Fundațiile germane și cultele neoprotestante implicate

în funcționarea statului român prin agenți de influență,

propagandă și fonduri substanțiale
 

Sponsorizările primite ilegal de PDL, de la fundațiile

germane „Hanns Seidel” și „Konrad Adenauer”.
Aceleași fundații au pompat fonduri substanțiale și în
ministerele vitale pentru funcţionarea statului român,
în mod special în timpul guvernării PDL. Acestea au
fost restructurate, transformate și îndoctrinate prin
banii dați direct de cancelarul Angela Merkel. Banii au
fost însoţiţi de o acţiune de spionaj instituţional, mai
exact, odată cu fondurile, instituţiile din România şi
mecanismele după care acestea funcţionează au fost
investigate atent de agenţi politici, care s-au folosit de
orice breşă pentru a şi le subordona.
Traian Băsescu a transformat și, mai apoi, a controlat
instituțiile statului de drept și viața politică a României
în exterior • „Hanns Seidel” și „Konrad Adenauer”
sunt cele două fundații prin care activitățile politice ale
PDL au fost plătite • Ambele fundații sunt susținute de
Guvernul Angelei Merkel • 51 de lideri ai PDL au primit
bani, sub diferite forme, de la neoprotestanți •
Președintele PDL, Vasile Blaga, a fost în pelerinaj la
Biserica Penticostală Philadelphia Romanian Church
din SUA, pe banii lor • Ministerele Justiției, Internelor,
Sănătății și Muncii au fost restructurate, transformate
și îndoctrinate prin banii dați direct de Angela Merkel •
Întregul sistem creat din banii nemților și ai pocăiților
vizează distrugerea instituțiilor românești și accesul în
Parlament al susținătorilor neoprotestanților
PDL, alimentat financiar prin două fundații germane, s-a
extins de-a lungul Europei, înrobind instituțiile naționale
intereselor de partid, manipulând opinia publică și
transformând contribuțiile europene în daruri portocalii, cu
destinatari înregimentați politic.
Nicio instituţie importantă din România nu funcţionează, în
prezent, fără ingerinţa agenţilor politici străini, deghizați în
funcţionari ai instituţiilor europene. Întreaga activitate a
acestora este caracterizată printr-o atitudine de opacitate
şi lipsă totală de transparenţă, propagată de la cele mai
înalte niveluri ale Comisiei Europene, până la filialele din
România ale celor două fundaţii.
Reprezentanţii „Hanns Seidel” în România refuză să dea
detalii cu privire la proiectele recente pe care le au în
desfăşurare cu anumite ministere. Reacția reprezentanților
fundației germane nu a făcut decât să ne consolideze
convingerea că în spatele colaborărilor din ultimii ani se
ascund interese politice.
Cea mai importantă finanţare, dar şi cel mai aprig control,
au fost lansate de fundaţia „Konrad Adenauer” asupra
Ministerului Justiţiei. Numai în 2011, în timpul
ministeriatului lui Cătălin Predoiu, Ministerul Justiţiei a
primit de la Comisia Europeană 65 de milioane de lei,
pentru şapte proiecte derulate atât pe pregătirea
profesională a magistraţilor, cât şi pe pregătirea celor din
sistemul de probaţiune. Din cele 65 de milioane de lei,
Fundaţia „Konrad Adenauer” a dat MJ-ului bani pentru
două proiecte. Sumele primite din afară nu au venit fără o
îndatorare a Ministerului Justiţiei, transpusă în celebrul
Mecanism de Cooperare şi Verificare pe Justiţie. Ani de
zile, experţi ale căror nume sunt cu obstinaţie ascunse,
întocmesc rapoarte cu privire la sistemul judiciar din
România, menite să dea direcţiile de funcţionare ale
sistemului. Judecătorii de la Înalta Curte de Casaţie şi
Justiţie au fost criticaţi în bloc, pentru că nu i-au judecat
suficient de repede şi de aspru pe politicienii din Opoziţie,
pentru faptele de corupţie de care aceştia erau acuzaţi.
Deşi, potrivit legii, în România, judecătorii sunt
independenţi şi nicio autoritate din această ţară nu le poate
spune cum şi cât de repede să judece un dosar, atunci
când directivele au venit de la Comisia Europeană, niciun
magistrat şi nicio asociaţie a magistraţilor nu s-au revoltat.
Nici măcar Consiliul Superior al Magistraturii, al cărui unic
rol este de a garanta independenţa magistraţilor, nu a
făcut altceva decât să urmeze cu religiozitate indicaţiile
cuprinse în rapoartele de ţară. Concluziile rapoartelor MCV
cu privire la judecătorii ÎCCJ au făcut subiectul unor ample
dezbateri televizate, iar celor chemaţi să înfăptuiască
Justiţia la cel mai înalt nivel, li s-a transmis că nu au altă
cale decât să se conformeze cerinţelor europene. Una
dintre cele mai vocale personalităţi în a critica judecătorii
de la Înalta Curte a fost chiar Monica Macovei,
europarlamentar PDL şi fost ministru al Justiţiei. Aceasta
s-a bucurat din plin de susţinerea aşa-zisei societăţi civile,
în fapt, o mână de asociaţii şi fundaţii create special pentru
a se implica în promovarea politicii PDL-ului.
Aşa au apărut condamnările pe bandă rulantă date
politicienilor, punerea celerităţii mai presus de dreptul la un
proces echitabil, precum şi nerespectarea dreptului la
apărare. Numele experţilor care au întocmit rapoarte de
multe ori conţinând date false, precum şi pregătirea lor
într-ale Dreptului, dar şi capacitatea lor de a vorbi şi de a
înţelege limba română, nu au fost, niciodată, lămurite de
mai-marii Comisiei Europene.
În contradictoriu cu criticile aduse judecătorilor, procurorii
şi, în special, cei din DNA, care instrumentau dosarele
oamenilor din Opoziţie, au fost lăudaţi constant, atât în
rapoartele de ţară întocmite de aşa-zişii experţi ai Comisiei
Europene, cât şi de preşedintele în funcţie, Traian
Băsescu. DNA nu a fost criticată nici măcar atunci când
presa a fost intoxicată de procurori, cu privire la vinovăţia
şi la probele irefutabile pe care anchetatorii le-ar fi deţinut
despre anumite personalităţi politice.
