Motto: ""Ascultați glasul Meu, și Eu voi fi Dumnezeul vostru, iar voi veți fi

     poporul Meu; umblați pe toate căile pe care vi le-am poruncit, ca să fiți
     fericit! "" Amin! Ieremia 7: 23.

Sunt mulți acei chemați, dar unii presupun
Plângându-se, că-s slabi și fără de putere,
Și socotindu-se înțelepți unii mai vin și spun:
"De unde nu-i, nici Dumnezeu nu cere! "

     Nu cumva aceasta-i o justificare
     Prin care noi ne amăgim mereu
     Când ne lipsește râvna în lucrare
     Și prea puțin slujim lui Dumnezeu?

Nu vorbim prea des de sănătate
Și ne ascundem după suferință,
Odihna trupului având întâietate,
În loc de părtășia la credință?

    "N-am putut" e scuza consacrată
     Atuncea când lipsim din adunare. . .
     Și dacă e cu obstinație repetată,
     Foarte ușor ne împinge-n delăsare,

Când Dumnezeu în slujba Lui te cheamă,
Nu zăbovi! Și nici nu gândi: "Nu pot! "
Fii tare în credință! Fii fără teamă!
Și El te va-ntări ca să poți face tot.

     La ce te cheamă Domnul cere osteneală
     Și anevoința împlinirii copleșește;
     Dar dacă ai credință și îndrăzneală,
     Poți totul în Hristos, El te-ntărește.

Chiar dacă îți spui că e cu neputință. . .
Că piedicile în cale sunt de netrecut,
Ascultă glasul Lui, în orișice privință
Și poți să faci ce Domnul ți-a cerut.

    "Vino, Petru! " Au fost cuvintele chemării
     Iar Petru din corabie a coborât grăbit,
     Și a umblat pe ape, pe valurile mării,
     Un lucru ce părea de neînfăptuit.

Și acolo la Betesda, Isus la scăldătoare,
Slăbănogului i-a zis: "Ridică-te de jos! "
Dar cum să se ridice suferindul, oare,
Când el era un biet neputincios? !
     Și totuși - la cuvântul lui Isus -
     Luându-și patul, ologul s-a sculat
     Și umblând printre iudei le-a spus
     Că Isus din Nazaret l-a vindecat.

Sunt lucruri, pentru om, cu neputință
De împlinit, oricât se ostenește. . .
Dar, Domnului sunt toate cu putință
Și tot ce-a hotărât se împlinește.

     De-aceea, dar, când Dumnezeu îți cere
     Să cauți Fața Lui - și să-I slujești -
     Nu sta pe gânduri, că El îți dă putere
     Ca voia lui să poți s-o împlinești.

Și dacă, frate drag, tu vei da ascultare
Grăbindu-te ca să răspunzi chemării -
Te va-ntări ca pe olog la scăldătoare
Și vei umbla ca Petru, pe valurile mării.
                                                 Amin!

                               Alba Iulia 10, 01, 2018

Dacă nu lupți ..
AAA
Autor: chifan viorela  |  Album: Chemare la slujire  |  Tematica: Slujire 
Resursa adaugata de viory27 in 19/04/2018

Dacă nu lupți, nu ai credința
Că vei putea să-nvingi vreodată...
Lupta aduce birunța
Iar biruința-n ea răsplată!

Dacă nu ceri, nu  ai speranța
Că vei putea primi vreodată...
Cerând vei înclina balanța
Și ruga-ți va fi ascultată!

Dacă nu ierți, nu ai iubirea
Nu poți primi nici tu iertare...
În inimă-ți domnește firea
Și nu-i spre cer a ta cărare!

De nu te-apleci cu bunătate
Spre cel căzut între dușmani...
Nici lângă tine dragă frate,
Nu s-ar opri-un samaritean.

De nu poți sa iubești tu frate
Nu vei putea primi iubire,
Dacă dorești să ai dreptate
Fii drept cu cei de lângă tine!

                   ~

Să nu crezi doar când ai pus mâna
În  palma și în coasta Lui;
Să crezi și-atunci când chiar țărâna
Peste nădejdi și vise pui...

Să nu iubești doar când în toate
Ești respectat și prețuit,
Să poți iubi și-atunci când poate
De semeni, frați ești părăsit...

Să știi să salți de bucurie
Pentru acel ce-i fericit...
Dar și să plângi în părtășie
Cu cel ce plânge greu mâhnit.

