CRONICA MOLDO-GERMANĂ

nul de la Iisus al Mariei 1502, în ziua de 28 aprilie s-a scris cronica lui Ştefan voievod din
Valahia.
Cronica scrisă pe scurt a lui Ştefan, din mila lui Dumnezeu, voievod al ţărilor Moldovei şi
Valahiei.[1]

Întâi. Numărătoare valahă, de la facerea lumii, 6965 [1457].

În anul, cum se scrie de la naşterea lui Hristos, 1457, în luna april, în ziua 11[2], într-o marţi, în
Săptămâna Mare, înaintea Paştilor, atunci a venit Ştefan voievod, un fiu al lui Bogdan voievod,
care a venit cu putere mică, cu muntenii, cu ţările de jos, ca la 6 mii de oameni. Şi au venit
asupra lui Aaron voievod la o gârlă sau apă cu numele Hresca, lângă Doljeşti. Acolo a bătut
Ştefan voievod pe Aaron voievod, alungându-l din ţară şi el însuşi a rămas stăpân cu putere.

2-lea. 6969 [1461].

În luna iunie, în ziua 5, atunci a pătruns Ştefan voievod la secui şi i-a prădat cu totul şi le-a luat
multe şi a omorât pe mulţi dintre ei.

3-lea. 6970 [1462].

În luna iunie, în ziua 22, atunci a venit Ştefan voievod în faţa Chiliei şi nu a putut s-o
dobândească, ci a fost împuşcat de o bombardă la glezna stângă, apoi a plecat de la Chilia.

4-lea. 6971 [1463].

În luna iulie, în ziua 15, atunci au adus de la Kiev voievodului pe doamna lui, cu care a avut pe
doamna din ţara Moscovei[3].

5-lea. 6973 [1465].

În luna ianuarie, în ziua 23, într-o joi, la miezul nopţii, atunci a venit Ştefan voievod asupra
Chiliei, cu bună pace dinspre toate părţile şi vineri dimineaţă a lovit cu bombardele şi a dat asalt
toată ziua la poarta castelului şi l-a cucerit cu mare luptă. Acolo a şezut el trei zile şi atunci s-au
supus şi cei din târg cu totul. Atunci a pus Ştefan voievod pe Isaia, cumnatul său, ca pârcălab la
Chilia.

6-lea. 6975 [1467].

De asemenea, în luna noiembrie, în ziua 19, într-o joi, a venit Mathias, craiul unguresc, cu mare
putere de oaste şi cu multe tunuri la Totruş, unde este ocna de sare. În ziua 29, au venit ungurii la
târgul Roman şi în ziua de 7 decembrie într-o luni, atunci au ars ungurii cu desăvârşire târgul
Romanului şi au pornit cu toată puterea spre Mulda[4], o capitală a Ţării Moldovei. În ziua de 14
decembrie, într-o luni spre marţi, în timpul nopţii, a năvălit Ştefan voievod cu oastea sa asupra
ungurilor şi a omorât foarte mulţi dintre dânşii, ale căror oase zac încă până astăzi şi vor zace
veşnic. Atunci a fost săgetat şi craiul Mathias cu două săgeţi, pe care le-a purtat cu el afară din
ţară. Dacă i-ar fi fost cu credinţă lui Ştefan voievod marele său vornic, Isaia, şi ar fi călărit acolo
unde i se poruncise, atunci n-ar fi scăpat nici picior de acolo. De aceea, a trebuit să-şi puie şi
capul pentru aceasta, el şi alţii mulţi. În ziua de 14 decembrie, într-o miercuri, atunci s-a risipit
oastea lui Ştefan voievod, aşa încât ungurii şi ei au omorât pe mulţi dintr-înşii. Şi domnul a
scăpat el însuşi de acolo călare cu două slugi şi a căzut în mâinile duşmanilor săi. Atunci s-a
răscumpărat Ştefan voievod şi i-a înşelat cu vorba, cum a ştiut, până a scăpat de ei. În acelaşi
[an], au venit şi tătarii în ţară şi oastea iarăşi a venit călare la voievod, încât a pus în mişcare o
oaste mare. Aceasta a auzit-o craiul Mathias şi a ieşit cu puţin folos din ţară. Astfel, Ştefan
voievod a pornit cu oastea lui împotriva tătarilor şi i-a lovit, alungându-i din ţară şi a omorât pe
mulţi dintre ei. Totuşi, mulţi oşteni au pornit şi pe urma craiului, care au rupt de la el mulţi
oameni, aşa încât craiul nu a scos din ţară nici un tun şi sunt încă îngropate în munţi, pe care
până azi nimeni nu le poate găsi.

