Învierea Domnului-cea mai importantă sărbătoare creștină

Compunere

Învierea Domnului, numită şi sărbătoarea Paştilor, adică ziua în care răul şi viclenia vor fi
lăsate deoparte, îmbrăcând haina adevărului şi a bucuriei, este cea mai veche sărbătoare a
creştinătăţii. Este sărbătoarea care a adus omenirii speranţa mântuirii şi a vieţii veşnice, prin
sacrificiul lui Iisus Hristos. Paştele a fost sărbătorit încă din epoca apostolică. Paşte vine din
ebraicul pesah - trecere. Paştele evreilor marca trecerea poporului ales prin Marea Roşie, din
robia Egiptului în pâmântul făgaduinţei, Canaan. Paştele creştinilor este, în primul rând,
sărbatoarea Învierii Domnului. Sărbătoarea Paştelui este considerată sărbătoarea bucuriei date de
vestea Învierii Mântuitorului. O veste care, până la Înălţarea Domnului, respectiv timp de 40 de
zile, se regăseşte în salutul "Hristos a înviat!", la care se răspunde cu "Adevărat a înviat!". Slujba
de Înviere începe în jurul orei 23.00, în interiorul lăcaşurilor de cult. Învierea Mântuitorului este
proclamată în afara bisericii pentru că ea îi priveşte pe toţi oamenii - credincioşi sau
necredincioşi. La miezul nopţii, preotul iese din biserică având lumânarea aprinsă şi îi îndeamnă
pe cei prezenţi: "Veniţi de luaţi Lumină!". În multe locuri, Lumina este împărţită credincioşilor
împreună cu bucăţele de pâine stropite cu vin, denumite Paşte. După ce lumânările oamenilor
sunt aprinse, alaiul avându-l în frunte pe preot, dascăl şi cântăreţi înconjoară biserica de trei ori,
cântând "Hristos a înviat din morţi, cu moartea pe moarte călcând, şi celor din morminte viaţă
dăruindu-le". Apoi, se intră din nou în biserică, unde continuă slujba de Înviere, care durează
până în jurul orei 03.00 dimineaţa. Credincioşii care au postit în toate cele şapte săptămâni se pot
împărtăşi în Noaptea de Înviere. După slujbă, este tradiţia ca preotul să dezlege bucatele pe care
le aduc credincioşii la biserică - ouă vopsite, cozonac, pască sau friptură - şi să le sfinţească,
astfel că prima masă "de dulce" se ia în biserică. Una dintre tradiţiile străvechi de Paşte o
reprezintă ouăle vopsite. Prezenţa în creştinism a ouălor roşii este una simbolică şi reprezintă o
altă mărturie clară a vechimii acestui mare praznic. În multe dintre mormintele vechi ale
creştinilor au fost descoperite şi coji de ouă şi se pare că acest aliment nu lipsea în acele vremuri.
În antichitate, în special la egipteni, oul era simbol al lumii şi al eternităţii, din moment ce forma
lui pare a fi una perfectă şi fără început. Pentru iudei, dar şi pentru păgâni, ouăle erau simboluri
ale creaţiei şi ale învierii. Creştinii, încă de la început, au legat de ouăle roşii simbolismul învierii
neamului omenesc prin Mântuitorul Iisus Hristos, dar şi pe cel al creării din nou a lumii, culoarea
roşie însemnând sângele Domnului curs pe Cruce. "Oul pascal“ reprezintă, pe de altă parte,
simbolul văzut al învierii morţilor, a cărei garanţie este însăşi Învierea cea din morţi a Domnului.
Un alt obicei de Paşti este acela ca după slujbă credincioşii să meargă la cimitir, unde aprind
lumânări pe mormintele celor dragi. Tot acolo, se aduc bucate care sunt date de pomană celor
sărmani. Duminică, spre prânz, credincioşii sunt aşteptaţi la biserică pentru slujba cunoscută ca
"A doua Înviere", la care vor fi citite în 12 limbi versetele 19-25 din capitolul XX al Evangheliei
după Ioan. De Paşte, nimeni nu trebuie să fie trist sau să plângă, bucuria fiind sentimentul care
domină Învierea. Oamenii îşi pun haine noi, de culori deschise şi pregătesc bucate tradiţionale -
pască, ouă vopsite, cozonac şi miel.
Anul acesta, din păcate a fost primul an în care nu am fost prezentă la slujba de înviere în
biserică și am urmărit totul din fața televizorului. Pentru mine, sărbătorile Pascale sunt cele mai
importante sărbători de care îmi amintesc cu drag !