Una dintre cele mai evidente implicări ale Fundaţiei
„Konrad Adenauer” în direcţiile de urmat pentru sistemul
judiciar a fost organizarea dezbaterii privind noua strategie
anticorupţie a României. Evenimentul a avut loc în anul
2011, iar membri ai Fundaţiei şi-au dat părerea despre ce
anume ar trebui să conţină o strategie împotriva corupţiei,
aplicată la nivel de ţară. Documentul a trecut prin
Parlament, iar deputaţii şi senatorii şi-au însuşit principiile
şi obiectivele acestuia.
„Konrad Adenauer” s-a implicat nu numai la nivel
decizional şi de strategie în problemele sistemului judiciar,
ci şi în crearea de lideri pentru acesta. Seria de seminarii
„Leaders for Justice” este sponsorizată de „Konrad
Adenauer” an de an, absolvenţii de drept fiind îndoctrinaţi
cu principiile şi viziunile finanţatorilor. Participanţii la aceste
seminarii s-au constituit în Alianţa „LiderJust”, care îşi
propune să devină unul dintre principalii catalizatori de
iniţiativă în domeniul Justiţiei.
Chiar fostul ministru al Justiţiei, Cătălin Predoiu, a fost cel
care a căutat în timpul mandatului său o colaborare
intensă cu Fundaţia „Konrad Adenauer”, drept urmare, au
fost susţinute de aceasta mai multe cursuri de pregătire a
magistraţilor şi seminarii interdisciplinare în domeniul
drepturilor omului, respectiv în cel al justiţiei pentru minori.
Modul în care instituţiile europene şi, mai ales, oamenii
politici din Europa au reacţionat în momentul suspendării
preşedintelui Traian Băsescu a demonstrat nu că aceştia
au fost dezinformaţi, ci că sistemul creat pe banii nemţilor
a făurit un stat care nu există. Astfel, absolut toţi politicienii
europeni s-au revoltat împotriva „influenţării şi încălcării
independenţei Justiţiei”, referindu-se la presiunile pe care
le-au reclamat anumiţi judecători ai Curţii Constituţionale.
Conform Constituţiei României, Curtea Constituţională nu
face parte din sistemul judecătoresc. Aşa-numiţii judecători
ai acestei instituţii sunt oameni numiţi politic, şi care,
neoficial, au obligaţia de a-i asculta pe cei graţie cărora au
ajuns să ocupe funcţia de judecător al CCR. Comisia
Europeană, dar şi lideri europeni importanţi, au pus în
aceeaşi oală sistemul judiciar din România şi Curtea
Constituţională, pentru a se folosi, în mod injust, de
principiul european, consacrat şi în legislaţia românească,
potrivit căruia judecătorii sunt independenţi şi imparţiali şi
nu se supun niciunei alte autorităţi ori puteri în stat.
Reacţia europenilor nu a fost altceva decât punerea
piciorului pe grumazul a opt milioane de români, care au
votat demiterea lui Traian Băsescu. Presiunea politico-
economică exercitată de politicienii europeni asupra
Guvernului de la Bucureşti, în timpul suspendării lui
Băsescu, precum şi confuzia voită între Justiţie şi Curtea
Constituţională, au fost mijloacele prin care europenii s-au
asigurat că tot sprijinul lor pentru preşedintele Băsescu şi
oamenii lui nu a fost în zadar. Chiar dacă, în acest fel,
suveranitatea României a fost făcută ţăndări.
                Fundaţiile şi-au împărţit teritoriul
Dacă Fundaţia „Konrad Adenauer” a fost principalul
sponsor al Ministerului Justiţiei, la celelalte ministere vitale
pentru funcţionarea statului de drept şi pentru dezvoltarea
sănătoasă a unei societăţi, adică Ministerul de Interne, al
Muncii, al Educaţiei, al Sănătăţii, vistieria s-a numit „Hanns
Seidel”. Principalii promotori ai acţiunilor acestei fundaţii au
fost chiar miniştrii sponsorizaţi. De exemplu, fostul ministru
de Interne Traian Igaș a participat, în noiembrie 2010, la o
conferinţă organizată de Fundaţia „Hanns Seidel”. Tema
conferinţei organizate la Bruxelles a fost reprezentată de
„Progresele României pentru aderarea la Spaţiul
Schengen”. Pe lângă expunerea mediatică şi propaganda
politică de la conferinţele organizate de „Hanns Seidel”,
fundaţia s-a ocupat şi de şcolirea poliţiştilor români.
Aceştia au fost instruiţi cu privire la „tehnici și metode de
combatere a criminalității intelectuale și industriale,
combaterea infracțiunilor privind achizițiile și licitațiile
publice”. MAI este, conform Cecilei Ciobanu,
reprezentantă a Fundaţiei „Hanns Seidel”, principalul
colaborator al think-thank-ului german. Însă, proiectele
comune ale acestora sunt ţinute la sertar.
Ministerul Muncii, în parteneriat cu fundația bavareză
„Hanns Seidel”, a organizat, în 2006, un seminar în care
au fost dezbătute „evoluția instrumentelor juridice din
domeniul asigurărilor sociale, tipurile de pensii și relațiile
bilaterale româno-germane din domeniul asigurărilor
sociale și pensiei”. Evenimentul nu numai că a fost finanțat
de „Hanns Seidel”, partea germană a avut un cuvânt greu
de spus în adoptarea strategiilor Ministerului Muncii. Mult
mai târziu, în 2011, fostul ministru al Muncii, Sulfina Barbu,
a participat la conferința „Viitorul Politicii sociale:
îmbătrânirea activă și mobilitatea socială în Europa”,
acțiune organizată cu sprijinul Fundației „Hanns Seidel”.
              Boagiu, premiată de „Hanns Seidel”
Fundația afiliată la Uniunea Creștin Socială din Germania
a pompat bani și în fostul minister al Integrării Europene,
condus de Anca Boagiu. În 2007, în cadrul unei conferințe
finanțate de „Hanns Seidel”, reprezentanții acesteia i-au
acordat lui Boagiu distincția „Ehrennadel In Gold”. Tot în
2007, un reprezentant al Ministerului Finanțelor a prezidat
o conferință organizată pe tema parteneriatului public
privat în sistemul de sănătate din România. Fundația
germană a finanțat și seminarii la care au participat
reprezentanți ai Ministerului Sănătății, pe teme precum
„Combaterea traficului de carne vie și a prostituției”.
Sprijinul masiv al fundației a venit și pentru fostul ministru
al Educației, Daniel Funeriu, care a participat, în 2010, la
conferința națională a Asociației Profesorilor de Limba
Germană din România, desfășurată la Sinaia.