7-lea. 6978 [1470].

În luna februarie, în ziua 27, a pornit Ştefan voievod asupra Brăilei, în Muntenia şi a vărsat mare
şi mult sânge şi a ars târgul cu totul şi nu a lăsat în viaţă nici copii din mame şi a despicat sânul
mamelor şi a scos pe copii din el.

De asemenea, în luna ianuarie, în acelaşi an, în ziua 16, a poruncit voievodul să i se taie capul lui
Isaia vornicul, cumnatul său.

8-lea. 6979 [1471].

În luna martie, în ziua 7, într-o joi, a pătruns Ştefan voievod în Muntenia şi, în aceeaşi zi, a avut
o mare bătălie cu Radul voievod, pe un câmp, lângă un târg numit Socii. Acolo a omorât multă
oaste şi le-a luat 17.000 de ţigani cu dânsul în robie.

În acelaşi an, în luna august, ziua 29, într-o joi, atunci a fost cutremur cumplit.

În acelaşi an, în luna septembrie, în ziua 14, au adus lui Ştefan voievod pe doamna din Mangop,
cu numele Maria; ea era o circaziană[5] şi a avut 2 fiice cu dânsa.

9-lea. 6981 [1473].

În luna noiembrie, în ziua 8, într-o luni, a aşezat Ştefan voievod oastea lui în tabără şi steagul
său, în Muntenia, la Milcov, pe partea lui, cu 48 de steaguri şi au pornit în 12 cete, împreună cu
Basarab voievod[6], împotriva lui Radul voievod şi nu ştia de Radul voievod că se apropie.
Atunci s-au unit toate cetele împreună, noaptea, încât Radul voievod, nici oastea lui, nu ştiau
nimic despre aceştia şi nu credeau altfel, decât că erau aşa de puţini, câţi văzuseră dintr-înşii. Şi
s-a întâmplat aceasta în acea lună, în ziua 18, într-o joi; atunci a şezut toată ziua voievodul lângă
o gârlă, care se cheamă Potoc şi a şezut până sâmbătă seara. Duminică, înainte de răsăritul
soarelui, a lovit Ştefan voievod pe Radul voievod şi i-a tăiat 64 de mii de oameni, aşa încât
Radul voievod abia a scăpat cu fuga, cu puţină oaste la un castel care se cheamă Dâmboviţa[7].

