Adicții

Dependenţa de alcool

Dependenţele de orice natura fie că vorbim despre abuzul de o substanţa, fie de

dependenţa de alcool sau dependenţa de jocurile de noroc afectează bună desfăşurare a
funcţionării globale a persoanelor.
Daca accentual este pus pe dependenţa de alcool , situaţia devine alarmantă deoarece un studiu
recent al Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii (OMS) poziţionează România în primele cinci ţări cu
cei mai mulţi consumatori de alcool. Potrivit OMS în România se consumă 14,4 litri de alcool
pur pe cap de locuitor, însă cifrele ar putea fi altele datorită faptului că nu în toate cazurile se
apelează la specialişti. Acest lucru este îngrijorător deoarece OMS atrage atenţia asupra faptului
că abuzul de alcool creşte riscul de a dezvolta peste 200 de boli precum afectarea hipertensiunei
arteriale ceea ce creşte riscul de accident vascular cerebral, favorizează afecţiunile cardiace
(cardiomiopatia dilatativă este una dintre afecţiunile cardiace care poate dezvolta la alcoolici),
afectarea sistemului nervos central şi periferic, hepatita cronică, ciroza hepatică alcoolică,
pancreatita acută sau cronică sunt numai câteva dintre afecţiunile în apariţia cărora alcoolul poate
fi implicat. Pe lângă afectarea sănătăţii , consumul excesiv de alcool mai poate avea consecinţe
negative şi în planul social, fiind asociat în numeroase cazuri de crimă sau accidente rutiere
grave (Sher, 2005; Shneidman, 2005).
Alcoolul ajuns în organism trece prin sânge şi se degradează în ficat, se mobilzează
enzime , vitamine pentru a elimina alcoolul din sânge în loc să fie utilizate pentru protecţia
antioxidantă a organismului, astfel acesta este impiecticat să funcţioneze normal.
Dependenţa de orice natură produce asupra persoanei anumite modificări atât fiziologice cât şi
psihologice . Conform manualui de diagnosticare al tulburărilor mentale (DSM- IV) dependenţa
de alcool este definită a fi un patern pervaziv de uz excesiv al alcoolului,prezentând trei sau mai
multe arii de afectare legate de alcool,apărând în aceeaşi  perioadă de 12 luni. Aceste arii includ
toleranţa sau sevrajul, reluarea uzului în pofida consecinţelor somatice sau psihologice adverse şi
încercările repetate lipsite de succes de a controla consumul de alcool.
Criteriile de diagnostic DSM-IV pentru dependenţa de alcool sau alte substanţe sunt
următoarele:
Patern maladaptativ de uz al substanţei, conducând la degradare sau suferinţa semnificativ clinic,
se manifestă prin trei sau mai multe din următoarele, apărute în orice moment al unei aceleiaşi
perioade de 12 luni:
1. Toleranţa, manifestată prin oricare din următoarele:
 nevoia de cantităţi marcat creşcute ale substanţei pentru a realiza intoxicarea sau efectul
dorit;
 efect marcat mai redus la continuarea uzului aceleiaţi cantităţi de substanță;
2. Sevraj, manifestat prin oricare din următoarele:
 sindromul de sevraj caracteristic al substanţei ;
 pentru reducerea sau evitarea simptomelor de sevraj este luată aceeaşi substanţă, sau alta
legată îndeaproape de ea.
3. Substanţa este luată adesea în cantităţi mai mari sau pe o perioadă mai lunga de timp decât s-a
intenţionat;
4. Există dorinţa persistentă sau eforturi lipsite de succes de a reduce sau controla uzul
substanţei;
5. Se cheltuieşte mult timp cu activităţi necesare pentru obţinerea substanţei, pentru uzul
substanţei sau pentru recuperarea după efectele acesteia;
6. Activităţile sociale, ocupaţionale sau recreaţionale importante au fost abandonate sau reduse
din cauza uzului substanţei;
7. Uzul substanţei este continuat în ciuda cunoaşterii faptului de a avea o problema fizică sau
psihologică persistentă sau recurentă, care probabil a fost cauzată sau exacerbată de substanţa în