Fundaţia lui Baconschi, campioana sponsorizărilor de
la „Konrad Adenauer” şi „Hanns Seidel”
Unul dintre foştii miniştri ai PDL, abonat la sponsorizări din
partea celor două fundaţii, este Teodor Baconschi, fostul
şef al Diplomaţiei româneşti. Acesta a fost beneficiarul a
nu mai puţin de 44 de proiecte, contracte, sponsorizări, de
la cele două fundaţii, pentru diverse activităţi politice. Banii
daţi de „Hanns Seidel” şi „Konrad Adenauer” au intrat în
contul Fundaţiei Creştin Democrate, înfiinţate şi patronate
de Baconschi.
Cel mai important contact al lui Baconschi cu
reprezentanţii Fundaţiei „Hanns Seidel” a avut loc chiar în
timpul ministeriatului de la Externe al politicianului român.
Acesta s-a întâlnit cu preşedintele de atunci al fundaţiei,
Hans Zehetmair, în 2010, la München, în cadrul unei
conferinţe în care Baconschi a ţinut un discurs. Întâlnirea
dintre cei doi a avut ca rezultat semnarea unui acord între
Fundaţia Creştin Democrată a lui Baconschi şi „Hanns
Seidel”, condusă de Zehetmair. Scopul semnării acestui
document a fost acela „de a ancora mai puternic gândirea
creştin-democrată în societatea şi politica românească”. În
iunie 2011, la Bucureşti, s-a desfăşurat conferinţa „Piaţa
muncii în România: Competiţie, eficienţă, legalitate”,
organizată de FCD, în parteneriat cu Fundaţia „Hanns
Seidel”. Printre invitaţii acestui eveniment s-au aflat
Sebastian Lăzăroiu, Sorina Plăcintă şi George Butunoiu.
Fundaţia Creştin Democrată a primit sprijin de la Fundaţia
„Hanns Seidel”, de la semnarea acordului de colaborare
dintre cele două structuri şi până în prezent, pentru
organizarea a aproximativ 30 de evenimente, precum şcoli
de vară, conferinţe, lansări de cărţi, deschiderea unor noi
filiale, susţinerea de cursuri sau oferirea de diplome pentru
tinerii angajaţi politic.
În cadrul colaborării cu Fundaţia „Hanns Seidel”, fostul
ministru de Externe a organizat video-conferinţe prin care
reprezentanţii administraţiilor publice din România şi din
Germania au purtat diverse dialoguri, a lansat suplimente
de reviste, în colaborare cu Adrian Papahagi, Mihail
Neamţu şi Vladimir Tismăneanu, sau mese rotunde, pentru
pregătirea noilor generaţii de politicieni.
Ca dovadă a bunelor relaţii dintre Fundaţia Creştin
Democrată şi Fundaţia „Hanns Seidel”, la aniversarea a 20
de ani de activitate în România a acesteia din urmă,
fundaţia lui Baconschi a fost prezentată ca partener.
Fundaţia „Konrad Adenauer” a sprijinit intens activităţile
politice ale PDL-ului, aşa cum am arătat în numărul
anterior, având şi o importantă colaborare cu Institutul de
Studii Populare, al cărui director adjunct este Adrian
Papahagi. Acelaşi Papahagi este vicepreşedinte al
Fundaţiei Creştin Democrate, ceea ce a condus la
semnarea unei convenţii de cooperare între „Konrad
Adenauer” Stiftung şi Fundaţia Creştin Democrată, în 3
octombrie 2011, chiar de Ziua Națională a Germaniei.
Scopul acesteia a fost descris ca fiind acela „de a ancora
mai puternic gândirea creştin-democrată în societatea şi
politica românească”. Astfel se face că, din acel moment şi
până în prezent, „Konrad Adenauer” a finanţat aproximativ
14 evenimente ale FCD-ului, la care au luat parte şi
importanţi lideri din PDL, precum Emil Boc, Monica
Macovei sau Sever Voinescu. Fiecare dintre PDL-iştii
participanţi la seminariile şi prelegerile sponsorizate de
fundaţiile „Hanns Seidel” şi „Konrad Adenauer” nu a făcut
altceva decât să promoveze doctrina, idealurile şi
principiile partidului de proveniență, deşi invitaţia le era
adresată în calitatea lor de înalți oficiali ai Guvernului
României.
„Konrad Adenauer” şi asociaţia condusă de Baconschi au
organizat, în 2011, şcoala de vară „Demokratia”. În judeţul
Botoşani, s-a desfăşurat, în iunie 2011, şcoala de vară
„Democraţia între libertate şi responsabilitate”, prilej cu
care FCD şi „Konrad Adenauer” li s-au adresat tinerilor
aspiranţi la poziţii de lideri, cărora le-au vorbit Mihail
Neamţu, Adrian Papahagi, Radu Carp şi Theodor
Paleologu.
În octombrie 2011, la Berlin, Teodor Baconschi a susţinut
la Fundaţia „Konrad Adenauer”, conferinţa „Viitorul Uniunii
Europene – o viziune creştin-democrată”, prilej cu care a
vorbit despre viitorul proiectului european în vremuri de
criză. Conform materialului de promovare, „creştin
democraţii au datoria să continue proiectul lui Adenauer,
De Gasperi şi Schuman, pentru a salva Europa de la
dezbinare şi irelevanţă”.
Fundaţia „Konrad Adenauer” a finanţat şi tipărirea
suplimentului „Caritas” de la „Revista 22”, prin colaborarea
cu FCD şi Institutul de Studii Populare, coordonat de Mihail
Neamţu. „Revista 22” a fost şi este susţinătoare a
preşedintelui Traian Băsescu, la fel şi Mihail Neamţu, cel
care graţie orientărilor politice, a primit, de-a lungul
timpului, funcţii în diverse instituţii, cum ar fi Institutul de
Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului
Românesc (IICCMER). Acest institut a fost creat în 2010
de Traian Băsescu, un reprezentant de bază al statului
român la Anvers, înainte de 1989.
Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului şi
Memoria Exilului Românesc – condus de Vladimir
Tismăneanu, secondat de Mihail Neamţu – a fost
sponsorizat de Fundaţia „Konrad Adenauer”, la fel ca şi
Ministerul Educaţiei, într-un proiect care viza instruirea
profesorilor de istorie. Concret, IICCMER a editat un
manual despre perioada comunistă, din care profesorii de
istorie, participanţi la cursul de mai sus, ar fi trebuit să
studieze atrocităţile comise de regimul comunist şi să le
predea, apoi, elevilor.
