2.2.

TRANSPORTUL ACTIV PRIN

MEMBRANA CELULARĂ
CARACTERISTICI:
- contra gradient
- consum energetic: ATP  ADP + Pi +E
- dependent de energetica celulară
- caracter limitativ  Tmax determinat de disponibilitatea
transportorului
ROLURI:
- transportul moleculelor organice (glucoza, aa) şi ionilor
(Na+, K+, Ca2+, Fe2+, I-)
- asigură diferenţa de concentraţie a subst. între mediul intra
şi extracelular
În funcţie de sursa de energie care
asigură desfăşurarea procesului:

a) TRANSPORT ACTIV PRIMAR

b) TRANSPORT ACTIV SECUNDAR

 a) TRANSPORTUL ACTIV PRIMAR

- proteina transportoare este şi ATP-ază:

ATP  ADP + Pi + E
- E  modif. conformaţionale ale proteinei ce asigura
transportul specific ionilor
- proteina transportoare = pompa ionică
 Pompa Na+/K+ (Na+/K+-ATP-aza)
 Pompa H+/K+ (H+/K+-ATP-aza
 Pompa de Ca2+ (Ca2+-ATP-aza)
 Pompele protonice (H+-ATP-azele)
 POMPA Na+-K+
cea mai imp. ATP-ază de transport
transportă 3 Na+ spre ext. şi 2 K+ spre int. pentru 1 ATP
mare consumatoare de energie (50% - neuron şi nefrocit,
10% - fibra musculară şi hepatocit)

STRUCTURA:
- două subunităţi  cu rol catalitic
- la interior  situsuri de fixare  Na+, ATP, Mg2+
 situs de fosforilare  Pi
- la exterior  situsuri de fixare  K+
- două subunităţi  cu rol reglator ce asigură:
- translocarea pompei din citoplasmă în membr.
- distribuţia polarizată a pompelor pe supraf. cel.
(la polul bazal al celulelor)
Pompa Na+/K+
MECANISMUL DE OPERARE:
1. ocuparea situsurilor interne cu 3 Na+, 1 ATP şi 1 Mg2+; hidroliza ATP-ului cu
eliberarea E şi a grupării Pi;
2. fixarea grupării Pi (sub acţiunea unei kinaze) la situsul de fosforilare  creşterea
afinităţii pompei pentru Na+; utilizarea E pentru modificarea conformaţională
a proteinei  expunerea situsurilor de Na+ pe faţa ext. a membr. şi eliberarea
Na+ în mediul extracel.;
3. ocuparea situsurilor externe cu 2 K+ ; îndepărtarea grupării Pi (sub acţiunea unei
fosfataze), urmată de creşterea afinităţii pentru K+ ;
4. revenirea proteinei la conformaţia iniţială,
5. expunerea situsurilor de K+ pe faţa internă a membranei
6. trecerea K+ în mediul intracelular.
POMPA Na+-K+
FUNCŢII:
- mecanismul principal ce asigură homeostazia celulară
- pompă electrogenică  încărcare electronegativă la int.
- menţine PR
- participă la refacerea echil. ionic după
depolarizare.
- activată în exces  hiperpolarizare
- inhibată  depolarizare uşoară
- asigură gradientul de Na+ necesar TA secundar
REGLAREA ACTIVITĂŢII:
- activată de insulină, h. tiroidieni, catecolamine
- inhibată de ouabaină, tonicardiace (digoxin)
 ALTE POMPE
Pompa de Ca2+
- caracteristică fibrei musculare
- la niv. sarcolemei  expulzează Ca2+ în mediul extracelular
- la nivelul membranei RS  asig. recaptarea Ca2+
rol   conc. Ca2+ citosolic (10-5M10-7M)  relaxarea musculară
• Pompele de H+
m. mitocondrială  transp. electronilor în timpul fosforilării oxidative
polul apical al nefrocitului din TCD  eliminarea renală a H+ 
menţinerea echilibrului AB
• Pompa H+/K+
scoate din celulă 1H+ şi introduce 1K+
prezentă în celula parietală gastrică  formarea HCl
 b) TRANSPORTUL ACTIV SECUNDAR

