promovate de autorii lor in timpul vieții ( tagada
patemitatii art 449(2), stabilirea matemitatii art 423 ).

Cererea de chemare in judecata- pune in mișcare actiunea civila

Contează ca părțile sa fie legal citate nu si prezente.
Cerere cuprinde motive:
-in fapt- stare de fapt
-in drept- temei legal;

Persoanele:
a)participanti principali:
- Instanța
- parti: - parat ; - reclamant
- Procuror
b)participanti secundari:
- Experti
-Interpreti
- Arbitru
- Martor
-Principiul contradictorialitatii se afla in strinsa legătură cu
principiul disponibilității
 -Achiesare=Recunoastrerea pretențiilor.

In cazul persoanelor juridice, calitatea procesula se transmite

persoanei sau persoanelor juridice rezultate prin reorganizarea, fuziunea,
divizarea sau transformarea persoanele juridice in funcție de modul in
care au fost distribuite drepturi litigioase,ca urmare a reorganizării.
1) transmisiunea convenționala — înțelegerea intre una dintre parti si
un tert, in cazul cesiunii de creanța, a preluării datoriei si a vanzarii
bunului litigios.
Procesul va continua in contradictoriu cu creditorul cesionar, cu
cel care a preluat datoria sau cu cumpărătorul.

In calitatea procesuala poate fi o transmisiune universala cu titlu

universal sau particular, in funcție de intinderea drepturilor si
obligațiilor care se transmit către persoane care dobândesc legitimare
procesuala activa/pasiva. (art. 39 de notat).
Lipsa calitatii procesuale se invoca in proces pe cale de excepție
(de fond, preemtorie si absoluta), (de scris art. 40 CPC)
3.Afirmarea unui drept (formularea unei pretenții)
____Condiția afirmării unui drept este o condiție de exercițiu a acțiunii
civile, si o condiție pentru ca o persoana sa fie parte in procesul civil.
____Aceasta condiție nu se refera la existenta drepturilor. Cel ce
reclama, pentru a sta in judecata, trebuie doar sa afirme un drept.
Dreptul subiectiv afirmat in procesul civil trebuie sa fie recunoscut
si ocrotit de lege (legal si actual).
Dreptul subiectiv afirmat trebuie sa fie actual, adica sa nu fie
afectat de modalitati, supus unui termen sau a unei condiții suspensive.
Faptul ca un anumit drept subiectiv este afectat de un termen sau de o
condiție suspensiva , nu inseamna ca partea interesata e oprita de a face
cereri in justiție in legătură cu acel drept.
Autonomia acțiunii civile fata de dreptul subiectiv ii da dreptul
pârtii interesate sa sesizeze instanța in orice moment. Daca cererea a fost
 introdusa fara Ga dreptul sa fie actual, acțiunea civila poate fi paralizata
prin excepția de prematuritate a acțiunii invocate de parat, aceasta fiind
o excepție de fond, peremptorie, absoluta.
Drepturile subiective afectate de modalitati, nu sunt complet lipsite
de ocrotire judiciara. In acest sens sunt reglementările de la art. 33-34
CPC si art. 1409 CC.
4.Justificarea unui interes
Interesul este avantajul moral/material pe care il are o parte pentru
a justifica punerea in mișcare a activitatii judiciare.
A nu se confunda interesul moral cu dauna morala!
Interesul nu este necesar doar pentru introducerea acțiunii, ci
pentru oricare cerere făcută in desfasurarea procesului civil ca: exercitarea
unei cai de atac, excepții procesuale.
Cerințele interesului judiciar:
a) determinat
b) legitim
c) personal
d) născut
e) actual.

a) interesul este determinat când existenta sa este posibil a fi

perceputa din modul de formare a acțiunii civile. ( concret).
b) prin legitimitatea interesului - conformitatea cu legea si cu regulile
de conviețuire sociala.
c) caracterul personal — propriu celui care introduce acțiunea civila
sau celui care
indeplineste un anumit act procedural. De la caracterul personal al
interesului exista excepții : acțiunea civila poate fi promovata si de
alte organe sau persoane care nu sunt titulare ale dreptului
subiectiv ( ex. acțiunea introdusa de procuror conform art. 92,
autoritatea tutelara, sindicatele, asociațiile pentru protecția
consumatorilor).
 d) născut si actual — cel care actioneaza in justiție trebuie sa justifice
un interes care exista si se afla in ființa in momentul promovării
cererii de chemare in judecata. Interesul de a acționa exista si
devine actual din momentul incalcarii dreptului. In mod
exceptional, poate fi actual fara ca dreptul sa fie actual ( ex. art. 34
CPC acțiunile preventive si 1409
CC).
Lipsa interesului se invoca pe cale de excepție care este una de
fond, peremptorie, absoluta.
Clasificarea acțiunii civile:
• după scopul material urmărit de reclamant:
a) acțiuni in realizarea dreptului;
b) acțiuni in constatarea dreptuluui;
c) acțiuni in constituirea dreptului.

a) acțiuni in adjudecare- reclamantul care se pretinde a fi titularul

unui drept subiectiv solicita instanței sa-1 oblige pe pârât la
respectarea dreptului sau, iar daca acest lucru nu mai e posibil, la
plata unor despăgubiri pentru prejudiciul suferit (ex: acțiunea in
revendicare, posesorie-cele mai numeroase).
Trăsătură acțiunii in realizare - se afirma un drept subiectiv al cărui
obiect este un bun material sau alt interes referitor la patrimoniul celui
care reclama.
- in aceste acțiuni se pretinde ca valorificarea dreptului
afirmat sa se faca in mod direct, prin restituirea
bunului/echivalentului bănesc.
* se pretinde ca instanța sa-1 oblige pe parat sa dea, sa faca
sau sa nu faca ceva in folosul reclamantului, iar hotararea
pronunțata este susceptibila de aducere la indqdinire pe
calea executării silite.
b) acțiunea in constatare
(recunoașterea, confirmarea) art. 35
 CPC

Cel care are un interes poate sa ceara constatarea existentei sau

inexistentei unui drept.
Cererea nu poate fi primita daca partea poate cere realizarea
dreptului pe orice alta cale prevăzută de lege.
Din text rezulta caracterul subsidiar al acțiunii in constatare fata de
cea in realizare.
Hotărârile pronunțate in acțiunea in constatare nu sunt susceptibile
de executare .silita.
Condițiile exercitării acțiunii in constatare :
1. partea sa nu poata cere realizarea dreptului pe orice alta cale prevăzută
de lege care sa reglementeze caracterul subsidiar fata de acțiunea in
realizare. In aprecierea caracterului subsidiar trebuie avute in vedere
toate mijloacele de realizare a dreptului, inclusiv contestația la
executare si nu doar mijloacele de drept comun, ca acțiunea in
revendicare
2. partea sa justifice un interes
3. excepția privind caracterul subsidiar al acțiunii in constatare fata de
cea in realizare e de fond, peremptorie si absoluta.
4. Prin actiune sa nu se urmareasca constatarea existentei sau
inexistentei unui drept. ( ex : preconstituirea dovezilor nu se face pe
cale de acțiune, ci printr-o procedura simpla si rapida- asigurarea
dovezilor )
c) acțiunile in constituire de drepturi - Reclamantul solicita aplicarea
legii la anumite fapte si date pentru a deduce consecințele juridice
ce se impun in vederea creării unei situații juridice noi.
Aceste acțiuni se referă lă starea si capacitatea persoanelor.
Caractere:
- sunt acțiuni cu caracter strict personal.
- asupra obiectului lor nu se poate tranzactiona.
- hotărârile produc efecte numai pentru viitor; in mod
exceptional, unele hotarari produc efecte si pentru trecut
 ( ex. : stabilirea filiației fata de părintele din afara
căsătoriei, divorțul, desfacerea adopției, punerea sub
interdicție, declararea judecătoreasca a mortii).

• după natura dreptului a cărui valorificare se urmărește :

a) acțiuni reale - destinate apararii drepturilor reale,
drepturilor de proprietate si a
dezmembramintelor sale.
Sunt posesorii sau petitorii ( actionea in revendicare ).
Se subclasifica in mobiliare si imobiliare.
Deoarece numărul drepturilor reale e limitat ca număr si acțiunile reale au
aceasta caracteristica.
b) acțiuni mixte - tind sa valorifice drepturi care au aceeași
cauza generatoare sau care se afla într-o stransa conexiune.
Acțiunile mixte reprezintă cumulul a 2 acțiuni: una personala si una reala.
Sunt acțiuni mixte : acțiuni prin care se urmărește executarea unor acte
privitoare la transmiterea proprietarii si acțiunile in anulare sau
rezolutiune a unor contracte prin care se constituie sau se transmite un
drept real asupra unui imobil.
c) acțiunile personale - nelimitate ca număr, deoarece si
numărul drepturilor de creanța e nelimitat ( acțiunea
civila pentru plata chiriei, restituirea unui imprumut,
repararea unui prejudiciu).

• in funcție de calea procedurala aleasa de parte :

- actiuni principale
- actiuni accesorii
- actiuni aditionale
- actiuni incidentale
a) cererea principala — este cererea introductiva ( de chemare in
judecata ). Poate cuprinde atat capete de cereri principale, cat si accesorii.
b) cererile accesorii — sunt acelea a căror soluționare depinde de soluția
data unui capat de cerere principala (ex: suma de bani si dobanda
aferenta)
c) cererile adiționale - o parte modifica pretențiile sale anterioare.
d) cererile incidentale - formulate in cadrul unui proces aflat in curs de
desfășurare.

Importanta clasificării
Din punct de vedere al competentei, cererile accesorii si incidentale
urmeaza acțiunea principala (art. 123 CPC).
Din punct de vedere al posibilității de formulare, unele acțiuni pot fi
formulate numai pe cale principala ( acțiune in. tagada patemitatii), altele
numai pe cale accesorie ( cererea soțului, ca in caz de divorț, sa poarte in
continuare numele dobândit prin căsătorie ).
Din punct de vedere al cailor de_ atac, acțiunile accesorii „si
incidentale urmeaza regimul acțiunii principale.
Existenta acțiunilor accesorii asupra carora instanța trebuie sa se
pronunțe din oficiu ( incredintarea copiilor minori,).

Abtinerea

Situatia in care un judecator, cunoscund ca se afla in unul dintre

cazurile prevazute de lege se abtine de la judecata unui proces.

Recuzarea – situatia in care una dintre parti, in cazurile strict

determinate de lege, care inlatura unui sau mai multor judecatori de la
judecarea unei anumite procese.