În urma alegerilor din 2008, au fost votaţi doar şapte
parlamentari evanghelici, baptişti şi penticostali, toţi făcând
parte din Partidul Democrat Liberal: Lucian Riviş Tipei
(Arad), Nicolae Jolţa (Bihor), Orest Onofrei (Suceava),
Mircea Lubanovici (Diaspora), Gheorghe David (Timiş)
Marius Dugulescu (Timiş) şi Iosif Veniamin Blaga
(Hunedoara). Realitatea însă a fost alta.
Nucleul neoprotestanţilor din PDL începe cu fostul premier
Emil Boc, care este penticostal, la fel ca şi fostul primar de
Cluj-Napoca, Sorin Apostu, fostul preşedinte al Consiliului
Judeţean Cluj, Alin Tişe, deputatul Daniel Buda, fostul
preşedinte al Consiliului Judeţean Bihor, Radu Țîrle.
Deputatul Lucian Tipei este chiar fiul pastorului Pavel
Tipei, şeful Cultului Penticostal din România, prieten la
cataramă cu primarul Aradului, Gheorghe Falcă, şi acesta,
dar şi socrul său, Gheorghe Seculici, fiind apropiaţi de
penticostali.
Emil Boc a negat că este penticostal, însă a omis un
detaliu: cei 300.000 de dolari luaţi de la pocăiţi. Conform
Primăriei Cluj-Napoca, „Emil Boc a salutat finalizarea,a
demersurilor comunităţii române penticostale din zona
Chicago, inclusiv a Bisericii Philadelphia, legate de
colectarea unor importante fonduri (aproximativ 300.000
USD) destinate îndepărtării efectelor inundaţiilor din
România, urmând ca această sumă să fie direcţionată, prin
intermediul Ministerului Administraţiei şi Internelor,
susţinerii proiectelor de refacere a zonelor afectate de
calamităţi”.
Anghel Florin Serghei, William Brânză, Daniel Buda,
Marius Dugulescu, Alin Popoviciu, Lucian Riviş-Tipei,
Badea Riceard, penticostali PDL-işti, au propus, în
preajma alegerilor prezidenţiale din 2009, proiectul de lege
pentru stabilirea parteneriatului dintre stat şi biserică în
domeniul asistenţei sociale, adoptat în luna decembrie a
acelui an, de Camera Deputaţilor. Concret, proiectul
prevedea ca toate bisericile din România, inclusiv cea
penticostală, să primească ajutor de la stat.
Vasile Blaga a făcut, la începutul lui 2010, o vizită în
Atlanta, Georgia, fiind însoţit de pastorul Paul Negruţ, de la
Biserica Baptistă „Emanuel” din Oradea. Nici Ambasada
României din SUA, nici consulul onorific al României din
Atlanta, nu au fost înştiinţaţi de această acţiune,
afirmându-se că vizita lui Blaga, pe atunci ministru de
Interne, a fost ferită de ochii curioşilor. Penticostalii români
care frecventau Philadelphia Romanian Church au ştiut din
timp de această vizită, fiind invitaţi să participe la întâlnirea
cu liderul PDL. Ortodocşii români au fost deranjaţi de
hotărârea fostului ministru de Interne. Părintele ieromonah
DR. Chesarie Bertea a cerut explicaţii reprezentanţilor
Ambasadei Române. Dacă prima reacţie a acestora a fost
de a nega zvonurile, la câteva săptămâni un funcţionar al
Ambasadei i-a confirmat preotului vizita lui Blaga în
Atlanta.
Mircea Lubanovici, penticostal de seamă, a fost ales
deputat în circumscripţia electorală nr. 43 Diaspora,
colegiul uninominal nr. 3, fiind şi membru supleant al
Delegaţiei Parlamentului României la Adunarea
Parlamentară a NATO. La 27 de ani, Mircea Lubanovici a
emigrat, împreună cu soţia sa, în SUA, mai exact în
Chicago, unde a absolvit „Harry Truman Community
College”. În calitatea sa de deputat de Diaspora,
Lubanovici a organizat conferinţe şi simpozioane în
comunitatea română penticostală, inclusiv şi-a introdus
electoratului colegii politicieni, cum ar fi penticostalul Radu
Ţârle, senator de Bihor, deputatul de Caraş-Severin, tot
penticostal, Valentin Boşneag şi Ioan Moldovean,
neoprotestantul preşedinte al Alianţei Evanghelice
Române. Toţi cei menţionaţi mai sus, inclusiv şeful
Consulatului General al României din Los Angeles, Cătălin
Ghenea, au participat, în Arizona, la o serie de conferinţe
sponsorizate de Biserica Baptistă „Happy Valley”. Românii
de alte confesiuni, care doreau să stea de vorbă cu
consulul Cătălin Ghenea erau nevoiţi să plătească „o taxă
de intrare”, de 20 de dolari, pe care nu se oferea nicio
chitanţă sau alt act.
William Brânză, deputat PDL de Diaspora, a cărui
apartenenţă la cultul penticostal nu mai este o
necunoscută, se ocupă tot de problemele românilor din
afară. În plină campanie electorală pentru alegerile
prezidenţiale, Brânză a mers în Franţa, unde a participat la
o întrunire a comunităţii penticostale din Paris.
Dănuţ Liga, de confesiune adventistă, este un alt deputat
democrat-liberal a cărui relaţie de prietenie cu pastorul
adventist Viorel Patrană a fost demonstrată. Acesta din
urmă a deţinut mai multe companii în SUA şi Marea
Britanie, care au avut de câştigat din tombola „100%
Adevărat”, desfăşurată la OTV.
Viorel-Riceard Badea, senator PDL, adept al cultului
penticostal de peste Ocean, îşi desfăşoară activitatea în
circumscripţia electorală pentru românii cu domiciliul în
afara României, fiind şi secretar al Comisiei Românilor de
Pretutindeni, precum şi membru al Comisiei pentru politică
externă.
Marius Dugulescu, preot baptist, fiul pastorului Petru
Dugulescu, fost deputat de PNŢCD, a ajuns, prin sprijinul
dat de PDL, în funcţia de deputat de Timiş. Totuşi,
Dugulescu, vicepreşedintele Comisiei pentru drepturile
omului, culte şi minorităţi naţionale, din Camera
Deputaţilor, va participa la alegerile din 9 decembrie, în
calitate de membru al PP-DD. Dugulescu este apropiat şi
de democrat-liberalii Sever Voinescu şi Teodor Paleologu,
aceştia participând la conferinţa „Valorile creştin-
democrate, Valorile Europei Unite”, organizată de către
deputatul PDL Marius Dugulescu.