cauză. În DSM -V s-a adăugat un un nou criteriu : pofta sau o dorință puternică sau îndemn de a
utiliza o substanță.
. Abuzul de alcool este legat de productivitate scăzută, pierderea locului de muncă, și cu
scăderea situaţiei socio-economică (Bartholow si Heinz, 2006; Buddie & Testa, 2005).
Alcoolismul este de asemenea corelat cu violența în familie și cu un risc crescut de divorţ
(Foran & O'Leary, 2008).
Multe medicamente de abuz, inclusiv nicotina, alcool, heroină, marijuana, și în special
cocaina și amfetaminele, produc efecte plăcute prin creșterea disponibilității a
neurotransmitătorul dopamină, o substanţă chimică cheie a creierului implicată în activarea
recompensei sau a sentimentului de plăcere (Flagel et al, 2011;. Voruganti & Awad, 2007;
Whitten, 2009). Când mâncăm pentru că ne este foame sau bem pentru că ne este sete,
(recompense) circuitele din creier devin inundate cu dopamină, care produc sentimente de
placere asociate cu implicarea în aceste activități şi astfel ele sunt susţine. Neurologii au arătat
că persoanele cu dependenţă de alcool, chiar și simpla expunere la cuvintele asociate cu alcoolul
poate activa cai de recompensă din creier prin reţele de neuroni interconectate care produc
sentimente de placere. Modificările dopaminei ar putea explica poftele intense şi anxietatea care
însoțesc lipsa substanţei și dificultatea pe care oamenii au în menținerea abstinenței. Dar alți
neurotransmițători, inclusiv serotonina si endorfinele, de asemenea, par să joace un rol important
în abuzul și dependență de substanțe (Addolorato et al, 2005;. Buchert et al, 2004).
Din perspectiva învăţării condiţionate comportamentele de consum de substanţe sunt în
mare măsură învățate și pot, în principiu, să fie dezvățați.Modelul se concentrează pe rolul pe
care îl are condiționarea operantă și clasică și învățare observațională, iar problemele legate de
consumul de substanţe nu sunt considerate ca simptome ale unei bolii, ci ele sunt considerate a fi
mai degrabă obiceiuri problemă. Deși această abordare nu neagă faptul că factorii genetici sau
biologici pot crește sensibilitatea la probleme legate de abuzurile de substanţe, însă se subliniază
rolul învățării în dezvoltarea și întreținerea acestor comportamente problematice.  De asemenea,
se admite faptul că persoanele care sufera de depresie sau anxietate pot apela la alcool ca o
modalitate de alinare a acestor stări emoționale.
Dacă vorbim despre condiţionarea operantă, oamenii pot folosi iniţial o substanţă din cauza
influenței sociale,prin încercări și erori, sau prin observație socială. În cazul alcoolului, au
învățat că alcoolul poate produce efecte plăcute , cum ar fi sentimente de euforie, și reducerea
anxietăţi și a stării de tensiune (agitaţie). Alcoolul poate reduce, de asemenea, inhibiţiile
comportamentale. Alcoolul poate fi astfel utilizat mai des atunci când este folosit pentru a
combate depresia (prin producerea de sentimente euforice, chiar dacă sunt de scurtă durată),
pentru a reduce starea de tensiune (funcționând ca un tranchilizant), sau pentru a ajuta oamenii
să evite conflictele morale (de exemplu,săvârşirea unei interdicții morale). Consumul de alcool
poate oferi şi recompense sociale spre exemplu prin depăşirea (temporală) a timidităţii,iar una
dintre recompensele primare ale consumul de alcool este scutirea de la stările de încordare sau de
stările neplăcute.Conform teoriei de reducere a tensiunii , cu cât se foloseste mai des băutura
pentru a reduce tensiunea sau anxietatea, cu atât devine un obicei. Ne putem gândi la aceste
utilizări ale alcoolului ca un mijloc de folosire a sticlei pentru a ușura temporar durerea
psihologică (Robinson, Sareen, Cox, și Bolton, 2009).