PARTICIPANTI!! LA PROCESUL CIVIL

Putem numi participant la procesul civil acea persoana care
contribuie la desfasurarea procesului civil, poziția sa fiind bine precizata
de legea procesuala prin drepturile si obligațiile care ii revin, precum si
prin denumirea specifica care ii este atribuita.
Art 55-sunt parti reclamantul si paratul, precum si in condițiile legii
terte persoane care intervin voluntar sau fortat in proces.
Compunerea instanței.
Prin compunerea instanței se intelege alcătuirea instanței cu nr
de judecători prevăzut de lege. Potrivit legii de organizare, judecata
cauzelor se judeca in prima instanța de un singur judecător, apelurile
de doi judecători si recursurile de trei judecători.
Contestația in anulare, revizuirea, cererea de indreptare a
erorilor materiale sunt cereri subsecvente fata de cele principale,
acestea vor fi soluționate in aceeași compunere in care s-a pronunțat
hotararea respectiva.
O situație speciala este in materia conflictelor de munca si
asigurărilor sociale: cauzele se judeca in prima instanța de un
judecator(sau doi???) si doi asistenți judiciar, numiți de consiliul
economic si social pt 5 ani (iar votul lor este consultativ).

Constituirea instanței = desemnarea completului de judecata cu

toate organele sau persoanele prevăzute de lege. Este vorba de
participarea grefierului alaturi de judecător, a magistratului asistent la
ICCJ si a procurorului, când participarea lui este obligatorie.
Greșita compunere a completului inseamna ca pricina a fost
judecata de un nr mai mare șan mai mic de judecători. Greșita constituire
a completului inseamna ca instanța nu a fost alcatuita din toate organele
si persoanele prevăzute de lege. In cursul procesului, aceasta
neregularitate se invoca pe cale de excepție. Este vorba de o excepție de
procedura, dilatorie si absoluta. Instanța se pronunța asupra excepției
printr-o incheiere interlocutorie, care poate fi atacata numai odata cu
fondul ( nu se mai poate reveni asupra acestei incheieri).
Greșita compunere poate fi invocata si prin apel, recurs si pe calea
contestației in anulare, dar nu prin intermediul caii de atac de retractare
sau revizuire.
Incidente in ceea ce privește compunerea/constituirea instanței:
incompabilitatea. Incompatibilitatea este o interdicție legala de a participa
la actul de justiție ce se aplica judecatorilor, procurorilor, magistratilor-
asistenti, asistent judiciar si grefierilor ce se prezuma ca pot fi imparțiali
din cauza unor împrejurări de natura subiectiva.
Incompatibilitatea are 2 sensuri :
1. Incompatibilitate generala, ce vizeaza condițiile de executare a funcției
de către magistrali si conduita pe care trebuie sa o aiba.
2. Incompatibilitate speciala ce vizeaza doar situația particulara, in care
un magistrat sau grefier nu are dreptul de a participa la judecarea unei
anumite pricini.

1. Incompatibilitatea generala se incadreaza in regimul

incompatibilitatilor de drept comun si se aplica magistratilor,
politicienilor, persoanelor cu funcții publice (legea 161/2003).
Potrivit art, 102, funcția de judecător si procuror este incompatibila
cu orice alta funcție publica sau privata cu excepția funcțiilor didactice din
invatamantul superior.
Art. 105 interzice magistratilor:
-sa desfasoare activitati de arbitraj in litigiile civile, sa aiba calitatea
de asociat, membru al organelor de conducere al unor societăți;
-sa desfasoare activitati comerciale direct/prin persoane interpuse;
-sa aiba calitatea de membru al unui grup de interes economic;
Incalcarea normelor de incapacitate 'generala constituie abatere
disciplinara si in funcție de gravitatea abaterii se sancționează cu
suspendarea din funcție sau cu excluderea din magistratura, care va fi
hotarata de CSM.

2. Incompatibilități speciale - nu se refera la calitatea de magistrat in

general, ci au in vedere doar cazurile personale, in care un anumit
magistrat nu poate participa la judecata datorita unei bănuieli legitime
de imparțialitate. N.C.P.Cv. nu mai prevede distinct cazurile de
incompatibilitate, de cele de recuzare, ci le denumește pe toate 69cazuri
de incompatibilitate”.
Astfel, art. 41 din N.C.P.Cv. reglementează cazurile de
incompatibilitate absoluta, obiectiva, iar in art. 42 reglementează alte
cazuri de incompatibilitate.
Art. 54 precizează ca dispozițiile se aplica si procurorilor, magistratilor-
asistenti, asistenți judiciari si grefieri.
Art. 41 cazuri de incompatibiltate obiectiva absoluta
Art. 42 cazuri de incompatibilitate subiectiva.
Incompatibilitatea șe aplica doar in cadrul aceluiași doșar, așțfel
incat nu exista incompatibilitate când un judecător s-a pronunțat intr-o
cauza identica sau o cauza similara insa in dosare diferite.
Nu exista incompatibilitate când un judecător care a pronunțat o
hotarare ce constituie titlu executoriu judeca o contestație la executare
împotriva acelui titlu executoriu.
Art. 43 reglementează abținerea - inainte de primul termen de
judecata, grefierul de ședința va verifica in baza dosarului de cauza daca
judecata se afla in cazurile de incompatibilitate de la art 41. Judecătorul
care știe ca exista un motiv de incompatibilitate in privința sa este obligat
sa se abtina de la judecarea pricinii. Declaratia de abtinere se face scrisa
sau verbal in sedinta
Art 44 — recuzarea: judecătorul aflat intr-o situație de
incompatibilitate poate fi recuzat de oricare dintre parti inainte de
inceperea oricărei dezbateri. In cazurile prevăzute de art 41, judecătorul
nu poate participa la judecata chiar daca nu s-a abținut ori nu a fost
recuzat.
Incompatibilitatea absoluta obiectiva poate fi invocata in orice stare a
pricinii.

Remedii procesuale
Atât pentru incompatibilitatea absoluta cat si pentru cea subiectiva
sunt:
- declarația de abținere
-cererea de recuzare
Diferența consta in faptul ca incompatibilitatea absoluta poate fi
invocata in orice stare a pricinii. Hotararea pronunțata de judecătorul
incompatibil este lovita de nulitate.
Asupra excepției de incompatibilitate ridicata in proces nu se
pronunța niciodată judecătorul vizat de incompatibilitate.

Părțile
Persoanele ce au poziții contradictorii.
Art 55 din N.C.P.Cv. menționează ca parti reclamantul si paratul,
precum si in condițiile legii terțele persoane care intervin voluntar sau
influențat in proces.
Coparticiparea procesuala art. 59-60 :
• Subiectiva
- Obiectiva
Art 59: mai multe persoane pot fi împreuna reclamante sau parate,
daca obiectul pricinii este un drept ori o obligație comuna, daca dreptul
sau obligația lor are aceeași cauza ori daca intre ele exista o stransa
legătură.
Coparticiparea - acea situație juridica procesuala, in care, ca
urmare a deducerii in judecata a unui raport juridic obligational cu
pluralitate de subiecte, in calitate de parti in acel proces urmeaza. sa
figureze toate persoanele intre care s-a stabilit acel raport.
Feluri de coparticipare procesuala subiectiva :

1. După poziția pârtii:

- coparticipare activa ( mai multi parați, un singur reclamant)
- coparticipare pasiva ( un singur parat, mai multi reclamanti)
* coparticipare mixta ( mai multi reclamanti, mai multi parați)

2. In funcție de voința pârtilor :

- coparticipare facultativa (acte de administrare si conservare)
- coparticipare obligatorie sau necesară (acte de dispoziție)
Pentru a fi in prezenta coparticipării obligatorii este necesar ca
raportul juridic obligational a cărui valorificare se urmărește sa fie
indivizibil sau solidar.
In ceea ce privește raporturile juridice obligationale conjuncte,
acestea nu pot da naștere la o coparticipare obligatorie, aceasta pe motiv
ca fiecare creditor nu are dreptul decat la partea sa si fiecare debitor nu
datoreaza si nu poate fi urmărit decât pentru partea sa.
In celelalte cazuri, soluțiile raporturilor juridice obligationale,
solidare sau indivizibile devenite litigioase trebuie sa se faca cu
participarea in calitatea de parti a tuturor subiectelor lor. (exemplu art.
648 alin. 2 N.C.Cv. — partajul)
3. După momentul in care se formează coparticiparea :
- coparticipare inițiala
- coparticiparea ulterioara
Efectele coparticiparii procesualei

Regula art 60 alin. 1. N.C.P.Cv.- actele de procedura, apararile si

concluziile unuia dintre reclamanti sau parați nu le pot profita celorlalți si
nu ii pot prejudicia.
Fiecare coparticipant se bucura de independenta procesuala, astfel
daca unul dintre coparticipanti face acte de dispoziție, aceasta nu-i
obliga pe ceilalți coparticipanti sa aiba aceeași atitudine.
De la regula independentei procesuale se deroga prin art. 60 alin. 2,
care prevede: daca prin natura raportului juridic sau in temeiul unei
dispoziții exprese a legii efectele hotărârii se întind asupra tutror
reclamantilor ori parărilor, actele de procedura indeplinite de unii dintre
ei sau termenele încuviințate numai unora dintre ei pt îndeplinirea
actelor de procedura profita si celorlalți
Când actele de procedura ale unora sunt potrivnice celor făcute
de ceilalți, se va tine seama de actele cele mai favorabile.
Prin aceste 2 dispoziții li se consacra coparticipantilor 2 posibilități:
1. Aceea a avantajului sigur, care operează de drept.
2. Aceea a aprecierii finalității actului atunci când exista deosebiri
de atitudine. Spre exemplu daca apelul unui singur coparticipant a
fost admis, acesta va profita si celorlalți ( avantaj sigur ).
Daca dimpotrivă apelul este respins, acesta il va privi numai
 pe coparticipantul care l-a declarat ( spre exemplu toate cheltuielile
de judecata), ceilalți coparticipanti fiind considerați ca au optat
pentru actul mai favorabil al neatacarii hotărârii judecătorești.
art. 60 alin. 3
art. 202 alin. 1 — exemplu — reprezentarea in caz de coparticipare
procesuala.

Participarea terțelor persoane la judecata.

Terțele, persoane reprezintă expresia .prin care,. in dreptul

procesual civil se desemneaza acele parti care au intrat in procesul
deja inceput intre reclamant si parat in scopul protejării unor interese
proprii.
Condiții speciale de participare, a terțelor persoane :
- interesul de a interveni intr-o judecata care se desfasoara intre 2
persoane;
- existenta unui proces civil aflat in curs de judecata;
- legătură de conexitate – cerinta acesteia este determinata de caracterul
incident al formelor de participare a tertelor persoane in procesul civil,
decurgand din scopul participarii acestora, respectiv solutionarea
raporturilor juridice conexe in cadrul aceluiasi litigiu.