În aceeaşi lună, în ziua 23, a venit Ştefan voievod cu toţi oştenii săi în faţa castelului şi l-a
asediat cu tărie şi în timpul nopţii a fugit Radul voievod din castel, în acea lună, în ziua 24;
atunci a luat Ştefan voievod castelul şi a pătruns cu forţa înăuntru şi a luat lui Radul voievod pe
soţia lui şi pe unica lui fiică, cu toată oastea şi mari comori. Şi ea era de sânge şi de viţă înaltă şi
acum încă este doamna lui Ştefan voievod; cu ea are pe un fiu, Bogdan voievod, şi două fiice
frumoase şi a luat toate giuvaerurile, care le stăpâneşte de obicei un principe, cu toate steagurile
şi cetatea de care. Şi acolo a şezut Ştefan voievod 3 zile, lângă o pădure, până ce şi-a rânduit de
tot oastea, căci auzise că nişte turci veneau în ajutorul lui Radul voievod. Aceştia au venit în ziua
de 28 ale aceleiaşi luni, ca la 13 mii de oameni, cu 6 mii de munteni. Atunci s-a îndreptat Ştefan
voievod cu bărbăţie împotriva lor şi Dumnezeu l-a ajutat, încât i-a nimicit cu desăvârşire, iar pe
care i-a prins vii, i-a tras în ţeapă prin buric, cruciş, unul peste altul, în număr ca la 2.300. Şi a
stat acolo, în mijlocul lor, 2 zile. Şi oastea lui s-a desfăcut. Şi a venit cu multă avere şi pace la
Suceava, la scaunul ţării sale, şi a lăudat pe Dumnezeu cu vlădicii şi arhidiaconii şi cavalerii săi
şi cu toţi supuşii lui, pentru că de la Dumnezeu a fost că i-a mers aşa de bine. Şi atunci a aşezat
Ştefan voievod pe Basaraba voievod ca domn în Muntenia, peste ţară. Şi după 4 săptămâni, în
luna decembrie, în ziua 20, atunci a venit Radul voievod cu 17 mii de turci şi 12 mii de munteni
şi au învins pe Basarab voievod şi l-au alungat din ţară. Atunci a venit în fugă Basarab în
Moldova, la Ştefan voievod şi turcii pe urma lui, până la Bârlad şi s-au apucat să prade, dar nu au
aşteptat pe Ştefan voievod, ci s-au întors acasă. Atunci a pornit Ştefan voievod iarăşi în Muntenia
şi a ars ţara aproape cu totul în ziua de 14 martie. Era prea frig, încât el nu a putut rămâne cu
oastea şi s-a întors iarăşi acasă, însă a adus mulţi oşteni prinşi la Suceava, dintre care a pus de au
spânzurat 700 în faţa castelului.

10-lea. 6982 [1474].

În luna octombrie, ziua întâi, atunci a intrat iarăşi Ştefan voievod cu Basarab în Muntenia, cu
oaste mare şi a venit la un castel care se cheamă Teleajen, şi acolo a prins pe pârcălabi şi le-a
tăiat capul şi a luat cu dânsul pe mulţi ţigani, care erau acolo şi a pus să fie spintecaţi mulţi
ţigani, aşa încât sângele curgea din castel afară şi a dat foc castelului. Şi a aşezat pe Basarab
iarăşi ca domn în ţară şi i-a dat pe mână ţara şi a pedepsit pe mulţi boieri care nu-i fuseseră
ascultători.

În aceeaşi lună, în ziua 4, atunci au venit ungurii cu Ţepeluş voievod[8] şi s-au ciocnit cu
Basarab şi nu au putut să-i strice cu nimic ungurii. Şi apoi Ştefan voievod s-a întors acasă, în ţara
lui; atunci au venit iarăşi ungurii cu Ţepeluş, în ziua de 20 a aceleiaşi luni, şi au dobândit ţara de
la Basarab şi au aşezat ca voievod pe Ţepeluş. Între acestea a pierit Radul voievod, în aşa fel
încât nimeni nu a ştiut ce s-a ales de el şi la fel şi Basarab voievod.