- foloseşte gradientul de concentraţie creat de TA primar

pentru a asigura transportul unei alte subst., cuplat cu
transportul de Na+
Transportul de Na+  intracelular, în sensul gradientului
de concentraţie menţinut de pompa Na+/K+
Transportul subst. cuplate  contra gradient
- cotransport - Na+-glucoză, Na+-aminoacizi
- epiteliul de absorbţie
- antiport - Na+-Ca2+  miocite
- Na+-H+  nefrocite
COTRANSPORTORUL Na+-glucoză
 COTRANSPORTORI
- asigură TA secundar  în aceeaşi direcţie cu Na+
- electroneutri - Na+/K+/2Cl- (nefrocite - ansa Henle)
- electrogenici - Na+-glucoză, Na+-aminoacizi

ANTIPORTERI (SCHIMBĂTORI IONICI)

- asigură TA sec.  în direcţie opusă faţă de Na+
- Na+/Ca2+ - electrogen, scoate din celulă 1Ca2+ şi introduce 3Na+
- celula miocardică de lucru, în repaus
- participă la  conc. de Ca2 în citoplasmă
- Na+/H+ - electroneutru
- scoate din celulă 1H+ şi introduce 1Na+
- contribuie la menţinerea constantă a pH-ului intracel.
 Transportul activ
MODELE ŞI MECANISME:

ATP ATP

antiport simport
Transportul prin membrana celulara -
rezumat
simple
diffusion

facilitated
diffusion

active ATP
transport
 3. FUNCŢIA MEMBRANEI CELULARE ÎN
TRANSFERUL DE INFORMAŢIE
TRANSFERUL DE INFORMAŢIE PRIN INTERMEDIUL:
MESAGERII PRIMARI:
- ansamblu de substanţe biologic active
- interacţionează cu receptori specifici
- clasificare:
 în fcţ. de origine: endogeni, exogeni
 în fcţ. de struct. chimică:
a) mesageri primari liposolubili
- străbat bistratul lipidic
- pătrund în celule
- se leagă de receptori - citoplasmatici (h. steroizi)
- nucleari (h. tiroidieni)
b) mesageri primari hidrosolubili
- nu pot străbate membrana
- se fixează pe receptori membranari (hormoni polipeptidici)
 RECEPTORII MEMBRANARI
DEFINIŢIE:
- structuri complexe macromoleculare, proteice sau glicoproteice 
captează, amplifică, modulează informaţia primită de la mesagerii
primari răspuns celular
CARACTERISTICI:
- situs de recunoaştere şi de ancorare a ligandului
- regiune hidrofobă  fixează R în stratul lipidic
- situs de activitate  interacţ. cu alte prot. de semnalizare
- sinteza în ribozomi, asamblare membranară şi degradare lizozomală
- mare mobilitate în planul membranei
- densitatea 104 – 105 receptori/celulă ţintă, dependentă de:
- raportul sinteză/degradare
- starea celulei
- conc. de lungă durată a ligandului
- densitate  (internalizare, “down-regulation” )  ligand în conc. 
- densitate  (externalizare, “up-regulation” )  ligand în conc. 
 RECEPTORUL:

Caracteristici:

1. Localizat pe m. celulară sau intracelular (nuclear,

mitocondrial)
2. Specializat în recunoaşterea unui pattern molecular -
moleculă semnal (ligand)
3. Proprietăţi: lega liganzi şi induce un răspuns biologic
4. Componente: de recunoaştere, efectoare, reglatoare
(amplificatoare, transductoare)
5. Receptori muţi, acceptori – fixează compuşi fără să inducă
răspuns biologic; îi menţin sau îi eliberează extracelular, în
funcţie de echilibrul existent pt. compusul respectiv
LIGANZII:
Polipeptide: micro- macromolecule, pot atinge mărimea
receptorului
Endogeni: hormoni, mediatori chimici
Exogeni: agenţi farmacologici