I. Intervenția principala ( agresiva ) art. 61 alin. 2

Intervenția este principala când intervenientul pretinde pt sine, in
tot sau in parte, dreptul dedus judecatii sau un drept strans legat de
aceasta.
Constituie o veritabila acțiune civila.
Din punct de vedere al formei art. 62 alin. 1 - cererea de intervenție
va fi făcută in forma prevăzută pentru cererea de chemare in judecata
( 194N.C.P.Cv.)
Cererea de intervenție diferă de cererea de chemare in judecata
deoarece nu creeaza cadrul procesual, ci il lărgește. Intervenientul
principal se îndreaptă împotriva ambelor parti din proces.
 Cererea de intervenție principala poate fi făcută numai in fata
primei instanțe înainte de închiderea dezbaterilor in fond.
Cu acordul expres al pârtilor intervenția se poate face si in
instanțele de apel.

Procedura de judecata a cererii de intervenție principala (art. 64-

66)

Interventia principala se judeca odata cu cererea principala.

Cand judecarea cererii principale ar fi intarziata prin cerere de
intervente, Instanta poate dispune disjungerea ei pentru a fi judecata
separat, afara de cazul in care intervenientul pretinde pentru sine in tot sau
in parte insusi dreptul dedus judecatii.
Interventia principala va fi judecata chiar daca judecarea cererii
principale s-a stins printr-unul din modurile prevazute de lege.

Intervenția accesorie (auxiliara/conservatoare)

Intervenția este accesorie când sprijină numai apararea uneia
dintre parti. Spre deosebire de cea principala, intervenția accesorie nu mai
poate fi considerata o adevarata acțiune civila.
Intervenientul urmărește apararea dreptului uneia dintre parti
pentru ca astfel pe o cale indirecta isi apara, conserva propriile drepturi.
Procedura de judecata - regi in art 64 - iar judecarea cererii de
inteventie accesorie — ari 67.
Potrivit art 67, judecarea cererii de intervenție accesorie nu poate
fi disjunsa de judecarea cerem principale, iar instanța este obligata sa se
pronunțe asupra acesteia prin aceeași hotarare odata cu fondul.
In ceea ce privește pzitia procesuala a intervenientului accesoriu
prevede:
-Intervenientul accesoriu poate sa savarseasca numai acte de
procedura care nu contravin intereselor pârtii in favoarea careia a
intervenit (are o poziție subordonata fata de partea pe care intervine).
După admiterea in principiu a acțiunii fondului de intervenție, tertul
va deveni parte in proces ceea ce inseamna:
-va putea propune probe
-va putea invoca excepții
-va putea invoca mijloace de aparare
Toate cele de mai sus cu condiția de a fi in folos pârtii pe langa care
intervine.
După administrarea cererii de intervenție, intervenientul accesoriu
poate sa renunțe la judecarea cererii de intervenție doar cu acordul pârtii
pentru care a intervenit.
Calea de atac exercitata de intervenientul accesoriu se socotește ca
neavenita daca partea pentru care a intervenit nu a exercitat calea de atac.
Soluțiile asupra cererii de intervenție accesorie diferă in funcție de
partea pe langa care intervine. Daca e făcută in interesul reclamantului,
ea se va admite in cazul in care instanța admite cererea de chemare in
judecatat. Daca cererea de chemare in judecata e respinsa, va fi respinsa
si cererea de intervenienta accesorie.

FORMELE DE PROCEDURA FORTATA

Chemarea in judecata a altor persoane care ar pretinde aceleași
drepturi ca si reclamantul.
Potrivit art 68. oricare dintre parti poate chema in judecata o alta
persoana care ar putea sa pretindă pe calea unei cereri raportate aceleași
drepturi ca si reclamantul.
Ca definiție : Reprezintă acea forma de participare a terțelor persoane
in procesul civil care in scopul preîntâmpinării unui nou litigiu conferă
pârtilor dreptul de a solicita introducerea in proces a acelor persoane care
ar pretinde aceleași drepturi ca si reclamantul.
Cererea făcută de reclamantul/intervenientul principal se va depunde
cel mai târziu pana la terminarea cercetării procesului inaintea primei
instante.Cererea făcută de parat se va depunde in termenul prevăzut pentru
depunderea intampinarii inaintea primei instanțe.
In cazul nerespectarii termenelor de formulare a cererii vor fi
incidente dispozițiile art. 185 NCPC care prevede sancționarea decăderii.
 Decăderea presupune ajustarea fondului,cererea poate fi făcută numai
in fata primei instanțe, nu si in caile de atac.

POZIȚIA TERȚULUI IN PROCES:

Cel chemat în judecată dobândeşte poziţia procesuală de
reclamant, iar hotărârea îşi produce efectele şi în privinţa sa. Tertul se
bucura de independenta procesuala.
Scoaterea pârâtului din process – art 71
Cand pârâtul, chemat în judecată pentru o datorie bănească,
recunoaşte datoria şi declară că vrea să o execute faţă de cel căruia îi va fi
stabilit dreptul pe cale judecătorească, el va fi scos din proces, dacă a
consemnat la dispoziţia instanţei suma datorată.
Tot astfel, pârâtul, chemat în judecată pentru predarea unui bun
sau a folosinţei acestuia, va fi scos din proces dacă declară că va preda
bunul celui al cărui drept va fi stabilit prin hotărâre judecătorească. Bunul
în litigiu va fi pus sub sechestru judiciar de către instanţa învestită cu
judecarea cauzei.
În aceste cazuri, judecata va continua numai între reclamant şi
terţul chemat în judecată. Hotărârea se va comunica şi pârâtului, căruia îi
este opozabilă.

Chemarea in garanție.
Potrivit art. 72 partea interesata poate sa cheme in garanție o terta
persoana impotriva caruia ar putea sa se indrepte cu o cerere separata in
garanție sau in despăgubiri.
Ideea de garanție - forma a acțiunii in regres si are ca sursa legea
sau contractul. Chemarea in garanție este facultativa pentru parti, insa
in anumite situații daca nu a chemat in garanție i se poate opune
excepția “ MALI PROCESUS” (excepția procesului condus gresit)-art
175.
Cererea de chemare in garanție este admisibila in acțiunile
patrimoniale. Totuși chemarea in garanție nu este admisibila in :
a) Acțiune personal-nepatrimoniala
 b) Litigiu de munca .
c) Procedura ordonanței președentiale
d) In procedurile necontencioase
e) In procedura de evacuare
In materia contenciosului administrativ art. 16(2) din L 554/2004
creeaza premisele ca functionarul public chemat in judecata sa-1 cheme
in garanție pe superiorul sau ierarhic de la care a primit ordin scris sa
elaboreze sau sa nu elaboreze actul.

ȘIRUL CHEMĂRILOR IN GARANȚIE:

Potrivit art. 72(2) cel chemat in garanție poate sa cheme in
garanție o alta persoana. Cererea de chemare in garanție va fi făcută in
forma prevăzută pentru cererea de chemare in judecata.
Cererea făcută de reclamant se depune cel mai târziu inaintea
dezbaterilor dinaintea primei instanțe si termenul prevăzut pt parat este
termenul intampinarii.

Judecata si soluționarea cererii de chemare in garanție (art 74)

Daca cererea principala este respinsa rezulta ca cererea de chemare
in garanție ramane fara obiect.
Aratarea titularului dreptului:
Paratul care deține un bun pentru altul / care exercita in numele
altuia un drept asupra unui lucru va arata pe acela in numele caruia deține
lucrul sau exercita dreptul daca a fost chemat in judecata de o persoana
care pretinde un drept real asupra lucrului.
O aplicație este prevăzută in art. 1795 CC. Cererea va fi motivata si
se va depune inaintea primei instanțe in termenul prevăzut de lege pentru
depunerea intampinarii.
PROCEDURA DE JUDECATA:ART. 77
 Introducerea fortata in cauza din oficiu a altor persoane
In cazurile expres prevazute de lege, precum si in procedura
necontencioasa judecatorul va dispune din oficiu introducerea in cauza a
altor persoane chiar daca partile se impotrivesc.

Procedura de judecata

DEFINITIE : Reprezintă acea instituție procesuala care, in situațiile

determinate de lege impune soluționarea procesului civil si in raport cu o
terta persoana asupra careia s-ar restrânge efectele hotărârii judecătorești.
In prezent, in legislația noastra exista un număr redus de situații in care
este posibila introducerea din oficiu in cauza a altor persoane.
Potrivit art. 16(1) LG 554/2004 , instanța de contencios poate
dispune din oficiu necesitatea introducerii in cauza a organismelor sociale
interesate, precum si a subiecților de drept.
In cazul despăgubirii prin hotarare judecătoreasca a drepturilor
persoanelor păgubite prin accidente produse de vehicule asigurate in
Romania, acțiunea se exercita împotriva asigurătorului de răspundere
civila cu citarea obligatorie a persoanei răspunzătoare de producerea
accidentului in calitate de intervenient fortat( art. 54(1) LG 136/1995).
In materie contencioasa când raportul juridic dedus judecății o
impune, judecătorul va pune in discuția pârtilor necesitatea introducerii in
cauza a altor persoane , daca nici una dintre parti nu solicita introducerea
in cauza a terțului, iar judecătorul apreciaza ca pricina nu poate fi
soluționată fara participarea terțului, va respinge cererea fara a se
pronunța pe fond.
Introducerea in cauza va fi dispusa prin incheiere pana la terminarea
cercetării procesului înaintea primei instanțe.
Când necesitatea introducerii in cauza este constatata cu ocazia
deliberării, instanța va repune cauza pe rol, dispunând citarea pârtilor.
 PARTICIPAREA PROCURORULUI IN PROCESUL CIVIL:
1 .Rolul procurorului : art. 131 din Constituție : “In activitatea
judiciara , Ministerul Public reprezintă interesele generale ale societatiilor
si apara ordinea de drept, precum si drepturile si liberările cetățenilor, “
MODALITATILE DE PARTICIPARE A PROCURORULUI IN
PROCESUL CIVIL
Pornirea acțiunii civile.
Procurorul poate porni acțiunea civila ori de cate ori este necesar
pentru a apara drepturile si interesele legitime ale persoanelor puse sub
interdicție si ale disparutilor, precum si in alte cazuri expres prevazute de
lege. In situatiile enumerate procurorul poate exercita inclusiv actiuni
strict personale. In cazul in care procurorul a pornit acțiunea, titularul
dreptului va fi introdus in proces, care va putea face acte de dispoziție .
Daca procurorul isi retrage cererea , titularul dreptului introdus in
proces va putea cere continuarea judecății/ a executării silite.
Participarea la judecata. Art. 92(2) -> procurorul poate sa puna
concluzii in oricare proces civil, in oricare faza a acestora daca apreciaza
ca este necesar pentru apararea ordinii de drept, a drepturilor si a
intereselor cetățenilor.
Regula in materie’procesual civilă este aceea ca’participarea
procurorului la judecarea acțiunii civile este facultativa, excepția este
prevăzută in art. 92(3) -> “ in cazurile anume prevăzute de lege ,
participarea si punerea concluziilor de către procuror este obligatorie, sub
sancțiunea NULITĂȚII ABSOLUTE a hotărârii.” In asemenea situării
instanța se constituie cu procuror.
EXEMPLE DE PARTICIPARE OBLIGATORIE :
a) înregistrarea tardiva a nașterii
b) Judecarea cererii de decădere din drepturile părintești
c) Judecarea cererii de punere sub interdicție
d) Judecarea cererii de declarare a mortii
e) Judecarea cererii de expropriere pentru cauza de utilitate
publica
f) Judecarea cererii de încuviințare a adopției.
 Exercitarea cailor de atac de către procuror
Procurorul poate exercita caile de atac numai in următoarele 2
situații;
1) Ori de cate ori e necesar pentru apararea drepturile si interesele
legitime ale minorilor, persoane puse sub interdicție si ale disparutilor
si in alte cazuri expres prevăzute de lege, indiferent daca procurorul a
introdus sau nu acțiunea civila soluționată prin hotararea
judecătoreasca atacata;
2) In cazul in care a participat la judecata, indiferent daca participarea
sa era obligatorie sau facultativa.
*Daca nu a participat 1a judecata, iar participarea sa nu era obligatorie
nu poate sa exercite calea de atac.
*Daca nu a participat la judecata in fata primei instanțe, deși
participarea sa era obligatorie chiar daca nu era vorba de acțiunile
enumerate de articolul 92(1), procurorul poate exercita calea de atac
pe motivul greșitei constituiri a completului de judecata.
Punerea in executare a titlurilor executorii
Articolul 92(5)
Procurorul poate solicita punerea in executare a oricărui titlu
executoriu(hotarari judecătorești, contract de asistenta juridica,
contract de credit, bilete la ordin, etc) numai daca sunt in favoarea
minorilor, inteizisilor si a disparutilor.
In toate cazurile, Ministerul Public nu datoreaza taxe de timbre si nici
cauțiuni.
Reprezentarea pârtilor in judecata