Daniel Negrea, deputat PDL şi penticostal, ocupă şi funcţia
de consilier judeţean în Arad, dar, în perioada 2005-2009,
a fost membru în Consiliul Europei, prezidat de Jose
Manuel Barroso.
Cuzman Cionca, pastor, membru PDL, nu se sfieşte să
facă politică în biserica Penticostală în care predică. În
preajma referendumului de demitere a preşedintelui,
Cionca a pledat în favoarea lui Traian Băsescu,
transmiţându-le enoriaşilor săi că „Tot ceea ce s-a
întâmplat în România în ultima săptămână, noi, păstorii
voştri, nu suntem de acord. Este uzurparea statului de
drept (…) Nu suntem de acord nici cu atitudinea fraţilor
noştri, care nu mai ştiu în ce partid sunt. Eu am fost pro şi
încă sunt pro unei politici verticale, sănătoase. Noi suntem
pro Constituţia. Sunt nişte gunoaie toţi, dar vrem ca legea
să fie respectată”. Folosind un limbaj necreştin, Cionca îi
motiva pe penticostalii săi să meargă la vot şi să pună
ştampila „împotriva uzurpării statului de drept”.
Vasile Ţânţaş, şeful cultului penticostal din zona Oaşului, a
beneficiat de finanţări consistente din Statele Unite ale
Americii. Ţînţaş a făcut afaceri cu Ioan Oltean, Gheorghe
Seculici şi Gheorghe Falcă, toţi trei făcând parte din culte
neoprotestante. Oltean şi Falcă i-au convins pe liderii
judeţeni PDL din Satu Mare să accepte candidatura unuia
dintre fiii lui Ţânţaş, Samuel, fostul subprefect din Satu
Mare, acest serviciu costându-l 1,5 milioane de euro.
Traian Igaş, fost ministru de Interne, membru PDL, este
adventist de ziua a şaptea, fiind şi cel care a încântat
electoratul prin cântări de pe scenele organizate cu ocazia
mitingurilor democrat-liberale. Igaş este şi membru în
Comisia Românilor de Pretutindeni, având ca scop
atragerea voturilor de la cei din diaspora.
Mircea Man, democrat-liberalul care a câştigat preşedinţia
Consiliului Judeţean Baia Mare ajutat de Episcopia
Ortodoxă, s-a sucit. Man este susţinut de penticostalii din
Maramureş, în schimbul unui imobil în care neoprotestanţii
să îşi desfăşoare întrunirile.
Nicolae Bud, parlamentar PDL, a fost împreună cu
preşedintele Consiliului Judeţean Maramureş, Mircea Man,
secretarul PDL Maramureş, Gheorghe Marian, fostul
subprefect al Maramureşului, Constantin Boloş, Fănică
Pop, fostul candidat la Primăria din Baia Mare, Ioan Indre,
fost democrat-liberal, primarul din Ulmeni, Lucian Morar,
edilul comunei Gârdani, Gheorghe Tătăran şi primarul
comunei Fărcaşa, Ioan Stegran, membru înscris în
comunitatea penticostală, în 2010, la inaugurarea Bisericii
Penticostale Betel din comunca Fărcaşa.
Gheorghe Flutur, preşedintele Consiliului Judeţean
Suceava, are strânse legături cu adventiştii de ziua a
şaptea. A participat la simpozionul intitulat „Libertatea
religioasă – factor de armonie socială”, organizat de
Biserica Adventistă de Ziua a Şaptea din Gura Humorului,
în parteneriat cu Asociaţia Naţională „Conştiinţă şi
Libertate”, de asemenea, de cult neoprotestant.
Ionică Pop, consilier PDL Cluj, este susţinător al cultului
adventist. În 2011, el a afirmat public că face parte din
consiliul de administraţie al Liceului Adventist „Maranatha”,
pentru ca reprezentanţii CJ să dispună evacuarea elevilor
ortodocşi dintr-o clădire dorită de conducerea liceului
adventist.
Victor Fărăgău, Gheorghe Stănişte, David Ilie, Vasile
Boari, Ioan Lupoian, Mircea Căpuşan, Gavril Moldovan şi
Gabi Covală, toţi neoprotestanţi şi fideli PDL, au întemeiat
o formaţiune-satelit a acestui partid, Uniunea Creştin
Democrată din România (UCDR).
    Aderarea României la Schengen, la mâna
penticostalilor
Biserica Penticostală Română l-a invitat, în 2011, în ţara
noastră, pe Wolfgang Grefe, consilier guvernamental al
Germaniei, consul onorific al mai multor state din zona
baltică, membru al Comisiei Sociale de Sănătate atât în
Guvernul Germaniei, cât şi pe lângă Comisia Europeană.
Rolul vizitei a fost acela de a dezbate integrarea în spaţiul
Schengen şi relaţiile de colaborare între ţările europene.
Fiind o activitate decisă de Biserica Penticostală, delegaţia
română a fost reprezentată de senatorul PDL Gheorghe
David, adept al acestui cult neoprotestant.
                             Sponsorizare ilegală
Legea 334 din 2006 privind finanţarea partidelor politice
interzice, expres, ca partidele politice să primească donaţii
de la partide sau organizaţii internaţionale. Niciun organ de
urmărire penală nu s-a sesizat până în acest moment, deşi
evenimentele organizate de PDL pe banii celor două
fundaţii au fost prezentate pe larg, inclusiv cu sursele de
finanţare.
Legea 334 din 2006 prevede, la articolul 11, alineatul 1:
„Acceptarea donaţiilor din partea altor state ori a
organizaţiilor din străinătate, precum şi din partea
persoanelor fizice sau juridice străine este interzisă”.
Alineatul 2 al acestui articol este cel de care ar putea să se
folosească liderii PDL, pentru a scăpa de răspunderea
penală: “Fac excepţie de la prevederile alin. (1) donaţiile
constând în bunuri materiale necesare activităţii politice,
dar care nu sunt materiale de propagandă electorală,
primite de la organizaţii politice internaţionale la care
partidul politic respectiv este afiliat sau de la partide
politice ori formaţiuni politice aflate în relaţii de colaborare
politică. Pot fi primite şi materiale de propagandă care se
folosesc numai în cadrul campaniei electorale pentru
alegerea reprezentanţilor României în Parlamentul
European”. Apărarea acestora ar fi însă plină de goluri,
pentru următoarele argumente: PDL nu a primit bunuri
materiale necesare desfăşurării activităţii, ci sume imense
de bani folosite pentru instruirea şi recrutarea de viitori
oameni politici. Acţiunile liderilor PDL, reflectate în detaliu
în presă, au constituit mijloace de propagandă electorală,
care le-au servit la strângerea de voturi.