Interacţiunea ligand – receptor: agonism şi antagonism:

L . agonişti: induc un răspuns fiziologic

L. antagonişti: împiedică acţiunea agoniştilor.
- competitivi cu agoniştii,
- necompetitivi
- antagonişti funcţionali, cu efecte supracelulare contrarii
(R adrenergici alfa şi beta)
L. parţial agonişti sau dualişti, cu efect dependent de
concentraţia agoniştilor propriu-zişi
L. parţial antagonişti, antagonişti numai în doze mici
 RECEPTORII: CLASIFICARE, ROLURI

În raport cu modalitatea de semnalizare intracelulară:

a. R. proteină-canal ionic
- ligandul ataşat de R deschide un c.ionic  flux ionic depolarizant sau
hiperpolarizant.
ex: Ach deschide c. de Na+ ale R nicotinic  influx de Na+ cu efect
depolarizant
GABA sau glicina deschid un c. de Cl-  influx de Cl-
hiperpolarizant
b. R. cuplaţi cu o enzimă
- ligandul ataşat de R  activarea unei E de pe faţa int. a membranei =>
sintetiza unui mesager sec. intracelular.
ex: Ach se fixează de R muscarinic  activarea guanilatciclazei Gc
cu formare de GMPc;
c. R. cuplaţi cu proteină G
- ligandul determină activarea PG  se cuplează fie cu:
- altă enzimă (Ac, Gc, fosfolipaza A, fosfolipaza C)
- cu un canal ionic (c. de Ca2+ , K+);
d. R. catalitici
- ligandul se fixează de un R cu activit. enzimatică intrinsecă 
modulează activitatea unor proteine semnalizatoare intracel.:
- R tirozin-kinazici - fosforilează resturile specifice de
tirozină ale proteinelor semnalizatoare intracelulare;
- R tirozin-fosfatazici - îndepărtează grupările fosfat de pe
resturile tirozinice ale proteinelor semnalizatoare
intracelulare;
- R serin/treonin-kinazici - fosforilează resturile serinice sau
treoninice specifice ale unor proteine intracelulare.
 INTERACŢIUNEA LIGAND-RECEPTOR

1. COMPLEX LIGAND-RECEPTOR ACTIVAT (L-R)

- situs de fixare - specificitate în recunoaşterea ligandului
- afinitate în fixarea ligandului (10-9 sec.)
- cinetica interacţiunii complexă = reacţie bimoleculară,
reversibilă → formarea de legături fizice slabe
- modificări în structura receptorului şi a ligandului ⇒
COMPLEX LIGAND-RECEPTOR ACTIVAT
2. ACTIVAREA MECANISMULUI DE SEMNALIZARE
INTRACELULARĂ
- amplificarea informaţiei transmise de mesagerii primari:
→ 10X → mesageri de ordin II (sec): AMPc, Ca++, IP3, DAG
→ 100X → mesageri de ordin III: proteinkinaze intracel.
 INTERACŢIUNEA LIGAND-RECEPTOR

Mesageri primari (liganzi)

complex ligand-receptor activat

Mesageri secundari (AMPc, Ca++, IP3, DAG)

Proteinkinaze specifice (mesageri de ordin III)

Fosforilare proteine intracelulare

RĂSPUNS CELULAR
 MODUL DE INTERACŢIUNE
LIGAND-RECEPTOR

AGONISM
- complex ligand-receptor activat ⇒ răspuns fiziologic
specific 80-100%
AGONISM PARŢIAL
- complex ligand-receptor activat ⇒ răspuns fiziologic
specific 10 - 40%
ANTAGONISM - fără răspuns fiziologic
→ competitiv - acelaşi situs de fixare a ligandului =
blocant de receptor
→ alosteric - modificarea configuraţiei receptorului
 SISTEME DE SEMNALIZARE
INTRACELULARĂ

