Perfecţionarea docimologică a educatorului

Prof. Înv. Preșc. Nedelcu Matei Gheorghița

Grădinița cu Program Prelungit “Inocența” - Găești

“ Un învăţat al lumii antice şi-a propus în tinereţe să schimbe lumea. A ajuns la

maturitate şi a constatat că nu a putut schimba pe nimeni. Atunci şi-a propus să schimbe măcar
membrii familiei sale. Ajuns la bătrâneţe, şi-a dat seama că nici în familia sa nu a putut
schimba pe nimeni Era prea batrân când a înţeles că, schimbarea ar fi trebuit să înceapă
cu el, ca apoi să poată schimba lumea.”

Sistemul de învăţământ românesc doreşte la catedră cadre didactice care să

corespundă cerinţelor actuale orientate spre „schimbare, dinamism, spre o educaţie modernă”.
Pentru a atinge standardele de performanţă actuale este nevoie de o pregătire profesională
corespunzătoare, de o formare continuă şi nu sporadică, de o schimbare radicală a modului de
abordare a activităţii didactice.
Fiecare copil este un unic, o entitate irepetabilă, iar într-o grupă de copii sunt „n”
copii - unicat. Pentru fiecare dintre ei este important ca educatoarea să adopte acele strategii care
să-i antreneze şi să-i direcţioneze în dezvoltarea lor.
În misiunea sa, educatoarea trebuie să aibă în vedere toate aspectele pe care le
reprezintă mediul educaţional şi situaţiile didactice. Fiecare educatoare trebuie să stăpânească
„arta strategică” pentru a-i reuşi activităţile propuse. Educatoarea, prin pregătirea de
specialitate, are capacitatea de a stabili obiective pedagogice, conţinuturi, strategii didactice,
criterii de evaluare, de măsurare a progresului, pentru a soluţiona situaţii didactice noi, adesea
neobişnuite, creative, care cer soluţii noi şi dacă nu ar avea pregătirea necesară nu ar găsi
soluţionare rapidă. De exemplu, clasa cu un efectiv mare de copii o activează utilizând metodele
interactive pe grupuri, creând situaţii de învăţare, aplicare şi evaluare precum şi interrelaţionare
în interiorul grupului şi intergrupal, monitorizează permanent progresul şcolar.
Din punct de vedere docimologic, evaluarea în grădiniţă se extinde asupra
tuturor componentelor sistemului de învăţământ. De aceea, educatoarea trebuie să se
perfecţioneze docimologic, să-şi diversifice tehnicile de evaluare introducând metodele
alternative de evaluare, să considere preşcolarul ca fiind partener în actul evaluării, să ia în calcul
nu numai achiziţiile cognitive ale copilului, ci şi conduita, atitudinile, personalitatea.Este
necesară existenţa unor norme generale şi a unor tehnici docimologice cu caracteristici constante,
care să-i orienteze pe educatori în desfăşurarea echitabilă, principială şi obiectivă a actului
evaluării.
În cadrul normelor generale se înscriu:
a) cunoaşterea, verificarea şi evaluarea continuă şi sistematică a rezultatelor preşcolarilor;
b) criteriul principal în notare să fie conţinutul programelor , structurat pe baza obiectivelor
instructiv-educative generale şi ale celor specifice fiecărui domeniu experienţial;
c) stabilirea unui consens asupra altor criterii conexate organic celui anterior în funcţie de
specificul materiei de învăţământ şi al probelor date (precizia noţiunilor şi a cunoştinţelor
asimilate, gradul de sistematizare a cunoştinţelor, distincţia între informaţia stocată, informaţia
operaţională şi informaţia globală, capacitatea de sinteză, forţa de asociaţie, sesizarea raporturilor
de cauzalitate, originalitatea, modul de exprimare, gradul de dezvoltare a capacităţilor
intelectuale, atitudinea faţă de actul învăţării, motivaţia învăţării, investiţia de efort, ca şi de
voinţă şi de conştiinţă, alte trăsături de personalitate);
d) utilizarea unor forme şi tehnici docimologice variate şi suple, în funcţie conţinut, a
preşcolarilor şi de scopul urmărit prin examinare (adoptarea unor probe standardizate sub
aspectul formei de prezentare, grupării întrebărilor şi sarcinilor de efectuat, al administrării lor la
intervale egale de la transmiterea cunoştinţelor şi a modalităţilor de corectare şi interpretare;
îmbinarea probelor standardizate cu tehnicile tradiţionale; stabilirea unui număr suficient de
întrebări.);
e) tratarea diferenţiată a copiilor prin administrarea unor probe cu grade diferite de dificultate.
Pentru a realiza un portret ideal al educatoarei care să realizeze o examinare şi o
apreciere obiectivă este necesar ca aceasta să deţină o bună pregătire de specialitate,
pedagogică şi psihologică şi să fie apropiată de preşcolari, cunoscându-le în mai mare măsură
personalitatea, urmărindu-le metodic evoluţia atât la nivel global, cât şi prin prisma progresului .
De asemenea, se impune să aibă un comportament exemplar, capacitatea de a înţelege punctul de
vedere al copiiilor, de a formula în mod clar criteriile de evaluare şi de a-i aprecia nepărtinitor,
corect, expeditiv şi eficace.
Preocuparea sa continuă pentru autorealizarea ca evaluator face necesară punerea sa la
curent, pe de o parte, cu dificultăţile şi imperfecţiunile actuale ale aprecierii şi notării, iar pe de
altă parte, cu informaţia docimologică atât de bogată în literatura de specialitate.
BIBLIOGRAFIE

 Cerghit, I.,(2002). Sisteme de instruire alternative şi complementare. Structuri, stiluri,

strategii, Bucureşti: Editura Aramis.
 Manolescu, M., (2005). Evaluarea şcolară. Metode, tehnici,instrumente, Bucureşti:
Editura Meteor Press
 Mayer, G. (2000). De ce şi cum evaluăm, Iaşi : Polirom
 Neacşu, I., Stoica, A., (1998). Ghid general de evaluare si examinare , Bucureşti: Editura
Didactică şi Pedagogică
 Nicola, I. (1994). Pedagogie, Bucureşti: Editura Didactică şi Pedagogică
 Neacşu, I. şi Potolea, D., Ghid General de Evaluare şi Examinare, Bucureşti: Institutul
de Ştiinţele Educaţiei
 Radu, I. T. (2000). Evaluarea în procesul didactic, Bucureşti: Editura Didactică şi
Pedagogică,
 Tomşa, Gh. (2005). Psihopedagogie preşcolară şi şcolară – Tematica necesară susţinerii
examenelor de definitivat şi gradul II didactic, Bucuresti: Editura Didactică şi
Pedagogică
 Vogler, J., (2000). Evaluarea în învăţământul   preuniversitar, Iaşi: Editura Polirom).
 *** (1994). Dictionnaire encyclopedique de l'éducation et de la formation, Paris: Édition
Nathan
 *** (2006). Revista învăţământul preşcolar nr. 3-4/2006, Bucureşti: Ministerul
Educaţiei şi Cercetării