                       Gratitudinea lui Băsescu
În semn de mulţumire pentru tot sprijinul financiar oferit
PDL-ului, preşedintele României, Traian Băsescu, cel
care, constituţional, nu are voie să promoveze politica
vreunui partid, l-a decorat,cu Ordinul Naţional „Pentru
Merit”, în grad de comandor, pe fostul director al Fundaţiei
„Konrad Adenauer”, Holger Dix. Bineînţeles, cuvintele de
laudă nu au întârziat să apară din partea Administraţiei
Prezidenţiale, care a transmis că evenimentul a avut loc
„în semn de înaltă apreciere pentru crearea unui climat de
colaborare activă, pe toată durata mandatului (…), pentru
susţinerea şi îmbunătăţirea performanţelor academice ale
elevilor şi studenţilor care au primit burse de studiu sau au
participat la programe de cercetare finanţate de fundaţie”.
În 2010, la Sinaia, a fost lansat proiectul „Cursurile de
management politic”, prin care s-a propus organizarea de
lecţii de formare de traineri interni, specializaţi în
managementul politic. Tinerilor din PDL le-a fost asigurată
finanţarea programului de cele două fundaţii partenere ale
democrat-liberalilor, respectiv „Konrad Adenauer” şi
Institutul de Studii Politice.
Tot Institutul de Studii Populare şi Fundaţia „Konrad
Adenauer” au finanţat şi Şcoala Judeţeană de formare
politică de la Botoşani, desfăşurată în perioada 10-12 iunie
2011, sub numele „Codrii de aramă”. Întregul Birou
Permanent Naţional al OT PDL, lideri politici naţionali şi
locali, au susţinut traininguri pentru cei peste 100 de
cursanţi.
În perioada 15-17 iulie 2011, fundaţia „Konrad Adenauer” –
în colaborare cu Institutul de Studii Populare, Centrul
pentru Studii Europene – a finanţat proiectul Organizaţiei
de Tineret a Partidului Democrat Liberal, cu titlul „Tinerii –
viitorii lideri în administraţia publică din România”,
organizat la Moreni, Dâmboviţa.
Fundaţiile prietene ale Partidului Democrat Liberal,
respectiv Institutul de Studii Populare, Center for European
Studies şi Fundaţia „Konrad Adenauer”, au plătit, o
dezbatere a PDL-ului, organizată la Hotelul Ramada din
Bucureşti. Tema acestei întruniri a reprezentat-o reforma
asistenţei medicale în România, liderii PDL redactând un
document strategic, care să stea la baza obţinerii banilor
europeni.
Tinerii din Partidul Democrat Liberal au participat,la Şcoala
Politică Regională, intitulată ,,Măsuri asumate.
Comunicare şi politici publice ale doctrinei populare”.
Evenimentul a fost organizat la Cluj-Napoca, din banii
fundaţiei „Konrad Adenauer” şi ai Institutului de Studii
Populare.
O altă manifestare a PDL-ului, finanţată de fundaţia
„Konrad Adenauer”, a fost o conferinţă organizată –
„Valorile dreptei, dreapta valorilor” a fost titlul dezbaterii
care a adunat la un loc membri ai PDL, ai PNŢCD,
respectiv ai Forţei Civice. Acelaşi tip de manifestaţie,
plătită tot din banii nemţilor.
Nici Fundaţia „Hanns Seidel” nu s-a lăsat mai prejos,
cheltuind şi ea sume importante de bani cu şcolirea
tinerilor democrat-liberali. În perioada 13-16 octombrie
2011, în Bucureşti, s-a desfăşurat Şcoala Naţională de
Comunicare Politică, proiect organizat de Tineretul
Democrat-Liberal şi finanţat de Institutul de Studii
Populare, împreună cu fundaţia germană „Hanns Seidel”.
2011 a fost al patrulea an consecutiv în care PDL a
beneficiat de banii celor de la „Hanns Seidel”, pentru
organizarea acestui tip de eveniment.
Plătit din fondurile fundaţiei „Hanns Seidel” pentru a-şi
lansa volumul „Noua şcoală de gândire a dreptei”, a fost şi
jurnalistul Cristi Pătrăşconiu, un apropiat al PDL. La
lansare au participat PDL-işti importanţi, printre care şi
fostul ministru al Justiţiei, Monica Macovei.
Fundaţia Uniunii Creştin-Sociale din Germania, Hanns
Seidel Stiftung, împreună cu Fundaţia Partidului Popular
European – Centre for European Studies – şi cu Institutul
de Studii Populare – o fundaţie apropiată PDL, a organizat
Şcoala de training pentru femeile democrat-liberale,
intitulată „Respect pentru România, Respect pentru
Femei”. Evenimentul a fost organizat în luna septembrie a
anului curent, la Costineşti, unde au fost prezenţi lideri
naţionali ai Partidului Democrat Liberal, în frunte cu Vasile
Blaga.
PDL nu a fost singura formaţiune importantă din România
care a beneficiat de sponsorizări ilegale din partea celor
două fundaţii. Ministere cruciale pentru funcţionarea
statului au fost îmbibate de banii celor de la „Konrad
Adenauer” şi „Hanns Seidel”. Ministerul Justiţiei a primit,
de-a lungul anilor, sume importante de la „Konrad
Adenauer”, bani utilizaţi atât pentru seminarii care vizau
formarea profesională a judecătorilor şi procurorilor, cât şi
pentru achiziţionarea diverselor echipamente de care
aceştia aveau nevoie pentru a-şi desfăşura activitatea. Cel
de-al doilea minister esenţial pentru menţinerea ordinii de
drept, care a primit bani de la atare fundaţii, a fost
Ministerul Administraţiei şi Internelor – susţinut financiar de
„Hanns Seidel”. De la dotare până la antrenamente şi
seminarii care aveau drept scop schimbarea mentalităţii
angajaţilor MAI într-una conformă cu standardele
europene, cele mai importante fonduri au venit de la
fundaţiile nemţeşti. Alte două ministere la fel de
importante, care au fost finanţate de „Hanns Seidel”, au
fost Ministerul Sănătăţii şi Ministerul Muncii.