- mesageri secundari ⇒ reacţii imediate (ms) →↑ Ca++

- mesageri terţiari ⇒ reacţii lente (s, min) → ↑ ↑ răspuns

SISTEMUL ADENILATCICLAZĂ – AMPc

SISTEMUL GUANILATCICLAZĂ – GMPc

SISTEMUL DERIVAŢILOR DE FOSFATIDIL INOZITOL

SISTEMUL Ca++ - CALMODULINĂ

SISTEMUL ADENILATCICLAZĂ – AMPc
SISTEMUL DERIVAŢILOR DE FOSFATIDIL
INOZITOL DIFOSFAT
 SISTEMUL Ca++ - CALMODULINĂ

Creşterea Ca++ citosolic prin 2 mecanisme:

- influx prin c. ionice de Ca++ membranare: voltaj-
dependente, operate mecanic, operate de liganzi extracel.
(catecol.), liganzi intracel. (AMPc) sau prin proteine G
- eliberarea din RS prin c. de Ca++ operate de mesageri
intracel. (IP3)
4 Ca++ - calmodulină

proteinkinaze Ca++ - calmodulin dependente

RĂSPUNSUL CELULAR
 PROTEINELE G
- proteine-transductoare intramembranare → cuplează receptorii a
peste 100 de mesageri primari cu efectorul (unitate catalitică,
canal ionic)
- asigură transferul de informaţie de la mesagerii primari către
mesagerii secundari

STRUCTURĂ – heterotrimeri formaţi din 3 subunităţi:

- subunitatea α - GTP-ază asigură funcţia şi specificitatea proteinei
- inactivă când fixează o moleculă de GDP
- activă când fixează o moleculă de GTP
- activează enzime şi c.ionice
membr.→ EFECTORUL
- subunităţile β şi γ - activează canalele de K+ membranare
 TIPURI DE PROTEINE G
Receptori Efectorul Mesagerul de
ordinul II
Gs β- adrenergici adenilatciclaza ↑AMPc
muscarinici canale de Ca++ ↑ Ca++-calmodulina
Gi α 2 – adrenergici adenilatciclaza ↓AMPc
muscarinici canale de K+ ↓K+

Gq α 1 - adrenergici fosfolipaza C ↑ IP3, ↑ DAG,

muscarinici ↑ Ca++-calmodulina
Gt fotoni GMPc ↓GMPc
fosfodiesteraza (vedere)
G olf receptori olfactivi adenilatciclaza ↑ AMPc (olfacţie)
SISTEMUL DERIVAŢILOR DE FOSFATIDIL
INOZITOL DIFOSFAT
 MECANISME DE REGLARE A CONTRACŢIEI

CLASIFICARE
– mecanisme membranare depolarizante sau
hiperpolarizante:
→ includ potenţiale de membr. specifice tipului de fibră
musc. netedă
– mecanisme umoral-hormonale
→ implică acţiunea directă a unor factori metabolici
locali (CO2, O2, acid lactic, K+) şi hormoni circulanţi
sau locali (NOR, ADR, HIS, ocitocină, etc) asupra R
membranari specifici
Contracţia fibrei musculare netede
Indusă de creşterea Ca2+ citosolic prin:
- activarea c. de Ca2+ voltaj-dependente
- activarea c. operate de ligand
- deschiderea c. activate prin intermediul PGq ⇒
activarea PLC ⇒ generarea de IP3 şi DAG

IP3 => eliberarea Ca2+ din RS ⇒ formarea complexului

Ca2+ / calmodulină ⇒ contracţia → DAG → activează
proteinkinaza C (PKC) membranară → susţine contracţia

Relaxarea fibrei musculare netede

prin creşterea - AMPc (căi respiratorii)
- GMPc (vase)
⇒ scad nivelul Ca2+ (stimularea recaptării în RS)