În acelaşi an, în luna februarie, în ziua 9, au luat turcii Caffa şi au încărcat 32 de corăbii mari cu
averi, cu comori mari şi în ultima corabie 12 copii ai orăşenilor şi 4 turci şi i-au trimis pe aceştia
şi i-au luat cu ei, spre Constantinopol. Atunci s-au sfătuit tinerii, când au ajuns pe mare, cum ar
putea să-i abată din drum pe turci şi au hotărât că într-o noapte, pe la un ceas din noapte, trebuie
să-i omoare pe toţi. Aceasta s-a întâmplat în ziua de 19 februarie, într-o sâmbătă noaptea; atunci
au înjunghiat pe toţi turcii şi Dumnezeu a dat noroc ca vântul să ducă toate corăbiile la Chilia. Şi
acolo a venit Ştefan voievod cu oastea lui, cu 400 de care şi a luat toate averile, împreună şi cu
tinerii şi i-a adus pe toţi la Suceava; atunci a împărţit domnul pe tineri prin Suceava; în acelaşi
timp, au aflat caffezii şi veneţienii că copiii erau la Ştefan voievod şi au fost foarte bucuroşi de
aceasta. Şi i-au trimis foarte mulţi bani şi cereri ca el să lase liberi pe tineri. Iar Ştefan voievod a
îmbrăcat pe toţi tinerii şi i-a lăsat pe toţi liberi şi care au vrut să se ducă acasă, pe aceia a
poruncit să-i călăuzească în Ţara Ungurească. Mulţi dintre dânşii au rămas în Suceava, care şi
astăzi sunt acolo.

În acelaşi an, până în luna ianuarie, a trimis împăratul turcesc foarte mulţi soli, unul după altul, la
Ştefan voievod, că trebuie să-i trimită înapoi comorile şi pe tineri, ceea ce el nu a făcut. Aceasta
a fost până în luna ianuarie.

11-lea. 6983 [1475].

În luna ianuarie, ziua 10, într-o joi, a avut Ştefan voievod o mare bătălie cu turcii, puţin mai sus
de Vaslui, lângă o apă care se cheamă Bârlad. Atunci i-a ajutat Dumnezeu de a învins iarăşi pe
turci cu totul, în număr ca la o sută de mii şi 17.000 de oameni dintre munteni, care erau cu
dânşii, astfel că turcul nu a aflat nici o scăpare. Şi i-au gonit încă 8 mile întregi pe un noroi greu.
12-lea. 6984 [1476].

În luna iulie, în ziua 26, într-o vineri, atunci a venit Othman, împăratul turcesc[9], cu 200.000 de
oameni şi s-a ciocnit pe o câmpie cu Ştefan voievod, lângă pârâul care se cheamă Pârâul Alb.
Atunci i-au ucis turcii lui Ştefan voievod toată oastea şi pe boierii lui cei mari şi pe nobili, încât
el însuşi a scăpat de acolo cu puţină oaste. Şi i-a ars cu totul aproape toată ţara, dar nu i-a putut
lua nici un castel. Împăratul a asediat un castel cu numele Neamţul. Atunci au tras din castel în
tunul cel mare şi au împuşcat şi pe comandantul artileriei. Atunci împăratul s-a tras înapoi. Şi
atunci Ştefan voievod avea iarăşi o oaste în număr ca la 16 mii de oameni şi se înfăţişă iarăşi
turcilor. Atunci au socotit turcii că el a dobândit ajutor de la polonezi sau de la unguri şi s-au
întors acasă. Totuşi, el le-a rupt multă oaste.

13-lea. 6985 [1477].

În luna decembrie, 19 zile, a luat voievodul în căsătorie pe doamna, fiica lui Radul voievod, pe
care i-o luase cu forţa.

14-lea. 6987 [1479].

În luna iunie, 22 zile, a început voievodul să zidească Chilia şi a isprăvit-o în aceeaşi vară, cu
800 de zidari şi 17.000 de ajutoare; în aceeaşi lună, ziua 16, a născut doamna lui Ştefan pe fiul
lor, Bogdan, fiul lui Ştefan voievod, care şi astăzi trăieşte, din mila lui Dumnezeu.

15-lea. 6989 [1481].

În luna iulie, în ziua 4, într-o duminică, atunci a avut Ştefan voievod o bătălie foarte mare cu
Ţepeluş voievod în Muntenia, la o apă care se cheamă Râmnic. Şi Dumnezeu a ajutat pe Ştefan
voievod, de a nimicit pe Ţepeluş voievod cu toată oastea lui, şi a câştigat bătălia şi a ucis pe
Ţepeluş şi a aşezat pe Vlad voievod[10] ca domn în Muntenia, al cărui fiu încă şi astăzi trăieşte
şi este domn în Muntenia. Atunci a fost ucis şi cumnatul lui Ştefan voievod, numit Şandru, un
cavaler leal.