               Începuturile fundaţiilor în România
Fundaţia „Konrad Adenauer” este prezentă în România
încă din 1991, când a început să desfăşoare activităţi de
educaţie politică şi consultanţă pentru partidele de dreapta
din România. Creată după Al Doilea Război Mondial,
fundaţia poartă numele lui Konrad Adenauer, primul lider al
Uniunii Creştin Democrate, coaliţie de catolici şi protestanţi
care, sub conducerea sa, a devenit formaţiunea dominantă
în Germania. Cancelarul Angela Merkel este membru al
board-ului director al fundaţiei care este finanţată cu banii
guvernului federal şi ai landurilor. Fundaţia are sute de
filiale, pe tot globul, birourile naţionale acţionând ca centre
de comandă pentru acţiunile de „promovare a culturii
civice”, pe care Merkel – prin CDU – le întreprinde.
Fundaţia îşi susţine „proiectele” din diverse state, cu sume
ce variază între 100 şi 200 de milioane de euro.
  Relaţia „Konrad Adenauer” – „Hanns Seidel” – Traian
Băsescu
Iniţial, cele două fundaţii au fost promotoare ale PNȚCD şi
UDMR, pompând sume importante în cele două formaţiuni,
ajutându-le să intre în marea familie a PPE, cu statut de
observator până la aderarea României la UE. După anul
2000, când neintrarea în Parlament a ţărăniştilor a dus la
degringolada din PNȚCD şi la destructurarea formaţiunii
creştin-democrate, situaţie la care Traian Băsescu a
contribuit din plin, fundaţiile hegemonice germane au
realizat că au nevoie în România de un reprezentant politic
mai puternic. Atenţia lor s-a îndreptat către PD,
reprezentant, la acea vreme, al Internaţionalei Socialiste,
dar care, cu un Traian Băsescu la conducere, putea fi
adus în sânul PPE. Pentru popularii europeni, care, la
alegerile din 2008, doreau să-şi consolideze poziţia în
Parlamentul European, relaţia cu liderii PD a devenit
extrem de importantă. Popularii europeni şi reprezentanţii
celor două fundaţii şi-au intensificat demersurile, astfel
încât, în 2006, formaţiunea condusă de Emil Boc a decis
că poate trece de la doctrina social-democrată, la cea
populară. După aderarea României la UE, în ianuarie
2007, PD – devenit ulterior PDL, a ajuns membru cu
drepturi depline al PPE, alături de UDMR şi PNȚCD.
În ultimii ani, cele două fundaţii au ajuns la concluzia că
trebuie să se orienteze către un alt personaj politic –
desigur, tot un reprezentant al PDL -, care ar putea fi
candidatul dreptei la alegerile prezidenţiale din 2014.
Coincidenţă sau nu, în octombrie 2010, la o zi după vizita
Angelei Merkel în România, Baconschi şi-a lansat la
Bucureşti, cu mare tam-tam, Fundaţia Creştin Democrată,
unde preşedintele de onoare al Fundaţiei „Konrad
Adenauer” a fost invitat de onoare. Se pare că FCD este
finanţată cu bani frumoşi atât de „Konrad Adenauer”, cât şi
de „Hanns Seidel”, însă ambele fundaţii neagă că ar avea
vreo legătură financiară cu fundaţia fostului ministru de
Externe.
                    Băsescu, ochit din epoca CDR-ului
Alegerea popularilor europeni nu a fost întâmplătoare. În
pofida opoziţiei manifestate la început de PNȚCD şi
UDMR, popularii europeni au optat pentru partidul condus,
până în 2004, de Traian Băsescu, personaj cunoscut
multor lideri occidentali încă din timpul guvernării CDR,
perioadă în care nu a fost doar ministru al Transporturilor,
ci şi împuternicit al Guvernului României în relaţiile cu FMI
şi Banca Mondială, negociind toate acordurile păguboase
de privatizare de la acea vreme.
Despre implicarea făţişă a Germaniei, implicit a
cancelarului Angela Merkel, în proptirea lui Băsescu, la
referendumul din această vară, nu s-a vorbit doar acum.
Acelaşi lucru s-a spus şi în 2009, după realegerea sa
pentru încă un mandat de cinci ani, când a fost invocată
teza implicării Berlinului în asigurarea menţinerii lui la
Cotroceni. Un rol major l-a jucat şi atunci fundaţia „Konrad
Adenauer”, care i-a dat o mână de ajutor candidatului
Băsescu, prin tot felul de acţiuni menite să promoveze
imaginea candidatului democrat-liberal. În acest sens a
fost organizat Forumul „România în anul 2020 –
perspective de viitor”, unde invitat de onoare a fost
„Excelenţa Sa, Preşedintele României, Traian Băsescu”.
Fundaţia „Hanns Seidel” şi-a adus, la rândul său, aportul,
organizând, în noiembrie 2010, la Bruxelles, – în
colaborare cu MAI -, o masă rotundă pe tema „progresele
României pentru aderarea la Spaţiul Schengen”, unul
dintre obiectivele majore ale lui Băsescu în campania
electorală.
                         Baconschi, pe mărci germane
Fundaţiile care au spart gheaţa la începutul anilor ’90,
punând printre primele piciorul în România, au fost
„Konrad Adenauer”, legată ombilical de partidul CDU
(Uniunea Creştin-Democrată), partid aflat la putere în
Germania, şi Fundaţia „Hanns Seidel”, conexată la
Uniunea Social Creştină (CSU), ambele think-tank-uri
oficiale ale Partidului Popular European. În ultimii 20 de
ani, cele două fundaţii au devenit tot mai active în state
precum Polonia, Bulgaria, Ungaria, Cehia şi Ucraina,
acordând suport substanţial liderilor politici agreaţi sau
furnizând asistenţă unor asociaţii „de elită”, care se pretind
a fi „vocea” opiniei publice. Ambele au tradiţie în a
desfăşura un lobby intens în statele est-europene, aşa
cum s-a întâmplat şi în România, mai întâi prin sprijinul
acordat PNȚCD şi UDMR. Ulterior „Hanns Seidel” şi
„Konrad Adenauer” s-au implicat masiv în susţinerea lui
Traian Băsescu – inclusiv la alegerile prezidenţiale din
2009 – a PDL-ului, a Institutului de Studii Populare al
democrat-liberalilor şi a Fundaţiei Creştin Democrate
(FCD), conduse de Teodor Baconschi. Ambele oferă burse
pentru studenţii români, cu scopul clar de a forma o elită
care va lucra, în cele din urmă, pentru interesele germane
din România.