Reprezentarea este situația in care o persoana numita reprezentant

îndeplinește acte procedurale in numele si in interesul altei personae
care este parte in procesul civil, astfel articolul 80 prevede expres:
“părțile pot sa isi exercite drepturilor procedurale personal sau prin
reprezentant’
 Forme — articolul 80
a) Legala
b) Conventionala
c) Judiciara

a) Reprezentarea legala
-operează numai in cazurile limitative prevăzute de lege;
-reprezentarea persoanei juridice se face prin organele de administrare ale
acestora;
-persoanele lipsite de capacitate de exercițiu si interzisii vor sta in
judecata prin reprezentantul legal.
b) Reprezentarea convenționala
-are loc in temeiul acordurilor de voința al pârtilor concretizata intr-un
contract de mandat;
-in principiu, reprezentarea convenționala a persoanei fizice in procesul
civil este permisa in toate cazurile; in mod exceptional, reprezentarea a
persoanei fizice nu este permisa in cazul chemării la interogatoriu si in
procesele de divortfarticolul 920).
c) Reprezentarea judiciara
Se dispune de către instanța in următoarele situații:
1) In cazurile prevăzute de lege (ex: cazul legii 85/2006 privind
insolventa — instanța de judecata va numi un administrator judiciar)
2) In cazul in care circumstanțele cauzei o impun (articolul 58(3) NCPC-
instanta numeste un curator special)
Limitele reprezentării judiciare

In principiu, reprezentantul unei parti poate îndeplini orice

acte de procedura necesare pentru apararea acestuia si pentru
soluționarea procesului civil. Pentru actele de dispoziție,
reprezentantul are nevoie de un mandat special ori încuviințarea
prealabila a instanței sau a autoritarii administrative competente
(articolul 81).
 Dovada calitatii de reprezentant se realizează prin înscris
autentic in cazul in care nu are calitatea de avocat si prin împuternicire
avocațiala pentru avocati (eliberata in baza contractului de asistenta
juridica).
Lipsa dovezii calitatii de reprezentant
Potrivit articolului 82, când instanța constata reprezentarea va da
un termen scurt pentru acoperirea lipsunlor( effect dilatoriu). Daca acestea
nu se acopera, cererea va fi anulata.
Excepția dovezii lipsei calitatii de reprezentant înaintea primei
instanțe nu poate fi invocate pentru prima oara in calea de atac.
Reprezentarea procesuala a persoanei fizice
Articolul 83
(1) Cand cererea este făcută prin mandatar, se va alatura procura in
original sau copie legalizata.
(2) Mandatarul avocat certifica el insusi copia de pe procura sa.
(3) Reprezentantul legal va alatura copie legalizata de pe înscrisul dovedit
al calitatii sale.
Articolul 84 -PJ-
Cererea de chemare in judecata sau pentru exercitarea unei cai de atac
este valabil făcută chiar daca poarta o denumire greșita.
Mandatul judiciar reprezinta anumite particularitati fata de mandatul de
drept comun.
Articolele 85-89

Mandatul general (Articolul 86)

(1) Comunicarea cererilor si a tuturor actelor de procedura se va
face, din oficiu prin agenții procedurali ai instanței sau prin orice alt
salariat al acesteia, precum si prin agenții salariati ai altor instanțe,
in ale căror circumscripții se afla cer caruia i se comunica actul.
(2) Instanta solicitata, când i se cere sa indreplineasca procedura de
comunicare pentru alta instanța, este obligata sa ia de indata
masurile necesare, potrivit legii si sa trimită instanței solicitante
dovezile de îndeplinire a procedurii.
(3) In cazul in care comunicarea potrivit alin.l nu este posibila,
aceasta se va face prin posta, cu scrisoare recomandata cu dovada de
primire sau prin alte mijloace ce asigura transmiterea textului actului
si confirmarea acestuia.

COMPETENTA INSTANȚELOR JUDECĂTOREȘTI

Def: capacitatea recunoscuta de lege unei instanțe judecătorești sau unui

organ cu activitate junsdictionala de a solutiona o anumita pricina
Daca ne raportam la organe din sisteme diferite sau din același sistem,
distingem intre competenta generala si competente jurisdictionala
I. Competenta generala :
Instanțele judecătorești nu dețin monopolul soluționării litigiilor
civile.
Anumite cause sunt atribuite prin lege altor jurisdicții.
Atunci când o instanta judecătoreasca a fost sesizata cu o pricina,
care e de competenta unei jurisdicții din afara sistemelor instanțelor
judecătorești, ea nu poate solutiona acea pricina deoarece s-ar incalca
competenta generala, iar hotararea pe care o va pronunța, va fi lovita de
nulitate absoluta.
Competenta in materie succesorala aparține instanței de judecata sau
notarului in funcție de caracterul contencios sau necontencios al cererii.
Daca intre moștenitori nu exista neînțelegeri, procedura se va realiza in
fata notarului public. Daca apar neînțelegeri, notarul public va suspenda
procedura necontencioasa si va îndruma părțile sa se adreseze instanțelor
judecătorești.

II. Competenta jurisdictionala se clasifica după cum sunt avute in

vedere instanțele de grad diferit sau instanțele de același grad in
 competenta materiala si competenta teritoriala.
In funcție de caracterul normelor care reglementează competenta,
avem competenta absoluta ( de ordine publica) si competenta relativa ( de
ordine privata).
Competenta este de ordine publica in următoarele situații:
- In cazul competentei generale, când procesul nu este de
competenta instanței judecătorești;
- In cazul competentei materiale, când procesul este de
competenta unei instanțe de alt grad;
- In cazul competentei teritoriale exclusive, când procesul este de
competenta unei alte instanțe, de același grad si părțile nu o pot inlatura.
l.Competenta materiala
- funcționala (in fond sau control judiciar)
- procesuala ( delimitează atribuțiile instanței de judecata)
Competenta materiala a judecătoriei:
a) competenta de fond (in prima instanța)
b) in caile de atac ale judecătoriilor
c) in alte materii
a) Competenta in fond a judecătoriei:
- potrivit art 94, judecătoriile judeca doar cererile enumerate
limitativ in art 94(1);
- criteriul de atribuire a cauzelor este acela al valorii sau
importantei acestor cauze;
- in mod exceptional, cererile de partaj care sunt judecate de
judecătorie in prima instanța, indiferent de valoarea acestora;
b) Competenta in caile de atac ale judecătoriilor
Judecătoria exercita controlul judecătoresc, ca urmare a plângerilor
sau contestațiilor formulate împotriva hotărârilor administrației publice cu
activitatea jurisdictionala si ale altor organe cu astfel de activitati in
cazurile prevăzute de lege ( exemplu: plângerile impotriva procesului
verbal de contravenție).
c) Competenta in alte materii
 Exemple: cererile pt asigurarea dovezilor; cererile pt indreptarea
erorilor materiale din propriile hotarari, lămurirea sau completarea
lor; contestația la executare.
Competenta materiala a tribunalelor:
a) competenta in prima instanța;
b) instanța de control judiciar;
c) in alte materii

a) Competenta in prima instanța

Tribunalul este instant de drept comun in materie civila, avand
plenitudine de jurisdicții in prima instanța.
Tribunalul judeca toate cererile care nu sunt date prin lege in
competenta altor instanțe.
Tribunalul judeca:
- cererile evaluabile in bani de peste 200.000 lei indifferent de calitatea
pârtilor, profesioniști sau neprofesionisti;
- litigiile de munca si asigurările sociale;
- cererile in materie de contencios administrativ privind actele emise sau
încheiate de autoritatile publice locale si județene.
b) Competenta tribunalului ca instanța de control judiciar
- in apel: tribunalul judeca apelurile declarate împotriva hotărârilor
pronunțate de judecătorii in prima instanța
- in recurs: tribunalul judeca, in mod exceptional, in recurs
c) Competenta tribunalului in alte materii
Competenta Curții de Apel: art 96 Competenta ICCJ: art 97

2. Competenta teritoriala a instantelor > reprezinta acea forma a

compententei jurisdictionale prin care legea in functie de anumite criterii
specifice determina pe linie orizontala teritoriul in care judecatoria
urmeaza sa-si exercite atrib.
Felurile competentei teritoriale. Regula generala si excepții.
In privința determinării competentei teritoriale exista o regula
tradiționala — reclamantul trebuie sa sesizeze instanța de la domiciliul
paratului. Aceasta regula are caracter general si se justifica pe ideea de
protejare a intereselor paratului. Aceasta regula nu este insa si absoluta,
deci pt diverse motive se deroga in mod expres, stabilindu-se teritorial
competenta in favoarea altor instanțe.
Exista 3 excepții:
- Competenta teritoriala
- Competenta teritoriala alternativa
- Excepționala propriu-zisa
COMPETENTA TERITORIALA GENERALA
Potrivit art 107, cererea de chemare in judecata se introduce la
instanța in a cărui circumscripție domiciliaza/isi are sediul paratul, daca
legea nu prevede altfel.
Noțiunea de domiciliu la care se refera art 107 si dispozițiile legale
in materie privitoare la cartea de identitate, indica o situație de fapt care
poate fi dovedita prin orice mijloc de proba pt a se
stabili unde isi are o persoana locuința sa statornica, indiferent de
ceea ce se afla înscris in cartea de identitate.
Regula din art 107 este de aplicare generala, astfel ca instanța
de la domiciliul paratului va judeca spre exemplu: toate acțiunile de
creanța, acțiunile care privesc anumite raporturi de familie acțiunile
reale imobiliare.