Gambling

Pe lângă dependenţa de alcool , se aduce în discuţie dependenţa de jocurile de noroc sau

joc de noroc patologic, care deşi nu era specificată în DSM –IV la tulburările în legătură cu
substanţă , în DSM -V ea este stipulată, ceea ce înseamnă că există dovezi care să ateste faptul că
produce efecte similare cu cele ale abuzului de substanţă. Astfel de comportamente cum ar fi ,
jocul de noroc, activează în creier sistemul de recompensă, astfel încât dependenţa de jocurile de
noroc se aseamănă într-o anumită măsură cu dependenţa de substanţă. Jocurile de noroc
patologice sau compulsive au fost clasificate anterior în DSM-IV într-o categorie de diagnostic
numit Tulburări ale controlului impulsurilor, unde s-au inclus alte comportamente problematice,
de asemenea, caracterizate prin dificultăți de control sau de imobilizare al comportamentului
impulsiv, cum ar fi cleptomanie (furtul compulsiv) și piromania .
Majoritatea oamenilor care joacă jocuri de noroc pot avea autocontrol şi să se oprească când
doresc , nu şi în cazurile în care avem de a face cu o dependenţă sau cu un joc compulsiv.Acesta
poate îmbrăca multe forme (pariuri sportive extravagante, pariuri exagerate pe cursele de cai sau
pe jocurile de carţi din cazinouri etc.) şi se poate să se solicite tratament doar atunci când jucători
traversează o criză emoţională sau financiară, cum ar fi faliment sau divorţ. Potrivit APA (2013)
aproximativ 0,4% la 1,0% din populația generală va dezvolta o tulburare cauzată de jocurile de
noroc la un moment dat în viata lor. Problemele jocurilor de noroc este atunci când s-au cheltuit
mai mulţi bani decât se stabilise iniţial sau furtul banilor pentru a juca. Hodgins, Stea, şi Grant
(2011) consideră că jocul compulsiv este în creştere în ultimul timp şi datorită faptului că aceste
forme de jocuri sunt legalizate. La un moment dat jucătorii compulsivi pot experimenta o stare
de disperare caracterizată prin pierderea controlului asupra jocurilor de noroc, ruină financiară ,
tentative de sinucidere sau relaţii de familie spulberate. Hodgins et al. ( 2010) afirmă despre
jucătorii compulsive că au o stimă de sine scăzută şi că au fost respinşi sau abuzaţi de părinţi
lor.Astfel jocurilre de noroc pot fi un mijloc de stimulare de sine pentru a dovedi că sunt
câştigători, însă adesea câstigurile sunt evazive şi pierderile sunt masive . Pierderile însa le
întăresc imaginea negativă de sine ceea ce ar putea duce la depresie şi tentative de sinucidere.
Putem considera jocul compulsiv ca o formă de adicţie non-chimică. Aceasta are în
comun cu dependenţa de substanţă pierderea controlulului asupra comportamentului, starea de
excitaţie mare sau emoţie placută atunci când comportamentul este efectuat , iar in lipsa lui apar
simptomele de sevraj : dureri de cap, insomnie, lipsa poftei de mâncare. Anumite cercetării
asupra trăsăturilor de personalitate ale jucătorilor compulsivi şi ale dependenţilor de substanţă au
arătat faptul că aceştia prezintă anumite caracteristici comune : impulsivitate, egocentrism,
toleranţă scăzută la frustrare şi sunt manipulativi (Billieux et al., 2012; Clark, 2012; MacLaren,
Best, Dixon, și Harrigan, 2011;. Oleski et al, 2011). Jucători compulsivi și persoanele
dependente de alcool împărtășesc, de asemenea deficite similare şi la testele neuropsihologice,
anumite disfuncții cerebrale în cortexul prefrontal, o parte a creierului responsabilă pentru
controlul comportament impulsiv (Goudriaan, Oosterlaan, de Beurs, si van den Brink,
2006). Cercetătorii au găsit, de asemenea o rată ridicată a comorbidităţii (co-apariție) între jocul
de noroc patologic și abuzul de substanță ( Danone, Lowengrub, Aizer, si Kotler, 2006). Ca
multe forme de comportament anormal, dovezile arată, de asemenea, o componentă genetică
importantă în jocurile de noroc compulsive (Shaffer & Martin, 2011; Slutske, Zhu, Meier, si
Martin, 2010, 2011).
 Intervenţie

Obiectivul principal al programului fiind de a utiliza anumite tehnici de motivare pentru a

determina schimbarea persoanelor. Un al doilea pas ar fi o consiliere bazată pe suport şi
sprijin ,nu pe confruntare astfel încât să se accepte şi să recunoastă problemele cauzate de
consumul în exces de alcool şi a jocului de noroc patologic, iar al treilea pas ar fi acela de
focusare pe sensibilizarea lor privind diferenţele dintre condiţiile actuale şi condiţiile de dorit.

Programul de tratare a dependenţei de alcool începe cu o perioadă de 28 de zile de

detoxifiere, ,iar în primele zile tratamentul se centrează pe simptomele de sevraj, apoi accentual
se mută pe psihoeducaţie spre exemplu efectele distructive ale alcoolului , etc. si pe combaterea
gândurilor disfuncţionale sau raţionalizări distorţionate. Folosirea unui trainimg de formare al
autocontrolului prin modelul ABC , unde A reprezintă antecedentele abuzului de alcool, B
reprezintă comportamentul, iar C reprezintă consecinţele abuzului de alcool.În primul rând se
controlează antecedentele prin ruperea conexiuni dintre stimul-răspuns , exemplu : să nu aibă
alcool acasa sau halbe de bere ,etc. evitarea barurilor sau a persoanelor cu dependenţă de alcool.
În al doilea rând se controlează Comportamentele prin folosirea unui răspuns preventiv – ruperea
obiceiurilor abuzive şi prevenirea lor printr-o modalitatea mai dificilă de a reapărea spre exemplu
: fără să deţină alcool în casa, să facă o baie sau un duș, să plimbe câinele, să meargă pe jos în
jurul casei, să aştepte un prieten,să petreacă timpul într-un mediu fără alcool, practicarea
meditație sau a anumitor tehnici de relaxare. Aceste activităţi să se exercite atunci când apare
nevoia de a consuma alcool. În al treilea rând se controlează consecinţele abuzului de alcool prin
recompensarea perioadelor fără consum de alcool și pedepsirea în cazul în care s-a comsumat
alcool. Apoi se stabilesc anumite etape graduale de reducere a alcoolului și se recompensează
pentru respectarea acestora şi se pedepsește dacă nu atinge obiectivele privind reducerea
consumului de alcool. Şi nu în ultimul rând să se motiveze prin repetiti în gând a motivelor ce
au dus la renunțarea la alcool spre de exemplu: În fiecare zi în care eu nu beau, adaugă o altă zi
în viața mea.

Cel de-al doilea program privind combaterea jocului de noroc patologic este o mare
provocare,acesta include terapie cognitiv-comportamentală cu obiectivul de a bloca cogniţiile
iraţionale şi pe restructurarea lor prin modelul ABC cognitiv , spre exemplu credinţele privind
faptul că pot controla rezultatele jocurilor de noroc, când de fapt ele sunt controlate doar de
şansă.