Trăiește-adâncă mulțumire
Și-n vremea binecuvântării,
Dar și când peste fericire
Coboară umbra întristării!

Iubește, rabdă, iartă, crede!
Trăiește-n sfântă pocăință,
Și chiar de-acuma nu se vede
Măreață-i sfânta biruință!

                 ~                      

Dacă nu lupți, nu ai credința
Că vei putea să-nvingi vreodată...
Lupta aduce biruința
Iar biruința-n ea răsplată!

         Amin!

Ce plăcuți sunt lucrătorii
     Care ostenesc mereu!
     Sunt mlădițe încărcate
     De rod pentru Dumnezeu.

Slujind cu credincioșie
Vor fi binecuvântați,
Fiindcă ei aduc câștig
Din talanții încredințați.
                           Amin!

Te cheamă Domnul fiică
Te cheamă Domnul astăzi,
fiică,                                                                                                                înapoi ↔  următoarea
Să-ţi pui de-o parte viaţa ta,
Plină de zel şi fără frică,
Trăind-o pentru slava Sa.
 
Te cheamă să renunţi la vise
De egoism şi de comfort,
S-alergi cu mâinile deschise
Spre cel în făr’delege mort.
 
Sunt mii de inimi disperate
Ce strigă după ajutor,
Atâtea suflete uitate
Ce n-au nădejde, viitor.
 
Fii pentru cel flămând mâncare,
Fii spate celui obosit,
Condui pe cei fără salvare
La Domnul care i-a iubit.
 
Te cheamă Duhul Sfânt, o, fiică,
Să-ţi cheltui totul pentru El
Şi sus în slavă tu-ţi ridică,
Făcând aşa, un sfânt Castel.
 
Cu tot ce faci aici, odată
În Ceruri te vei întâlni
Şi-atunci vei râde de răsplată
Sau, regretând, vei amuţi.
 
Pe Domnul lasă-L, cu credinţă,
Să scrie-n tine voia Sa
Şi vei vedea-n orice privinţă
Cum te va binecuvânta.
 
Fii conştientă că în toate
Isus Hristos îţi e de-ajuns,
El este singurul ce poate
Răspunde la al tău ascuns.
 
Pune-ţi fiinţa ta de-o parte,
Vărsând-o pentru cei lipsiţi
Şi vei fi scrisă-n marea Carte
A celor sfinţi şi preaiubiţi.
                                         Amin

Pocăinţa
Azi, cuvântul
‘pocăinţă’                                                                                                                                    înapoi  ↔ următoare
a 
E atât de învechit;
Iar pe calea de credinţă
Mulţi merg din obişnuinţă
Fără-un scop clar definit.
 
Au făcut botezu-odată –
Legământ cu Dumnezeu –
Însă viaţa li-e stricată,
De plăceri şi bani legată,
Şi-n păcat trăiesc mereu.
 
Frumuseţea mântuirii
Şi mireasma lui Hristos
Nu-i mai ţinta fericirii,
Ci plăcerea rea a firii
Şi păcatul ruşinos.
 
Cât de mulţi în adunare
Fără frică vin, se duc;
Cu adâncă nepăsare
Fac de formă o lucrare
Şi pe drumul rău apuc.
 
Din purtare, din cuvinte
Nu se văd că-s pocăiţi,
Iar a lor îmbrăcăminte
E un semn de luare-aminte
Că-s de lume chinuiţi.
 
Pocăinţa-adevărată
Nu-i un hobby sau un joc;
Ea e sfântă şi curată,
De Isus Hristos lăsată,
Ca să nu sfârşim în foc.
 
Pocăinţa ni se cere
S-o trăim oricând cinstit,
În ascuns sau la vedere,
Să rămânem în veghere
Cum Isus ne-a poruncit.
 
Căci amar şi aspru-odată
Fi-va-n ceruri judecat
Cel ce-a fost în drum o piatră
Şi-o ispită blestemată
Pentru sufletu-nsetat.
 
Prin purtarea ta, creştine,
Îţi aduni osânda ta;
Căci Isus a spus, ştii bine,
“Cine nu este cu Mine
Este împotriva Mea.”
 
Nu-i de joacă mântuirea,
Ea e darul cel mai sfânt;
Dacă nu-i cunoşti menirea,
Când avea-va loc răpirea
Vei rămâne pe pământ.
 