COMPETENTA TERITORIALA ALTERNATIVA

Legea pr. Civila a considerat ca in anumite situații interesele
reclamantului trebuie ocrotite prin lege, cu prioritate fata de cele ale
paratului ( legea prevede un drept de opțiune in favoarea
reclamantului). Art 116 — Reclamantul are alegerea intre mai multe
instanțe deopotrivă competente. In privința competentei teritoriale
alternative sunt necesare 2 precizări:
 1. Regula tradiționala nu e inlaturata, instanța
domiciliului paratului figurând alaturi de alte instanțe la fel de
competente.
2. Dreptul de opțiune al reclamantului din moment ce a
fost exercitat, alegand una din instanțele deopotrivă competente, se
stinge!
Rezulta ca nici reclamantul si nici paratul nu mai poate invoca-
necompetenta instanței sesizate si declinarea in favoarea unei alte
instanțe dintre acelea aratate de lege. Alte cazuri de competenta
alternativa in art 108-115.
COMPETENTA TERITORIALA EXCEPȚIONALA
Este competenta prin care se impune ca anumite pricini civile in
funcție de obiectul lor sa fie soluționate numai de instanțele expres
prevăzute de lege. Justificarea reglementarii acestei competente are in
vedere interesele litigioase ale pârtilor, ale instanței, precum si o
facilitare corespunzătoare a administraripprobelon Reglementare: art
117-121 .

COMPETENTA CONVENȚIONALA: Art 126

COMPETENTA FACULTATIVA :Art 127
ÎNTINDEREA COMPETENTEI INSTANȚEI SESIZATE
In practica, se ridica problema de a sti daca instanța sesizata este in
drept sa se pronunțe asupra pretențiilor formulate de reclamant sau isi
proroga competenta asupra tuturor cererilor si chestiunilor incidente ivite
in cursul judecății ca urmare a unor pretenții formulate de parat,
intervenirea unor terte persoane sau apariția unor chestiuni
extrajudiciare, de a căror rezolvare depinde soluționarea litigiului
respectiv.
 PROROGAREA DE COMPETENTA
1. Prorogarea legala
Are loc când instanța sesizata isi prelungește competenta in temeiul
unei dispoziții exprese a legii. Art 123, art 125.
2. Extinderea competentei instanței sesizate asupra apararilor
paratului
Regula la art 124: Instanța competenta sa judece cererea principala
se va pronunța si asupra apararilor si excepțiilor in afara de cele care
constituie chestiuni prejudiciale si care, potrivit legii, sunt de competenta
exclusiva a altei instanțe. Judecătorul acțiunii este si judecătorul excepției.
Excepțiile sunt chestiuni prejudiciale care trebuie sa fie rezolvate in mod
prioritar si sunt de competenta exclusiva a altor instanțe; Soluția asupra
chestiunii prejudiciale se va bucura de autoritate de lucru judecat in fata
instanței sesizate cu acțiunea principala.
*Chestiuni Prejudiciale de natura penala exprimata in formula :
“penalul tine in loc civilul” art 413 pct 2.
Chestiuni prejudiciale de natura civila — art 413 pct 1.
Sesizarea ICCJ in vederea pronunțării unei hotarari prealabile pt
dezlegarea unor chestiuni de drept.
3. Prorogarea voluntara/conventionala de competenta: art 126
4. Prorogarea judiciara de competenta
Operează in acele situații in care prin efectul unei hotarari
judecătorești, o instanța e investita cu îndeplinirea unor acte
procedurale sau chiar cu soluționarea unei cauze civile ce ar intra in
sfera atribuțiilor a altor instanțe.
Spre exemplu:
- cazul delegării unei instanțe: art 147
- cazul strămutării procesului civil: art 140-146
- cazul administrării unor dovezi prin comisie rogatorie: art 261 (2)
INCIDENTE PROCEDURALE PRIVITOARE LA COMPETENTA
INSTANȚEI
Exista 3 categorii de incidente procedurale privitoare la competenta
conform CPC:
1.Excepția de necompetenta si conflictele de competenta
2.Litispendenta si conexitatea
3.Stramutarea proceselor si delegarea instanței
Cel mai grav incident il constituie necompetenta, adica o situație
anormala in desfasurarea procesului civil care trebuie remediata prin
excepția de necompetenta si regulatorul de competenta.
1.Excepția de necompetenta
Reprezintă mijlocul procedural prin care partea chemata in fata
instanței necompetente sau judecătorul pot propune desesizarea si
trimiterea cauzei spre soluționare la o alta instanța competenta. Aceasta
excepție de procedura poate avea efect declinatoriu, adica atunci când
după
excepției are ca efect respingerea acțiunii deoarece aceasta e de
competenta unei instanțe străine său unui organ cu activitate
jurisdictionala).
Invocarea si soluționarea excepției: art 130
La primul termen de judecata, judecătorul e obligat din oficiu sa
verifice si sa stabilească daca Instanța e competenta general, material si
teritorial, sa judece pricina.consemnând in cuprinsul încheierii de ședința
temeiurile de drept pt care constata competenta instanței. încheierea are
caracter interlocutorul.
Soluțiile care se pot pronunța asupra excepției de necompetenta:
a) Daca instanța respinge excepția prin incheiere interlocutorie care
poate fi atacata numai o data cu fondul si astfel va trece la judecarea
cauzei
b) Daca instanța admite excepția sunt posibile mai multe soluții:
-Prin hotarare/sentinta daca litigiul este de competenta unei alte
instanțe romane sau a unui organ cu atribuții jurisdictionale;
-Prin hotarare va respinge cererea ca inadmisibila daca pricina este
de competenta unei jurisdicții străine sau a unui organ fara atribuții
jurisdictionale.
Problema actelor de procedura întocmite anterior declinării
competentei
In principiu, sancțiunea nulității a afecta toate actele îndeplinite in
fata instantm necompetente: art 174.
In mod exceptional, dovezile administrate in fata instanței
necompetente raman castigate cauzei iar instanța competenta va dispune
de refacerea decât pt motive temejpice: art 137.

Actele de procedură
Reprezintă manifestarea de voință făcută în cursul procesului de
către instanța de jud, parti sau alti participanta la activitatea judecății in
vederea producerii unor efecte juridice determinate. Condiții generale:
1. Forma scrisa reprezintă o condiție a marii majoritari a Actelor de
procedura. De la regula, exista o excepție in privința actelor a rep.
manifestării unilaterale sau bilaterale de voința — invocarea de excepti
propunerea de probe.
Daca acestea sunt exprimate de parti oral, instanța va avea obligația de a
le consemna in incheierea de ședința.
2. Actul de procedura sa faca dovada prin el insusi in privința condițiilor
stabilite de lege pt intocmirea sa. Actul nu poate sa fie completat cu probe
extrinseci pt a fi valabil întocmite.
3. Sa fie redactate in limba romana, ------
Nerespectarea condițiilor generale sau particulare ale actelor de procedura
atrage nulitatea acestora.

Sancțiuni pentru nerespectarea condițiilor generale

- Nulitatea actului de procedura;
- Obligația de a completa sau reface actul îndeplinit cu incalcarea
prescripțiilor legale;
- Obligația de a despăgubi pe partea vatamata prin incalcarea formelor
procedurale ( de ex. citarea prin pulicitate);
instanței).

Principalele acte de procedura

Cererile constituie mijlocul prin care orice persoana interesata,
fizica sau juridica, poate solicita. In condițiile legii, concursul instanțelor
judeca in vederea ocrotirii unor drepturi, interese sau ale unor alte
persoane.
Grupate: 2 categorii
cereri introductive de instanța -faca sa inceapa un proces intre doua parti
cu interese contare; cereri adiționale / incidente care se fac dupa ce
procesul a inceput si au menirea de a pune in discuția contractuala a
pârtilor noi pretenții de drept material sau de a largii cadrul dezbaterilor
prin invocarea unor fapte si împrejurări noi.
Cererile introductive pot fi făcute numai de reclamant, iar celelalte
de reclamant, parat sau toate persoanele interesate.
In general, cererile incidente se caracterizează prin aceea ca se afla
intr-un raport de dependenta fata de cererea principala.
Indiferent de natura ei, orice cerere trebuie sa cuprindă elementele din art.
148 CPC.