16-lea. 6990 [1482].

În luna martie, în ziua 10, într-o duminică, a cucerit Ştefan voievod un castel la graniţa dinspre
Turcia, cu numele Ketzo, şi a aşezat în el 2 pârcălabi, cu numele Vâlcea şi Ivanco.

17-lea. 6991 [1483].

În luna iulie, în ziua 14, turcii au lovit şi au dat asalt Chiliei şi o luară, în aceeaşi vreme. În luna
august, în ziua 7, au luat turcii şi Cetatea Albă şi au dus cu ei populaţia mai bună la
Constantinopol.

18-lea. 6992 [1484].

În luna iunie, 3 zile, a început voievodul să zidească un castel la târgul Romanului. Şi în luna
august, 11 zile, a plouat sânge asupra aceluiaşi castel; atunci s-a lăsat voievodul de clădit şi de
zidit.

19-lea. 6993 [1485].

În luna septembrie, în prima zi, s-a dus Ştefan voievod la craiul Poloniei, la Colomeea şi, pe când
voievodul era la rege, au venit turcii cu Petru Hronoda voievod, fără împotrivire, asupra Sucevei
şi pentru că Suceava nu a vrut să se predea, atunci ei au ars târgul şi aproape toată ţara. Şi craiul
nu voia să-l creadă şi nu voia să-i dea drumul. Şi când craiul l-a lăsat, a poruncit fiului său,
Albert[11], să pornească cu ceva oştire în ajutorul lui. Dar craiul Albert s-a întors iarăşi înapoi de
la Colacin şi a lăsat pe unii dintre comandanţi să meargă cu el, ca panul Czessny şi panul
Weyssdorffer şi Ian Polag, cu ceva oaste şi se purtară cavalereşte lângă graţia sa, încât atunci
încă mulţi turci au fost nimiciţi la Cătlăbuga.

20-lea. 6994 [1486].

În luna martie, în ziua 6, într-o luni, s-a ciocnit Ştefan voievod cu Hronoda la Bulgari, la apa
numită Siret. Atunci a bătut Petru Hronoda pe Ştefan voievod şi a câştigat lupta şi Ştefan
voievod a căzut de pe cal şi a zăcut printre morţi de dimineaţă până la prânz. Atunci a venit
călare un boier, cu numele Purice[12], care a recunoscut pe Ştefan voievod. Atunci a scos pe
voievod de acolo, de şi-a adunat oastea lui, şi a trimis la Petru voievod pe un boier, anume
Pântece, care s-a supus lui Petru voievod şi l-a scos afară din bătălie, după ce l-a convins că de
acum câştigase bătălia. Şi cu ceata lui au tăiat capul lui Petru voievod şi au adus capul lui Ştefan
voievod. Astfel, a rămas Ştefan voievod stăpân în ţară, cu ajutorul lui Dumnezeu.

Iar după 2 ani a trimis Ştefan voievod pe un boier[13] în ţara Rusiei şi a cuprins-o până la Halici;
după 4 ani, a venit panul Micolai Haliţchi şi i-a învins oastea la Rohatyn. Atunci, acel boier a
fugit la Cetatea Albă. Voievodul a aflat despre aceasta şi a trimis în taină după dânsul şi l-au
prins lângă Cetatea Albă cu slugile lui [şi] 36 de cai şi l-au adus la Suceava. Acolo a stat un an
întreg prins, dar, când a trecut un an, domnul i-a dat drumul şi l-a pus să intre din nou în ţara
Rusiei. Atunci el a cuprins iarăşi ţara către Halici. S-a întâmplat odată, într-o duminică, pe când
şedea el
într-un sat lângă Colomeea, au venit asupra lui polonii şi l-au prins împreună cu alţi 5. Apoi l-au
dus la Koţ [cu] marele său vornic, anume Rebge negustorul, şi îi tăiară capul. Pe boieri cu ceilalţi
i-au aruncat vii, de pe castel în jos, la Koţ.