Pocăinţa cea reală
Este scrisă în Cuvânt;
N-are urme de-ndoială,
Nu-i o formă, nici spoială,
Ci-i stindardul cel mai sfânt.
 
Vă îndemn cu stăruinţă
Chiar acum să ne trezim;
În deplină umilinţă
Să trăim în pocăinţă,
Ca în ceruri sus să fim!
                                                     Amin.

Cât timp dai pentru Isus?

În viaţa-aceasta trecătoare                                                                                     înapoi ↔ următoarea
C-un ne-aşteptat şi brusc apus
Tu eşti chemat, ca fiecare,
Să dai răspuns la o-ntrebare
De-o importanţă foarte mare
“Cât timp dai tu pentru Isus?”
Ai timp de prieteni, şi e bine
Dacă-i ajuţi şi-i fericeşti;
Dar, mai presus de-orice şi-oricine,
Petrece-ţi timp cu El, creştine,
Şi în relaţia cu Sine
Cu totul să te dăruieşti.
Îţi faci timp pentru relaxare
Vizionând/citind ceva…
Dar nu-i mai câştigată oare
Clipa cea tainică în care
Isus, în slava Lui cea mare,
Vorbeşte cu fiinţa ta?
O, da, cu mult mai preţioasă
E părtăşia cu Hristos;
Ce stare ’naltă, glorioasă
Când uiţi de tot şi nu-ţi mai pasă
Păşind cu-avânt şi dor spre Casă,
Plin de nădejde, bucuros!
Dai timp şi vlagă – pentru gură –
Muncind aproape-o ’ntreagă zi;
Însă Cuvântul din Scriptură
E hrana unică şi pură
Ce-ntinereşte-a ta făptură
Dacă-ţi faci timp pentru-al citi.
Din viaţa ta aglomerată
Îi dai lui Isus doar un pic
Sau, mai grav, poate niciodată…
Dar ce-o să faci la judecată,
Când vei vedea că-n truda-ţi toată
Făcut-ai totul şi nimic?!
Ia bine seama azi, creştine,
Ce faci cu timpu-ţi preţios;
Să nu te pierzi pe veci pe tine,
Alege de acum mai bine,
C-aici şi-n viaţa care vine
Să dai TOT timpul lui Hristos!

Pe pista vieţii de-alergare
Pe pista vieţii de-alergare                                                                                    înapoi ↔ următoarea
Te-ai antrenat cândva creştine
Pornind spre cer cu-o râvnă mare
Şi alergai atât de bine!
Dar cine ţi-a tăiat elanul
Împiedicându-ţi ’naintarea?
Nu cumva a venit duşmanul
Şi-a semănat îngrijorarea?
Nu cumva grijile şi teama
Ţi-au micşorat credinţa vie
Şi dintr-odat’, făr să-ţi dai seama,
Nu mai ai pace, bucurie…?
Sau duhul de nemulţumire
Cuprins-a strâns a ta fiinţă
Şi nu găseşti nicio-mplinire
În viaţa ta de pocăinţă?
Nu cumva lume-aceasta, oare,
Plină de vicii şi păcate
Te-a abătut din alergare
Şi ai rămas de mult în spate…?
Ce s-a-ntâmplat cu pasiunea
Şi dragostea-ţi înflăcărată?
Unde-i acum comuniunea
Deplină, cu divinul Tată?
Unde e doru-aprins de Casă,
De Creatorul tău, creştine?
Cum oare astăzi nu-ţi mai pasă
De veşnicia care vine?
Cum eşti imun l-atâtea semne
Ce Dumnezeu cu tin’ le face
Căutând mereu să te îndemne
Să te întorci la El, s-ai pace…?
Cât de frumoasă şi măreaţă
Era-alergarea ta odată
Şi fericit, duceai o viaţă
De Domnul binecuvântată!
Azi, ai rămas în urmă tare,
Ţi-au luat-o alţii înainte;
Chiar nu contează? Nu te doare?
Nu vrei să iei deloc aminte?
Isus Hristos să te convingă
De starea-ţi rea, nepotrivită;
Iubirea-i mare să atingă
A ta inimă împietrită .
Azi schimbă-ţi viaţa, cât mai este!
Nu continua în nepăsare!
Căci moartea vine fără veste
Şi-unde te duce-a ta alergare…?
                                Amin.
04 aprilie 2013