Citatia si comunicarea actelor de procedura

Legiuitorul reglementează in amanunt citarea pârtilor in art. 153-173
CPC e justificata de respectarea principiului dreptului la aparare si a
principiului contradictorialitati care guvernează PC.
Soluționarea unor cauze civile deduse judecății e regula in materie
procesual civila. Judecătorul poate pașii la judecata si fara citarea pârtilor,
doar in cazurile expres prevăzute de lege : de ex. ordonanța presedintiala,
procedura de asigurare a dovezilor, etc.
Art. 153
Citatia este actul de procedura prin care li se aduce la cunostiinta
participantilor la PC despre termenul de judecata si instanța care
soluționează litigiul.
Este compusa din doua parti: citatia propriu-zisa si dovada de inmanare.
Art. 157 CPC-reglem. Citatia
Art. 164 CPC - reglem dovada de inmanare.
Procedura de inmanare a citației si a actelor de procedura
Comunicarea citațiilor si a actelor se face din oficiu prin
agenti procedurali ai instanței sau orice salariat al acesteia.
Nulitatea — principala sancțiune care poate interveni — sancțiunea
care lipsește total sau
partial de efecte actul de procedura efectuat cu nerespectarea cerințelor de
fond sau de forma.
Condițiile de existenta a nulității actelor de procedura
- nerespectarea condițiilor legale de fond si forma privitoare la
desfasurarea procesului civil;
- producerea unei vătămări procesuale.
Regula in materie procesual civila e ca nulitatea e
condiționată de dovedirea unei vătămări procesuale. De la
regula exista doua excepții:
- in cazul nulităților necondiționate, reglem in art. 176
- in cazul nulităților exprese sau textuale (cum ar fi cele reglem in art. 40,
56, 57, 196)
In aceste situații, vatamarea este prezumata, partea interesata
putând face dovada contrara.
- Vatamarea sa nu poata fi inlaturata decât prin anularea actului.
Nulitatea se invoca in cadrul procesului civil prin intermediul
excepției de nulitate sau prin caile de atac.
Art. 178 arata regimul juridic al invocării nulității absolute sau relative.
Efectele nulității
Art 179 CPC - Actul de procedura nul sau anulabil
Termenele de procedura
Potrivit art. 180 termenele procedurale sunt stabilite de lege sau de
instanța si reprezintă intervalul de timp in care poate fi indeplinit un act de
procedura sau in care e interzis sa se indeplineasca un act de procedura.
-----------------------------------------------
Calificarea termenelor
1. După caracterul lor:
- Termene imperative sau peremptorii
- Prohibitive sau aleatorii
Termenele imperative obliga partea sa indeplineasca intr-un anumit
termen un act de procedura, (ex. termenul de apel — 30 de zile)
--Termenele prohibitive - inauntrul carora nu se poate efectua un act de
procedura.
2. După modul in care sunt stabilite:
| legale
-Prevăzute in mod expres de lege (termenul de apel/recurs)
-Termenele judecătorești fixate de instanța, termenul de judecata, pentru
efectuarea unei expertize, etc. Aceste termene pot fi modificate de instanța
care le-a acordat.
-Termenele conventionale care sunt stabilite de parti de comun acord in
cursul judecății ( termenul pt încheierea unei tranzacții)
3) după sancțiunea care intervine in cazul nerespectarii lor: absolute si
relative.
Termenele absolute sunt obligatorii pt parti si instanța iar
nerespectarea atrage decăderea din termen sau nulitatea actului de
procedura intocmit înainte de termen.
Termenele relative nu sunt obligatorii pt parti, iar nerespectarea lui
nu atrage sancțiuni procedurale, ci, cel mult sancțiuni disciplinare pentru
cei vinovati de nerespectarea lor.
Modul de calcul al termenelor procedurale, art 181

DURATA TERMENELOR PROCEDURALE

Pt stabilirea duratei, trebuie sa se stabilească punctul de plecare
si punctul de împlinire al termenului, art 154. Termenele incep sa curgă
de la data comunicării actelor de procedura daca legea nu dispune
altfel. Dovada comunicării se face cu procesul verbal de înștiințare.
Termenul isi realizează efectul încetând posibilitatea de a mai
exercita dreptul pentru termenul imperativ sau invocandu-se dreptul pt
a indeplini anumite acte de procedura pt termenele prohibitive. Art
182, 183.
Sancțiunea care intervine in cazul nerespectarii termenelor
procedurale imperative este sancțiunea decăderii din termen, iar pt
nerespectarea termenelor prohibitive nulitatea actului întocmit înainte
de termen.
Decăderea, art 185, când un drept procesual trebuie exercitat
intr-un anumit termen, nerespectarea atrage decăderea din exercitarea
dreptului, afara de cazurile in care legea dispune altfel.
Repunerea in termen, art 186.

JUDECATA IN FATA PRIMEI INSTANȚE

Etapa scrisa pregătitoare, Art 192
Proceduri prealabile sesizării instanței. In anumite materii,
sesizarea instanței se poate face numai după îndeplinirea lui, dovada
îndeplinirii procedurii prealabile se va anexa cererii de chemare in
judecata. Neindeplinirea procedurii prealabile nu poate fi invocata decât
de către parat prin întâmpinare sub sancțiunea decăderii.
Cazuri in care procedura prealabila este obligatorie
- Procedura prealabila in materia contenciosului administrativ
- Participarea la ședința de informare privind medierea in condițiile L
192/2006
- Situația in procedura ordonanței de plata, art. 1014.
- Procedura prealabila prevăzută de legea 554/2004 si anume persoana
care se considera vatamata intr-un drept al sau, sau interes legitim, înainte
de a se adresa instanței de contencios, trebuie sa solicite autoritarii publice
emitente, in termen de 30 de zile de la data comunicării actului revocarea
in tot sau in parte a acestuia. Plângerea se poate adresa in mod egal
organului ierarhic superior daca exista.
Lipsa procedurii prealabile e o excepție de fond deoarece se refera
la exercițiul dreptului la acțiune.

CEREREA DE CHEMARE IN JUDECATA

Actul procedural prin care reclamantul investește instanța de
judecata cu o pretenție civila. Caracteristici:
- Este un act de investire a instanței
- Are ca obiect o pretenție civila concreta
- Este un act declarativ, adica de exteriorizare a voinței reclamantului cu
privire la o pretenție.

Elementele pe care trebuie sa le conțină o cerere — elemente

intrinseci, art 194.
-Datele de identificare ale pârtilor, persoane fizice sau persoane juridice,
acestea fiind necesare pentru citarea pârtilor si pt stabilirea competentei
teritoriale.
-Date de identificare si calitatea celui care reprezintă partea in proces.
-Obiectul cererii si valoarea lui dupa pretuirea reclamantului atunci cand
actiunea e evaluabila in bani.
Pretenția reclamantului poate fi: plata unei sume de bani,
revendicarea unui bun, anularea unui act, desfacerea căsătoriei etc.
Ptr obiectul evaluabil in bani trebuie aratata valoarea lui si modul de
calcul după prețuirea reclamantului. Ptr imobile se indica valoarea de
impozitare, de asemenea pentru identificarea imobilelor trebuie
aratata localitatea, strada, nr, etajul, apartamentul, numărul de carte
funciara prin extrasul de carte funciara, precum si numărul cadastral
ori topografic.
Cererea de chemare in judecata poate conține mai multe pretenții in
mai multe capete de cerere.
Obiectul si valoarea pretenției pot fi modificare in cursul
procesului, dar numai in condiții restrictive de la art 204.
 IMPORTANTA STABILIRII OBIECTULUI CERERII
- Stabilirea competentei materiale si teritoriale
- Stabilirea taxei de timbru
- Paratul isi poate formula apararea
- Instanța poate dispune numai in limitele determinate de reclamant
- Permite soluționarea unor excepții procesuale (litispendenta,
conexitatea sau autoritatea de lucru judecat)
- Aratarea motivelor de fapt si de drept pe care se întemeiază cererea
consta intr-o prezentare sintetica a împrejurărilor faptice si juridice care
conturează cauza acțiunii.

Aratarea dovezilor pe care se sprijină fiecare capat de cerere.

Probele trebuie sa se refere la imprejmarile de fapt invocate. Prin
indicarea probelor se evita tergiversarea procesului si se permite pârâtului
sa-si construiască apararea.
ART. 194 lit e
-semnătură - atesta fara echivoc voința reclamantului de a se
judeca precum si condițiile cererii de chemare in judecata.

Sancțiuni incidente pentru nerespectarea art. 194.

Art. 196 face distincție intre lipsa elementelor esențiale si lipsă
elementelor neesentiale a cererii de chemare in judecata astfel:
-CCJ-care nu cuprinde : numele si prenumele sau după caz denumirea
oricăreia dintre parti , obiectul cererii,motivele de fapt ale acesteia ori
semnătură parti ori a reprezentantului acesteia este nula, este vorba despre
nulitate expresa necondiționata .
-nejustificarea calitatii de reprezentant este sanctionata cu nulitatea cererii
in cond determinate de art 82CPC.
Lipsa semnăturii se poate acoperi in tot cursul judecății in fata
primei instanțe , daca se invoca lipsa de semnătură, reclamantul care
lipsește va trebui sa semneze cererea cel mai târziu la primul termen
următor final încheiat prin citatie. Daca e prezent va semna in ședința de
 judecata.
In privința lipsei elementelor neesentiale respectiv neindicarea
notivelor de drept sau lipsa indicării probelor poate atrage decăderea pârtii
din dreptul de a le mai invoca ulterior.
Efectele introducerii CC J.
1. Investește instanța cu judecarea unei pretenții civile concrete
2. Determina cadrul procesului cu privire la parti, obiect si cauza
3. Creaza starea de interdependenta ( nu mai poți interveni sa
introducă aceeași cerere)
4. întrerupe prescripția extinctiva
5. Face sa înceteze B-C a posesorului
6. Face sa curgă dobânzi pentru creanțele care acestea nu erau
producătoare de dobânzi, adica are efectul unei puneri in
intarziere.
Întârzierea, verificarea si regularizarea CCJ
Modificarea CCJ
-reclamantul poate sa si modifice cererea si sa propună noi dovezi
sub sancțiunea decăderii numai pana la primul termen la care acesta e
legal citata. în acest caz instanța dispune amanarea pricinei si comunicarea
cererii modificata paratului in vederea formulării intampinarii sub
sancțiunea decăderii care va fi depusa cu cel puțin 10 zile inaintea
termenului fixat.
Nu se considera modificarea cererii si nu se va da termen ce se va
trece in incheierea de ședința declarația verbala atunci când:
1. Se indreapta greșelile materiale din cuprinsul cererii
2. Se solicita contravaloarea ob. cererii pierdut in cursul procesului
3. Se întocmește o cerere in constatare printr-o cerere in realizare a
dreptului sau invers atunci când cerere in constatare este admisibila.

Intâmpinarea.
-este actul de procedura prin care pârâtul se apara in fapt si in drept de
CCJ.
Importanta
-asigura un echilibru intre părțile din proces astfel ca reclamantul si
instanța au posibilitatea de a lua la cunoștința despre apararile paratului
inca din etapa scrisa prealabila.
-este obligatorie, daca nu e cunoscuta de instanța aceasta nu știe
care sunt apararile
Elementele intampinarii art 205
1. Datele de identificare ale paratului pers fizic sau pers juridica. Daca
paratul locuiește in străinătate va arata si domiciliul ales in Romania
unde urmeaza sa i se faca toate comunicările privind procesul
2. Exceptiîreprocesualepe care paratulle invoca fata de cerea
reclamantului
3. Răspunsul la toate pretențiile si motivele de fapt si de drept ale
cererii . Prin acest element se asigura o sistematizare a apărătorilor
paratului.
4. Dovezile cu care se apara imp fiecărui capat de cerere.
5. Semnătură , poate fi complinită la fel ca la CCJ

Procedura intampinarii

Paratul este obligat de a depune intampinarea in termenul de 25 de

zile de la comunicarea CCJ. In cazul modificării CCJ va depune
intampinarea in termenul de 10 zile.
Nedepunerea intampinarii in termenul prevăzut de lege atrage
decăderea paratului din dr de a mai depune probe si a invoca excepții, in
afara celor de ordine publica.
Potrivit art. 208 intampinarea e obligatorie afara de cazurile in care
legea prevede in mod expres altfel. EX: la judecarea cererii de ordonanța
președintele sau la judecarea cererii de evacuare din imobilele folosite sau
ocupate fara drept.
Ordonanța presedentiala - instanța ia masuri inaintea terminării
procesului - ex: provizorie, si executorie produce efecte pana la
soluționarea litigiului, atacata cu apel, poate fi pronunțata chiar daca nu
exista proces, vecinul ma inunda si cer ordonanța sa isi ia masuri, in
cazuri grabnice.
Intampinarea se comunica reclamantului care va trebui sa
formuleze răspuns la aceasta in termen de 10 zile daca legea nu prevede
altfel.