În anul, cum se scrie, după naşterea lui Hristos, 1497, în luna aprilie, la începutul lunii, a venit
craiul Poloniei la Liov, cu ridicarea obştească a oştirii ţării sale şi a altor neamuri, ca prusienii,
cu gândul să pornească împotriva turcilor. Atunci a străbătut prin ţara sa în spre Valahia, către
Ştefan voievod, toată vara. Şi când s-a făcut luna septembrie, ziua întâi, a pătruns în ţară
voievodului, la Şepeniţ. Atunci au sosit solii lui Ştefan voievod, anume Tăutul marele logofăt şi
Isaac marele vistiernic, anume pentru ca să se îndrepte craiul împotriva turcilor. Atunci craiul a
poruncit ca boierii şi solii să fie prinşi şi a pus să-i ducă la Castelul de Sus din Liov. Iar el singur
cu toată oastea lui a pornit asupra Sucevei şi în ziua de 16 a tăbărât în faţa castelului de la
Suceava. Şi a ţinut asediu în faţa ei 21 de zile şi nopţi cu mare înverşunare. Şi s-a tras înapoi de
la castelul Sucevei, în ziua de 9 octombrie, într-o miercuri, în ziua sfântului Dionisie-Dumitru.
Într-o joi, la 17 octombrie, li s-a întâmplat polonilor mare nenorocire, în codrul Cosminului,
încât el a scăpat de acolo cu puţină oaste, precum este ştiut tuturor vecinilor.

În anul, cum se scrie de la naşterea lui Hristos, anul 1499, în luna februarie, a pătruns Malcoci cu
mulţime de turci în ţara Poloniei, până către Halici. Atunci a venit o iarnă grea şi ger, zăpadă, de
pe urma căreia mulţi din ei au murit îngheţaţi şi de foame, încât nu au apucat a trece peste Nistru.
Şi s-au întors înapoi cu mare lipsă şi foame. Şi când au venit în Valahia, între Nistru şi Prut, au
vrut să treacă peste Prut. Atunci a ridicat Ştefan voievod oastea sa şi a pus de au omorât pe turci,
în toate chipurile, încât el a omorât mai mult de 80.000 de turci. Şi a pus de i-a aruncat în Prut.
[1] Valahia: în polonia şi în alte ţări, era numele Moldovei.
[2] Greşit, în loc de ziua 12.
[3] Deci, Olena, căsătorită cu Ivan, fiul lui Ivan al III-lea al Moscovei, era fiica Evdochiei de la
Kiev.
[4] Mulda, numele săsesc al târgului Baia, dat de orăşenii saşi de acolo. Este o dovadă că textul
german al cronicii este scris de un german din Moldova.
[5] Maria din Mangop nu era circaziană, ci greacă, din familia Paleologilor.
[6] Basarab Laiotă, zis cel Bătrân.
[7] Castelul oraşului Bucureşti.
[8] Basarab cel Tânăr (1478–1482). Aici, el apare ca pretendent, înainte de domnie.
[9] Mahomed al II-lea.
[10] Vlad Călugărul, domnul Ţării Româneşti (1482–1495).
[11] Viitorul rege al Poloniei, Ioan Albert (1492–1501).
[12] Această informaţie confirmă ştirea din tradiţie, din O samă de cuvinte a lui Ion Neculce,
cum aprodul Purice ar fi salvat pe Ştefan în această bătălie şi că acest boier ar fi începătorul
neamului Movilă.
[13] Numele acestui „boier”, care a făcut o răscoală în ţările ruseşti, nu este indicat. E vorba
despre Muha, şeful răscoalei ţărăneşti.