                  PPE în România şi în Europa
Prin bunăvoinţa guvernului de la Berlin, milioanele de euro
intrate în conturile fundaţiilor afiliate celor mai importante
partide politice din Germania sunt puse apoi la dispoziţia
grupărilor sau a partidelor politice din statele-satelit, sub
forma diverselor proiecte de activităţi sociale, culturale sau
de informare. În cazul celor două fundaţii – „Konrad
Adenauer” şi „Hanns Seidel” -, în fostele state comuniste,
banii au ca destinaţie, în mod firesc, formaţiuni şi lideri
care fac parte din marele partid al popularilor europeni. Pe
această listă se regăsesc Boiko Borisov – premierul
bulgar, Donald Tusk – şeful guvernului polonez, Iulia
Timoşenko – fostul premier ucrainean, Viktor Orban –
prim-ministrul ungar, cu tot cu partidele lor de centru-
dreapta, dar şi alte personaje politice din Europa. Tot cu
suportul celor două fundaţii au fost propulsaţi la cârma
Uniunii Europene doi lideri importanţi ai marii familii a PPE
– portughezul Jose Manuel Durrao Barroso, în 2009,
pentru un al doilea mandat la şefia Comisiei Europene,
precum şi belgianul Herman Van Rompuy, în fruntea
Consiliului European. Pentru a-şi atinge scopurile, inclusiv
pentru a-şi asigura prezenţa pe scena politică a ţărilor în
care şi-au făcut intrarea, fundaţiile germane sunt dispuse
să cheltuiască oricât. Dacă, spre exemplu, în anii ’90
bugetul fundaţiei „Konrad Adenauer” era de peste 220 de
milioane de mărci, din care jumătate era destinată
proiectelor din Europa Centrală şi de Est, în ultimii ani,
fundaţia a ajuns să dispună de sume care variază între
100 şi 200 de milioane de euro.
Deşi dezideratele declarate ale fundaţiilor afiliate celor
două mari partide ale Germaniei, CDU şi CSU, sunt acelea
de a promova creştin-democraţia şi valorile democratice,
tendinţa lor de a domina scena politică din mai toate
fostele state comuniste, dar şi din alte colţuri ale lumii, i-a
îndreptăţit pe unii comentatori politici să vorbească de
anumite scopuri obscure. Concret, fundaţiile „Konrad
Adenauer” şi „Hanns Seidel” s-au transformat în
instrumente-cheie ale politicii externe a Germaniei. În
majoritatea cazurilor, fundaţiile sprijină forţe politice de
centru-dreapta, fie aflate în Opoziţie, pentru a le ajuta să
preia puterea, fie partide care se găsesc deja la guvernare,
dar care au nevoie de „parteneri” şi de sprijin extern pentru
a rămâne pe poziţii.
           Partidul lui Tusk, ajutat de „Konrad Adenauer”
Una dintre primele ţări în care fundaţiile germane au pus
piciorul a fost Polonia. Teoretic, fundaţiile afiliate la CDU şi
CSU au exercitat activităţi sociale, acordând subvenţii
pentru diverse programe. Practic, doar anumite medii bine
alese au beneficiat de sumele respective. Exemplul
elocvent este cel al fundaţiei „Konrad Adenauer”, care,
formal, sprijinea centrele creştin-democrate de cercetare şi
anumite asociaţii de promovare a democraţiei, însă un
suport consistent revenea unor grupări politice. Fundaţia
legată de partidul Angelei Merkel şi-a fixat drept principal
partener politic formaţiunea „Platforma Civică”, a
premierului Donald Tusk, deşi acest partid nu prea are
nimic în comun cu democrat-creştinii, în timp ce la
Varşovia există o serie de organizaţii creştin-democrate
autentice. Politicienii din partidul lui Tusk, consilierii şi
miniştrii săi au fost invitaţi în permanenţă la diversele
conferinţe, simpozioane sau evenimente organizate pe
bani frumoşi de fundaţia „Konrad Adenauer”. De
asemenea, în 2010, însuşi preşedintele fundaţiei „Konrad
Adenauer”, Hans-Gert Pottering, şi-a manifestat, în mod
făţiş, sprijinul pentru candidatul Platformei Civice la
alegerile prezidenţiale, Bronislaw Komorowski, apreciind
apartenenţa acestuia la marea familie a popularilor
europeni.
                 Premierul bulgar, omul lui Merkel
Și în Bulgaria, partidele germane îşi exercită propria
influenţă asupra vieţii politice, prin intermediul fundaţiilor
legate ombilical de ele. Cele mai active sunt tot „Konrad
Adenauer” şi „Hanns Seidel”, al căror sprijin merge spre
partidul GERB, de centru-dreapta, al premierului Boiko
Borisov. Lucru care reiese chiar dintr-o cablogramă, în
care şeful guvernului de la Sofia, acuzat de legături cu
mafia bulgară a anilor ’90, se lăuda în faţa diplomaţilor
americani cu sprijinul pe care îl are din partea fundaţiilor
„Konrad Adenauer” şi „Hanns Seidel”, dar şi cu relaţia sa
foarte bună cu Angela Merkel şi PPE. De altfel, creştin-
democraţii germani l-au sprijinit pe Borisov în timpul
campaniei electorale din 2009, o serie de experţi ai celor
două fundaţii ajutând logistic şi financiar partidul GERB să
îşi prezinte programul. Admirator înfocat al premierului
ungar Viktor Orban, Borisov a decis anul acesta să facă o
nouă lege a presei, deranjat de atacurile la adresa sa. La
noul act normativ vor lucra experţi ai celor două fundaţii
germane.
               Orban, medalie de la „Hanns Seidel”
Premierul ungar Viktor Orban, apropiat al CDU şi CSU,
are, de asemenea, legături strânse, prin partidul său
FIDESZ, cu cele două fundaţii germane. Și în Ungaria,
banii guvernului german sunt alocaţi pentru diversele
conferinţe şi şcoli de vară la care liderii FIDESZ îşi expun
ideile. Ca semn al relaţiilor foarte bune dintre politicianul
maghiar şi fundaţiile germane, în 2001, Orban a primit din
partea fundaţiei „Hanns Seidel” premiul . În 2003, graţie
fondurilor unor ONG-uri controversate – precum Open
Society, al magnatului american George Soros – şi
mulţumită fundaţiilor germane, aşa-numitele „revoluţii
portocalii” au dat pe mâna Occidentului fostele state
sovietice Georgia şi Ucraina. Fundaţiile germane au
legături strânse cu partidul fostului premier Iulia
Timoşenko, pe care l-au ajutat să intre în familia PPE.
Caracatiţa finanţărilor germane a ajuns şi în Slovacia,
unde cele două mari fundaţii s-au implicat în susţinerea
unor entităţi politice, încălcând astfel legislaţia ţării, care
interzice partidelor să primească fonduri din partea unor
organizaţii străine.
 Voichiţa Răşcanu, Ruana Ceauşescu și Luciana Pop