Cererea reconventionala
Este actul procedural prin care paratul uramreste valorificarea unor
pretenții proprii in legătură cu cererea reclamantului.
Avantajele depunerii cererii reconventionale:
-permite soluționare intrun singur cadru procedural a doua sau mai
multe litigii unice ceea ce asigura o economie a resurselor procesuale si
obținerea unei judecați mai bune.
-evita pronunțarea unor hot contradictorii
-este facultativa

Condițiile de admisibilitate ale cererii reconventionaia

Din punct de vedere al formei art 209 alin 3 prevede cererea
reconventionala trebuie sa indeplineasca condițiile prevăzute pentru cerere
de chemare in judecat.
-potrivit art 209 alin.l cerere trebuie sa aibă legătură cu actiunea(...)
putând deriva din același raport juridic sau sa aibă stransa legătură cu
acesta

Procedura depunerii C.R.

C.R. se depune sub sancțiunea decăderii odata cu intampinarea
sau daca paratul nu e obligat la întâmpinare cel mai târziu la primul
termen de judecata.
Daca reclamantul si-a modificat CCJ, cererea reconventionaia
se va depune cel mai târziu pana la termenul ce se va incuviinta
paratului in acest scop
în situația în care pretențiile formulate privind C.R. privesc si
alte persoane decât reclamantul acestea vor putea fi chemate in
judecata ca parați.
 C.R. se comunica reclamantului pentru a formula intampinarea
in termen de 25 de zile de la primirea cererii
Reclamantul nu poate formula C.R. la C.R. a paratului initial,
insa poate sa-si modifice cererea.
Procedura de soluționare a cererii C.R. art210
Reguli generale privind judecata

Art 218 CC - completul de judecata constituie efectul activ

de cercetare si dezbatere a fondului procesului cu respectarea
tuturor principiilor si garanțiilor procesului in vederea soluționării
legale si temenice.
Notele de ședința. înregistrarea ședinței
Grefierul este obligat sa ia note in legătură cu desfasurarea
procesului care vor fi vizate de către președinte. Dar părțile pot cere
citirea lor si daca e cazul, corectarea lor.
Incheierea de ședința
Este actul procedural redactat de grefier pe baza notelor de
ședința in care se consemnează conținutul dezbaterilor si masurile
dispuse de instanța la fiecare termen de judecata. Se redactează
de grefier in cel mult 3 zile de la data ședinței de judecata
( termen de recomniadare relativ).
Cuprinsul acesteia este reglementat de art. 233 din CC.
Clasificarea încheierilor de ședința:
1 .premergătoare - dării hotărârii :
- preparatorii
- interlocutorii
2.ulterioare - de îndreptare a hotărârii judecătorești
Preparatorii - sunt acelea prin care instanța adopta masurile
procesuale fara sa anticipeze asupra deciziei finale. Asupra lor, instanța
poate reveni oricând, dar motivat. Ex: incheiere prin care se dispune
amanarea cauzei sau admiterea unei probe.
 Interlocutorii = fara a se hotari in totul asupra procesului, se
soluționează excepții procesuale, ori alte chestii litigioase. Instanța nu mai
poate reveni asupra acestor Încheieri.
art 125 - instanța este legata numai de încheierile interlocutorii. Ex:
încheierea prin care se respinge excepția puterii lucrului judecat
Dispozițiile privitoare la deliberare, opiniile separate si alte
dispoziții referitoare la hotarari prin care instanța se dezinvesteste de
judecarea fondului, se aplica in mod corespunzător si încheierilor.

Cercetarea procesului
Cercetarea procesului este o etapa a judecății in prima instanța in
cadrul careia se administrează probe, se soluționează excepțiile procesuale
ori alte incidente, ori cereri formulate de parti in scopul pregătirii
dezbaterii in fond a procesului.
Excepțiile procesuale
Def: Sunt mijloace prin care, in condițiile legii, partea interesata,
procurorul sau instanța invoca neregularitati procedurale privitoare la
compunerea completului sau constituirii instanței, competenta instanței ori
la procedura de judecare sau lipsuri referitoare la dreptul la acțiune,
urmărind după caz, declinarea competentei, amanarea judecății, refacerea
unor acte sau anularea / respingerea cererii.
Exemplu: procesele au o caracteristica comuna de a supune judecății o
chestiune exterioara si prealabila dezbaterii fondului
Deosebirile dintre apararile de fond si exceptiileprocesuale:
1. Vizeaza scopul urmărit de autorul apararii sau al excepției
procesuale, astfel printr-o aparare de fond se tinde la respingerea
cererii de chemare in judecata sau eventual a unei cereri de
intervenție principala. Prin excepție, partea care o invoca urmărește
doar temporizarea sau suspendarea judecății. Admiterea excepției
constituie’doar o piedica formala pt instanța de a intra in cercetarea
cauzei.
2. Vizeaza tratamentul juridic al apararilor si al excepțiilor.
 Temeinicia unei pretenții poate fi pusa in discuția instanței in tot
cursul de judecata in sensul ca, partea se poate apara discutând in
fapt si in drept toate pretențiile pârtii adverse. Excepțiile procesuale
pot fi invocate NUMAI in anumite condiții iar unele dintre ele doar
la primul termen la care părțile sunt legal citate.
3 , Efectele soluției pronunțate de instanța. Hotararea pronunțata in
urma unei aparari de fond dobândește putere de lucru judecat cu
toate consecințele de decurg din acestea. Horararea pronunțata in
urma unei excepții procesuale NU are, de regula, autoritate de lucru
judecat.
Clasificarea excepțiilor procesuale:
a. După obiect: - excepții de fond (lipsuri / ingradiri referit, la dreptul
la acțiune)
-excepții de procedura propriu zise - se refera la
neregularitati procedurale (incompatibilitate,
recuzare etc)
Art 248

b. După efect: -excepții dilatorii — determina doar o amanare a

soluționării cauzei
-excepții preemptorii - tind la inlaturarea pretențiilor
reclamantului (prescrierea dreptului la acțiune, lipsa calitatii
procesuale)
c. După natura normei incalcate:
-absolute, prin care se invoca incalcarea unor norme de ordine
publica
-relative, prin care se invoca incalcarea unor norme care ocrotesc
cu precădere interesele
pârtilor.

Excepțiile absolute pot fi invocate de parti sau de instanța in orice

stare a procesului daca prin lege nu se dispune altfel. Ele pot fi ridicate
inaintea instanței de recurs numai daca pentru soluționare nu e necesara
admiterea altor dovezi in afara înscrisurilor noi.
Excepțiile relative pot fi invocate de partea care justifica un interes,
cel mai târziu la primul termen de judecata sau după savarsirea
neregularitatii procesuale, in etapa cercetării procesului si inainte de a se
pune concluzii pe fond.
Cu toate acestea, părțile sunt obligate sa invoce toate mijloacele de
aparare si toate excepțiile procesuale de indata ce le sunt cunoscute, in caz
contrar, ele vor răspunde pentru pagube pricinuite pârtii adverse.

Procedura de soluționare a excepțiilor procesuale

Instanța se va pronunța mai intai asupra excepțiilor de procedura si
asupa celor de fond care fac inutila in tot sau in parte administrarea de
probe, ori, după caz, cercetarea in fond a cauzei.
In cazul in care s-au invocat simultan mai multe excepții, instanța
va determina ordinea de soluționare in funcție de efectele pe care acestea
le produc. Practica si literatura au decis ca prioritar vor fi soluționate
excepțiile privind investirea instanței de judecata.
Daca instanța nu se poate pronunța de indata asupra excepției
invocate, va amana judecata si va stabili un termen scurt in vederea
soluționării excepției.
Excepțiile vor putea fi unite cu administrarea probelor, respectiv cu
fondul cauzei numai daca, pentru judecarea lor este necesar sa se
administreze aceleași dovezi ca si pentru finalizarea etapei cercetării
procesului sau după caz, pentru soluționarea fondului.
Incheierea prin care s-a respins excepția precum si cea prin care
după admiterea excepției, instanta a ramas in continuare investita, pot fi
atacate numai o data cu fondul daca legea nu dispune altfel.
Incidente in desfasurarea normala a procesului civil
In cursul judecății pot sa apara incidente de natura a temporiza,
tergiversa sau sista cursul normal al judecății.
Sistarea temporara sau definitiva a judecății poate fi determinata si
de inițiativele pârtilor sau de anumite imprejurari obiective, respectiv de
actele de dispoziție ale pârtilor sau imprejurari care conduc la suspendarea
procesului civil.
Actele de dispoziție ale pârtilor
Renunțarea reclamantului la judecata
Potrivit art 406, reclamantul poate sa renunțe oricând la judecata, in
tot sau in parte, fie verbal in ședința, fie prin cerere scrisa.
Cererea se face personal sau prin mandatar cu procura speciala.
Daca renunțarea s-a făcut după comunicarea cererii de chemare in
judecata , instanța, la cererea paratului, il va obliga pe reclamant la
cheltuielile de judecata pe care paratul le-a făcut.
Daca reclamantul renunța la judecata la primul termen la care părțile
sunt legal citate sau ulterior acestui moment, renunțarea nu se poate face
decât cu acordul expres au tacit al celeilalte parti.
Daca paratul nu e prezent la termenul la care reclamantul declara ca
renunța la judecata, instanța va acorda paratului un termen pana la care sa-
si exprime poziția fata de cererea de renunțare.
Lipsa unui răspuns pana la termenul acordat reprezintă acord tacit la
renunțare.
Renunțarea la judecata se constata prin hotarare, supusa recursului*
care va fi judecat de instanta superioara celei care a luai act de renunțare.
Când renunțarea la judecata se face in apel sau in caile
extraordinare de atac, instanța va lua act de renunțare si va dispune si
anularea in tot sau in parte a hotărârii sau , după caz , a hotărârilor
pronunțate in cauza.

Efectele renunțării la judecata

-Renunțarea la judecata a unuia dintre reclamanti nu este opozabila
celorlalți reclamantul. Renunțarea produce efecte numai fata de părțile
in privința carora a fost făcută si nu afecteaza cererile incidentale care
au caracter de sine stătător.
-Renunțarea la dreptul pretins: reclamantul poate, in tot cursul
procesului, sa renunțe la insusi dreptul pretins daca poate dispune de
acesta fara a fi necesar acordul paratului.
In caz de renunțare la dreptul pretins, instanța pronunța o hotarare prin
care va respinge cererea in fond dispunând si asupra cheltuielilor de
judecata.
Din punct de vedere al formei, art 408(3) prevede: renunțarea se poate
face atat verbal, in ședința, consemnandu-se in încheiere, cat si prin
înscris autentic.
Renunțarea reclamantului la dreptul pretins trebuie să fie
expresialibera si necondiționata a consimțământului reclamantului.
Asupra renunțării, instanța se pronunța prin hotarare care poate fi
atacata cu recurs la instanța ierarhic superioara.
Daca renunțarea este făcuta in apel, hotararea primei instanțe va fi
anulata in tot sau in parte, in măsură renunțării.

Achiesarea

Achiesarea este un act de dispoziție prin care paratul recunoaște

pretențiile reclamantului sau adera la hotararea pronunțata impotriva sa.
Achiesarea are 2 forme:
A) Achiesarea Ia pretenții: aceasta consta intr-o recunoaștere pura si
simpla a pretențiilor reclamantului. Când paratul a recunoscut in tot sau in
parte pretențiile reclamantului, instanța, la cererea paratului, va da o
hotarare in măsură recunoașterii. Hotararea partial pronunțata este
executorie. Daca recunoașterea este parțiala, judecata va continua cu
privire la pretențiile ramase nerecunoscute, instanța urmând a pronunța o
noua hotarare asupra acestora. Hotararea pronunțata poate fi atacata
numai cu recurs lă instanța ierarhic superioara.
B) Achiesarea Ia hotarare
Reprezintă voința pârtii care a pierdut procesul de a renunța la calea de
atac. Achiesarea la hotarare are ca efect stingerea definitiva a procesului
rezultând ca orice posibilitate de contestare ulterioara e exclusa.
Achiesarea atunci când este condiționată nu produce efecte decât daca e
acceptata expres de partea adversa.
Felurile achiesării: expresa, tacita, totala si parțiala.
Nu constituie achiesare tacita faptul, ca partea nu se opune la executarea
silita sau expirarea termenului pentru declararea caii de atac.

Tranzacția judiciara
Este contractul prin care părțile previn sau sting un litigiu inclusiv
in faza executării silite prin concesii sau renunțări reciproce la drept ori
prin transferul unor drepturi de la una la cealalata. Pentru a putea
tranzactiona in mod valabil, părțile trebuie sa respecte toate condițiile de
fond necesare pentru încheierea unei convenții civile.
Tranzacția nu e admisibila in materia drepturilor de care părțile nu
pot dispune.
In privința formei, art 2272 Cod Civil prevede ca, pentru a fi
dovedita tranzacția trebuie sa fie încheiata in sens.
Art 438 NCPC: părțile se pot infatisa oricând in cursul judecății
chiar fara sa fi fost citate pentru a cere sa se dea o hotarare care sa
consfințească tranzacția lor.
Daca părțile se infatiseaza la ziua stabilita pentru judecata cererea
pentru darea hotărârii va putea fi primita de un singur judecător.
Daca părțile se infatiseaza intr-o alta zi instanța va da hotararea in
camera de consiliu.
Tranzacția va fi incheiata in forma scrisa si va alcatui dispozitivul
hotărârii. Hotararea care consfințește tranzacția poarta denumirea de
hotarare de expedient.
Hotararea pronunțata in urma tranzacției poate fi atacata prin
motive procedurale numai cu recurs la instanța superioara.
Alt 2278 CC: tranzacția care punând cap at unui proces inceput este
constantata printr-o hotarare judecătoreasca, poate fi desființată prin
acțiune in nulitate sau acțiune in rezolutiune sau reziliere precum orice alt
contact; ea poate fi de asemenea atacata cu acțiune revocatorie sau cu
acțiunea in declararea shnulatiei.
 Suspendarea procesului civil
Suspendarea consta in oprirea temporara a cursului judecății din
motive voite de parti sau independente de voința lor.
Cazurile de suspendare :sunt reglementate in art 411-415 NCPC.
Suspendarea poate fi voluntara sau legala.
Suspendarea legala poate fi: de drept sau
facultativa/judecatoreasca.
Suspendarea voluntara e aceea care determina sistarea temporara a
activitatii judecătorești datorita unor împrejurări voite de parti.
Art 411 NCPC judecătorul va suspenda judecata:
1.când amandoua părțile o cer.
2.cand niciul dintre partile legal citate nu se infatiseaza la strigarea
pricinii.
Daca sunt indeplinite condițiile art 411, instanța e obligata sa
suspende judecata. Suspendarea poate fi evitata daca reclamantul sau
paratul a cerut in scris judecarea in lipsa. Cererea de judecata in lipsa
produce efecte numai la instanța in fata careia a fost formulata. Aceasta
cerere poate fi formulata de reclamant prin cererea de chemare in judecata
si de către parat prin intampinare.
Suspendarea legala de drept
412: Judecarea cauzelor se suspenda de drept:
A) .prin decesul uneia dintre parti pana la introducerea in cauza a
moștenitorilor in afara de cazul când partea interesata cere termen pentru
introducerea in judecata a acestora;
B) .prin interdicția judecatoreaasca sau punerea sub curatela a unei parti
pana la numirea tutorelui sau curatorului;
C). prin decesul reprezentantului uneia dintre parti survenite cu mai puțin
de 15 zile inaintea înfățișării pana la numirea unui nou
reprezentant/mandatar.
D). prin încetarea funcțiilor tutorelui sau curatorului pana la numirea unui
nou tutore sau curator.
E). Cand persoana juridica e dizolvata pana la desemnarea lichidatorului.
F). prin deschiderea procedurii insolventei in temeiul unei hotarari
judecătorești definitive daca debitorul trebuie reprezentat pana la numirea
lichidatorului judiciar.
G). In cazul in care instanta formulează o cerere de pronunțare a unei
hotarari preliminare adresate Curtii de Justitie a UE, potrivit tratatelor pe
care se intemeiaza UE
H). In alte cazuri prevăzute de lege.

Apariția oricăruia dintre imprejurarile prevazute de art. 412

determina sistarea de drept a judecatii cauza urmand sa fie scoasa de pe
rolul instantei.
Potrivit art 412 alin 2 : daca Împrejurările Intervin dupa Închiderea
dezbaterilor nu determina suspendarea si nu impiedica pronuntarea
hotararilor.

Suspendara legala facultativa

Este acea forma a suspendării care permite judecatorului ca in
anumite împrejurări date de lege sa aprecieze asupra oportunității sistarii
temporare a Judecății.

Art 413 instanța poate suspenda judecata:

a).cand dezlegarea cauzei depinde in tot sau in parte do existenta sau
inexistenta unui drept care face obiectul unei altei judecați.
b) .cand s-a început urmărirea penala pentru o infracțiune care ar avea o
„înrâurire” hotaratoare asupra hotărârii ce urmeaza sa se dea daca legea nu
prevede altfel;
c) .in alte cazuri prevăzute de lege( 242, 520,143).

Procedura suspendării
Asupra suspendării judecării procesului instanței se va pronunța
prin încheiere care poate fi atacat cu recurs in mod separat la instant
ierarhica superioara.
 Când suspendarea a fost dispusa de ICCJ hotararea e
definitiva.Recursul se poate declara cat timp dureaza suspendarea cursului
procesului atat împotriva încheierii prin care s-a dispus suspendarea cat si
împotriva încheierii prin cure s-a dispus respingerea cererii de repunere pe
rol a procesului. Reluarea judecării procesului c prevăzut in art 415.
— Efectele suspendării: se rasfrang asupra tuturor pârtilor din proces
fara nicio considerare fata de calitatea lor procesuala, rezultând astfel ea
suspendarea are caracter indivizibil.

Caile de atac
Sunt remedii juridice procesuale prin intermediul carora se poate
solicita verificarea legalității si temeiniciei hotărârii judecătorești in
scopul remedierii erorilor savarsite.
După condițiile de exercitare:
1 .cai de atac ordinare
2.cai de atac extraordinare
Potrivit art 456 calea ordinara de atac e apelul iar caile extraordinare sunt
recursul,contestația in anulare si revizuirea.
Dupa instanța competenta asupra cailor de atac (pt pronunțare):
1. cai de atac de reformare
2. cai de atac de retractare.
Prin 1 se realizează controlul judiciar adica instanțele superioare verifica
legalitatea si temeinicia hotărârii instanței inferioare ( apel, recurs)
Prin 2 se oferă posibilitatea ca instanța care a pronunțat hotararea sa o
verifice ea insasi si daca e cazul sa revină asupra ei (cont in anulare,
revizuirea)
Daca provoacă sau nu o judecata in fond:
1 .cai de atac devolutive ( apelul care esdte singura cale de atac)
2.cai de atac nedevolutive
Apelul:
E o cale de atac ordinara prin intermediul careia oricare dintre parti
poate solicita unei instanțe superioare reformarea hotărârii date de prima
instanța.
 Apelul e o cale de atac devolutiva care permite o reexaminare
completa a cauzei atat in fapt cat si in drept de către o instanța superioara
in complet format din 2 judecători.
Condițiile exercitării apelului:
De fond –hotarari susceptibile de apel / subiectele apelului /
termenul de apel
De forma

Termenul de apel
E de 30 de zile de la comunicarea hotărârii daca legea nu dispune
altfel. Potrivit art 468 alin 4: pt procuror termenul de apel curge de la
pronunțarea hotărârii, in afara de cazurile in care procurorul a participat la
judecarea cauzei, atunci când termenul de apel curge de la comunicarea
hotărârii.
Se . aplica principiul echipolentei adica comunicarea hotărârii
poate fi înlocuita cu un act echivalent sub aspectul momentului de la care
incepe sa curgă in următoarele situații:
1 .termenul de apel curge de la comunicarea hotărârii chiar atunci
când aceasta a fost făcută o data cu încheierea de încuviințare a executării
silite.
2.daca o parte face apel înainte de comunicarea hotărârii, aceasta se
socotește comunicata la data depunerii cererii de apel
Term, de apel suspenda executarea hotărârii data de prima instant,
cu excepția cazurilor anume prevăzute de lege.
întreruperea termenului de apel
Termenul de apel se întrerupe:
l.prin moartea pârtii care are interes sa faca apel
2 .primnoartea mandatarului uaruiaTsurfacut comunicarea